nu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
Mi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
Sase sase poata-n casa... set, sau sept? Nu, venă cavă, care sunt de fapt chiar două, superioară și inferioară, fără concave. Rar comentez poezie pentru ca sunt mai mereu depașită. Cum sunt și acum. Poeziile le simt, dar rar reușesc să bucățesc complet o poezie și să-i mișun logică prin sensuri. Poezia ta însă are puterii ciudate, prin inducerea de senzații, colaje pure, neintegrate, netrecute prin filtre raționale. Nu stau stralucit cu empatia, însă citind poemele tale rămân fără puncte frigide. Asta am pațit mai ales cititind "Cutremur", unde ai reușit un șaizecisinouăartist, între intelectualizarea sexului și sexualizarea intelectului. Dar asta ar fi trebuit să o spun acolo. Aici, vorbești despre creație în iubire, în cea feminină, o iubire tăcută și volatilă, ce se mulează pe porii bărbatului și îl transformă. Ne creeam iubiții din noi înșine, le dăm sânge, le facem costume, le luam măsuri, îi învătăm să zboare, îi învățăm legile iubirii, cine când se cuibărește în cine, cine cui aparține, fără cuvinte. "iubitul meu habar nu ma are ca ma vrea ca ma asteapta ca se gandeste la mine ca ce sa mai zic mai iubitule pai unde ai mai vazut tu sa vina fata si sa zica hai sa-mi cumperi camasa" Aceasta e cheia misterului. Iar dacă am trecut pe lângă subiect, te rog, luminează-mă. :-)
...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
daca imi vei incercui limitele cu tractorasele
eu voi coase la goblenul suferintelor
si cu mila daca imi vei manca din palme
am sa ti impung cauciucurile
o, cersetor al lumii acesteia
nebunule, dezleaga-ma si scoate mi calusul din gura
și porumbei albi vor zburataci de sub piele
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
îţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
și nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
Ieri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro
Francisc te-as ruga sa precizezi ce doresti sa spui prin "ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. " . te legi direct de calitatea autorului?
... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
am impresia ca nici n-are rost sa mai trec prin poeziile tale. E superba, evident ca nu pricep cum de nu cade lumea in extaz citindu-le. Desigur, glumesc oarecum, adevarul meu nu-i neaparat universal, si totusi ceva-mi spune ca sunt destul de aproape de el. :o)) Well, glumesc oarecum, sper totusi sa dau un imbold cat de mic pentru a te convinge, de-ar mai fi cazul, ca talentul e rar si daca nu sare in ochii tuturor e pentru ca lumea s-a obisnuit sa-i tina inchisi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tăioasă (să nu zic răutăcioasă). mi-a amintit că cineva mi-a urat recent multă... initiere (haha) frumos din nou. te felicit
pentru textul : Povești pseudo-Zen (1) denu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
pentru textul : nodoram huiorul* deBine ai revenit, Radu!
Mărturisesc că a fost o lectură reconfortantă. E un stil pe care observ că îl stăpânești foarte bine. Îmi dă impresia unor succesiuni de imagini (stop-cadru) ca în benzile desenate surprinzând foarte bine detaliile atât cele de decor, cât și cele de acțiune (unele gesturi) și de introspecție.
pentru textul : Există viață după… deMi-a plăcut și tenta umoristică, chiar dacă ideea centrală a textului e serioasă, chiar gravă, și pare a fi „există viață și după... ”(Ramona, X, Y, Z). Mi-l imaginez pe Dem Rădulescu rostind acest monolog :)
Interesant cum aproape toate circumstanțialele și atributele le-ai scris după punct. E ca și cum unele detalii le-ai omis inițial, apoi ai revenit cu precizări intuind întrebările interlocutorului. Dpmdv e ok, dar nu știu ce ar spune teoreticienii din domeniu despre sintaxa propoziției și a frazei.
Aștept cu interes un nou text :)
n-am mai gasit niciunul. oi fi fost eu obosit.
pentru textul : lucia deSase sase poata-n casa... set, sau sept? Nu, venă cavă, care sunt de fapt chiar două, superioară și inferioară, fără concave. Rar comentez poezie pentru ca sunt mai mereu depașită. Cum sunt și acum. Poeziile le simt, dar rar reușesc să bucățesc complet o poezie și să-i mișun logică prin sensuri. Poezia ta însă are puterii ciudate, prin inducerea de senzații, colaje pure, neintegrate, netrecute prin filtre raționale. Nu stau stralucit cu empatia, însă citind poemele tale rămân fără puncte frigide. Asta am pațit mai ales cititind "Cutremur", unde ai reușit un șaizecisinouăartist, între intelectualizarea sexului și sexualizarea intelectului. Dar asta ar fi trebuit să o spun acolo. Aici, vorbești despre creație în iubire, în cea feminină, o iubire tăcută și volatilă, ce se mulează pe porii bărbatului și îl transformă. Ne creeam iubiții din noi înșine, le dăm sânge, le facem costume, le luam măsuri, îi învătăm să zboare, îi învățăm legile iubirii, cine când se cuibărește în cine, cine cui aparține, fără cuvinte. "iubitul meu habar nu ma are ca ma vrea ca ma asteapta ca se gandeste la mine ca ce sa mai zic mai iubitule pai unde ai mai vazut tu sa vina fata si sa zica hai sa-mi cumperi camasa" Aceasta e cheia misterului. Iar dacă am trecut pe lângă subiect, te rog, luminează-mă. :-)
pentru textul : My Baby Ballade deelegant și vizual acest poem. o dinamică a stărilor și nu a lucrurilor, o portretizare a personajlor prin ipostaze atent diluate.
