Mărturisesc că îmi place acest ciclu de poezii, Vladimir, prezența unui Dumnezeu coborât alături de tine (voi), și întrebările pe care le întrezărim nespuse. Nu știu de ce mi se pare că răspunsurile au fost cumva date, iar dezlegările acum se pornesc, și cumva nu mai pot fi oprite. E o imagine destul de puternică aceea de început, încă nu m-am hotărât dacă îmi place :-), încerc deocamdată să o "asimilez". Am impresia unui labirint care începe într-unul și se termină în celălalt, o regăsire la limită.
1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
malditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
Se pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
Bianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
o zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
Bobadile, începi să aduci din ce în ce mai mult cu margas, amice. Pentru mine, sincer să fiu, aduci până la identitate. Discurs, ortografie, greşeli gramaticale, greşeli de logică elementară, stilul angos, frustrat, englezisme intercalate cu japca, punctuaţia, fraza kilometrică etc etc etc. Dar, poate cel mai evident, aceeleaşi ţinte: Raluca, eu, dl Cristea, Sixtus... Să mai spun, oare?, că ai implorat revenirea pe H. exact în momentul când margas a fost suspendată? Eu aş spune să să bagi acul înapoi în buzunar; nu e sabie, iar batman poartă chiloţii peste pantaloni şi iese doar noaptea. So, chill!
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
pentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
cât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
Ionuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
Eu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
Cu respect, Cezar
imi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
mi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
Textul "impune" inca de la inceput lectorului o anumita modalitate de abordare... cred ca aici se afla experimentul, la nivelul obisnuintelor noastre de a percepe, a caii considerate potrivite de catre lumea normalitatii... tensiunea acumulata si aparenta lipsa de sens, un anume soi de disconfort difuz te indeamna sa schimbi paradigma, pana la urma sa accepti ca exista ceva dincolo de oglinda ca de fapt privitorul isi cunoaste adevarata conditie - aceea de privit. "șuroaie"... aici cred ca e vorba de "șiroaie" "Iți faci cizmele cu ceară din urechi ca să auzi mai bine"... de fragmentul acesta, desi are tocmai rolul de a imbogati in sensuri si raportari textul, cred ca te-ai putea dispensa.
12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ori poate e cu înţelesul "timp de un somn"
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deMărturisesc că îmi place acest ciclu de poezii, Vladimir, prezența unui Dumnezeu coborât alături de tine (voi), și întrebările pe care le întrezărim nespuse. Nu știu de ce mi se pare că răspunsurile au fost cumva date, iar dezlegările acum se pornesc, și cumva nu mai pot fi oprite. E o imagine destul de puternică aceea de început, încă nu m-am hotărât dacă îmi place :-), încerc deocamdată să o "asimilez". Am impresia unui labirint care începe într-unul și se termină în celălalt, o regăsire la limită.
pentru textul : restauratio de1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
pentru textul : A 7-a zi dealt fel de războiul care-l duci a fost pierdut. mai bine un turn răsturnat.
pentru textul : sequoia I demalditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
pentru textul : racing live deFrate "Profetul", mai lasă-ne...
pentru textul : What a wonderful world(!) deauzi: "bombastic textul şi cam cheap"...
Poate stai prost cu recepţia(!)...
Se pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
pentru textul : De dimineață deam modificat. e mai bine acum?
pentru textul : niciodată aripă deSă inducă oare posibilitatea continuării poemului în interiorul fiecărui cititor. Doar mă întreb.
pentru textul : yin și yang deAbia acum am vazut ca este un fragment. As citi si restul :)
pentru textul : yunginuh dePoate ca personajul Kate Recam capata mai multa consistenta.
"Nu e cazul să devii paranoică"
fără să mă mir/ "îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ "ipocriziei"
Adrian, asta nu e atitudine de editor, te-aş sfătui să mai temperezi puţin limbajul, nu te onorează deloc.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deBianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
pentru textul : Bufonul deSper să fac faţă exigenţelor. Bine v-am găsit!
pentru textul : Q Fever deo zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
pentru textul : Pia fraus denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere dechiar fain. scurt si la obiect, cum putini pot. nu mai zic de ironia-ti :D
pentru textul : poem single deDe regândit "aș putea ieși afară"...
pentru textul : văd cireși de smoală degresesile din text. si revezi titlul, nu merge deloc
pentru textul : Risipitorul de bani deBobadile, începi să aduci din ce în ce mai mult cu margas, amice. Pentru mine, sincer să fiu, aduci până la identitate. Discurs, ortografie, greşeli gramaticale, greşeli de logică elementară, stilul angos, frustrat, englezisme intercalate cu japca, punctuaţia, fraza kilometrică etc etc etc. Dar, poate cel mai evident, aceeleaşi ţinte: Raluca, eu, dl Cristea, Sixtus... Să mai spun, oare?, că ai implorat revenirea pe H. exact în momentul când margas a fost suspendată? Eu aş spune să să bagi acul înapoi în buzunar; nu e sabie, iar batman poartă chiloţii peste pantaloni şi iese doar noaptea. So, chill!
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deDa, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur. Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul. Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza. E un text bun, dar poate fi mai bun. Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deMultumesc, domnule Gorun!
pentru textul : from blade runners deai dreptate! recitind îmi dau seama că îl voi rescrie!
pentru textul : poeții dorm în vaze depentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
pentru textul : Poem medicinal decât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
"se prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor" - e cumva tautologic; predictibil.
"poate ne prinde şi ora doisprezece" - ora douăsprezece...
"dar nu bag mâna în foc" - un cred că mai trebuie să zic ceva.
"o să-mi deosebeşti chipul
de lungimea nopţii" - asta mi-a plăcut, doar că aş fi spus firesc: "o să mă deosebeşti de lungimea nopţii"
Şi o ultimă observaţie cu care ar fi trebui să încep: exagerat de multă anatomie: urechi, trup, palmă, mână, chip, braţe, guri, pumni. Nu crezi?
pentru textul : prăbuşire deIonuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
pentru textul : mă dor tâmplele deEu nu am spus niciodată să nu mă citiţi sau că nu vă citesc, am spus doar că, dacă nu vă place cum scriu, asta e, nu este o problemă. Multora nu le place sau pur şi simplu evită să citească ceva scris de mine nefiind cunoscut, sau mai ştiu eu de ce. Eu vă aştept oricând, dar vă rog să evitaţi totuşi ironia. Eu nu mă consider bun la haiku, dar dacă vedeţi că am greşit, vă rog chiar, dacă vreţi, să-mi daţi un sfat, dacă vreţi. Sunt bucuros să învăţ şi le accept cu plăcere.
pentru textul : 8 Martie deCu respect, Cezar
citind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deimi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
Textul "impune" inca de la inceput lectorului o anumita modalitate de abordare... cred ca aici se afla experimentul, la nivelul obisnuintelor noastre de a percepe, a caii considerate potrivite de catre lumea normalitatii... tensiunea acumulata si aparenta lipsa de sens, un anume soi de disconfort difuz te indeamna sa schimbi paradigma, pana la urma sa accepti ca exista ceva dincolo de oglinda ca de fapt privitorul isi cunoaste adevarata conditie - aceea de privit. "șuroaie"... aici cred ca e vorba de "șiroaie" "Iți faci cizmele cu ceară din urechi ca să auzi mai bine"... de fragmentul acesta, desi are tocmai rolul de a imbogati in sensuri si raportari textul, cred ca te-ai putea dispensa.
pentru textul : Oglinzi de12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
pentru textul : 12'' dePagini