Domnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
pentru un literat, mi se pare esentiala cunoasterea limbii romane (si nu numai). e iubita ta, nu trebuie s-o sugrumi sau altceva. legile internationale garanteaza dreptul la viata culturala. insa, ezoterismul afisat imi suna a naufragiu hermeneutic. stii sa inoti in afara apelor teritoriale? ma tem ca vei pica la examenul constiintei
Aparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
Cred că reușesc să prind imaginea și sentimentul; primul vers însă mă "împiedică", poate unde are și de două ori litera "z", habar n-am... Acum eu știu că nu se scrie poezie cu șublerul, dar cred că asta mă deranjează în cele din urmă: cum sună "trezesc" prea aproape de "zi". Îmi plac mult vulcanul domesticit, gerunziul acela care spune mai mult decât 7 cuvinte și pădurea de fîntîni. Am să mă joc un pic... răspunsul Bianca. mă prefac în om m-am trezit lovindu-mă de zi de cuvinte rămase peste noapte acum litere stinghere vulcan domesticit gerunziul gândurilor mele coboară-mă în pădurea de fântâni mă prefac om
1. multumesc gazdei ca ne cere parerea; 2.din ce am citit salut ideea unei rubrici de link-uri pe cat posibil reciproce catre alte reviste. asta presupune identificarea lor si agremenetele respective de reciprocitate. probabil va fi din ce in ce mai usor pe masura ce situl capata personalitate. imi permit un exemplu: in sectiunea "atelier" a portalului liternet.ro (pentru care lucrez, ma socotesc dator sa precizez) exista o rubrica activa odata pe luna unde se poate citi numarul curent din "agora on line", revista poetului dan iancu. preocuparile mele sunt mai putin pe linie de arhitectura paginii de baza (ceea ce numiti la fel de corect prima pagina), cat de structura a sitului insusi. n-o sa insist indeajuns pentru un spatiu rezervat efectiv opiniilor interesate asupra evolutiei structurii sitului. eu, de pilda, nici nu realizasem ca info s-ar referi la asa ceva deocamdata imi rezerv opiniiile personale in acest sens deoarece am fost consultati despre pagina de baza. as sugera o imbunatatire a rubricilor insele. am mai raspuns unei intrebari - pertinente -, asupra faptului ca un anumit text al meu nu are format de eseu clasic. unde sa-l fi postat? ori cred ca e utila in primul rand armonizarea intentiilor anuntate (creativitate etc, eu as ocoli termeni asa uzati, dar nu asta e problema, as accentua pe experiment literar, tendinta e de a se subtia granitele rigide intre genuri) cu structura. deocamdata aceasta corelare nu exista. ma mai gandesc la sugestii asupra rubricatiei in sensul asta deocamdata atat. rim
interesant, dorin cozan continuă cruciada ambiguității. și de data asta cu o treaptă de viteză mai sus. te pune în postura de a citi o chestie care pe bune că nu știi cum să o încadrezi. nici dacă o diseci la maximum. pentru că pînă și în sufletul ei chestia asta e și proză și poezie. oi fi inventat tu o struțocămilă nouă și nu știm noi. nu îmi place salata de varză. o prefer pe cea de păpădie. cu cîteva fire de usturoi. și ceva frunze de mentă. try it...
am citit, impartasesc dar nu intru totul punctul tau de vedere, tot spontan poti sa si 'vorbaresti', m-am gandit unde s-ar incadra corect, fiind atat de amestecat, am pornit povestind si m-am dus in atatea parti si, subliniez, neintentionat, fara mize, fara premeditari, fara tinte din astea mici, dar poate le-o pacatuit textul pe toate in locul meu:)
da, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
citeva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
Andrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
are aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
stiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
eu am prostul obicei ca uit cind oamenii imi fac rau sau ma tradeaza. dar nu, nu e legat de asta. e legat de un text, un text care m-a urmarit fara vreun motiv anume
ma sancho, tia m povestit azi cosmarul meu. sper ca intelegi ca amu filosofia se leaga de capu meu ca uleiul de apa. nu ai fost chiar asa rautacioasa precum credeam. ca ai scuipat cu venin, asa mi te imaginam soro. fac si eu o incercare, pentr care sper sa nu ma lipsesti iar de drepturile de a activa pe herm. amica se numeste. n am facut facu de filosfof, dar voi face si o sa revin aici cu simbolurile abordate ca atare. promit. spre uimirea dvs aprofundata se gseste a fi in interpretarea mea un atributiv pentru esentializare, era destul de clar. sinckino e inclinatie. stiu termenul din geografie, pe cind treceam tipurile de miscari ale scoartei terestre anul trecut. mi a placut si l am mai folosit pe alt site literar. cu alte vb, pardon, vorbe strofa a doua este o incercare nereusita de a esentializa aiurea absurdul cu inclinatie sau cu iz spre/de filosofie. clar acum? super misto ca ai primit 50 stii tu unde. super misto, adica misto la superlativ. p.s. nu uita sa mi trimiti ceea ce ti am cerut azi. adica 70 de pachete mai de iubire. din inimioara. ca am nevoie urgent, nu de alta.
