"ochii închişi
inima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
Dorin, mă bucur că ți-a plăcut poemul. esti un autor a cărui părere contează pt mine, mă ales stiind că tu nu faci comentarii de socializare și nu-ți place chiar orice. iti multumesc toate cele bune
Domnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
Nuta, poemul tau are pasaje emotionante care fara doar si poate arata un potential liric pe care il ai ascuns pe undeva, printr-un sertar. Eu insa ti-as recomanda sa incerci sa scrii mai degajat, mai aerisit, sa eviti o anumita imbacseala de metafore si simboluri care fac lectura in aceasta epoca moderna extrem de greoaie. Nu vreau sa intelegi ca eu as fi adeptul scrierilor fracturiste and such, dar nici asa "prea devreme tarziul acesta"... inca din titlu strecori un patetism care, te rog sa ma crezi ca-ti spun din suflet, nu mai spune nimic unui cititor de azi. In rest, un poem bun, am retinut de aici cateva constructii pline de seva si de miez cum ar fi "pantec de odaie ramas nepangarit" dar sunt mai multe. Iarasi ti-as recomanda sa eviti inversiunea epitet-substantiv pe care a distrus-o limba de lemn comunista "catifelata incheietura" sau "nemiscata lumina". Crede-ma, poemul suna mai bine si daca pui substantivul la locul sau. Poti eventual sa legi apoi altfel versurile. Te mai citesc, Andu
Mulțumesc Adrian, Virgil, las așa cu paranteză pentru a nu anihila comentariul Alexandrei, la obiect.
Textul se va citi pls cu aruncat...
Amânat mi se pare prea profund pentru mine.
As 4 all the rest, Thanks U all, much appreciated friends
Ar putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
Am uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
Cristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
O stare de albastru marin, închis, cu urme de gri-argintiu pe aripile strânse. De la atriul stâNg la pântec și întors, poate fi drum de o viață. Reușite imagini în ultimele două versuri. Mă întreb, ca de fiecare dată când citesc un text, de unde starea, ce e dincolo de cuvinte. Dar tu știi lucrurile acestea.
nu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti
Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
Ca și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
Foarte interesantă ideea cu "opera de unică folosință ". Ar merita un întreg colocviu pe tema asta. Ai înțeles, desigur, unde bate textul. Nu-mi place și nu mă pricep la stilul "butonat", ideea cred că iese și din ciocnirae stilurilor, fără trivialitate. De fapt, am încercat doar să epicizez niște idei care ar ar suna insuportabil de didactic. Mulțumesc pentru înțelerea textului.
"ți se spune: e sindromul geamãnului dispãrut! Unde e fratele meu?! Aș fi vrut sã ne jucãm nițel… Dar fratele e resorbit în lumea din care-ar fi venit, nehotãrît sã se nascã (a fost mai înțelept el?)." "Vreau sã vorbesc cu mine, mamã, și n-am despre ce!" Felicitări! Mă voi interesa dacă pot aprecia poemul cu peniță. Profund și în același timp accesibil. Mesaj puternic. Cris
cele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
Ştiu despre ce vorbiţi. Chiar la Târgovişte am avut ocazia să ţin între ochi (mai cu voie, mai de nevoie) o revistă de genul, cu solemna invitaţie de a publica în ea. Cred că ştiu despre ce revistă vorbesc (pare-mi-se că eraţi prin zonă).
O să vă contactez cu un mail, pentru o nouă colaborare.
Cristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
Cezar, știu că e greu... dacă ar fi ușor toată lumea ar face, nu?
Dar dacă zici că ai destui cititori eu urmez sfatul tău din finalul comm-ului și nu te voi mai citi că am ce citi crede-mă.
Dacă însă ai scris comm-ul la repezeală sau la modul sunt bărbat dar mă tratez, poate te mai citesc... însă nu fără specificații clare din partea ta în acest sens ca să nu îmi pierd timpul cu tine degeaba.
