atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
Bianca, Multumesc, voi asculta sfaturile tale. Culoarea este la alegere, inca o data iti datorez multumiri pentru aprofundarea acelui vers din paranteza. Cat priveste "marca" Bobadil, nu stiu ce sa zic... noi ne cunoastem de o vreme, nu stiu daca exista asa ceva poate in afara concursurilor mele care au reusit sa stimuleze imaginatia poetica in mod atat de pozitiv pe agonia s-au enervat pe acolo niste oameni cu vederi foarte inguste. In rest, poate este ironia... poate, dar la 44 de ani am adunat si o viziune ironica asupra vietii :-) Multumesc inca o data si voi incerca sa ma limitez la text in comm-uri, dar asta e foarte greu. Si nici macar nu cred ca e un "must be" daca nu devine atac la persoana... Pentruca un text este legat de autorul (autoarea lui) intrinsec... eu i-am spus Marinei "autosuficienta" pentru ca, iata, nu a mers mai departe cu interpretarea taxand un vers ca o insiruire oarba de cuvinte fara sens... Ma rog, ma voi conforma. Andu
Multumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))
Virgil, rămăsesem cu o temă în urmă, așa că iată, (într-o formă imperfectă): obiecte toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid palete în tonuri reci umbra îmi picură tic-tac pe podea cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale ca pe fațeta unui cub cu vise lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate pe masă pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete deși mă gândesc la tine crivățul se agită în subțirele de cristal toate lucrurile au demnitate până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine -n tavan fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
penultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
ultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.
dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
mulțumesc oricum Marian, dar înainte de a o reciti și comenta tu, tocmai i-am dat o alta formă. nu știu cât este de reușită astfel. mulțumesc pentru peniță....îmi pare rău că nu am salvat forma căreia i-ai dăruit penița. mircea.
Un poem excelent, cu umorul de rigoare foarte bine dozat şi retorica bine strunită. Un fel de "Zdreanţă" arghezian sau un soi de "In memoriam" barbian, dar în alt stil şi cu altă miză...
Călin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Nu îl voi şterge, Virgil. Încă din prima zi în care l-am postat am specificat, la avertizarea unui membru din administraţia siteului respectiv că îmi cer scuze, fiindcă nu verificasem dacă autorul citat de mine este sau nu membru al siteului confluenţe lirice. Văzusem doar că există acolo rubrica POLEMICI şi nu ştiam că doar autorii trecuţi în nefiinţă pot fi polemizaţi, nu şi cei vii. Nu ştiu la ce multe drepturi încălcate ale autorului Emilian de referi, dar cred că e mai logic să îmi fie textul şters de administraţia siteului confluenţe, în cazul în care textul într-adevăr încalcă vreun drept al autorului de mai sus. De ce să îl şterg? Numai fiindcă este o discuţie cu mai multe răspunsuri? De ce această ipocrizie? Presupun că dacă aş fi scris toate comentariile mele sub forma unui text personal, atunci ar fi fost acceptat. Şi de ce susţii că trebuie să îmi dai avertisment pentru ceea ce am scris pe alt site chiar dacă şterg acel text? E ca şi cum m-ai suspenda de pe siteul acesta doar fiindcă nu mi-am schimbat lenjeria intimă. Mulţumesc, poţi să îmi suspenzi contul. În ce priveşte discuţia deschisă de pe siteul Confluenţe, ea se închisese de mult, cu câteva zile în urmă. Repet, dacă vrei, le ceri administratorilor siteului să o şteargă. Eu ştiu că şi autorii în viaţă pot fi citaţi, specificând sursa, şi deci nu am încălcat drepturi de autor. Iar dacă ei o vor şterge, sper să îmi explice de ce.
Poemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
îmi place mult sufletul care țese acest real basm, și se descoperă vers cu vers, frumos cu frumos, ludic cu ludic, nostalgic cu nostalgic, înțelept cu înțelept... pilduitor. am să îl trec la preferate. mulțumesc, Vlad. seara mea e mai frumoasă!
Apreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
ciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
în simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.
Mă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
acest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
Francisc sunt placut impresionat de faptul ca ai consumat timp pretios pentru a incerca sa "dezvelesti" drumul pe care am ajuns sa scriu acest poem... vreau sa spun ca textul este rezultatul unor experiente care acum au gasit clipa propice pentru a se coagula... psihologic vorbind, atunci cand ajungi intr-o situatie nefasta incerci sa refaci drumul inapoi pana la ultimul nod de echilibru. E vorba in final de o cale de salvare a sufletului prin estetic... sau cel putin incercarea de a face acest lucru in lumea unde nedesavarsirea este singura esenta de neclintit. Recitind textul nu pot sa nu vad influenta catrenelor lui Omar Khayam... sper insa sa fi depasit nivelul unei simple desfasurari de simboluri caracteristice altora. Multumesc pentru talmacirea ta.
Adrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
pentru textul : Despre trădare deBianca, Multumesc, voi asculta sfaturile tale. Culoarea este la alegere, inca o data iti datorez multumiri pentru aprofundarea acelui vers din paranteza. Cat priveste "marca" Bobadil, nu stiu ce sa zic... noi ne cunoastem de o vreme, nu stiu daca exista asa ceva poate in afara concursurilor mele care au reusit sa stimuleze imaginatia poetica in mod atat de pozitiv pe agonia s-au enervat pe acolo niste oameni cu vederi foarte inguste. In rest, poate este ironia... poate, dar la 44 de ani am adunat si o viziune ironica asupra vietii :-) Multumesc inca o data si voi incerca sa ma limitez la text in comm-uri, dar asta e foarte greu. Si nici macar nu cred ca e un "must be" daca nu devine atac la persoana... Pentruca un text este legat de autorul (autoarea lui) intrinsec... eu i-am spus Marinei "autosuficienta" pentru ca, iata, nu a mers mai departe cu interpretarea taxand un vers ca o insiruire oarba de cuvinte fara sens... Ma rog, ma voi conforma. Andu
pentru textul : avon cosmetics deeste un text in stilul dvs. insa, aici, nu sunt "înnebunit de zvîcnetul ritmic obsesiv al vieții". as vrea sa vad dincolo de erotica o erotetica.
pentru textul : plagă a primăverii deMultumesc pentru sugestii! Am scos cuvantul "mecanic"; parca strica ceva din armonia textului, asa e. Acest poem e scris chiar in vama (deci exista!!), pe telefonul mobil, in timp ce asteptam "sa ne vina randul" :))
pentru textul : în vama de la oancea deVirgil, rămăsesem cu o temă în urmă, așa că iată, (într-o formă imperfectă): obiecte toată noaptea m-am zbătut în marmură am sângerat și-am strigat acum uneltele sunt împrăștiate dalta clondire cu esențe mozaicate cu ape secate pergamentoase vitralii ce se leagă lichid palete în tonuri reci umbra îmi picură tic-tac pe podea cum stau pe un talger între toate aceste obiecte ale tale ca pe fațeta unui cub cu vise lângă un colț de pâine și vin trezit în urme uitate pe masă pe ochiuri mari de aer privesc ziua cum se strecoară cu un timp tot mai prăfos nu știu ce să fac cu mîinile nu știu ce să fac cu mine nu știu ce sunt sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil și-acum deși seara se așază cuminte în eprubete deși mă gândesc la tine crivățul se agită în subțirele de cristal toate lucrurile au demnitate până și umbra –mi s-a-nălțat mult peste mine -n tavan fasciculul de lumină de pe gaura cheii s-a frânt are ceva dacă pun o cămașă de-a ta pe mine?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deacest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis deFelicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi depenultima strofă, cea cu cheile, e surplus. nu ştiu ce vrea să spună.
pentru textul : Perpetuum robia deultima strofă, mă duce cu gândul la actualul masacru care se derulează în siria, per total, numai partea cu " lopata în dreapta şi cana în stânga" are ceva de spus. dar e doar o părere personală, nu sînt critic literar.
ce e aia, poem romboidal?
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit dedacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
pentru textul : Aburi demulțumesc oricum Marian, dar înainte de a o reciti și comenta tu, tocmai i-am dat o alta formă. nu știu cât este de reușită astfel. mulțumesc pentru peniță....îmi pare rău că nu am salvat forma căreia i-ai dăruit penița. mircea.
pentru textul : Existând în definitiv deUn poem excelent, cu umorul de rigoare foarte bine dozat şi retorica bine strunită. Un fel de "Zdreanţă" arghezian sau un soi de "In memoriam" barbian, dar în alt stil şi cu altă miză...
pentru textul : Fâlfâilă de" Nu, măi... Di curând mai ciudată. Civa... Altciva, înțelegi?"
s-ar traduce asa:
"Nu, bre...mai digrabî şiudatî...şeva...Altşeva,înţăleji?"
daca te mai pot ajuta, vezi ca am mail la profil. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deCălin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
pentru textul : Tango deuite, vezi, lu editoru emeritus i-o placut. merci, Matei. sa ai sarbatori faine!
pentru textul : noapte cu plată deerr: este unul dintre cele mai reuşite poezii - este una dintre...
Na, c-am vorbit româna ca ungurii.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ de“anna stă în gară
cu gluga de blană”
Daniela, nu este corectă propoziţia, chiar dacă tu spui că se înţelege. Evident că se înţelege. Trebuie şi spus aici.Se impune, se cere. Se simte lipsa unui "ceva" Nu este loc de interpretare sau de imaginaţie aici. Este o simplă glugă de blană care în text nu o văd ca fiind personaj. Din propoziţie/vers se înţelege că Anna şi Gluga de blană (ele două) stau în faţa trenului, ori pentru mine este prea mult ( eu chiar am imaginaţie bogată şi îmi plac şi absurdităţile spuse bine) dar aci gluga de blană a Annei este chiar o glugă de blană şi, prin urmare, exprimarea este greşită, suferă.
pentru textul : anna de“Anna stă în gară cu gluga de blană trasă pe ochi/faţă, cap, etc” aş sugera sau altfel după cum este voia autorului.
