excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
continua cursivitate a cuvintelor, nedespărțite de nimic, doar de cuvinte ce uneori o iau de la un capat care oricum nu e un capăt, deoarece totul e alb în fundal... realitatea ce inspiră metaforele poetice fac poemul crud mărturisind că autorul, deși pare unul saturat de ceea ce vede, unul căruia realitatea îi este iluzorie și superfluuă, este, de fapt, foarte bine înfipt în realitate și știe, cum puțin cred că o pot face - personal nu am mai întâlnit un altul -, să o numească, să o arate cu degetul, să o acuze, să o zugrăvească pe pereții retinei noastre ca un talentat creator de graffiti pe pereții albi, gri și inexpresivi ai realității în care conviețuim.
Extras din Regulamentul H: 25.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului;
Domnule Oprea Serafim, tot în spiritul urării de bun venit pe care am făcut-o sub primul dumneavoastră text, sunt nevoită să precizez că Hermeneia încurajează polemica literară și comentariile cu privire doar la texte și nu opiniile despre persoana autorului sau a altui comentator.
din textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
Lucian, e o amenințare:"concluzia mea este ca fiecare pasare pe limba ei piere." E o amenințare? Mie nu mi-e frică! Dacă "acolo" sunt online și-mi mai folosesc viersul! E ok!
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
Un poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
dragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
P.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
e un taram de transfer, intre doctori si sfinti, o zona in care cleiul de oase e solutie pentru lipit aripile, angelic, cinic si macabru, zbaterea, starea aceea am vrut sa o redau, transformarea, multumesc, Ela, voi modifica, desigur Bianca, iti multumesc pentru atentionare, stiam de rugamintea lui Virgil, dar am retinut si ca era "valabila" numai pentru primele doua luni de "functionare" a site-ului. In acel articol la care ai facut trimitere, Virgil scrie referitor la acea "rugaminte": "Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare". Care doua luni au trecut. Poate nu am inteles eu exact, in acest caz te rog sa-mi comunici, in virtutea acelorasi imbolduri care au dus la comentariul tau anterior, tocmai pentru a-mi repara eroarea si a nu ma mai afunda in greseala.
Superbă imagine! Cine este autoarea?
Textul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A
...și acestea sunt comentarii? ca cel de mai sus?
are legătură cu poezia, care e totuși poezie, una ale cărui versuri, măcar două, aș fi vrut să le scriu și eu
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.
da, în loc de n-am putut aș fi scris ”n-am fost„
dar nu sunt eu un tip care scrie. mișto.
și copilul, bărbatul ăsta, aghorhiesei scrie a dracu de mișto
uneori te sperii când îl citești.
apoi îți trece.
într-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese
Am o rugăminte Virgil, fiindcă am avut şi eu o umilă participare la acest concurs....eu sunt întrutotul de acord cu tine cu o singură nedumerire...putem vota propriile texte? Eu consider că nu prea ar fi corect, de fapt eram obişnuită de la concursuri de haiku cu alt sistem, poate aici e mai bine aşa, fiindcă se presupune că orice membru poate să se judece pe sine.
Paul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
mulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
Ai citit cu atenție poemul și ai înțeles ceea ce am vrut sa transmit cititorului de poezie, nu mă îndoiesc ca ești un cititor foarte avizat, întrucât unele poeme nu-mi sunt înțelese. Felicitările tale mă onorează, Să auzim de bine,
uite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
crede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)
nu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.
ai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
Dorine poate ai citit prea mult bobadil. mersi oricum de interpretare. o fii...cine știe? te asigur însă că, dacă e, e involuntar. să ne citim cu bine. și neasemuire...:)
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.
De acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
Cred că pentru un poem atât de scurt şi o imagine atât de frumoasă, ar trebui să revedeţi ultimele 3 versuri. cu cele două construcţii: "căldura stelelor" şi "lumina lunii" plus frigul veşnic, construcţii destul de facile în opinia mea, prăfuite. Şi care nu ajută în contextul acesta. Primele 5 versuri sunt interesante, desenează destul de coerent, deşi se pierd în detalii, cumva...Revin şi subliniez: pentru un poem atât de scurt, ar trebui mai multă atenţie. Eu aşa cred, nu bag mâna în foc că am dreptate. sper să nu supere părerea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Calin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
pentru textul : crăciun fără nume deLa persistence de la memoire e la mort de le courage, c'est le vrais vertige, c'est la vie ma cher madame. Bobadil.
pentru textul : et tu le sais decontinua cursivitate a cuvintelor, nedespărțite de nimic, doar de cuvinte ce uneori o iau de la un capat care oricum nu e un capăt, deoarece totul e alb în fundal... realitatea ce inspiră metaforele poetice fac poemul crud mărturisind că autorul, deși pare unul saturat de ceea ce vede, unul căruia realitatea îi este iluzorie și superfluuă, este, de fapt, foarte bine înfipt în realitate și știe, cum puțin cred că o pot face - personal nu am mai întâlnit un altul -, să o numească, să o arate cu degetul, să o acuze, să o zugrăvească pe pereții retinei noastre ca un talentat creator de graffiti pe pereții albi, gri și inexpresivi ai realității în care conviețuim.
pentru textul : Abis deExtras din Regulamentul H:
25.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului;
Domnule Oprea Serafim, tot în spiritul urării de bun venit pe care am făcut-o sub primul dumneavoastră text, sunt nevoită să precizez că Hermeneia încurajează polemica literară și comentariile cu privire doar la texte și nu opiniile despre persoana autorului sau a altui comentator.
pentru textul : de el dedin textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
pentru textul : îndrăzneşte-mă deLucian, e o amenințare:"concluzia mea este ca fiecare pasare pe limba ei piere." E o amenințare? Mie nu mi-e frică! Dacă "acolo" sunt online și-mi mai folosesc viersul! E ok!
pentru textul : Ceasul meu deNu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust deUn poem de dragoste scris din suflet. Imi place, lipsit de pretiozitati si metafore indigeste, textul acesta este ca frunza de malin. Nu pot sa-mi doresc mai mult decat ca acest poem sa fie si adevarat in inima autoarei. Daca imi este ingaduit sa acord o penita de aur pur si simplu pentru dragostea din poezie... Andu
pentru textul : Lauryannus's Land dedragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deP.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
e un taram de transfer, intre doctori si sfinti, o zona in care cleiul de oase e solutie pentru lipit aripile, angelic, cinic si macabru, zbaterea, starea aceea am vrut sa o redau, transformarea, multumesc, Ela, voi modifica, desigur Bianca, iti multumesc pentru atentionare, stiam de rugamintea lui Virgil, dar am retinut si ca era "valabila" numai pentru primele doua luni de "functionare" a site-ului. In acel articol la care ai facut trimitere, Virgil scrie referitor la acea "rugaminte": "Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare". Care doua luni au trecut. Poate nu am inteles eu exact, in acest caz te rog sa-mi comunici, in virtutea acelorasi imbolduri care au dus la comentariul tau anterior, tocmai pentru a-mi repara eroarea si a nu ma mai afunda in greseala.
pentru textul : Fabrica de îngeri deSuperbă imagine! Cine este autoarea?
pentru textul : de Nașterea Domnului deTextul însă ar trebui modificat pentru a fi adresat în mod unitar.
Propun adresarea la persoana a doua singular, fiind mai directă
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia îți dorește Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu tine însuți.'
Varianta la plural ar suna
'Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului, Hermeneia vă dorește tuturor Sărbători Fericite, pace cu alții și pace cu voi înșivă'... ceea ce sună cam distant.
Așa cum este acum însă în opinia mea este incorect dpdv gramatical, deși toată lumea înțelege, desigur, mesajul.
A
...și acestea sunt comentarii? ca cel de mai sus?
are legătură cu poezia, care e totuși poezie, una ale cărui versuri, măcar două, aș fi vrut să le scriu și eu
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.
da, în loc de n-am putut aș fi scris ”n-am fost„
dar nu sunt eu un tip care scrie. mișto.
