Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
...încăpăţânare, ci de constatare. Ea, calitatea, într-o măsură mai mică sau mai mare, există în mai toate textele pe care le postaţi. Rămâne doar s-o împăcati cu toate palierele.
Mai citim, mai vedem.
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
Matei, nu te supăra, dar ar fi bine să încerci un comentariu argumentativ pentru peniţă, nu de alta, dar e periculoasă crearea unui precedent prin argumentarea prin aderarea la un comentariu al altui user.
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Imi cer scuze ca trebuie sa repet acest lucru, dar sunteti pe un site literar si este oarecum firesc ca unor persoane sa le placa, altora nu. E o chestie de gust. De aceea exista si sectiunea de comentarii, ca sa ne dam cu parerea. Imi cer scuze daca a deranjat comentariul si va reamintesc faptul ca in cazul in care nu doriti comentarii puteti dezactiva optiunea care permite acest lucru. Multumesc , Ialin
*
lumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
Voi vorbiţi serios şi mie îmi arde de glume.
O fotografie de Dan Norea şi versuri asociate (tot de el dar puţin modificate; pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale).
Mă uit la lună, luna-i sus,
Mă uit în curte, boi nu-s,
Mă uit la pungă, punga-i goală
Mă uit la noi şi zic: dii, boală!
da, cred ca ceea ce atrage atentia asupra acestui text este mina sigura. precum si abilitatea de a evita capcanele retoricii sau ale "lirismului", atit de frecvente in poezia feminina pe care o intilnesti astazi. fascinant versul "ceva ce dumnezeu a unit trebuie să rămână unit iar dacă eu reușesc să schimb asta e doar meritul meu"... prin profunzimea lui filozofica
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
Penița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
Eul liric apare aici în dublă ipostază. În primele trei strofe e o păsăre, la început "oarbă" afându-se sub amprenta "umbrelor mute", care reușește apoi să spargă ochiul rece, de sticlă, umplându-se deodată de "ochi", simbol al cunoașterii (de sine). Eu văd ideea unei înălțări, a unei conștientizări a propriei valori sugerate chiar prin "trilul de- cântare". În ultima strofă, cea de-a doua ipostază e cealaltă parte a sinelui căutându-și jumătatea, iubirea pierdută...:)
OK Mircea dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare vechiul cantec mai strabate cum prin nopti izvorul sare altfel suiera si striga scapara si rupt rasuna se imping tumultuoase si salbatice pe struna si prin gandu-mi trece vantul capul arde pustiit aspru, rece suna cantul cel etern neispravit unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun? ah... organele-s sfarmate si maestrul e nebun! (scuze, am scris din memorie nu de pe google sau din alta parte) Bobadil.
e o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
scuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
Cînd vine vorba de „Sunshine” eu voi rămîne pentru totdeauna fan-ul celui din 1999 (sorry I'm a last century man). See the trailer here http://www.youtube.com/watch?v=d_QQ16Df9lY
Incitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
pentru textul : Scrum VI de...încăpăţânare, ci de constatare. Ea, calitatea, într-o măsură mai mică sau mai mare, există în mai toate textele pe care le postaţi. Rămâne doar s-o împăcati cu toate palierele.
Mai citim, mai vedem.
O zi bună!
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea de"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă" - acesta nu e vers, e banc sec.
(un om avea un cal şi calul n-avea nimic împotrivă etc).
"ziua începuse să alerge desculţă " - şi acesta mi-e foarte cunoscut...
pentru textul : verificări deSursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism deMatei, nu te supăra, dar ar fi bine să încerci un comentariu argumentativ pentru peniţă, nu de alta, dar e periculoasă crearea unui precedent prin argumentarea prin aderarea la un comentariu al altui user.
pentru textul : springfield & treehouses deŞtiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent dedragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Imi cer scuze ca trebuie sa repet acest lucru, dar sunteti pe un site literar si este oarecum firesc ca unor persoane sa le placa, altora nu. E o chestie de gust. De aceea exista si sectiunea de comentarii, ca sa ne dam cu parerea. Imi cer scuze daca a deranjat comentariul si va reamintesc faptul ca in cazul in care nu doriti comentarii puteti dezactiva optiunea care permite acest lucru. Multumesc , Ialin
pentru textul : În loc de aplauze de...deci văd că intră bine. am înțeles Ioana, do you feel me? atent, fii și tu atentă, paul mă bucur că am atâtea comentarii de la tine. pe text.
pentru textul : blogbadil deMersi frumos pentru atentie!
