Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
drumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
nicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
nu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
imi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
Virgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
frumos text. m-a sedus in special tensiunea lui si incercarea reusita de depasire a artei poetice actuale. intr-adevar, in fata unui text bun, putine comentarii. felicitari, ioana
recunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
Păi dom'le, 'mata ca Mare Maestru al Criticii Literare (la propriu; jur!), cum n-ai văzut că trebuie să-ți cauți cititorul precum acul în carul cu fân? Te cred că ai o scară de valori și puțin îți pasă; mai știu că ești profund și pregătit (mor de invidie), dar de ce nu încerci să cobori nivelul creativ să pot spune și eu "uite nene, trece Andu!". Andule, ești bun, dar câți pot înțelege parte din creațiile tale? Pentru ce zbaterile? Cristi
Interesantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
Nici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga
"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant.". Topica folosita nu este sanatoasa, iar interpretarile pot face ravagii. Nu inteleg de ce exprimarea nu poate fi clara ca o apa de izvor:
" Am invatat despre Lenin, apoi despre disparitia lui, iar faptul ca avusesem o ruda poreclita asa nu mai era amuzant."
"De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Nu trebuie mereu. Ai si exemple unde nu exista si nici nu trebuia.
" bunicul meu vorbea despre oameni care au fost" - nu trebuie.
"despre Ciontolag, care se spânzurase în şură" - trebuie, pentru ca urmeaza o explicativa.
Nu trebuie sa fim nici unul de acord cu virgulele. Trebuie sa fie doar normele academice.
Corina, as far as I'm concerned... yeah!
Dar sper că și Consiliul H. va considera oportun un asemenea concurs de poezie... și că apoi participarea va fi numeroasă, formată, bun-înțeles, numai din supraviețuitori.
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
Hermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).
Alina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
Mintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
Oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
mie textul acesta mi-a transmis o efuziune de sentimente frumoase si cred nu ca e doar bine scris, ci denota dezinvoltura, naturalete si o mare grija pentru nuante!
mai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
Viorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
iată un text pentru care mă abțin să scriu prea mult pentru că risc să devin prea „personal”. așa se scrie poezie ! cine are nevoie de amorul nostru, de dumnezeii noștri de zahăr și mir? cine are nevoie de patria noastră de mucava? alții au una de 5 mii de ani și toți se pișă pe ea. da, îmi vine să mușc. dar mă abțin. ca să nu aibă probleme burghezul din mine. o peniță. care oricît de aur ar fi e tot de tablă. să nu te oprești...
buna ziua! am ales doua texte si am copiat numerele lor, respectiv cele care corespund adreselor de URL in cele doua campuri noi; probabil aparitia lor in pagina personala nu se face imediat, sau nu am facut ceva bine, v-as ruga daca puteti sa ma lamuriti ? si inca o intrebare: ce se intelege prin "profil completat in mod adecvat" ? sunt suficiente cateva date biografice, cateva repere, sau este obligatoriu de respectat un anume cadru mai amplu care sa cuprinda toate datele biografice ?
Un exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dedrumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
pentru textul : toarnă cu love habibi denicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
Cristina, Paul;
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
pentru textul : a murit steve jobs denu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
imi place primul paragraf si ala cu strungarii. in rest mi se pare ca te cam invarti de jur imprejur pe teren, cam fara sa punctezi. cel putin asa simt eu. atmosfera generala, vocea, e aceeasi cu care ne-ai obisnuit, insa sunt fraze intregi care nu ma fac sa vibrez. probabil e vina mea, insa mi-am permis sa iti spun ceea ce cred eu cu adevarat.
pentru textul : falling slowly deVirgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami defrumos text. m-a sedus in special tensiunea lui si incercarea reusita de depasire a artei poetice actuale. intr-adevar, in fata unui text bun, putine comentarii. felicitari, ioana
pentru textul : Efectul Pygmalion derecunosc ca m-a incurcat un pic omentul acela, mai ales ca nu-l gaseam in dex, pana la urma am inteles ce e cu el; mi-am imaginat tot acel cadru introspectiv construit din imagini inedite si m-a dezarmat finalul, dragostea fara aripi, neidealizata, pur omeneasca, poate singura eficienta;
pentru textul : cartea în esperanto dePăi dom'le, 'mata ca Mare Maestru al Criticii Literare (la propriu; jur!), cum n-ai văzut că trebuie să-ți cauți cititorul precum acul în carul cu fân? Te cred că ai o scară de valori și puțin îți pasă; mai știu că ești profund și pregătit (mor de invidie), dar de ce nu încerci să cobori nivelul creativ să pot spune și eu "uite nene, trece Andu!". Andule, ești bun, dar câți pot înțelege parte din creațiile tale? Pentru ce zbaterile? Cristi
pentru textul : amanta mea supraponderală deInteresantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
pentru textul : covrigi calzi deNici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga
"Am învăţat de Lenin şi apoi de dispariţia lui şi faptul că avusesem o rudă poreclită aşa nu mai era la fel de amuzant.". Topica folosita nu este sanatoasa, iar interpretarile pot face ravagii. Nu inteleg de ce exprimarea nu poate fi clara ca o apa de izvor:
" Am invatat despre Lenin, apoi despre disparitia lui, iar faptul ca avusesem o ruda poreclita asa nu mai era amuzant."
