Vasile, adevarul este ca imi plac genul asta de discutii, care pana la urma au un caracter constructiv. Sa nu fiu inteles gresit, in comparatie cu miile de autori de pe unele siteuri, esti un autor care are ceva de zis, chiar imi place lirismul tau pe alocuri. Insa nu-mi place atunci cand epatezi, cand te mai folosesti de un Nichita, Maria, Vasile Munteanu(cati autori romani de poezie si-au inserat numele complet in poeme?), cand repet, ai tendinta de a aseza rima si nu de a o lasa sa curga de la sine. Nu ti-am pretins sa-ti modifici textele, tu faci ce vrei pana la urma, este parerea unui cititor infocat de poezie si a unui autor de asemenea. Ah, te deranjeaza tonul meu, la fel cum tu nu iti modifici textele, eu nu-mi modific tonul...in privinta greselilor, stai linisit, nu-mi bat capul. Sau poate ai vrea inca o apreciere si inca o urare de bun venit, cu plecaciune maestre, etc, etc... No, bun venit, sarbatori fericite!
E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
Îmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.
„doar blînd și primar ca un pîntec”
Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”
„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.
„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.
„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
dincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
Sincere felicitari, Laurentiu!
Imi pare rau ca nu sunt in tara, sa iti cer personal un autograf!
As fi dorit sa postez si coperta, insa nu am reusit, probabil nu am acces .
Interesantă perspectiva din ultima poezie, cea mai bună, zic eu. Un fel de duioșie temperată, tristă, amestecată cu puțină compasiune. Îmi place "mama era o pată de cerneală neîncăpătoare". Penultima nu-mi place. Este ca un verdict, sună prea dur, prea profetic.
domnule Frosin, noi, eu, apreciem dorinta dumneavoastra de a posta pe Hermeneia. Dar aici, totusi, lucrurile se fac sau ar trebui sa se faca intr-un anumit fel. Eu va rog frumos (deocamdata) sa identificati cum se posteaza corect texte pe Hermeneia, sa eliminati duplicatele si sa postati numai cite o lucrare odata . nu foloseste nimeni sa aglomerati paginile aici ca pe niste depozite in gara. deci, iata ce veti face: veti lua fiecare text pe rind (ex. P L O M B , L ACUSTRE, LA LEGENDE, etc) si le veti posta ca texte separate. ABSOLUT TOATE. Apoi veti anula aceste monstruoase postari in care textele sint claie peste gramada. Eu nu am sa o fac pentru dumneavoastra. Deocamdata, aceasta este o rugaminte. Nu cred ca e nevoie sa va spun ca dupa ea urmeaza avertismentul. Sint unii care ma acuza ca as promova un spirit de disciplina prea drastic pe Hermeneia. Opinia mea este ca am fost mult prea ingaduitor si sint destui cititori dezamagiti de gradul meu prea mare de toleranta.
Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
Poezia e interesantă, dar nu am înțeles câteva dintre versuri prea bine. De exemplu "orașul de balustru". Cautând în DEX, am găsit: BALÚ//STRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre Deci metafora de mai sus s-ar tracuce ca "orașul de stâlp". Nu prea reușesc să-mi imaginez așa ceva, poate mă ajută cineva să înțeleg. Mai încolo am întâlnit "Vioare din izmă creață și parfum de lirism". Căutând din nou în DEX găsim: VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Sau: VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. Nu am luat în calcul instrumentul muzical, deoarece acolo pluralul este "viori". Așadar, textul de mai sus se traduce fie ca "Cristaline din izmă creață și parfum de lirism". Adică o frază fără substantiv, fie "toporași din izmă creață și parfum de lirism". Izma fiind de fapt mentă, ajungem la "toporași de mentă", altă expresie pe care nu mi-o pot imagina nici în ruptul capului. E ca și cum aș spune, de exemplu, "brazi de mesteacăn". Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor la înțelegerea sensului în limba română a acestor texte.
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
sau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
ca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
recunosc. textul de fata este un exercitiu. dar acceptabilul ala..... auci. :))
in traducerea mea - nu pot sa spun ca-i chiar o porcarie.
acu sa ma intelegeti - asa de la o persoana care nu s-a luat niciodata prea in serios - scriu si inca rad. adica de fapt e cazul sa va multumesc pentru sinceritate.
...pentru că uneori, spre a ne face să înțelegem esența adevăratei iubiri, a nemeritatei bunătăți, ni se adresează așa, nouă fiilor risipitori, cu un murmur timid, bineînțeles, unde mai găsește o lumină aprinsă, sau măcar un opaiț, un murmur timid...
