Textul mizeaza pe puterea de sugestie pe care o are uneori amalgamul de imagini ce se succed intr-o "logica" a delirului cu sanse putine de a fi controlat, inclusiv la nivelul transmiterii ideii/starii. Seamana cu un text scris la o sedinta de spiritism :)
poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
îmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
părere:
"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.
Bianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
cum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
Alma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
chiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
Alexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
Părerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
E poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
Virgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
Da da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
am mai citit texte de felul acesta. cel de față mi se pare cam prea lung (și chiar contorsionat) pentru ce vrea să spună. sună ok (cred) ca text-poantă dar am rezerve ca literatură
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
Surpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal
mi-a creat asa o stare de disconfort (putin spus). sunt imagini dure inlantuite, totusi, de o bruma de speranta. asa vad eu aici. o incercare de a mai... compromite cu intelepciune ramasitele de luciditate pe care ar trebui sa le avem cu totii in vederea salvarii. un altfel de manifest pentru continuitatea existentei. a doua si a treia unitate cred ca sunt demne de a fi remarcate suplimentar.
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
Mulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
Nu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul mizeaza pe puterea de sugestie pe care o are uneori amalgamul de imagini ce se succed intr-o "logica" a delirului cu sanse putine de a fi controlat, inclusiv la nivelul transmiterii ideii/starii. Seamana cu un text scris la o sedinta de spiritism :)
pentru textul : Dezlegare depoemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru textul : litere în cădere liberă depentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
îmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
pentru textul : scrisori imaginare III dedomnule Manolescu, multumesc pentru atentia acordata acestui text. Ionut, ma las asa ;)
pentru textul : mă las așa depentru probleme tehnice site-ul are o adresa speciala de email
pentru textul : Premiile "RefleXos" deOf, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă dePaul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
s.b.
pentru textul : ultimele zile depărere:
pentru textul : Spuneai de"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.
Bianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. decum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de...remarc doar că e vară și e cald... bea o bere rece lucian:)! atent, paul
pentru textul : țigară cu fum de caise deD-nă Suse, nu ştiam că a discuta critic sau pseudocritic un text, pe un site literar, înseamnă a da cu citez ouă-n uşa poeziei.
"Cred ca poezia trebuie simtita..." - asta-i problema pe la noi - prea mult simţim (şi atât) poezia asta.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deAlma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here de"dansând pe o muzica unor instrumente de percuție neconvenționale"
e, fie pe o muzică a unor instrumente...
fie pe muzica unor instrumente.
apoi: toblou = tablou.
la apele atinse cu ciomagul, aş păstra originalul, spunând: la apele atinse cu toiagul. aş zice, de asemenea la:
"umbrele mișcătoare ale unor
nepenthes
se topesc într-o ploaie de lacrimi" - se desfac într-o ploaie de lacrimi.
poemul nu e slab!
pentru textul : tablou cu berze dechiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
pentru textul : Poveste cu ceasornic şi peşte deAlexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
pentru textul : atât de absurd dePărerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.
E poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
pentru textul : există viaţă după noapte deVirgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
pentru textul : o aplecare spre interior deDa da da, Corina, cel mai bun text al meu nu l-am scris încă şi mă întreb tot mai serios dacă s-o fac. Acum astea două personaje pe care mi le-ai numit fug alandala şi nu le mai pot stăpâni. Şi da, o să mai fie, dar mai răruţ că-i mai drăguţ.
Tea or coffee?
pentru textul : Lângă deam mai citit texte de felul acesta. cel de față mi se pare cam prea lung (și chiar contorsionat) pentru ce vrea să spună. sună ok (cred) ca text-poantă dar am rezerve ca literatură
pentru textul : Convieţuire deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deAdrian, eu cred ca sunt mai putin de 15....
pentru textul : trei observații deSurpriză – Djamal în alt registru – al poeziei „narative” – pe marginea lui 7 (șapte vaci slabe și idem grase/ șapte culori ale spectrului luminii/ șapte păcate/ etc.) – combinat cu „rădăcinile – cuie” (răstignire/ dezbrăcare de haina (pantalonii) de „piele” limitativă/ bună de dat la cȃini/ (ajuns «gol și alb cu ochii plini de pași și de sunete») la o percepție/ extrasenzorială – iar „albul” aici are alt rol/ mai subtil/ decȃt al „luminii albe”/ cel al „luminii incolore”/ din Sufi (cine face confuzie, e treaba lui; pentru cine nu, e un paradox revelator). Cam tȃrziu semnul care îl las. Dar am recitit poezia de mai multe ori. Și, de fiecare dată, „altfel”. Mulțumesc Djamal
pentru textul : Cuie demi-a creat asa o stare de disconfort (putin spus). sunt imagini dure inlantuite, totusi, de o bruma de speranta. asa vad eu aici. o incercare de a mai... compromite cu intelepciune ramasitele de luciditate pe care ar trebui sa le avem cu totii in vederea salvarii. un altfel de manifest pentru continuitatea existentei. a doua si a treia unitate cred ca sunt demne de a fi remarcate suplimentar.
pentru textul : Compas polar den-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
pentru textul : în magazinul de animale mici deMulţumesc frumos pentru observaţia ce o consider corectă.
pentru textul : Adio deNu am comentat textele (desi citesc foarte multe poezii)deoarece cred ca nu sunt pregatita sa dau un raspuns de analiza corecta a unui text...
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
pentru textul : Incienso deeu, mi-aș dori același conținut turnat în altă formă. pentru că nostalgia poemului e frumoasă. părerea mea, doar.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deP.P.S. Am gresit. Andu nu spune o "poezie clasica" ci 'Un poem clasic Virgil Titarenco' ceea ce-i cu totul altceva si are dreptate!
pentru textul : ghemuire III de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul dePagini