"De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Nu trebuie mereu. Ai si exemple unde nu exista si nici nu trebuia.
" bunicul meu vorbea despre oameni care au fost" - nu trebuie.
"despre Ciontolag, care se spânzurase în şură" - trebuie, pentru ca urmeaza o explicativa.
Nu trebuie sa fim nici unul de acord cu virgulele. Trebuie sa fie doar normele academice.
pentru textul : X şi Y deCorina, as far as I'm concerned... yeah!
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 deDar sper că și Consiliul H. va considera oportun un asemenea concurs de poezie... și că apoi participarea va fi numeroasă, formată, bun-înțeles, numai din supraviețuitori.
Ioana dragă dragă, bine că mi-am luat o măsură de siguranță:"Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...!" Să-ți spun că n-o citisem ar fi (deja) în plus. Dar las că te mai citesc eu! Bisous!
pentru textul : oul de piatră deHermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).
pentru textul : The State of Hermeneia deAlina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
pentru textul : Camuflaj deMintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deOricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
pentru textul : Höre Israel deȘi iartă întârzierea răspunsului...
pentru textul : Haiku deExcelentă, excelentă a doua secvenţă:
"ultimul obuz –
pe rama bocancului
o buburuză".
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
pentru textul : Haiku ( 2 ) deda Virgil, prima forma era cea corecta, am sarit dex-ul cautind typo-urile de care ma acuza Dorin... am corectat!
pentru textul : boabe de timp defain. in general cel mai bun manager al imaginii unui Poet este el insusi. felicitari pentru lansarea de la Cluj!
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deAi dreptate Adrian,încerc să văd dacă pot scrie şi fără aceste cuvinte obsesiv repetate.Mulţumesc pentru trecere şi atenţionare
pentru textul : Joc în aşteptare deimi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
pentru textul : femeia poet demie textul acesta mi-a transmis o efuziune de sentimente frumoase si cred nu ca e doar bine scris, ci denota dezinvoltura, naturalete si o mare grija pentru nuante!
pentru textul : pâinea zilei de luni demai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
pentru textul : obsesia firului deLas aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
pentru textul : Incienso deViorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 deMultumesc pentru aprecieri si, bineinteles, pentru semnalarea greselilor pe care eu nu le observasem.
pentru textul : Ordinea întâlnirilor deiată un text pentru care mă abțin să scriu prea mult pentru că risc să devin prea „personal”. așa se scrie poezie ! cine are nevoie de amorul nostru, de dumnezeii noștri de zahăr și mir? cine are nevoie de patria noastră de mucava? alții au una de 5 mii de ani și toți se pișă pe ea. da, îmi vine să mușc. dar mă abțin. ca să nu aibă probleme burghezul din mine. o peniță. care oricît de aur ar fi e tot de tablă. să nu te oprești...
pentru textul : 322 debuna ziua! am ales doua texte si am copiat numerele lor, respectiv cele care corespund adreselor de URL in cele doua campuri noi; probabil aparitia lor in pagina personala nu se face imediat, sau nu am facut ceva bine, v-as ruga daca puteti sa ma lamuriti ? si inca o intrebare: ce se intelege prin "profil completat in mod adecvat" ? sunt suficiente cateva date biografice, cateva repere, sau este obligatoriu de respectat un anume cadru mai amplu care sa cuprinda toate datele biografice ?
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deUn exercitiu interesant de studiere a propriei persoane, de relatare putin prelucrata a detaliilor si mai ales imi place ca lasi cititorului impresia ca iti citeste pe furis jurnalul :) "veneau oameni uscați dintr-acolo în micro doișpe e soare există mereu și alt tărâm mi-ai zis" - frumos
pentru textul : cine ajunge primul dePagini