și copilul, bărbatul ăsta, aghorhiesei scrie a dracu de mișto
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deuneori te sperii când îl citești.
apoi îți trece.
într-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese
pentru textul : probă de țesut flori deAm o rugăminte Virgil, fiindcă am avut şi eu o umilă participare la acest concurs....eu sunt întrutotul de acord cu tine cu o singură nedumerire...putem vota propriile texte? Eu consider că nu prea ar fi corect, de fapt eram obişnuită de la concursuri de haiku cu alt sistem, poate aici e mai bine aşa, fiindcă se presupune că orice membru poate să se judece pe sine.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePaul, eu nu am încetat niciodată să cred că exiști, doar că trec printr- o perioadă încărcată acum. Eu te citesc atunci când intru pe site, dar mi- am propus să tac, nu știu, cel puțin un timp. De multe ori nu pot face un comentariu așa cum s- ar vrea, de multe ori nu am suficient timp ca să n- o fac așa, în treacăt, sau de multe ori simt că e de ajuns o simplă remarcă de genul "felicitări" și atât. Eu zic că suntem oameni oriunde am fi și simțim uneori nevoi de genul acesta. Însă am încercat să- mi temperez asemenea porniri. Asta e.:) Mulțumesc că exiști din când în când pe aici. Cami.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) de...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.
pentru textul : Dureri de ceară deam corectat acolo.
pentru textul : reinventează-mă! demulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
pentru textul : Lacu’- str. deAi citit cu atenție poemul și ai înțeles ceea ce am vrut sa transmit cititorului de poezie, nu mă îndoiesc ca ești un cititor foarte avizat, întrucât unele poeme nu-mi sunt înțelese. Felicitările tale mă onorează, Să auzim de bine,
pentru textul : Ca sub un stejar deuite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
pentru textul : încape şi-un evantai decrede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)
nu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.
pentru textul : dengue fever deai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
pentru textul : interviu deDorine poate ai citit prea mult bobadil. mersi oricum de interpretare. o fii...cine știe? te asigur însă că, dacă e, e involuntar. să ne citim cu bine. și neasemuire...:)
pentru textul : Groapa Himalayelor decenca cualli! ihuani cochiztli ximopanolti hermeneiapan! foarte fain. interesant vis bunvenit pe hermeneia! matei h. (cuetlachtli)
pentru textul : vis finit nedeterminist dethe first half is really good (although a bit too much explanation). in the second half things are falling apart.... a bit.
pentru textul : Look up deMie mi-a placut textul chiar daca uneori are asa un iz, camuflat, ce-i drept, foarte bine, de patetism. Nu pot sa nu remarc faptul ca textele tale au devenit mai bune, utilizezi cu succes intertextualitatea si dincolo de cuvinte se observa destula eruditie si talent in a poetiza. Aici... "ultimile file"... daca nu e vorba despre o licenta poetica s-ar putea sa fie o greseala.
pentru textul : arabescurile dorului deDe acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.
pentru textul : Punct culminant deCred că pentru un poem atât de scurt şi o imagine atât de frumoasă, ar trebui să revedeţi ultimele 3 versuri. cu cele două construcţii: "căldura stelelor" şi "lumina lunii" plus frigul veşnic, construcţii destul de facile în opinia mea, prăfuite. Şi care nu ajută în contextul acesta. Primele 5 versuri sunt interesante, desenează destul de coerent, deşi se pierd în detalii, cumva...Revin şi subliniez: pentru un poem atât de scurt, ar trebui mai multă atenţie. Eu aşa cred, nu bag mâna în foc că am dreptate. sper să nu supere părerea.
Raul C.
pentru textul : De noapte deva multumesc. si eu sper sa gasesc libertatea de a avea incheieturi bune pentru dans:) numai bine
pentru textul : și eu știu să țin minte dePagini