Matei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ? Ialin
Mi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.
alma, am incercat sa raspund cererii tale, insa, abilitatile mele de editor de imagini si, in special, restrictiile site-ului in privinta dimensiunii fisierelor imagine nu imi permit sa modific fara a dauna dpv estetic. in consecinta, daca vei dori, vei putea apela la alte modalitati de vizualizare optima a poemului. oricum, e ultima cruce si sper sa nu fi deranjat prea mult cu aceasta serie de vizuale. multumesc tuturor pentru comentarii
Emil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
Stimabilior, voi cei încă în posesia neuronilor frumoși, strălucitori, nealterați, adică interlocutorii mei Sixtus și Dorel, vă cer scuze cum că prezența mea aici a atras pe Domnia Sa Marele Zombie... cu care este, desigur, foarte greu să dialoghezi, mai ales când apare așa, out of nowhere, ca să-și facă auzite deviațiile comportamentale, pentru că, să recunoaștem, așa e un adevărat zombie.
Eu cred că, dacă ar fi să ridicăm puțin nivelul pe aici pe site (nu e neapărat necesar, doar dacă se dorește asta) zombie ar trebui să aibe bunul simț să tacă sau să nu mai fie zombie. Ceea ce mă îndoiesc, pentru că 'once a zombie, always a zombie' dar știți cum e? speranța moare ultima. Eu mizez pe bunul simț al celorlați, anume pe ultima fărâmă care ar mai fi rămas în scenariul optimist oricăruia dintre ceilalți editori ai acestui site.
I rest my case.
Avertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
Am dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
cred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
Profetului, Daca mi se da voie as numii textul "O filosofie in versuri a poetului" Desi ca forma este ludica ca idee este extrem de complexa.si ce este oare filosofia decat un sir de intrebari copilaresti la care se raspunde cu mijloace super mature(parafrazandu-l pe Blaga) Comparatia poetului cu un ofiter beat al ratiunii, parcursul acestuia,precum si finalul(condamnat sa apara in carte)m-au lasat fara cuvinte.Am savurat poezia ca pe o cafea tare dupa o betie a ratiunii si mi-am dat seama ca nu am ce sa ii reprosez... Bravo si jos palaria in fata acestei poezii.(spun asta respectand valoarea,subiectiva totusi,pe care o acord textului si in nici un caz ca o replica "draga tie" Numai bine
Domnule Jorz, acum, că "m-ați prins asupra faptului", ce să fac? recunosc. este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreți, ea a dat naștere retrospecției și metaforizării. despre partea epică...mă răzbun (inconștient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun șaua și hamurile. :) cu mulțumiri
Sunt un pic obosit, acum când te citesc, însă acest fapt nu mă împiedică să afirm, din bruma mea de experiență, că e un poem bun. Îmi place cum disimulezi, cu atenția asumată de scenograf, ideile și le impui prin subsidiar. De altfel, cunoscând naturelul meu de lacustră, te așteptai să scape acest poem netaxat?:) un pic reticent la compostarea jumătății de viață... gând bun.
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
va trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
oh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
"Păsările răsăritului/ vibraţia naşterii sunetului/ oul de piatră al unui cântec/ îngerii cetăţilor/ rotundul universului/ zorii luminii".
Reţetă: se iau două substantive se contruiesc genitival, se trânteşte un verb, apoi un adverb, construcţie genitivală, verb, construcţie genitivală, atribut. cons. genit. verb, const, genitivală, verb adverb, const. genitv. atribut. Se frazează, se alege un titlu abstract, se postează, se aşteapă nobelul.
