Da, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.
Ioan, am scos "ne". Ai avut dreptate. Dar am preferat sa pastrez "visuri". Am eu o slabiciune pentru pluralul acesta. In orice caz iti mai astept observatiile.
cezar, in primul rind comentariile nu trebuie sa aiba nici o opreliste. Asa gindesc eu. Adica ele nu e nevoie neaparat sa contina sfaturi dar pot cu siguranta contine observatii, critica, analiza, etc. In orice caz si eu sint un incepator. Aceasta ma ajuta sa pot continua sa descopara, sa invat. Ma bucur sa stiu ca ti-a placut atit de mult incit ai simtit nevoia sa o citesti de patru ori. Sint convins ca ar fi putut fi mai bine scrisa.
"tema mitică" este de la mit sau de la Dumitru, Luciane? N-am înțeles nimic din comentariul tău: "cred ca invocatia(invocarea - n.n) temei date in titlu ingreuneaza(lectura - n.n.) si displace cititorului." N-am invocat nici o temă în titlu - cu atât mai puțin cu cât nu cred că poemul are vreo temă, în nici un caz una care "suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului." Spun asta, pentru că-mi respect cititorii și nu i-aș "suprasolicita" intelectualicește - deși doar un retardat s-ar considera "suprasolicitat" la citirea unei poezii. Este necesar să-ți precizez că am scris și nu am "compus" acest poem. Scrierea lui a fost "declanșată" de Pavel Șușară, cărășanul nostru, care, chiar la cascada Șușara, s-a apucat să facă un fluier. Dorea să ne cânte o doină(și se pricepe) dar fluierul a crăpat. Fluierul acela, crăpat, îl am și astăzi, cu autograful lui. Poemul l-am scris atunci și i l-am dedicat, pentru că eu îl cunoscusem ca poet, nu ca și critic de artă. Sănătate!
un aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
Mulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
Dar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
"deschidea brusc fereastra lăsând să-l inunde stelele le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce nu mai simțea covorul de cioburi ci o mână albă care împletea din sufletul lui minuni"... una dintre formularile reusite ale acestui text.
Îmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
deci Matei, cred că este clar că datorezi să îți ceri scuze lui Victor. ceva însă îmi spune că nu ai caracterul necesar pentru aceasta. evident însă că nicodem te va înțelege are un caracter (sau mai exact o lipsă de... ) la fel ca tine. parcă era cîndva o vorbă că cine se aseamănă se adună...
Andu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
Lucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
Paul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
Un amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
Dumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
... textul îmi dă o bucurie cesnică, de ipochimen fără nici o tribulație. este un pasaj acrimonios cu împlinirea androginului ce parcă se alcătuiește pe finele șine ale metroului-tren. curge ca un râu și modulat în toate măsurile astfel încât nu se observă optimile ce grăbesc finalul încondeiat într-un verb. substanța "Tunelului de liniște" constă în mixarea diacronică, e drept, a mișcării realului cu mișcarea imaginarului. am citit, am recitit, drept pentru care motivând până acum "împenițez". văzut târziu, reacționat prompt. amical, paul
Am mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.
pentru textul : clona deIoan, am scos "ne". Ai avut dreptate. Dar am preferat sa pastrez "visuri". Am eu o slabiciune pentru pluralul acesta. In orice caz iti mai astept observatiile.
cezar, in primul rind comentariile nu trebuie sa aiba nici o opreliste. Asa gindesc eu. Adica ele nu e nevoie neaparat sa contina sfaturi dar pot cu siguranta contine observatii, critica, analiza, etc. In orice caz si eu sint un incepator. Aceasta ma ajuta sa pot continua sa descopara, sa invat. Ma bucur sa stiu ca ti-a placut atit de mult incit ai simtit nevoia sa o citesti de patru ori. Sint convins ca ar fi putut fi mai bine scrisa.
pentru textul : cambodian oud debine ai venit Chris! este interesant acest muzeu (virtual) particular cu ingeri de lut. de ce consideri textul un experiment?
pentru textul : Muzeul particular de"tema mitică" este de la mit sau de la Dumitru, Luciane? N-am înțeles nimic din comentariul tău: "cred ca invocatia(invocarea - n.n) temei date in titlu ingreuneaza(lectura - n.n.) si displace cititorului." N-am invocat nici o temă în titlu - cu atât mai puțin cu cât nu cred că poemul are vreo temă, în nici un caz una care "suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului." Spun asta, pentru că-mi respect cititorii și nu i-aș "suprasolicita" intelectualicește - deși doar un retardat s-ar considera "suprasolicitat" la citirea unei poezii. Este necesar să-ți precizez că am scris și nu am "compus" acest poem. Scrierea lui a fost "declanșată" de Pavel Șușară, cărășanul nostru, care, chiar la cascada Șușara, s-a apucat să facă un fluier. Dorea să ne cânte o doină(și se pricepe) dar fluierul a crăpat. Fluierul acela, crăpat, îl am și astăzi, cu autograful lui. Poemul l-am scris atunci și i l-am dedicat, pentru că eu îl cunoscusem ca poet, nu ca și critic de artă. Sănătate!