Apoi este păcat de poem pentru că versurile se repetă şi nu e vorba de confuzie voită ci de exprimare.
De exemplu, eu pot înlocui oricând gluga de blană cu gluga de coceni (expresie) că aşa vreau eu dar mai zic: Anna stă în gară cu gluga de coceni lângă ea/aşteaptă trenul ş.a.m.d
Ce vrea sa insmne "aleahiM uc lumeoP"
pentru textul : Poemul cu Mihaela deNu îl voi şterge, Virgil. Încă din prima zi în care l-am postat am specificat, la avertizarea unui membru din administraţia siteului respectiv că îmi cer scuze, fiindcă nu verificasem dacă autorul citat de mine este sau nu membru al siteului confluenţe lirice. Văzusem doar că există acolo rubrica POLEMICI şi nu ştiam că doar autorii trecuţi în nefiinţă pot fi polemizaţi, nu şi cei vii. Nu ştiu la ce multe drepturi încălcate ale autorului Emilian de referi, dar cred că e mai logic să îmi fie textul şters de administraţia siteului confluenţe, în cazul în care textul într-adevăr încalcă vreun drept al autorului de mai sus. De ce să îl şterg? Numai fiindcă este o discuţie cu mai multe răspunsuri? De ce această ipocrizie? Presupun că dacă aş fi scris toate comentariile mele sub forma unui text personal, atunci ar fi fost acceptat. Şi de ce susţii că trebuie să îmi dai avertisment pentru ceea ce am scris pe alt site chiar dacă şterg acel text? E ca şi cum m-ai suspenda de pe siteul acesta doar fiindcă nu mi-am schimbat lenjeria intimă. Mulţumesc, poţi să îmi suspenzi contul. În ce priveşte discuţia deschisă de pe siteul Confluenţe, ea se închisese de mult, cu câteva zile în urmă. Repet, dacă vrei, le ceri administratorilor siteului să o şteargă. Eu ştiu că şi autorii în viaţă pot fi citaţi, specificând sursa, şi deci nu am încălcat drepturi de autor. Iar dacă ei o vor şterge, sper să îmi explice de ce.
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 dePoemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deîmi place mult sufletul care țese acest real basm, și se descoperă vers cu vers, frumos cu frumos, ludic cu ludic, nostalgic cu nostalgic, înțelept cu înțelept... pilduitor. am să îl trec la preferate. mulțumesc, Vlad. seara mea e mai frumoasă!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deApreciez tonul melancolic. E un prozo-poem interesant. Ce îmi displace mie la genul ăsta de text este că nu este nici cal nici măgar. El apare ca poezie doar prin fragmentare. De exemplu:
Îmi scriu bileţele şi le lipesc peste tot să nu mi se şteargă memoria de cele trebuincioase vieţii. Încă mai vrea ceva deşi nu ştie cum se fac banii şi cât de uşor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste. Într-o continuă autoflagelare pereţii mei interiori se expun în tablouri din care nu mai poţi ieşi decât prin colaps.
Am tranfomat prima strofă într-o frază fără a schimba vreun cuvințel. Are acea alură a unui început de pagină de jurnal (că doar se numește „Memorii”, evident ). Nu spun că e greșit sau corect, spun doar că-mi displace mie(că doar opinăm pe texte și suntem subiectivi nu? :) ).
pentru textul : memorii deciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi de"ca pungile foșnite în vânt sunt zilele fără tine
pentru textul : flowers for yulia deîn simplitatea lor goală
mă văd așa cum sunt" - absolut totale versurile, dacă mi se permite extazierea. Un text însingurat şi resemnat, dar demn. Foarte reuşit.
hai că am "cumintit-o" in felul meu, e poate un martisor pentru cele care primesc martisor
pentru textul : din lumile mele deMă intreb oare din ce parte a început timpul să se "franjureze"?! Dinspre partea ta ori dinspre partea mea căci arată la fel și dinspre mine. Oricum mă întreb dacă are editorul destule penițe pentru a răspunde calității poemului. Felicitări și îți mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai dăruit-o cu acest poem rar
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deda, am omis in doua locuri. obicei prost sa postez fara editare.
pentru textul : povestea cîntecului mării deacest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
pentru textul : Noaptea deFrancisc sunt placut impresionat de faptul ca ai consumat timp pretios pentru a incerca sa "dezvelesti" drumul pe care am ajuns sa scriu acest poem... vreau sa spun ca textul este rezultatul unor experiente care acum au gasit clipa propice pentru a se coagula... psihologic vorbind, atunci cand ajungi intr-o situatie nefasta incerci sa refaci drumul inapoi pana la ultimul nod de echilibru. E vorba in final de o cale de salvare a sufletului prin estetic... sau cel putin incercarea de a face acest lucru in lumea unde nedesavarsirea este singura esenta de neclintit. Recitind textul nu pot sa nu vad influenta catrenelor lui Omar Khayam... sper insa sa fi depasit nivelul unei simple desfasurari de simboluri caracteristice altora. Multumesc pentru talmacirea ta.
pentru textul : o mie deAdrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dePagini