Exemplu:
AERIAN
Duminica sufletului păşeşte pe
flacăra gândului trecut,
văpaia amintirii dansează palid,
în sticla ochiului universului rotund,
ma doare limba tăcerii,
uşa destinului roşu
deschide ţipătul uitării
remarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
nuta, o poezie complexa, aidoma unei pietre slefuite in mai multe etape. Cititorul descopera universul treptat, reusind sa inteleaga pana la urma ce vrei tu sa spui. Ai cateva puncte de interes, cateva simboluri in jurul carora se focalizeaza intreaga poezie. Felicitari pentru stilul complex si pentru modul in care sti sa ascunzi esenta in spatele imaginilor. mi-a placut petre
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Matei... comentariul tau nu respecta regulamentul Hermeneia. Ce-ar fi sa revii sa justifici "afirmatia" si pe viitor sa renunti la astfel de comentarii ? Ialin
pentru textul : o lună aproape plină deMi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.
pentru textul : Ca sub un stejar dealma, am incercat sa raspund cererii tale, insa, abilitatile mele de editor de imagini si, in special, restrictiile site-ului in privinta dimensiunii fisierelor imagine nu imi permit sa modific fara a dauna dpv estetic. in consecinta, daca vei dori, vei putea apela la alte modalitati de vizualizare optima a poemului. oricum, e ultima cruce si sper sa nu fi deranjat prea mult cu aceasta serie de vizuale. multumesc tuturor pentru comentarii
pentru textul : crucile deEmil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
pentru textul : Un altfel de prag deAm incercat sa postez insa am intampinat probleme, la rubrica "alege" nu am gasit domeniul "poezie".
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deStimabilior, voi cei încă în posesia neuronilor frumoși, strălucitori, nealterați, adică interlocutorii mei Sixtus și Dorel, vă cer scuze cum că prezența mea aici a atras pe Domnia Sa Marele Zombie... cu care este, desigur, foarte greu să dialoghezi, mai ales când apare așa, out of nowhere, ca să-și facă auzite deviațiile comportamentale, pentru că, să recunoaștem, așa e un adevărat zombie.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deEu cred că, dacă ar fi să ridicăm puțin nivelul pe aici pe site (nu e neapărat necesar, doar dacă se dorește asta) zombie ar trebui să aibe bunul simț să tacă sau să nu mai fie zombie. Ceea ce mă îndoiesc, pentru că 'once a zombie, always a zombie' dar știți cum e? speranța moare ultima. Eu mizez pe bunul simț al celorlați, anume pe ultima fărâmă care ar mai fi rămas în scenariul optimist oricăruia dintre ceilalți editori ai acestui site.
I rest my case.
paul este blaj
un cap pleșuv istovit
peste un gâtlej
P.S. Cel mai rău e când oamenii deștepți se prostesc, ceilalți săracii ce să mai facă?
pentru textul : întârzieri de;)))
pentru textul : felie crocantă deparcă ar fi un fragment din povestirea lui Delavrancea - știți voi... „Bunicul stă pe prispă...” ;)
mulțumesc, domnilor!
Avertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
pentru textul : Fostei mele șótii deAm dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
cam abstract și infantil. si patetic pe deasupra.
pentru textul : ochiul lui van gogh decred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
pentru textul : Ra deEmanuel, mulțumim. Silvia
pentru textul : Sărbători cu bucurie și înțelegere deProfetului, Daca mi se da voie as numii textul "O filosofie in versuri a poetului" Desi ca forma este ludica ca idee este extrem de complexa.si ce este oare filosofia decat un sir de intrebari copilaresti la care se raspunde cu mijloace super mature(parafrazandu-l pe Blaga) Comparatia poetului cu un ofiter beat al ratiunii, parcursul acestuia,precum si finalul(condamnat sa apara in carte)m-au lasat fara cuvinte.Am savurat poezia ca pe o cafea tare dupa o betie a ratiunii si mi-am dat seama ca nu am ce sa ii reprosez... Bravo si jos palaria in fata acestei poezii.(spun asta respectand valoarea,subiectiva totusi,pe care o acord textului si in nici un caz ca o replica "draga tie" Numai bine
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii deDomnule Jorz, acum, că "m-ați prins asupra faptului", ce să fac? recunosc. este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreți, ea a dat naștere retrospecției și metaforizării. despre partea epică...mă răzbun (inconștient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun șaua și hamurile. :) cu mulțumiri
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deSunt un pic obosit, acum când te citesc, însă acest fapt nu mă împiedică să afirm, din bruma mea de experiență, că e un poem bun. Îmi place cum disimulezi, cu atenția asumată de scenograf, ideile și le impui prin subsidiar. De altfel, cunoscând naturelul meu de lacustră, te așteptai să scape acest poem netaxat?:) un pic reticent la compostarea jumătății de viață... gând bun.