Anul 2007 a oferit o nouă imagine despre site-ul Hermeneia si activitatea membrilor acestuia tocmai prin deschiderea pe care a avut-o spre e-zine și comunitate literară în același timp. A deschis o nouă opțiune în tentativa internetului de a cuceri Viitorul și Omul. A fost un an interesant, fructuos pentru un site, în care membrii nu numai au scris sau comentat, și-au lansat volume, au participat la manifestări literare, artistice în România și în afara ei, unde nu au uitat de unde au plecat. Numitorul nostru comun este pasiunea pentru artă. Nihil sine arte. Nimic fără artă. 2008 va fi mai bun grație tuturor! Un an rotund pentru Hermeneia!
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
Virgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vasile, adevarul este ca imi plac genul asta de discutii, care pana la urma au un caracter constructiv. Sa nu fiu inteles gresit, in comparatie cu miile de autori de pe unele siteuri, esti un autor care are ceva de zis, chiar imi place lirismul tau pe alocuri. Insa nu-mi place atunci cand epatezi, cand te mai folosesti de un Nichita, Maria, Vasile Munteanu(cati autori romani de poezie si-au inserat numele complet in poeme?), cand repet, ai tendinta de a aseza rima si nu de a o lasa sa curga de la sine. Nu ti-am pretins sa-ti modifici textele, tu faci ce vrei pana la urma, este parerea unui cititor infocat de poezie si a unui autor de asemenea. Ah, te deranjeaza tonul meu, la fel cum tu nu iti modifici textele, eu nu-mi modific tonul...in privinta greselilor, stai linisit, nu-mi bat capul. Sau poate ai vrea inca o apreciere si inca o urare de bun venit, cu plecaciune maestre, etc, etc... No, bun venit, sarbatori fericite!
pentru textul : delirum hristum deprima frază din comentariul tău mi-a amintit de finalui romanului lui Eco, „Numele Trandafirului”...
iar descre ce urmează... hm! până și Stântul Petru este acuzat de către unii alții de plagiat! ar fi plagiat din Evanghelii...
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deştiu că mai am încă de lucrat, dar o voi face pas cu pas; puţin câte puţin...
pentru textul : Azi deMulţumesc de trecere şi semn!
si eu, cand recitesc, sunt fascinat de bacovia, de multul spus in putinele si grelele cuvinte. am recitit. raman cu strofa a doua
pentru textul : Cântec de adormit somnul deMi-a placut sub rezerva utilizarii conjunctiei la inceputul ultimei strofe.Fiecare dintre noi si-a pus macar o data aceasta problema.
pentru textul : Cuvinte în timp deE o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
pentru textul : Ruines de Rome deÎmi place ideea poeziei ca şi pântec, matrice, loc de refugiu oniric dar, în afara ei nu aflăm mai nimic.
Adică, ştim, de regulă, ce anume presupune starea de făt. În măsura în care ştii şi tu sau ne sugerezi.
„doar blînd și primar ca un pîntec”
Dacă „povesteşti” de lichid amniotic poate să dispară „pântec”, că doar lichidul amniotic nu se află la creieri. Sau doar dacă se continua „ca un pântec care...”
„blând şi primar ca un cântec”, ar sugera mult. Tu decizi. În fond, cântecul e mult mai apropiat atât de eufonia maternă cât şi de matricea poetică. Sau invers.
„Excitaţie de sex sacru”. Să fim serioşi ! Asta cu sex sacru sună a tantra lui Bivolaru, să avem pardon! Nu sugera tu cât de elevat este sexul tău poetic. Lasă-ne să intuim. Deşi sex şi sacru, la un loc, repet, duce a un loc comun, bivo şi ai lui.
„în visuri pe care nu mi le mai amintesc niciodată
pentru textul : scrisori imaginare III dedincoace de oglindă”.
Care oglindă ? A cui ? A pântecelui? O introduci la final, prea brusc, prea nepregătit...
Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?
Dar, poezia este slabă. Dar cred că şi tu o ştii. Să ne citim cu plăcere.
Cu sinceritate,
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deCare a fost miscarea cu candelabrele? Cu zanele cum ramane?
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deSincere felicitari, Laurentiu!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deImi pare rau ca nu sunt in tara, sa iti cer personal un autograf!
As fi dorit sa postez si coperta, insa nu am reusit, probabil nu am acces .
