Aş înlocui regionalismul "lubeniţă" cu pepe din cauză de "creozot", formulările poetice: Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron" le-aş scoate în totalitate pentru că vin dintr-un alt registru poetic, nu se încadrează întregului din acest poem. La versul: Am făcut din trenuri puf de păpădii. Fără "puf", pur şi simplu ai făcut păpădii. "Puf" e prea dulce, aici. Şi fără ultima strofă.
Poemul este destul de puternic şi îmi place foarte mult partea asta: "Am desfiinţat creozotul şi
toate regionalele cfr
am coborât în bernă toate barierele
Am făcut din trenuri puf de păpădii
şi din liniile ferate mânere pentru stropitorile de tablă
iar din oasele sternului meu
faşă pentru nou născuţi
Am lăsat o fereastră mică, mică
asemeni sicrielor cu morţii aduşi din vest
ca să le pot da linişte şi iubire
necontaminată de egoisme malefice"

Citeşte textul acesta cu cele sugerate de mine. De fapt, fără strofele citate de mine şi vezi că forţa acestui poem stă în piloanele puternice ale versurilor tari în esenţă. Celelalte strofe sunt bune dar, repet, în contextul în care tot textul ar curge în ritmul acela.:)

am citit cu drag.

îmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"

cu atit mai mult cu cit revistele au tiraje maricele si au o traditie in promovarea poeziei rominesti (anul asta, la premiile "niram art", printre nominalizati au fost varujan vosganian, alexandru musina, dan coman, ion alexandru, elena vladareanu, razvan tupa!); e o onoare aparitia in paginile lor si va felicit pentru asta

Vedeţi, domnule Gorun, Alma, Virgil şi Silvia au spus cam tot ce voiam eu să spun, însă dacă o spuneam eu, nu eram credibil, dat fiind faptul că eu sunt "diletant", viavi de spirit, în poezie. Şi n-am spus-o. Am preferat să intru în dialog, civilizat, pe altă cale. În genere, textele d-voastră filosofice sunt destul de ok. Atunci când nu doriţi cu tot seninul să fiţi genial, iar cititorul, neapărat un veleitar incult şi incapabil, atunci când nu încercaţi să fiţi singurul din lume care a citit, atunci când nu faceţi dezacorduri şi nu puneti virgulă între S. şi P., scrieţi eseu destul de ok. Apropo, aţi driblat foarte frumos problema gramaticii. În fond, ce mai contează că-i logica internă a limbii, iar prin limba ne spunem gândurile?! La poezie însă sunteţi dezastru. Amestecaţi misticul, metafizicul, metafora şi stropul de lirism într-un zen pomo prin care nici d-voastră nu ştiţi ce vreţi. (De accea, la început, am spus că filosofia este pentru proză, nu pentru poezie, dar se pare că, de data asta. eu am fost cel mult prea subtil). Şi din acest punct de vedere, al felului în care scrieţi poezie, aserţiunile d-voastră privind fenomenul liric sunt nule. De la teorie, la practică e distanţă ca de la critic, la poet. Iar criticii, spunea cineva, sunt poeţi rataţi. Mi-s vide părerile cititorilor de genul d-voastră, cititori care vorbesc atăt de pedant de poezie, dar nu au scris în viaţa lor ceva credibil. Şi le preţuiesc pe cele care vin de la cineva, nu neapărat şcolit, dar care scrie verosimil.

Revenind mai pe text, s-a observat bine. V-aţi lăsat poartă de incendiu cu preambulul, v-aţi înfăşurat în subiectivism şi, între două teorii care ating mult prea de departe poezia, aţi pornit la verdicte personale şi la nominalizări. Păi aşa se face, domnule profesor? Nu e cumva meschin? Eseul, prin definiţie, nu are pretenţii exhaustive, nu argumentative.

Înainte de-a mă întreba ce înţeleg eu prin "abordare analitică", aţi făcut o scurtă demonstraţie teatrală de cultură, v-aţi marcat teritoriul, vrând probabil să mă ameţiţi. Aţi văzut cam cât de net v-am răspuns eu? Cu direcţii clare, aproape cu programă, analitic, spunând din start că discuţia e lungă si anevoioasă, nu incercând să surprind metafizic, în trei rânduri, esenţa universului; nu vorbind despre analitică din unghi metafizico-mistic, ca d-voastră. Asta ar trebui să spună multe despre felul în care ne apropiem, unul si altul, de problema propusă. Aveţi, aşadar, dreptate - orice dialog e imposibil dacă se porneşte de la premise diferite, doar că prin "premisă", eu înţeleg, acum, lumi diferite.

...și pun punct, indiferent de ce urmează! prea l-am discutat, actul creației! atent, paul

mulțumesc de trecere, Virgil, îmi face bine și mă onorează.

Virgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.

Nu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.

via în butuci, butucul viei, e cam facil aici. e ca şi cum spuneam şi eu recent "viaţa merge îndărăt ca racul". pleonasm, deci, cred. fără mişto. la o atentă recitire a început să-mi placă.

virgil, corect se zice: întreţii, sau înteţeşti (şicanele).

direct, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
și cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu

nereușit acest poem, cu tot respectul pentru autor
punct și de la capăt

Imi pare rau daca am suparat pe cineva cu comentariul meu. Poate ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa transmiti prin versurile tale. Sper ca toata lumea e bine.

...Sorine, acum îmi rămâne să mă pun pe citit șarpele de aramă probabil până nu citești tot ce e acolo nu ai voie să deschizi gura ca și comentator, așa-i?
La poemul de față însă înclin să fiu de acord într-o proporție mare cu Dl Fanaș. Pentru că incursiuni poți face oricând dar asta nu înseamnă mare lucru. Și un câine face o incursiune la o adică și apoi ridică un picior. Dacă acest poem se vrea o incursiune oriunde, aceasta este una nereușită dpdv poetic.
Cu drag,
Andu

multumesc francisc, pentru restransul tau comentariu.