mi se pare prea "ziaristica" (ca sa folosesc tipul acuzatiei lui ovyus) expresia "coapsele fetelor de optsprezece ani". de ce optsprezece si nu nouasprezece? si cum ramine cu alea de saptesprezece? (sau acelea sint minore si nu se pot folosi in poezie?.. anyway) remarca (cu) "pantalonii fiului imberb" in contextul textului are vocatia unui mesaj destul de misandrist ( ca sa nu spun bascalios) si ma indoiesc ca multi barbati ar degusta chestia asta .. anyway si oricum devalorizeaza textul "însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" apare ca o rupere de ritm acolo. lasind la o parte faptul ca ideea de acvila in nisipuri pare cam aiurea. ori e sculptura unei acvile si atunci e de piatra (deci oprire in ritm) ori e vie si nu prea iti poti imagina o acvila in sahara. "clipa" care "fosnea fecundata" mai ales "pina in adincul ei", oricit de erotic ar suna, suna de asemeni cam aiurea (ca sa nu spun chiar comic) - si nu cred ca e o problema cu imaginatia mea nici chestia cu "olimpianul" nu prea atrage... pe barbati. dar evident cine sint eu ca sa judec asteptarile ideale ale femeilor. but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele. obviously, de gustibus et coloribus non disputandum
Ca să ne aducem aminte. Dulce-amăruie regăsire după gesturile dintâi, condimente stilistice de efect, parcă neconștientizate (dar cu atât mai naturale) și un final pe măsura anti-sentimentului.
nu am un cuvant mai potrivit decat
emotionant.
un poem pe care il simti, chiar de nu-l intelegi intru totul, o revarsare a starilor acelea inexplicabile, dar cu atat mai ardente, ale copilariei.
Revin, am uitat să-ți sugerez să încerci cumva cu un titlu în română. De obicei nu am nimic împotriva titlurilor în engleză, uneori, mai ales clișeele, merg. Dar aici eu cred că poți găsi ceva sugestiv în română. Nu neaparat acum, dar... dacă vei vrea să faci ceva mai mult cu proza ta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Director, "Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură." Va rog sa cititi mai cu atentie ce am scris eu mai sus. Ori macar sa cititi!... Pentru ca tineti lectii de dimocratie (no, acuma daca toti am locui in America, poate am fi mai informati!) fara sa fie nevoie... Eu nu tin minte sa ma fi lansat in asemenea ideograme.
pentru textul : Doină depentru un literat, mi se pare esentiala cunoasterea limbii romane (si nu numai). e iubita ta, nu trebuie s-o sugrumi sau altceva. legile internationale garanteaza dreptul la viata culturala. insa, ezoterismul afisat imi suna a naufragiu hermeneutic. stii sa inoti in afara apelor teritoriale? ma tem ca vei pica la examenul constiintei
pentru textul : podul suspinelor deAparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite de„Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.….oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna”.
Rezon, Bobadilică! Spiritele înalte, cum pare a fi şi al mătăluţă, se întâlnesc întotdeauna. Indiferent că e vorba de teatru, sau nu. Precum Tanţa şi Costel la Lehliu, de exemplu. Nefericirea este că al tău e atât de special încât nu se poate întâlni decât cu el însuşi. Mai ales în posteritate. Şi singurul lucru care îi rămâne este să îşi arate, în singurătatea sa astrală, degeţelul şi să se prăpădească de râs. Iar abia atunci o să vezi ce o să „demosntreze” demonstraţia aia. Îţi urez, încă de pe acum, distracţie plăcută, Nemuritorule (încă în viaţă)! Până atunci ne mai amuzăm şi noi p-acilea pe criza asta. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns încă, te mai aştept. Nu te sfii. Sper că imaginaţia ta debordantă nu a rămas fără replică. Ar fi păcat. Circul abia a început. Nu vreau să dezamăgim spectatorii care abia s-au încălzit. Cum o atată şi ratingul la acest text. Care, din nefericire, nu are (numai) de-a face cu poezia lui Yester care-l merită pe bună dreptate.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deCred că reușesc să prind imaginea și sentimentul; primul vers însă mă "împiedică", poate unde are și de două ori litera "z", habar n-am... Acum eu știu că nu se scrie poezie cu șublerul, dar cred că asta mă deranjează în cele din urmă: cum sună "trezesc" prea aproape de "zi". Îmi plac mult vulcanul domesticit, gerunziul acela care spune mai mult decât 7 cuvinte și pădurea de fîntîni. Am să mă joc un pic... răspunsul Bianca. mă prefac în om m-am trezit lovindu-mă de zi de cuvinte rămase peste noapte acum litere stinghere vulcan domesticit gerunziul gândurilor mele coboară-mă în pădurea de fântâni mă prefac om