pentru textul : fluier crăpat deun aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deiar pentru următoarele versuri ai aprecierea mea:
zăpezile s-au retras
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deîntr-un tîrziu în ceruri
Mulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
pentru textul : De-a tura-vura deDar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deO singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deMă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
pentru textul : am trecut strada deNu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deL-au condamnat sa traiasca dupa moarte intr-o carte. Adevarata pedeapsa a poetului este sa moara necitit.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii deUn text puţin ludic, puţin rece, puţin cald - un ceai peste care, la un moment dat, este aruncat un cub de gheaţă. Mi-au plăcut mult unele versuri:
"sub lampadare ninse febrele tale se ridică pe un horn nevăzut"
"peste orașe cade seara cum cad plasele pescarilor în corăbii /
noi în aceeași pătură lângă un perete de sticlă sclipim a râs".
E o poezie intimă, care lasă cititorul înauntru doar atât cât e nevoie.
pentru textul : aria unui îndrăgostit de"deschidea brusc fereastra lăsând să-l inunde stelele le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce nu mai simțea covorul de cioburi ci o mână albă care împletea din sufletul lui minuni"... una dintre formularile reusite ale acestui text.
pentru textul : poeme pentru tooraj deÎmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dedeci Matei, cred că este clar că datorezi să îți ceri scuze lui Victor. ceva însă îmi spune că nu ai caracterul necesar pentru aceasta. evident însă că nicodem te va înțelege are un caracter (sau mai exact o lipsă de... ) la fel ca tine. parcă era cîndva o vorbă că cine se aseamănă se adună...
pentru textul : starea hermeneia deAndu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
pentru textul : pa-ul domnului Pa deerr: placE
pentru textul : the terminal deLucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels dePaul, sper să-mi primeşti mica observaţie cum se cade, da? Spui în prima strofă că îi ieşea ei un soare din esofag. Bun. Şi că de la el, soarele, se simţea căldura, şi asta nu ar conta prea mult, asta este menirea lui, trebuie să încălzească, asta îi este meseria, dar de ce te încălzea la urechi? Nu cumva este de la telefonul pe care îl foloseşti, de la aparatul în sine? Eu când vorbesc la telefon si vorbesc mult de tot ca femeile, deh, simt că îmi frige urechea. Deci nu cred că se trage de la esofagul ei şi nici de la soare, este de la telefon!!!
Aştept un poem mai bun de la tine să mă înţepe sub gene. Ştiu că poţi mai mult. Ai câteva poeme la care rămâneam mută şi îmi venea să mă las de scris, de acordat peniţe nici nu se mai punea problema. Citeam şi atât. Îmi mai scăpa câte un pff dar era de bine, cred că mă înţelegi.
s.b.
pentru textul : ultimele zile deMultumesc pentru observații și felicitări,am ținut cont de ele de greșelile diacriticelor,incă odata mulțumesc pentru trecere.
pentru textul : Un episod al veteranului deNu-i rau defel... reusita atmosfera. Uite un text in care englezismele nu deranjeaza.
pentru textul : Love song deok... you have a point here man and I take it
pentru textul : punk bach deîncă ai diacritice puse greșit în text
pentru textul : Singurătate pe margini de urme dearata altfel. si stii si tu asta. chiar fara a invoca pe Octavian Paler si fara a simula modestia...
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deUn amalgam de ingrediente care de care mai ne-potrivite (cel putin la primul nivel de citire asa pare si te rog sa nu-mi spui ca o sa le potrivesti cu mana:)) de parca ar fi haosul primordial inaintea momentului in care Creatorul si-a pus in minte sa inceapa creatia... totusi, dincolo de uratul sau sublimul unor formulari, incredintat ca Bobadil are acea doza de sadism ce salasluieste latent ori manifest in orice mascul, nu pot sa nu remarc modul cum toate conceptele poetizate aici isi regasesc echilibrul la un al doilea nivel de interpretare. Din cate stiu eu ingerii nu au sex (altii zic doar ca li s-a vindecat locul) asa ca heruvimii care joaca poker pe dezbracate nu poate fi decat o sublima metafora pentru plictis si ilogic, desi, prieteneste, te sfatuiesc ca in cazul in care risti niscai definitii pentru Dumnezeu sa o iei apofatic... e mai sigur si mai ... canonic :)
pentru textul : capetown deDumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
pentru textul : Dumnezeu demirose sau miroase?
pentru textul : Mirose de... textul îmi dă o bucurie cesnică, de ipochimen fără nici o tribulație. este un pasaj acrimonios cu împlinirea androginului ce parcă se alcătuiește pe finele șine ale metroului-tren. curge ca un râu și modulat în toate măsurile astfel încât nu se observă optimile ce grăbesc finalul încondeiat într-un verb. substanța "Tunelului de liniște" constă în mixarea diacronică, e drept, a mișcării realului cu mișcarea imaginarului. am citit, am recitit, drept pentru care motivând până acum "împenițez". văzut târziu, reacționat prompt. amical, paul
pentru textul : Tunel de liniște deAm mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
pentru textul : Axis Mundi dePagini