de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
astfel de texte de "rahat" au fost promovate mereu. conteaza mai mult ca fiecare sa se respecte pe sine, prin ce scrie si prin ce promoveaza. daca si eu am dat-o in bara, uneori, a fost pentru ca atat m-a dus atunci capul. :)
au o gingăşie deosebită scierile tale;
stăruie în memorie ca un parfum de o esenţă rară, subtilă, pe care l-ai simţit doar o singură dată, dar nu-l poţi uita...
poate ar merge mai bine fără repetiţia "în noaptea adâncă" din prima strofă ... dar poemul, ceea ce rămâne după ce l-ai citit, este demn de pen-numele tău.
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
tin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
Ai dreptate ,cuvântul a devenit usor peiorativ dupa ce au început sa-l foloseasca toti neavenitii.Voi fi doar atent si obiectiv,desi recunosc ca simpatia mea pentru tine merge putin si dincolo de poezie...:)).E voie,nu?
...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
well, bobadil, ai cuvîntul meu de onoare (dacă asta ar avea cumva vreo valoare pentru tine) că sînt în toane bune și că n-am avut și nici nu am chef să mă cert cu cineva. Nu eu sînt cel care a început să își dea aere cum că știu și pot și blah blah blah. Așa cum am spus, și cum tu se pare că te faci că nu vezi, Alma, din motive despre care prefer să nu mai speculez acum, s-a apucat să vorbească la modul inoportun. Am văzut că insistă. Cineva trebuie să o ajute să își revină, nu? Nu știu dacă este cazul să faci caz acum de chestia cu directorul de vreme ce eu nu fac caz de ea. Și da, toți membrii juriului au fost invitați. De Călin Sămărghițan care a inițiat și organizat concursul. Nu înțeleg ce anume este dificil să înțelegi despre asta. Dar faptul că Alma a fost invitată (din indiferent ce motive) nu îi dă dreptul să scrie ce scrie.
Chestia a doua. - Știi ce mă amuză cel mai tare pe mine? Faptul că unii (români sau americani) mă acuză că îi critic pe americani și înfierez toate stupizeniile și metehnele lor mai mult sau mai puțin generalizate. Iar alți români (precum tu - și te asigur că nu ești singurul) se ofuschează cînd pun degetul pe bubele românilor și le arăt metehnele și aberațiile mai mult sau mai puțin naționale sau generaționale. E un adevărat deliciu să îi vezi cum se dau de ceasul morții. Pentru că de cînd e lumea apa rece nu doare decît dinții stricați. Aș vrea ca lucrurile astea să fie „depășite”, așa cum spui tu. Mi-aș dori din toată inima. Dar nu sînt. Iar comportamentul Alinei o arată din nou. Aș putea să spun mai multe dar mă opresc aici.
Și eu sînt de acord să „ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti”. Întrebarea mea este dacă intervenția Alinei s-a încadrat în acest „cadru” sau dacă nu cumva a luat-o prin păpușoi.
daca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
Zilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
Prin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
Alma draga, postarea poeziei http://www.hermeneia.com/poezie/830/ si a celeilalte, respectiv http://www.hermeneia.com/poezie/898/, a permis redefinirea fiecarei entitati/personalitati literare, care au fost pentru o perioada de timp impreuna. Aranca isi pastreaza propriile creatii. Esential, asa cum spuneai si tu, "Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)"
Unul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
Un poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
Virgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?
laurentiu, e bine ca suporti critica si e buna tehnica de a te informa despre crezurile celuilalt ptr a le utiliza in aparare. sunt repectuoasa de regula, si nu am nimica cu nimeni atita timp cit se exprima decent. dar prefer intotdeauna sinceritatea. da, cred ca ma pot hazarda de mina cu sinceritatea chiar si la aceasta virsta frageda. am apreciat ca ai apelat la crezul meu, draguta miscare. inteligenta.
văd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
Virgil, nu-i bai. E poetică, da. Mi se întâmplă când scriu pagini de jurnal să fiu mai poetică decât în poezii uneori. Cred că ține de libertatea interioară. :) Mulțam.
bobadile, inchin in sanatea ta un păhar de răchie intru multi ani! insa de vrei ca "blog" sa se dea peste cap de 3 ori si sa devie altceva, mai frumos si mai gustos, curat si placut uscat, da-mi, rogu-te, si alternativa: un cuvant care sa se potriveasca in context si sa fie pe placul mariei tale, dar mai ales a neinfruntatilor boiari de pe site. ps: chiar asa, sa nu stii tu ca organele sexuale sunt interzise si cenzurate pe hermeneia?!!...vai!
Felicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
Dorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
Virgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
Era un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
pentru textul : Căruciorul deDesigur. De ce nu? :)
pentru textul : Haiku deMulțumesc de opinie.
astfel de texte de "rahat" au fost promovate mereu. conteaza mai mult ca fiecare sa se respecte pe sine, prin ce scrie si prin ce promoveaza. daca si eu am dat-o in bara, uneori, a fost pentru ca atat m-a dus atunci capul. :)
pentru textul : Unui mare poetastru deau o gingăşie deosebită scierile tale;
pentru textul : poetul destăruie în memorie ca un parfum de o esenţă rară, subtilă, pe care l-ai simţit doar o singură dată, dar nu-l poţi uita...
poate ar merge mai bine fără repetiţia "în noaptea adâncă" din prima strofă ... dar poemul, ceea ce rămâne după ce l-ai citit, este demn de pen-numele tău.
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
pentru textul : Vera ikon detin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Cand ma gandesc ca pana si soarele e virtual !
pentru textul : escape dede ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
pentru textul : et caetera deD-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică deAi dreptate ,cuvântul a devenit usor peiorativ dupa ce au început sa-l foloseasca toti neavenitii.Voi fi doar atent si obiectiv,desi recunosc ca simpatia mea pentru tine merge putin si dincolo de poezie...:)).E voie,nu?
pentru textul : după cutremur de...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
pentru textul : Helen deA cum este de două ori... Știe cineva cum șterg unul ? E tare neplacut...
pentru textul : Același joc de”domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare” - e bine terminat textul :). ironic, comic...
- nu așteptam un astfel de final și recunosc că am zâmbit la final...
- e bine conturată starea, se simte o oarecare încordare pe parcursul textului, apoi o relaxare a tuturor mușchilor :)
mai trec,
alex
hristos a înviat!
pentru textul : la destinație plătește uneori ea dewell, bobadil, ai cuvîntul meu de onoare (dacă asta ar avea cumva vreo valoare pentru tine) că sînt în toane bune și că n-am avut și nici nu am chef să mă cert cu cineva. Nu eu sînt cel care a început să își dea aere cum că știu și pot și blah blah blah. Așa cum am spus, și cum tu se pare că te faci că nu vezi, Alma, din motive despre care prefer să nu mai speculez acum, s-a apucat să vorbească la modul inoportun. Am văzut că insistă. Cineva trebuie să o ajute să își revină, nu? Nu știu dacă este cazul să faci caz acum de chestia cu directorul de vreme ce eu nu fac caz de ea. Și da, toți membrii juriului au fost invitați. De Călin Sămărghițan care a inițiat și organizat concursul. Nu înțeleg ce anume este dificil să înțelegi despre asta. Dar faptul că Alma a fost invitată (din indiferent ce motive) nu îi dă dreptul să scrie ce scrie.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deChestia a doua. - Știi ce mă amuză cel mai tare pe mine? Faptul că unii (români sau americani) mă acuză că îi critic pe americani și înfierez toate stupizeniile și metehnele lor mai mult sau mai puțin generalizate. Iar alți români (precum tu - și te asigur că nu ești singurul) se ofuschează cînd pun degetul pe bubele românilor și le arăt metehnele și aberațiile mai mult sau mai puțin naționale sau generaționale. E un adevărat deliciu să îi vezi cum se dau de ceasul morții. Pentru că de cînd e lumea apa rece nu doare decît dinții stricați. Aș vrea ca lucrurile astea să fie „depășite”, așa cum spui tu. Mi-aș dori din toată inima. Dar nu sînt. Iar comportamentul Alinei o arată din nou. Aș putea să spun mai multe dar mă opresc aici.