pentru textul : spleen II de1. multumesc gazdei ca ne cere parerea; 2.din ce am citit salut ideea unei rubrici de link-uri pe cat posibil reciproce catre alte reviste. asta presupune identificarea lor si agremenetele respective de reciprocitate. probabil va fi din ce in ce mai usor pe masura ce situl capata personalitate. imi permit un exemplu: in sectiunea "atelier" a portalului liternet.ro (pentru care lucrez, ma socotesc dator sa precizez) exista o rubrica activa odata pe luna unde se poate citi numarul curent din "agora on line", revista poetului dan iancu. preocuparile mele sunt mai putin pe linie de arhitectura paginii de baza (ceea ce numiti la fel de corect prima pagina), cat de structura a sitului insusi. n-o sa insist indeajuns pentru un spatiu rezervat efectiv opiniilor interesate asupra evolutiei structurii sitului. eu, de pilda, nici nu realizasem ca info s-ar referi la asa ceva deocamdata imi rezerv opiniiile personale in acest sens deoarece am fost consultati despre pagina de baza. as sugera o imbunatatire a rubricilor insele. am mai raspuns unei intrebari - pertinente -, asupra faptului ca un anumit text al meu nu are format de eseu clasic. unde sa-l fi postat? ori cred ca e utila in primul rand armonizarea intentiilor anuntate (creativitate etc, eu as ocoli termeni asa uzati, dar nu asta e problema, as accentua pe experiment literar, tendinta e de a se subtia granitele rigide intre genuri) cu structura. deocamdata aceasta corelare nu exista. ma mai gandesc la sugestii asupra rubricatiei in sensul asta deocamdata atat. rim
pentru textul : prima pagină deinteresant, dorin cozan continuă cruciada ambiguității. și de data asta cu o treaptă de viteză mai sus. te pune în postura de a citi o chestie care pe bune că nu știi cum să o încadrezi. nici dacă o diseci la maximum. pentru că pînă și în sufletul ei chestia asta e și proză și poezie. oi fi inventat tu o struțocămilă nouă și nu știm noi. nu îmi place salata de varză. o prefer pe cea de păpădie. cu cîteva fire de usturoi. și ceva frunze de mentă. try it...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant decel insetat trece pe linga fintinile nesomnului, la nesfirsit...
pentru textul : uitare deam citit, impartasesc dar nu intru totul punctul tau de vedere, tot spontan poti sa si 'vorbaresti', m-am gandit unde s-ar incadra corect, fiind atat de amestecat, am pornit povestind si m-am dus in atatea parti si, subliniez, neintentionat, fara mize, fara premeditari, fara tinte din astea mici, dar poate le-o pacatuit textul pe toate in locul meu:)
multumesc frumos de lectura si opinie, e ok
pentru textul : cu degetul pe trăgaci deE bine să te uiţi în urmă când începi să dai cu pietre... E o regulă şi un proverb. Ce ţie nu-ţi place...
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... dedaca tot e rost de scandal,
si nu am unde sa scriu in alta parte si pentru ca vreau sa fie public:
sa imi explice editorii acestui site de ce textul:
http://hermeneia.com/content/perpetuum_nobile
este text inacceptabil.
va e jena de cuvantul cu f? vai!
pentru textul : Viraj mult prea strâns dede retinut observatia!
pentru textul : prea bătrâni să mai creadă în bomboane demultumesc frumos!
Andule, râd..:)) Eram furioasa rau cand am scris. M-am mai potolit intre timp. ok, il "operez". multam de com.
pentru textul : Ochelarii de cal deda, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deciteva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : 江戸 (Edo) deam si tinut cont.
pentru textul : contemporani deai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp deAndrei, parerea mea sincera e ca daca vrei sa scrii in zig-zag sa incerci rebusul, e mai distractiv si macar acolo ai o audienta calificata pe meserie. Acest poem (daca e sa ii dau jos slash-urile si alte briz-brizuri cum ar fi ghilimele) nu mi se pare prost, are dreptate Alma. Insa asa cum arata acum este aiurea rau de tot, asta ca sa nu mai vorbesc de ridicolul titlului identic cu subtitlul... ( a se citi maamaa-maamaa, glumesc desigur) este prima oara cand vad asa ceva. Dar se pare ca Murphy avea dreptate: zambeste, maine va fi mai rau! Andrei, pune mana pe plaivaz si scrie fara zorzoane cateva cuvinte din suflet. Si apoi mai vezi tu ce mai e...ca banuiesc (desi nu rezulta din bio) ca ai inca ani multi in fata sa te prinzi tu cam cum vine treaba pe lumea asta. Andu
pentru textul : mama dezumzetul electronilor şi întreaga tehnologie, camerele de luat vederi...
se aude, se vede, se simte ceva din ceea ce se poate întâmpla?!