*
pentru textul : lumea e o pisică jigărită delumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
doar o felie de parizer
şi un pahar de plastic pe jumătate plin cu apă
din mâna unei spălătorese
cu suflet curat
ar face-o mai fericită
puţin
Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deVoi vorbiţi serios şi mie îmi arde de glume.
O fotografie de Dan Norea şi versuri asociate (tot de el dar puţin modificate; pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale).
Mă uit la lună, luna-i sus,
pentru textul : scrisoare către români deMă uit în curte, boi nu-s,
Mă uit la pungă, punga-i goală
Mă uit la noi şi zic: dii, boală!
voi supraviețui
pentru textul : femeia-copil denu sunt familiarizata cu limbajul HTML...deci nu am nici cea mai vaga idee despre cum ar trebui sa postez o imagine..
pentru textul : dimineață la nice deun absurd trist, absurdul in sine e trist
"armonia locul în care se întîlnește
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde decompromisul"
vă mulţumesc. succes participanţilor la concurs!
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deda, cred ca ceea ce atrage atentia asupra acestui text este mina sigura. precum si abilitatea de a evita capcanele retoricii sau ale "lirismului", atit de frecvente in poezia feminina pe care o intilnesti astazi. fascinant versul "ceva ce dumnezeu a unit trebuie să rămână unit iar dacă eu reușesc să schimb asta e doar meritul meu"... prin profunzimea lui filozofica
pentru textul : claustro deMulţumesc. Întotdeauna are.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor dete rog pune un titlu ca sa nu fiu nevoit sa trimit textul in santier
pentru textul : Oarecum definitiv deDa, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
pentru textul : Căruciorul dePenița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deEul liric apare aici în dublă ipostază. În primele trei strofe e o păsăre, la început "oarbă" afându-se sub amprenta "umbrelor mute", care reușește apoi să spargă ochiul rece, de sticlă, umplându-se deodată de "ochi", simbol al cunoașterii (de sine). Eu văd ideea unei înălțări, a unei conștientizări a propriei valori sugerate chiar prin "trilul de- cântare". În ultima strofă, cea de-a doua ipostază e cealaltă parte a sinelui căutându-și jumătatea, iubirea pierdută...:)
pentru textul : curierul defelicitări pentru promovare , Mariana.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 dedrumul poate deveni și ușor, nu doar frumos atunci când ai încredere în tine:)
succes!
hialin, multumesc de sugestii si atentionari. o sa tin cont de ele. stefan
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om deOK Mircea dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare vechiul cantec mai strabate cum prin nopti izvorul sare altfel suiera si striga scapara si rupt rasuna se imping tumultuoase si salbatice pe struna si prin gandu-mi trece vantul capul arde pustiit aspru, rece suna cantul cel etern neispravit unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun? ah... organele-s sfarmate si maestrul e nebun! (scuze, am scris din memorie nu de pe google sau din alta parte) Bobadil.
pentru textul : this is a film deMă rog, "precum o cortină"...
pentru textul : precum o cortină dee o imagine puternica aceasta a asteptarii mortii prin iubire, deschide singuratati paralele, diferite nuante ale sensurilor lumii imperfecte. am sentimentul ca aceasta dinamica a trairilor este acoperita cu un voal, nimeni nu vede niciodata totul, la fel cum intalnirea si absenta nu se intampla in aceleasi directii. mi-a placut acest semicerc oniric.
pentru textul : arome descuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
pentru textul : Crepuscul deCînd vine vorba de „Sunshine” eu voi rămîne pentru totdeauna fan-ul celui din 1999 (sorry I'm a last century man). See the trailer here http://www.youtube.com/watch?v=d_QQ16Df9lY
pentru textul : Ra deIncitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia dePagini