pentru textul : Poem în două acte deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant deva trebui sa ma indes curand in acest text; m-ai incurajat ca merita. o voi face imediat ce prind timp si loc in fata unui computer. multumesc pentru incredere, Alma.
pentru textul : ora amiezii dede la Neagoe Basarab citire-Dumnezeu nu se arată celui care este îndîrjit. dar mai încercați. cine știe!
pentru textul : downloadez poezii II dehaida, haida, altoieste-l.
"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea
mă rog de ei
jertfiţi-mă"
asta poate descalifica un text verde.
pentru textul : caută-mă în omul acela deda. e grea gramatica. voi reveni, voi studia, voi medita, voi corecta
pentru textul : mistică dep/s finalul:
în ceruri
pentru textul : inge fjord deunde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut e covârșitor de frumos
imi place aceasta sentinta aparare. cum sa infrangi privirea care se toarna in tine, fara a rupe contactul privirii?
pentru textul : despre o femeie goală deoh, ce titlu i-ai pus, cât pe ce să nu deschid! ți-a fost teamă că devii prea uman?! nu știu dacă toamna e vinovată...sau Alice. sau pisica. dar uite un text atât de curat, că-ți vine să te apleci și să numeri pietrele de sub apă. acum ar trebui să dau niște citate...m-am uitat, nu știu ce să aleg. mi-e imposibil să rup ceva din context. textul ăsta seamănă cu un domino, pornind dintr-o privire verde și sfârșind în centrul pământului. peniță.
pentru textul : cacofonia sentimentelor detuturor va multumesc.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român deConstrucţiile genitivale = apanajul poetizării, lipsei inspiraţiei/ ideii, schelet oratoric, falsare lirică.
"Păsările răsăritului/ vibraţia naşterii sunetului/ oul de piatră al unui cântec/ îngerii cetăţilor/ rotundul universului/ zorii luminii".
Reţetă: se iau două substantive se contruiesc genitival, se trânteşte un verb, apoi un adverb, construcţie genitivală, verb, construcţie genitivală, atribut. cons. genit. verb, const, genitivală, verb adverb, const. genitv. atribut. Se frazează, se alege un titlu abstract, se postează, se aşteapă nobelul.
Exemplu:
AERIAN
Duminica sufletului păşeşte pe
flacăra gândului trecut,
văpaia amintirii dansează palid,
în sticla ochiului universului rotund,
ma doare limba tăcerii,
uşa destinului roşu
deschide ţipătul uitării
etc etc
pentru textul : Rotund deremarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.
pentru textul : Poem cu titlu pierdut detextul a mai fost publicat din cite mai stiu eu si prin alte parti intre timp. dar e ok, fiecare il percepe cum vrea. asta e avantajul de a fi cititor
pentru textul : Ecce Homo ▒ deAtât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL denuta, o poezie complexa, aidoma unei pietre slefuite in mai multe etape. Cititorul descopera universul treptat, reusind sa inteleaga pana la urma ce vrei tu sa spui. Ai cateva puncte de interes, cateva simboluri in jurul carora se focalizeaza intreaga poezie. Felicitari pentru stilul complex si pentru modul in care sti sa ascunzi esenta in spatele imaginilor. mi-a placut petre
pentru textul : pietrele Annei deDin pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dePagini