"nicio mişcare"...
cred că este un scenariu suficient de reuşit încât transmită.
pentru textul : apăsat deFelicitări, Adriana Lisandru! Şi mult succes astăzi!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deare aceleasi reguli? culoare? are si mobile version? este mai putin fiddly? (adica poti primi email cand ai comentarii? pt ca nici acum nu am reusit sa apas pe butomul care..) se va numi tot Hermeneia? are aceeasi structura? functionalitate?
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 destiu am pus multe intrebari, but..take your time :p
de faţă, de aici... vezi tu... iertare:)
pentru textul : jurnal de bord deCalin, am simtit nevoia sa-l recitesc.
si spun multumesc.
"Într-o zi va prefera
să nu mai meargă la lucru,
ori să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.
Să nu mai deschidă umbrela deloc.
Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea."
fac o reverenta domnului B. si ma duc.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deeu am prostul obicei ca uit cind oamenii imi fac rau sau ma tradeaza. dar nu, nu e legat de asta. e legat de un text, un text care m-a urmarit fara vreun motiv anume
pentru textul : fără titlu dema sancho, tia m povestit azi cosmarul meu. sper ca intelegi ca amu filosofia se leaga de capu meu ca uleiul de apa. nu ai fost chiar asa rautacioasa precum credeam. ca ai scuipat cu venin, asa mi te imaginam soro. fac si eu o incercare, pentr care sper sa nu ma lipsesti iar de drepturile de a activa pe herm. amica se numeste. n am facut facu de filosfof, dar voi face si o sa revin aici cu simbolurile abordate ca atare. promit. spre uimirea dvs aprofundata se gseste a fi in interpretarea mea un atributiv pentru esentializare, era destul de clar. sinckino e inclinatie. stiu termenul din geografie, pe cind treceam tipurile de miscari ale scoartei terestre anul trecut. mi a placut si l am mai folosit pe alt site literar. cu alte vb, pardon, vorbe strofa a doua este o incercare nereusita de a esentializa aiurea absurdul cu inclinatie sau cu iz spre/de filosofie. clar acum? super misto ca ai primit 50 stii tu unde. super misto, adica misto la superlativ. p.s. nu uita sa mi trimiti ceea ce ti am cerut azi. adica 70 de pachete mai de iubire. din inimioara. ca am nevoie urgent, nu de alta.
pentru textul : ora cocoşului demi se pare prea "ziaristica" (ca sa folosesc tipul acuzatiei lui ovyus) expresia "coapsele fetelor de optsprezece ani". de ce optsprezece si nu nouasprezece? si cum ramine cu alea de saptesprezece? (sau acelea sint minore si nu se pot folosi in poezie?.. anyway) remarca (cu) "pantalonii fiului imberb" in contextul textului are vocatia unui mesaj destul de misandrist ( ca sa nu spun bascalios) si ma indoiesc ca multi barbati ar degusta chestia asta .. anyway si oricum devalorizeaza textul "însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" apare ca o rupere de ritm acolo. lasind la o parte faptul ca ideea de acvila in nisipuri pare cam aiurea. ori e sculptura unei acvile si atunci e de piatra (deci oprire in ritm) ori e vie si nu prea iti poti imagina o acvila in sahara. "clipa" care "fosnea fecundata" mai ales "pina in adincul ei", oricit de erotic ar suna, suna de asemeni cam aiurea (ca sa nu spun chiar comic) - si nu cred ca e o problema cu imaginatia mea nici chestia cu "olimpianul" nu prea atrage... pe barbati. dar evident cine sint eu ca sa judec asteptarile ideale ale femeilor. but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele. obviously, de gustibus et coloribus non disputandum
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deCa să ne aducem aminte. Dulce-amăruie regăsire după gesturile dintâi, condimente stilistice de efect, parcă neconștientizate (dar cu atât mai naturale) și un final pe măsura anti-sentimentului.
pentru textul : trezirea la irealitate deai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
nu am un cuvant mai potrivit decat
emotionant.
un poem pe care il simti, chiar de nu-l intelegi intru totul, o revarsare a starilor acelea inexplicabile, dar cu atat mai ardente, ale copilariei.
felicitari.
pentru textul : Fără cuvinte deRevin, am uitat să-ți sugerez să încerci cumva cu un titlu în română. De obicei nu am nimic împotriva titlurilor în engleză, uneori, mai ales clișeele, merg. Dar aici eu cred că poți găsi ceva sugestiv în română. Nu neaparat acum, dar... dacă vei vrea să faci ceva mai mult cu proza ta.
pentru textul : Anywhere but here dePagini