ansamblul e plăcut, Cristina. dar nu știu de ce am impresia că dacă l-ai condensa ar ieși ceva și mai frumos... puternică imaginea de final cu țigara stinsă în fața de masă... mai trec, mai bombănesc... nu scapi:)
De corectat "aceea femeie". De la alte considerente, mă abţin. Poate doar marmura rece şi albă să i-o lăsăm totuşi lui Eminescu. El a ştiu s-o sculpteze altfel.
Aranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
din debut, este un poem care se adresează fumătorilor la întrebarea aceea răspunsul meu este clar NU
apoi urmează o disjuncție dătătoare de speranțe
iar restul e varză
iti recomand sa citesti si sa respecti in intregime regulamentul pe viitor. de asemeni, conform regulamentului iti cer sa stergi acest text care incalca regulamentul. te avertizez totodata ca la urmatoarea abatere de acest gen iti va fi suspendat contul pentru o luna de zile.
Felicitari pentru carte, domnule Manolescu! Ma bucur sa vad materializate discutiile dvs mai mult sau mai putin virtuale asupra PM. Sper sa aveti dreptatea in privinta tezei, iar sacralitatea sa redevina un model in lumea in care traim.
Nu promit, insa mi-ar placea sa ajung la lansare. M-as bucura sa fiu acolo.
Laurentiu, observ ca in ultima vreme ai probleme cu respectarea regulamentului in ce priveste frecventa postarilor. Nu inteleg ce este neclar cu ce spune acolo. Rog pe moderator si pe editori sa fie mai atenti in aceasta privinta.
trec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
Imi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
te rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
Raluca, îți mulțumesc pentru trecere. mă bucur că ți-a plăcut. interesant e că textul a pornit în capul meu de la versul acesta cu labradorul. deocamdată, am să las așa. la titlu, cred că ai dreptate, am să modific. mult spor.
Tare te-ai mai jucat tu pe aici Bobadile de-a ritmul si rima, presarand pe ici pe colo, ca un hatru ce-mi esti, cateva idei filosofice si ceva hedone:) Mi-a ramas pe retina balana ceea a ursului...
Profetule, ceva ma pune pe ginduri. O intrebare. Unde mi-a disparut blonda? O alta intrebare, intr-o ordine numerologica 79 vine inainte de 54? ca la texte nu apare a fi asa ci invers. O a treia intrebare de ce apare erroare cind vreau sa intru la mine unde scrie Luana zosmer? si-o rugaminte. explica-mi toate alstea sau sterge-le pe toate. Cu multumiri si organizare placuta. h
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
Anunț pentru participanții la lansarea de la Iași: Vă rog să trimiteți email la adresa [email protected], în care să specificați, până joi, 7 iunie, următoarele: - numele dvs. - localitatea - dacă aveți nevoie de rezervare pentru cazare. Vă mulțumesc pentru înțelegere și vă așteptăm!
Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
un pic cam intimă, în sensul rău. mi-au plăcut mult poemele din vremea zilei și nopții, a calului troian, a primăverii, textele dumneavoastră de anțărț sau pe acolo
Textul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
Repetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ansamblul e plăcut, Cristina. dar nu știu de ce am impresia că dacă l-ai condensa ar ieși ceva și mai frumos... puternică imaginea de final cu țigara stinsă în fața de masă... mai trec, mai bombănesc... nu scapi:)
pentru textul : Formidabilul Domn şi-un canar deAdriana, hai că n-o fi atât de bună, dar mulțumesc pentru semn.
pentru textul : Cele o mie de lucruri deDe corectat "aceea femeie". De la alte considerente, mă abţin. Poate doar marmura rece şi albă să i-o lăsăm totuşi lui Eminescu. El a ştiu s-o sculpteze altfel.
pentru textul : în zori deAranca, Din nefericire, nu. Dupa cate stiu, in afara de versiunea pe CD, nu s-a scos o versiune si pe hartie. Iar cea de pe CD nu am gasit-o in librarii. Nici nu stiu daca Roman Popa mai traieste, sau nu. Cand ma voi intoarce in tara chiar mi-am propus sa ma interesez. Versiunea pe CD fusese realizata in Germania (dar in romana) de catre fiul lui Roman Popa. De asemenea, nu dispun nici de o fotografie a arhitectului. In schimb, in NOEMA, au fost reproduse niste fotografii ale unor "formatiuni" arhitecturale, realizate pe calculator, dupa metoda lui Popa. Nu am putut sa le reproduc deoarece nu mai dispun de textul respectiv in format electronic. Te asigur insa ca ele aveau o frumusete stranie.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman dedin debut, este un poem care se adresează fumătorilor la întrebarea aceea răspunsul meu este clar NU
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deapoi urmează o disjuncție dătătoare de speranțe
iar restul e varză
iti recomand sa citesti si sa respecti in intregime regulamentul pe viitor. de asemeni, conform regulamentului iti cer sa stergi acest text care incalca regulamentul. te avertizez totodata ca la urmatoarea abatere de acest gen iti va fi suspendat contul pentru o luna de zile.