În rest... pe viitor nu te grăbi să faci afirmații mai ales în legătură cu oamenii care scriu de o vreme mai îndelungată, sunt și eu dar sunt mult mai mulți pe aici și mai importanți ca mine la toate capitolele crede-mă. Mai multă prudență nu strică niciodată. Cam ca atunci când faci dragoste și nu vrei să (te) termini prea repede.
Iar în rest, cel mai important lucru în viață e să nu rămâi prost.
Restul e un mizilic.
Andu
Guri de om, cozi de girafă, limbi de șarpe, în românește sună chiar bine. Când substantivul determinat se ia în accepțiune generalizată, se numește ”singular generic”, poate fi folosit în loc de plural.
Interesant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi și pe care noi îi vedem cu ochii minții citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / șiruri de oameni nevăzuți / ei înșiși un fel de cărare", reușită imaginea. Ce aș modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".
'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
Eu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"ochii închişi
pentru textul : eu, cea de dincolo deinima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
Cu intarziere vin si eu cu felicitarile mele! Ma bucur sincer!
pentru textul : Karumi deînclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am să păstrez totuși pronumele din final.
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deDorin, mă bucur că ți-a plăcut poemul. esti un autor a cărui părere contează pt mine, mă ales stiind că tu nu faci comentarii de socializare și nu-ți place chiar orice. iti multumesc toate cele bune
pentru textul : Doliu deDomnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
pentru textul : Gânduri deNuta, poemul tau are pasaje emotionante care fara doar si poate arata un potential liric pe care il ai ascuns pe undeva, printr-un sertar. Eu insa ti-as recomanda sa incerci sa scrii mai degajat, mai aerisit, sa eviti o anumita imbacseala de metafore si simboluri care fac lectura in aceasta epoca moderna extrem de greoaie. Nu vreau sa intelegi ca eu as fi adeptul scrierilor fracturiste and such, dar nici asa "prea devreme tarziul acesta"... inca din titlu strecori un patetism care, te rog sa ma crezi ca-ti spun din suflet, nu mai spune nimic unui cititor de azi. In rest, un poem bun, am retinut de aici cateva constructii pline de seva si de miez cum ar fi "pantec de odaie ramas nepangarit" dar sunt mai multe. Iarasi ti-as recomanda sa eviti inversiunea epitet-substantiv pe care a distrus-o limba de lemn comunista "catifelata incheietura" sau "nemiscata lumina". Crede-ma, poemul suna mai bine si daca pui substantivul la locul sau. Poti eventual sa legi apoi altfel versurile. Te mai citesc, Andu
pentru textul : în umbra părului tău deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deMulțumesc Adrian, Virgil, las așa cu paranteză pentru a nu anihila comentariul Alexandrei, la obiect.
pentru textul : spring time cassandra deTextul se va citi pls cu aruncat...
Amânat mi se pare prea profund pentru mine.
As 4 all the rest, Thanks U all, much appreciated friends
ori:
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 desamanta de libertate asteptand primavara
Ar putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deAm uitat să te întreb ceva. Când ai afirmat "Acum cei cu fețe lungi de la cenacluri chiar vor crede că sîntem cele mai bune amice!" la cine te refereai?
pentru textul : Satul din vale deCristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deO stare de albastru marin, închis, cu urme de gri-argintiu pe aripile strânse. De la atriul stâNg la pântec și întors, poate fi drum de o viață. Reușite imagini în ultimele două versuri. Mă întreb, ca de fiecare dată când citesc un text, de unde starea, ce e dincolo de cuvinte. Dar tu știi lucrurile acestea.
pentru textul : perdera denu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deeu, care citesc, sunt vacă.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dePS: as taia acel "nu" din titlu :)
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deTeribil de teribilist și de subțire acest poem.
pentru textul : poem pentru ploaie deCa și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!
