răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
Sunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
Poezia câștigă cu fiecare recitire. Sau cititorul se îmbogățește cu fiecare nouă citire. Poate se diluează puțin ca mesaj exact acolo unde cred că ai vrut poate să spui mai mult, dar te-ai ascuns (chiar în partea în care ar trebui să fie cel mai puternic, unde se "subțiază" și vizual). De fiecare dată mă întreb, citindu-te, dacă multiplele drumuri și intersecții pe lângă care ne treci aparent în goană, Monica, sunt întâmplătoare. Am ajuns la concluzia că nu; și cred eu că acesta este un farmec al scrisului tău.
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
Cozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
Mulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
Despre sinceritate și inteligență numai de bine ("să nu mă asculți niciodată cu inteligența" sună hilar, fără supărare...). Fragmentul nu e rău, are ceva interesant, captivant, alert, dar și ceva imatur, neformat. Ai un titlu mai reușit chiar în text: "nu suport vara asta verde-gălbui".
Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
Mai intai, multumesc pentru lectura atenta.
"te rog sa nu te uiti la mine ca la cine stie ce Barbie girl!" este replica Ligiei, care nu vrea sa fie vazuta de personajul masculin ca o Barbie girl. Nefiind vorba despre vocativ, virgula nu isi are rostul.
Cat despre expresiile englezesti, am primit, intr-adevar, oarece comentarii negative din cauza lor, dar consider ca se potrivesc cu felul de a fi al personajelor,iar acestea nu trebuie neaparat sa trezeasca simpatii.
Ok, voi lasa spatii intre paragrafe, dar, in rest, I'll think about it.
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
Mulțumesc încă odată. Probabil că Zona Crepusculară e de vină. Sunt convins că n-am priceput eu... și văd că știți și Bold, altcineva știa italic... ehe! altă lume. Și tu francisce, ia nu mai râde acolo!
Vă mulțumesc vouă pentru aprecieri! Sunt onorată! A fost o bucurie pentru mine să le primesc, mai ales acum, la trecerea dintre ani. Vă doresc un an bun tuturor, cu drag! La mulți ani!
nu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?
definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.
Ingenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
Da, ai dreptate. Textul are autenticitate, e bine scris, pentru asta nici nu am fost mai critică decât atât, pentru că am apreciat foarte mult truda de a scrie astfel. Și da, dacă vei da un curs povestirii, dacă o vei scoate din simpla înșiruire, dacă vei găsi miracolul care să o transforme (și știu că poți face asta), va fi un experiment interesant. Da, vezi, știam eu că acolo e ceva deosebit. Asta îi lipsea textului: greutatea pe care o are acel fragment. Mulțumesc de explicații. Aștept să văd transformarea.
Cailean, nu am spus nicăieri că poezia ar avea nevoie de așa ceva. Nu am făcut decît să pun o întrebare. Dar ca să răspund aluziei tale, nu cred că poezia este neaparat a-rațională sau irațională. și mai cred că a discuta despre poezie este altceva decît a face poezie. Dacă vrei este o îndeletnicire mai degrabă înrudită cu critica literară sau cu istoria literară sau chiar cu filozofia. În ce privește aspectul financiar al acestei probleme nu m-am gîndit la el cînd am întrebat. De fapt nu cred că poți să scrii poezie pe bani nici măcar atît cît poți să pictezi pe bani. Deși nu condamn și nici nu disprețuiesc pe cei care reușesc să trăiască din așa ceva. Dar mă îndoiesc că ar fi posibil. Tot la fel mă îndoiesc că „stimulentele finaciare” produc sau generează creativitate sau valoare literară. Mai devreme sau mai tîrziu o astfel de abordare se coagulează în manelism și mediocritate. Eu continui însă să mă întreb care este rostul poeziei. Evident acestei întrebări i se poate răspunde dintr-o perspectivă pur abstractă, neutră, așa zis obiectivă. Sau i se poate răspunde din perspectiva societății (a evoluției ei, a nevoilor ei, a tragediei ei, a destinului ei, etc) sau din perspectiva omului care o citește sau a omului care o scrie. La urma urmei ar fi fost lumea diferită fără Shakespeare, Pound, Plath, Eminescu sau Baudelaire? Sau nu? Este poezia un termometru al societății sau un termostat? Și întrebările mele pot continua că niciodată nu duc lipsă de ele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem "care nu te indemna la analiza", ca și ultimul expus.
pentru textul : ca un pește dese scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... derăspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deSunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
pentru textul : absint de noiembrie dede văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
Poezia câștigă cu fiecare recitire. Sau cititorul se îmbogățește cu fiecare nouă citire. Poate se diluează puțin ca mesaj exact acolo unde cred că ai vrut poate să spui mai mult, dar te-ai ascuns (chiar în partea în care ar trebui să fie cel mai puternic, unde se "subțiază" și vizual). De fiecare dată mă întreb, citindu-te, dacă multiplele drumuri și intersecții pe lângă care ne treci aparent în goană, Monica, sunt întâmplătoare. Am ajuns la concluzia că nu; și cred eu că acesta este un farmec al scrisului tău.
pentru textul : contingență deUn text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi de"un moment de reculegere"
pentru textul : Moment de reculegere de"îmbelşugată cu respiraţia ta"
am citit cu plăcere.
