pentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
eu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
O las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Preteni dragi,
As fi vrut sa scriu mai multe, as fi vrut sa multumesc fiecaruia in parte. Din pacate, problemele mele de vedere nu imi ingaduie sa o fac... Dar va port in gand si va simt alaturi. Credeti-ma ca nu este doar un cuvant formal si gol. Un cuvant sincer poate lumina o viata. Va multumesc pentru ce mi-ati oferit, pentru caldura ce mi-a dat forta sa merg mai departe. Sa ne vedem cu bine, niciodata pana acum n-am stiut cata frumusete iti poate aduce vederea unui om... Fiti binecuvantati si iubiti. Si va astept vineri la lansare, sa ne vedem iarasi.
Adriana Lisansdru
PS: am scris aproape orbeste, pipaind...daca sunt greseli de tastare, imi cer scuze.
cred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
am citit la tine poeme mult mai bune:)
Reusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
mulțumesc Paul, e neașteptată penița ta! mă bucur atât de mult că ți-a plăcut, încât mă uit la cana goală de cafea și zâmbesc ca un coala uitat în ploaie:)
Silv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?
"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te
Citind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?
am corectat tiiiii ce neatent pot să fiu...:) e o boală mai veche. intratabilă.
dacă nu vezi poemul e bine. zăpăceala contează. spui că o repet cam des?
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
multam, tare multam de comentariu! cam asa stau lucrurile, precum ai spus, le facem, le dregem, ne dam cand iovi, cand iude si la urma umblam pe undeva intre voia Domnului si Doamne iarta-ne! zile de cu totu faine!
Draga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
o viziune cosmică, o parabola a vietii si mortii simplificate prin versul de debut si cel final, intre care autorul intercaleaza etapele devenirii sale - mai intai mugurii de cires, apoi tolaneala sub coviltirul hodorogit. dimensiunea metafizica este redata surprinzator prin imaginea fumului de tigara care se inalta si intuieste facerea si implinirea - caleea lactee ca simbol al cautarii si hranirii spirituale, acestea sunt imaginile in care surprindem in esenta felul extrem de simplu, dar nu simplist, in care si-a croit fiecare frază, strunită bine, aducandu-ne in fata un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin simbolul final al vietii, presocratic, al aerului, asa cum il sustine Anaximene.
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
erate - uf, nelipsitele erate! autor sintetic* si transmințatorul unor învățături extrem de vechi* scuze- tasta T a laptopului meu trage chiulul, uneori.
ok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație
as fi vrut intr-un mod ciudat acest text sa aduca ceva nou ..de ce unui barbat îi este teama de o femeie , lasând la o parte recunostinta pentru sânul matern,steagul infipt ca pe himalaya in uterul unei femei ..o super nouă cucerire. pana unde ne temem unii de altii? daca nu cumva e cultivata artificial aceasta teama, aceasta noncomunicare...semn al podului care nu poate fi contruit peste oceanul de diferente. un pod exista, de asta se nasc oameni... aerian, subacvatic, exista... femeia e totusi mai mult decat sotie, mama, sora, fiica... decat o binecuvantare, un blestem...nu e numai o necesitate fiziologica,ci o necesitate psihologică.
Profetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
pentru textul : eine kleine musik deeu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
pentru textul : Septembrie deO las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Preteni dragi,
As fi vrut sa scriu mai multe, as fi vrut sa multumesc fiecaruia in parte. Din pacate, problemele mele de vedere nu imi ingaduie sa o fac... Dar va port in gand si va simt alaturi. Credeti-ma ca nu este doar un cuvant formal si gol. Un cuvant sincer poate lumina o viata. Va multumesc pentru ce mi-ati oferit, pentru caldura ce mi-a dat forta sa merg mai departe. Sa ne vedem cu bine, niciodata pana acum n-am stiut cata frumusete iti poate aduce vederea unui om... Fiti binecuvantati si iubiti. Si va astept vineri la lansare, sa ne vedem iarasi.