Foarte interesantă ideea cu "opera de unică folosință ". Ar merita un întreg colocviu pe tema asta. Ai înțeles, desigur, unde bate textul. Nu-mi place și nu mă pricep la stilul "butonat", ideea cred că iese și din ciocnirae stilurilor, fără trivialitate. De fapt, am încercat doar să epicizez niște idei care ar ar suna insuportabil de didactic. Mulțumesc pentru înțelerea textului.
pentru textul : RE de"ți se spune: e sindromul geamãnului dispãrut! Unde e fratele meu?! Aș fi vrut sã ne jucãm nițel… Dar fratele e resorbit în lumea din care-ar fi venit, nehotãrît sã se nascã (a fost mai înțelept el?)." "Vreau sã vorbesc cu mine, mamã, și n-am despre ce!" Felicitări! Mă voi interesa dacă pot aprecia poemul cu peniță. Profund și în același timp accesibil. Mesaj puternic. Cris
pentru textul : Împuținare decele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deÎmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
pentru textul : Teenage angst deAdrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
pentru textul : Simbioză depentru că nu aduci nimic nou cu ultimul vers, doar în cazul în care în America s-or fi terminat femeile frumoase
pentru textul : copacul dinăuntru deŞtiu despre ce vorbiţi. Chiar la Târgovişte am avut ocazia să ţin între ochi (mai cu voie, mai de nevoie) o revistă de genul, cu solemna invitaţie de a publica în ea. Cred că ştiu despre ce revistă vorbesc (pare-mi-se că eraţi prin zonă).
O să vă contactez cu un mail, pentru o nouă colaborare.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deCristian, retrag acel mulțumesc care a produs asemenea reacție. Nu mă așteptam. Nu am făcut decât să te rog să revezi regulamentul și îți mulțumeam pentru că iei în seamă comentariul meu. Știi bine că pot comenta pe texte, doar nu e prima oară când ne "întâlnim". Nu văd cu ce am greșit, dar nu contează. Uneori și un "mulțumesc" produce nemulțumire în unii oameni. Așa că voi ține seama și nu îl voi mai folosi decât atunci când cineva chiar face ceva concret pentru mine.
pentru textul : nu uitați maioneza deCezar, știu că e greu... dacă ar fi ușor toată lumea ar face, nu?
pentru textul : 8 Martie deDar dacă zici că ai destui cititori eu urmez sfatul tău din finalul comm-ului și nu te voi mai citi că am ce citi crede-mă.
Dacă însă ai scris comm-ul la repezeală sau la modul sunt bărbat dar mă tratez, poate te mai citesc... însă nu fără specificații clare din partea ta în acest sens ca să nu îmi pierd timpul cu tine degeaba.
În rest... pe viitor nu te grăbi să faci afirmații mai ales în legătură cu oamenii care scriu de o vreme mai îndelungată, sunt și eu dar sunt mult mai mulți pe aici și mai importanți ca mine la toate capitolele crede-mă. Mai multă prudență nu strică niciodată. Cam ca atunci când faci dragoste și nu vrei să (te) termini prea repede.
Iar în rest, cel mai important lucru în viață e să nu rămâi prost.
Restul e un mizilic.
Andu
Guri de om, cozi de girafă, limbi de șarpe, în românește sună chiar bine. Când substantivul determinat se ia în accepțiune generalizată, se numește ”singular generic”, poate fi folosit în loc de plural.
pentru textul : Altfel deInteresant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi și pe care noi îi vedem cu ochii minții citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / șiruri de oameni nevăzuți / ei înșiși un fel de cărare", reușită imaginea. Ce aș modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".
pentru textul : Pământul de mijloc demultam de semn si sugestii. acum, ca ma uit la poezea as taia "din camera" din prima strofa.
nu stiu inca daca ai dreptate cu finalul. musai. de fapt nu stiu de ce mi se pare neterminata. si finalul ala provizoriu.
pentru textul : Stând de veghe de'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deEu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
Pagini