Eu cred ca miza fotografiei e mult prea prea mare ca sa poata fi sustinuta de text. Orice text. Mai cred ca tocmai de aia a primit premiul Pulitzer, pentru ca nu poate fi completatata de text. Din punctul meu de vedere, ca experiment ar fi fost incadratata mai bine. Dar, personal, cred ca nu se poate povesti nimic despre o asemenea fotografie.

Interesantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
Nici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga

eu salut venirea pe Hermeneia a unei autoare pe care o citesc cu drag si in care cred. :)

să facem totul, era o expresie pe care acum o atribuim limbii de lemn comuniste.
aș da totul, seamănă cu să facem totul
dar poate ca schimba... vitezeza versurilor anterioare... si...vorba unei ante-comentatoare ? parca? zic si eu? două puncte p... si etcetera... ca asa e chat-ul

Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.

trebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.

curios, in fata catorva oameni nu am indoieli. uite un lucru la care ar trebui sa ma gandesc, raportul normal ar trebui sa fie invers. in orice caz, acum gandesc ca multumirea n-are legatura cu numarul, nici cu omul, ci cu omul pe care-l astepti.
ca tot m-am gandit la asta am zis sa ti-o spun, cat de gogoman suna.

textul nu e neaparat prost desi aceasta supralicitare a ideii de "god" si "placenta" poate parea putin cliché. de asemeni chestia asta cu folosirea hyperlinkurilor nu prea cred ca are mare valoare. de fapt inca nu am gasit sau vazut o folosire a hyperlinkurilor ca inovatie reusita pentru poezie. este doar o trimitere mecanica. nu are "efect" poetic. poate mai degraba puneai un colaj fotografic sau un desen de copil sau orice chestie traznita, dar linkurile mi se par ceva apoetic. poate e doar o limita de-a mea

Like a new entry.
Interesting context:
"The mornings of old times
are dead..."

si iata de ce este bine sa stea textul la aerisit. intr-adevar, suna mult mai bine acum, l-am mai curatat, multam!

Alina, onorat! Site-ul ți l-am lăsat pe mess, ca să nu facem reclamă.

A.A.A.,
Unde aţi văzut dvs. că ar recomanda Academia (după mofturile ei?) să scriem "niciunul, nici altul"?! Dimpotrivă, Academia recomandă sa scriem chiar cum, din bun-simţ lingvistic, aţi spus în comentariu: "nici unul, nici altul", adică "nici Ion, nici Gheorghe". A se consulta, pentru toate situaţiile, DOOM2. A se avea în vedere şi relaţia morfologie-ortografie.
Cât despre faptul că în România se poate scrie, după bunul plac, cu î sau â în interiorul cuvintelor, asta arată ca suntem încă o ţară prost guvernată (inclusiv sub aspect ortografic).

Cred că am corectat textul de minim șapte ori. Dacă mi-a scăpat ceva, înseamnă că... cel mai probabil mi-au crescut dioptriile. Dacă am scris/ pus/ așezat ceva aiurea, atunci probabil ar trebui să iau o pauză mai lungă, până îmi revin.
Și imi cer scuze pentru că data trecută m-am cam grăbit cu atenționarea. Trebuia să am mai multă grijă. De fapt, trebuia să am mai multă grijă când l-am publicat. În fine. Iar explicațiile și soluțiile au ajuns acolo unde trebuie, chiar dacă nu se vede.

Mulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).