Adriana Lisansdru
PS: am scris aproape orbeste, pipaind...daca sunt greseli de tastare, imi cer scuze.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" decred că este corect a coji şi nu a decoji, apoi spânzuratul de lustră este mult prea desuet, prea se poartă de lustră. nu ştiu. zic şi eu. în rest, un poem aglomerat, cu idee dar aglomerat şi construcţii forţate pe alocuri: "smulgi luna din ghearele nopţii driblezi pământul".
pentru textul : last night deam citit la tine poeme mult mai bune:)
transcrierea fonetica a titlului e al maraa felhob...
pentru textul : المرأه في الحب deReusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deeugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
oricum, multam fain de sugestii
pentru textul : În amonte deprostia Marga e sa schimbi prezervativul pe suzetã... ceea ce la tine îmi pare firesc...
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deVă mulţumesc pentru vizită şi chiar îmi place varianta Dv. Nu prea sunt familiarizat cu eseurile, dar voi încerca. Cu respect, Cezar
pentru textul : Criza demulțumesc Paul, e neașteptată penița ta! mă bucur atât de mult că ți-a plăcut, încât mă uit la cana goală de cafea și zâmbesc ca un coala uitat în ploaie:)
pentru textul : vals pentru masha denu, Luminița, este sarcasm! nu este rupt de context!
pentru textul : city of angels deSilv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?
pentru textul : Mireasa Mecanică de"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deCitind textul, am remarcat greselile de typos, diacriticele puse cand si cand si cele 2 greseli de gramatica: "în care stau seara cînd nu vi." care corect este "cand nu vii" si "fi bărbat zicea" care corect este "fii barbat". Si titlul: ce inseamna? sau si acesta e tiparit gresit?
pentru textul : Schingiuire deMulțumesc mult, Alina
pentru textul : אנו, עולי הרגל של המדבר deam corectat tiiiii ce neatent pot să fiu...:) e o boală mai veche. intratabilă.
pentru textul : Poemul cu Mihaela dedacă nu vezi poemul e bine. zăpăceala contează. spui că o repet cam des?
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
pentru textul : pe când umbra secera.. deuite vezi, de aia nu esti. iar in ce priveste lauda, stii cum zice vorba aia romaneasca, lasa sa ti-o aduca altii.
pentru textul : Viraj mult prea strâns demultam, tare multam de comentariu! cam asa stau lucrurile, precum ai spus, le facem, le dregem, ne dam cand iovi, cand iude si la urma umblam pe undeva intre voia Domnului si Doamne iarta-ne! zile de cu totu faine!
pentru textul : coborârea în Carte deDraga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
pentru textul : Valea Lotusului deo viziune cosmică, o parabola a vietii si mortii simplificate prin versul de debut si cel final, intre care autorul intercaleaza etapele devenirii sale - mai intai mugurii de cires, apoi tolaneala sub coviltirul hodorogit. dimensiunea metafizica este redata surprinzator prin imaginea fumului de tigara care se inalta si intuieste facerea si implinirea - caleea lactee ca simbol al cautarii si hranirii spirituale, acestea sunt imaginile in care surprindem in esenta felul extrem de simplu, dar nu simplist, in care si-a croit fiecare frază, strunită bine, aducandu-ne in fata un text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin simbolul final al vietii, presocratic, al aerului, asa cum il sustine Anaximene.
pentru textul : Puterea aerului deErata: amintiti = amintiri
pentru textul : slăbiciuni și realități deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : stai puțin! deerate - uf, nelipsitele erate! autor sintetic* si transmințatorul unor învățături extrem de vechi* scuze- tasta T a laptopului meu trage chiulul, uneori.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta defaptul că ți-a plăcut prima strofă chiar mă bucură Adrian,o zi frumoasă
pentru textul : Nu doar aripile înalță deas fi vrut intr-un mod ciudat acest text sa aduca ceva nou ..de ce unui barbat îi este teama de o femeie , lasând la o parte recunostinta pentru sânul matern,steagul infipt ca pe himalaya in uterul unei femei ..o super nouă cucerire. pana unde ne temem unii de altii? daca nu cumva e cultivata artificial aceasta teama, aceasta noncomunicare...semn al podului care nu poate fi contruit peste oceanul de diferente. un pod exista, de asta se nasc oameni... aerian, subacvatic, exista... femeia e totusi mai mult decat sotie, mama, sora, fiica... decat o binecuvantare, un blestem...nu e numai o necesitate fiziologica,ci o necesitate psihologică.
pentru textul : îmi este teamă de femeie deProfetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
pentru textul : deuteronomia deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile depoemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
pentru textul : Adam dePagini