Cam asta e tot ce-am putut face pana una alta.
pentru textul : De dragoste deMda, chiar de asta mi-a amintit: "scrieţi o compunere cu titlul "toamna". Dacă asta s-a vrut, e o reuşită.
pentru textul : toamnă fără iluzii defrumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
pentru textul : illusio dedragul meu sixtus, ce pot sa iti spun,... de gustibus. am observat ce iti place tie dar ma tem ca nu ne potrivim la gusturi
pentru textul : defectul simplu V de„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
pentru textul : De inima albastră de...cred că da, Virgil! am modificat...
pentru textul : Totul despre Mine deamin!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deCozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deMulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
Va multumesc celor care ati trecut pe aici. Ati dovedit ca nu sunteti... cesnici.
pentru textul : deschideri deProfetule, alma, îl mai citim o dată, împreună. Mulțumesc. Să vedem pentru cine este. Eu, egoistul, l-am scris pentru mine.
pentru textul : Și dacă deDespre sinceritate și inteligență numai de bine ("să nu mă asculți niciodată cu inteligența" sună hilar, fără supărare...). Fragmentul nu e rău, are ceva interesant, captivant, alert, dar și ceva imatur, neformat. Ai un titlu mai reușit chiar în text: "nu suport vara asta verde-gălbui".
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deScuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
pentru textul : profeții dece imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deMulţumesc ai cernut fin.
pentru textul : Un copac singur în noapte deMai intai, multumesc pentru lectura atenta.
pentru textul : Incienso de"te rog sa nu te uiti la mine ca la cine stie ce Barbie girl!" este replica Ligiei, care nu vrea sa fie vazuta de personajul masculin ca o Barbie girl. Nefiind vorba despre vocativ, virgula nu isi are rostul.
Cat despre expresiile englezesti, am primit, intr-adevar, oarece comentarii negative din cauza lor, dar consider ca se potrivesc cu felul de a fi al personajelor,iar acestea nu trebuie neaparat sa trezeasca simpatii.
Ok, voi lasa spatii intre paragrafe, dar, in rest, I'll think about it.
Domnule Manolescu, va multumesc pentru bunavointa acordata unui novice, ca si pentru incurajari. prezenta dumneavostra aici continua sa fie un regal. cu respect, tm
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deMulțumesc încă odată. Probabil că Zona Crepusculară e de vină. Sunt convins că n-am priceput eu... și văd că știți și Bold, altcineva știa italic... ehe! altă lume. Și tu francisce, ia nu mai râde acolo!
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deVă mulțumesc vouă pentru aprecieri! Sunt onorată! A fost o bucurie pentru mine să le primesc, mai ales acum, la trecerea dintre ani. Vă doresc un an bun tuturor, cu drag! La mulți ani!
pentru textul : let's get together denu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?
definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.
de corectat "casnicia".
pentru textul : Misterul cuplului perfect derog a- fi îngăduit să diferențiez în poezia mea numele comune de cele prorpii! asta din totdeauna! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deIngenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
pentru textul : Acrostihul de"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
Da, ai dreptate. Textul are autenticitate, e bine scris, pentru asta nici nu am fost mai critică decât atât, pentru că am apreciat foarte mult truda de a scrie astfel. Și da, dacă vei da un curs povestirii, dacă o vei scoate din simpla înșiruire, dacă vei găsi miracolul care să o transforme (și știu că poți face asta), va fi un experiment interesant. Da, vezi, știam eu că acolo e ceva deosebit. Asta îi lipsea textului: greutatea pe care o are acel fragment. Mulțumesc de explicații. Aștept să văd transformarea.
pentru textul : Mamaia Ioana povestește deCailean, nu am spus nicăieri că poezia ar avea nevoie de așa ceva. Nu am făcut decît să pun o întrebare. Dar ca să răspund aluziei tale, nu cred că poezia este neaparat a-rațională sau irațională. și mai cred că a discuta despre poezie este altceva decît a face poezie. Dacă vrei este o îndeletnicire mai degrabă înrudită cu critica literară sau cu istoria literară sau chiar cu filozofia. În ce privește aspectul financiar al acestei probleme nu m-am gîndit la el cînd am întrebat. De fapt nu cred că poți să scrii poezie pe bani nici măcar atît cît poți să pictezi pe bani. Deși nu condamn și nici nu disprețuiesc pe cei care reușesc să trăiască din așa ceva. Dar mă îndoiesc că ar fi posibil. Tot la fel mă îndoiesc că „stimulentele finaciare” produc sau generează creativitate sau valoare literară. Mai devreme sau mai tîrziu o astfel de abordare se coagulează în manelism și mediocritate. Eu continui însă să mă întreb care este rostul poeziei. Evident acestei întrebări i se poate răspunde dintr-o perspectivă pur abstractă, neutră, așa zis obiectivă. Sau i se poate răspunde din perspectiva societății (a evoluției ei, a nevoilor ei, a tragediei ei, a destinului ei, etc) sau din perspectiva omului care o citește sau a omului care o scrie. La urma urmei ar fi fost lumea diferită fără Shakespeare, Pound, Plath, Eminescu sau Baudelaire? Sau nu? Este poezia un termometru al societății sau un termostat? Și întrebările mele pot continua că niciodată nu duc lipsă de ele.
pentru textul : Ce rost are poezia? dePagini