Interesantă perspectiva din ultima poezie, cea mai bună, zic eu. Un fel de duioșie temperată, tristă, amestecată cu puțină compasiune. Îmi place "mama era o pată de cerneală neîncăpătoare". Penultima nu-mi place. Este ca un verdict, sună prea dur, prea profetic.
pentru textul : Voci deeste o mişcare intensă aici.
o idee sculptată cu multă fineţe,
un interesant poem într-o nouă formă
şi o mână de artist sigură di se
Citit cu plăcere şi interes. Felicitări!
pentru textul : Onyx dedomnule Frosin, noi, eu, apreciem dorinta dumneavoastra de a posta pe Hermeneia. Dar aici, totusi, lucrurile se fac sau ar trebui sa se faca intr-un anumit fel. Eu va rog frumos (deocamdata) sa identificati cum se posteaza corect texte pe Hermeneia, sa eliminati duplicatele si sa postati numai cite o lucrare odata . nu foloseste nimeni sa aglomerati paginile aici ca pe niste depozite in gara. deci, iata ce veti face: veti lua fiecare text pe rind (ex. P L O M B , L ACUSTRE, LA LEGENDE, etc) si le veti posta ca texte separate. ABSOLUT TOATE. Apoi veti anula aceste monstruoase postari in care textele sint claie peste gramada. Eu nu am sa o fac pentru dumneavoastra. Deocamdata, aceasta este o rugaminte. Nu cred ca e nevoie sa va spun ca dupa ea urmeaza avertismentul. Sint unii care ma acuza ca as promova un spirit de disciplina prea drastic pe Hermeneia. Opinia mea este ca am fost mult prea ingaduitor si sint destui cititori dezamagiti de gradul meu prea mare de toleranta.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deÎntre ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
pentru textul : ajun de Paşte deMarga, hai să fim serioși... Tu citești pe prospect cum să pleci de pe loc...
pentru textul : little terra dePoezia e interesantă, dar nu am înțeles câteva dintre versuri prea bine. De exemplu "orașul de balustru". Cautând în DEX, am găsit: BALÚ//STRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre Deci metafora de mai sus s-ar tracuce ca "orașul de stâlp". Nu prea reușesc să-mi imaginez așa ceva, poate mă ajută cineva să înțeleg. Mai încolo am întâlnit "Vioare din izmă creață și parfum de lirism". Căutând din nou în DEX găsim: VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Sau: VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. Nu am luat în calcul instrumentul muzical, deoarece acolo pluralul este "viori". Așadar, textul de mai sus se traduce fie ca "Cristaline din izmă creață și parfum de lirism". Adică o frază fără substantiv, fie "toporași din izmă creață și parfum de lirism". Izma fiind de fapt mentă, ajungem la "toporași de mentă", altă expresie pe care nu mi-o pot imagina nici în ruptul capului. E ca și cum aș spune, de exemplu, "brazi de mesteacăn". Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor la înțelegerea sensului în limba română a acestor texte.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deîmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
pentru textul : Cu sufletul printre degete desau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
ca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
pentru textul : Culori deexista un mod in care se cere scoaterea din santier. te rog sa cauti in sectiunea de intrebari si raspunsuri
pentru textul : lumină din lumină decred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
pentru textul : La blanche porte deCe înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei derecunosc. textul de fata este un exercitiu. dar acceptabilul ala..... auci. :))
in traducerea mea - nu pot sa spun ca-i chiar o porcarie.
acu sa ma intelegeti - asa de la o persoana care nu s-a luat niciodata prea in serios - scriu si inca rad. adica de fapt e cazul sa va multumesc pentru sinceritate.
pentru textul : mâna mea întinsă spre tine, un țipăt deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj de...pentru că uneori, spre a ne face să înțelegem esența adevăratei iubiri, a nemeritatei bunătăți, ni se adresează așa, nouă fiilor risipitori, cu un murmur timid, bineînțeles, unde mai găsește o lumină aprinsă, sau măcar un opaiț, un murmur timid...
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că dedada, asa e! si eu cred la fel. serios.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deAnul 2007 a oferit o nouă imagine despre site-ul Hermeneia si activitatea membrilor acestuia tocmai prin deschiderea pe care a avut-o spre e-zine și comunitate literară în același timp. A deschis o nouă opțiune în tentativa internetului de a cuceri Viitorul și Omul. A fost un an interesant, fructuos pentru un site, în care membrii nu numai au scris sau comentat, și-au lansat volume, au participat la manifestări literare, artistice în România și în afara ei, unde nu au uitat de unde au plecat. Numitorul nostru comun este pasiunea pentru artă. Nihil sine arte. Nimic fără artă. 2008 va fi mai bun grație tuturor! Un an rotund pentru Hermeneia!
pentru textul : The State of Hermeneia deunivers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia deerată - care se exprimă o realitate - care exprimă o realitate.
pentru textul : Unui mare poetastru deVirgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
pentru textul : this is a film desi stele vor umple inima de fericirea luminii...
pentru textul : Dragostea umbrei dePagini