Și eu sînt de acord să „ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti”. Întrebarea mea este dacă intervenția Alinei s-a încadrat în acest „cadru” sau dacă nu cumva a luat-o prin păpușoi.
daca anul acesta va mai fi virtualia, atunci voi veni si la Iasi cu acest superb roman. fireste, daca voi fi invitat...de fapt, vin si daca nu ma inviti:p
pentru textul : Urâții - lansare de carte deZilele acestea citeam o cronică a lui Vintilă Mihăilescu, intitulată Țara mea ca o manea. Citatul de mai jos, mi s-a părut reprezentativ, în aceeași orine de idei:
” După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!
Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!
Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.”
pentru textul : Naţiune şi populaţie dePrin urmare, există idei despre ceea ce se întâmplă de fapt, problemele societății românești contemporane se cunosc, dar care sunt soluțiile practice de rezolvare ? Ce putem face, ce putem alege, Quo Vadis Domine, se întreabă omul prins între Scylla și Caribda zilelor noastre.
sebi, citește tot. altfel nu pricepi nimic:
tu
sfîșii umbre
somn
vinovăție
unei zile
sincer, părerea ta cum că duce la clișeu este ridicolă. am senzația că ai mintea plină doar de clișee. există și un alt mod de a gîndi.
pentru textul : delirice VII deAlma draga, postarea poeziei http://www.hermeneia.com/poezie/830/ si a celeilalte, respectiv http://www.hermeneia.com/poezie/898/, a permis redefinirea fiecarei entitati/personalitati literare, care au fost pentru o perioada de timp impreuna. Aranca isi pastreaza propriile creatii. Esential, asa cum spuneai si tu, "Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)"
pentru textul : și zeii plîng deUnul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deUn poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
Virgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac delaurentiu, e bine ca suporti critica si e buna tehnica de a te informa despre crezurile celuilalt ptr a le utiliza in aparare. sunt repectuoasa de regula, si nu am nimica cu nimeni atita timp cit se exprima decent. dar prefer intotdeauna sinceritatea. da, cred ca ma pot hazarda de mina cu sinceritatea chiar si la aceasta virsta frageda. am apreciat ca ai apelat la crezul meu, draguta miscare. inteligenta.
pentru textul : ochiul lui van gogh dePS: încerc să-l văd doar ca pe o aducere aminte? (polizorul obiect necesar)
pentru textul : polizorul devăd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
pentru textul : cheile detest de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre deVirgil, nu-i bai. E poetică, da. Mi se întâmplă când scriu pagini de jurnal să fiu mai poetică decât în poezii uneori. Cred că ține de libertatea interioară. :) Mulțam.
pentru textul : cai negri, însetați debobadile, inchin in sanatea ta un păhar de răchie intru multi ani! insa de vrei ca "blog" sa se dea peste cap de 3 ori si sa devie altceva, mai frumos si mai gustos, curat si placut uscat, da-mi, rogu-te, si alternativa: un cuvant care sa se potriveasca in context si sa fie pe placul mariei tale, dar mai ales a neinfruntatilor boiari de pe site. ps: chiar asa, sa nu stii tu ca organele sexuale sunt interzise si cenzurate pe hermeneia?!!...vai!
pentru textul : Odinioară aproape deFelicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
pentru textul : Haiku...poleit deDorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
pentru textul : sunt român deVirgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
pentru textul : Pe când un consens? demișto, parcă ai intra într-un club unde bobadil e la bară, răvășit... îhhh
pentru textul : la mormântul lui menelau deEra un experiment. Dar prea "experiment" (nu n sensul in care se intelege, pe aici, experimentul). Dar cum curiozitatea e o boala a femeilor pe care...o au toti barbatii, o sa il re-postez acum
pentru textul : Doar un nebun frumos dePagini