pentru textul : Camilafca iubirii de:) caut
pentru textul : pe tocuri prea înalte de... vezi dom'le, asta înseamnă obiectivitate. nu mai fac Virgil. numa' nu mă bate:)! cu drag, paul
pentru textul : blogbadil deerr: fără virgula de după "dar".
pentru textul : elephant&castel deFelicitari pentru carte, domnule Manolescu! Ma bucur sa vad materializate discutiile dvs mai mult sau mai putin virtuale asupra PM. Sper sa aveti dreptatea in privinta tezei, iar sacralitatea sa redevina un model in lumea in care traim.
Nu promit, insa mi-ar placea sa ajung la lansare. M-as bucura sa fiu acolo.
ps: cred ca aveti un typo in titlul anuntului
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia de<bSabib/> inseamna o tristete a singuratatii,a declinului, a saraciei acceptate,a timpului atotdistrugator
pentru textul : Onoare deLaurentiu, observ ca in ultima vreme ai probleme cu respectarea regulamentului in ce priveste frecventa postarilor. Nu inteleg ce este neclar cu ce spune acolo. Rog pe moderator si pe editori sa fie mai atenti in aceasta privinta.
pentru textul : Descoperirea deinsa acel sedimente in ego, stilul elegant, rafinamentul ma conving iar sa fiu anacronica cu ultimile mere preferinte. mai salbatice.
pentru textul : crochiu II detrec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
pentru textul : eu trec așa în fiecare zi dePoate ar trebui scris cu ghilimele sau italic sau cu un asterisc și o notă de subsol.... ca să nu fie suspiciuni .
pentru textul : din centru înspre nicio margine deImi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
pentru textul : yerba maté I ▒ detitlul nu conține diacritice. te rog să îl corectezi.
pentru textul : Strada cu colţi dete rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
pentru textul : Oameni moderni deRaluca, îți mulțumesc pentru trecere. mă bucur că ți-a plăcut. interesant e că textul a pornit în capul meu de la versul acesta cu labradorul. deocamdată, am să las așa. la titlu, cred că ai dreptate, am să modific. mult spor.
pentru textul : sing me a hungarian song deSincere felicitări câştigătorilor. De asemenea felicit şi revista Cenaclul de la Păltiniş.
pentru textul : Premiile revistei sibiene "Cenaclul de la Păltiniş" deTare te-ai mai jucat tu pe aici Bobadile de-a ritmul si rima, presarand pe ici pe colo, ca un hatru ce-mi esti, cateva idei filosofice si ceva hedone:) Mi-a ramas pe retina balana ceea a ursului...
pentru textul : epic ur de..
pentru textul : Copac deLumință, iți mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Cu respect
pentru textul : Scaune deProfetule, ceva ma pune pe ginduri. O intrebare. Unde mi-a disparut blonda? O alta intrebare, intr-o ordine numerologica 79 vine inainte de 54? ca la texte nu apare a fi asa ci invers. O a treia intrebare de ce apare erroare cind vreau sa intru la mine unde scrie Luana zosmer? si-o rugaminte. explica-mi toate alstea sau sterge-le pe toate. Cu multumiri si organizare placuta. h
pentru textul : jurnal de nesomn III deStereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
emil
pentru textul : Şotron desi totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deAnunț pentru participanții la lansarea de la Iași: Vă rog să trimiteți email la adresa [email protected], în care să specificați, până joi, 7 iunie, următoarele: - numele dvs. - localitatea - dacă aveți nevoie de rezervare pentru cazare. Vă mulțumesc pentru înțelegere și vă așteptăm!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deAi alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
pentru textul : vorbesc privind într-o parte deun pic cam intimă, în sensul rău. mi-au plăcut mult poemele din vremea zilei și nopții, a calului troian, a primăverii, textele dumneavoastră de anțărț sau pe acolo
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deTextul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
pentru textul : mistică deRepetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
Pagini