plângi în pumni
pentru textul : blue lady cocktail defaci liniștea melodioasă
vin cu toată puterea să umbresc
căderea unor lacrimi în praful ierusalimului
...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) dedaca imi vei incercui limitele cu tractorasele
eu voi coase la goblenul suferintelor
si cu mila daca imi vei manca din palme
am sa ti impung cauciucurile
o, cersetor al lumii acesteia
nebunule, dezleaga-ma si scoate mi calusul din gura
și porumbei albi vor zburataci de sub piele
saruta ma pe antenuțe
pentru textul : mai tare ca mine desau, daca vrei, pe ghetute
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deîţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
Pasărea aceea...Te-a mai vizitat de câteva ori până acum, prin alte poezii, nu? Mi-a plăcut, dar şi eu cred că ce e aici e mai degrabă o carcasă de poem. Şi e normal să fie aşa, din moment ce cuvintele au dat înapoi. Ce rămâne? Sigur, cântecul care vine de departe e unul al tăcerii. Poate atât. Poate de ajuns.
pentru textul : poem imposibil demultumesc si eu pentru includere.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deam produs citeva schimbari. dar am pornit de la imaginea initiala
pentru textul : fluturele metalic de...genial titlul, Dorine. uite acu' mă duc...:))! și fac ca el:)!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deam ami trecut prin text, am mai cu pensula (sau mai bine zis cu penița)
pentru textul : cea mai mare problemă deși nu m-am oprit din citit. Cu și fără exclamațiile "O, Luz" îmi place la fel de mult. Încărcătura metaforică, amalgamarea de haiku-uri, densitatea și simbolismul, fac poemul mai puțin accesibil. Cu greu extrag câteva versuri ca fiind cele ce m-au sensibilizat cel mai mult, altfel aș cita toată poezia. Iată - "unghia vremii ne intră în carne" întotdeauna prematur, de aceea "e sângele crud pentru rouă" - tulburătoare imaginea "ciocârlii cu limbile smulse/ și aripile nod," - inovația foc + spală din "focul de mult nu mai spală uitarea/ nici mirosul/ de fier ruginit."; nu vreau să îmi pară clișeistic și nu mai cred de mult că e cazul să ne cramponăm de astfel de chestii, un pic de miere în bucate nu strică la fel de mult ca aceeași cantitate de sare - "temple cioplite în smalțul de literă" uau! - "iliecii și fluturii negri țes astăzi cămășile soarelui," uau! Hai să nu ne luăm la întrecere cine aruncă cu mai multe stele sau pietre, noroi sau penițe, și să recunoaștem că suntem în prezența unei poezii remarcabile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deDavid e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
pentru textul : deuteronomia deva multumesc pentru pareri. o sa tin cont in viitor.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea deeu mă gîndeam la o un sex oral cu ejaculare. mă înșel? oricum e ok devreme ce dă de înțeles atîtea lucruri
pentru textul : Cândva de...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
pentru textul : septicemia memoriei deMultumesc pentru inspirata selectie a frumoaselor citate prezentate
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor de...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
pentru textul : radiografie cu monştri deIeri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deA scrie un text literar (și nu numai) fără toate diacriticele duce la exprimări ciudate...mai mult: îți faci singură un mare deserviciu și e păcat.
pentru textul : Sky Mirror deFrancisc te-as ruga sa precizezi ce doresti sa spui prin "ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. " . te legi direct de calitatea autorului?
pentru textul : și zeii plîng de... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deAm corectat, mulțumesc. Promit să mă mai gîndesc la final. (Mi-a fost dor de tine Alma!)
pentru textul : The Red Scarlet Flower deAndu, you CAN'T read me: I am written in Strange! For the love of GOD, give it up!
pentru textul : Doar femeie deam impresia ca nici n-are rost sa mai trec prin poeziile tale. E superba, evident ca nu pricep cum de nu cade lumea in extaz citindu-le. Desigur, glumesc oarecum, adevarul meu nu-i neaparat universal, si totusi ceva-mi spune ca sunt destul de aproape de el. :o)) Well, glumesc oarecum, sper totusi sa dau un imbold cat de mic pentru a te convinge, de-ar mai fi cazul, ca talentul e rar si daca nu sare in ochii tuturor e pentru ca lumea s-a obisnuit sa-i tina inchisi.
pentru textul : patetic age deam gresit, textul se afla la Ioan 12: 20 si 21. scuze!
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus dePagini