Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
pe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai
Ioana... remarcabil discurs. Respirația, mai ales, foarte bine redată. O proză ca o filmare "handheld". ar fi mult mai ușor de urmărit cu diacritice... dar cred că ți-am mai spus asta :-)
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
Tincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.
P.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
Mulțumesc, Adrian. O interpretare bună :)
Am putea organiza o sesiune de brainstorming pentru a găsi și alte interpretări. Unele ar fi dintre cele mai neașteptate, dar legitime.
ingerul la care faceam referire era un inger din hartie... mai mult exista in mintea persoanei care delireaza. depinde de fiecare persoana. delirul e mai mult decat o simpla abureala, in umila mea opinie. abureala poate fi si constientizata, limitata, dar delirul nu... cu stima,adelina
Un poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
Păi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))
eu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
uite vezi alma, tocmai de sila acestei mentalitati de pupat in fund si de facut temenele si de "asigurat confortul" am plecat eu din romania. sila de lingusatoria asta cu care te impaunezi tu habar n-avind cit de penibila esti. eu nu asigur aici confortul nimanui si in plus, am spus-o de zeci de ori, activitatea din exteriorul hermeneia in principiu nu are nici o importanta aici. tocmai de aceea hermeneia este asa cum este si are succesul pe care il are. pentru ca nimeni nu este tratat aici asa cum ii tratati voi pe oameni in romania. aici si un adolescent, si un pensionar, si un membru USR cu 10 volume, si un boem care n-are chef sa publice nimic sint tratati egal in fata regulamentului. iar aprecierile recunoasterea sau critica se refera la textele care se publica aici. restul este relativ nerelevant. am spus relativ pentru ca nu sint absurd si am lasat oamenii sa vina sa isi anunte si sa isi fac publice succesele. ti-am mediatizat si tie virtualia. nu am fost si nu sint absurd. dar asta nu influenteaza judecata consiliului in lumina regulamentului cu privire la activitatea, inactivitatea, abaterile sau consecventa sau aportul unui membru hermeneia la succesul si prestigiul site-ului. site-ul exista datorita acestor oameni. dar si ei exista aici datorita lui. si daca vor sa fie aici trebuie sa respecte anumite reguli. indiferent cine sint ei. altfel, asa cum zici, as ramine singur. dar nu iti fa probleme, nu ma deranjeaza sa fiu singur. dar nu iti fa probleme nici ca as ramine singur pentru ca am mai spus-o si altora care "vedeau" disparitia site-ului hermeneia.com: nu mor caii cind vor ciinii. iar in ce priveste managementul, permite-mi sa spun "pas" recomandarilor venite de la tine. mai ai mult prea multe de invatat. asta in cazul in care ai mai fi in stare sa inveti ceva. asa ca stai mai pe margine, ia un caietel, un creion, si ia notite.
iar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
cred ca ceea ce respinge aici e primul cuvant. inlocuit, receptarea textului ar fi alta, cred. mai sunt si alte locuri comune. ridica-le la cer, fa-le iubire sau altceva
cred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
cu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.
eu nu ma pricep la limba franceza dar mi-a spus cineva odata ca "nuit" inseamna noapte. si in poza vad ziua. asa ca trag concluzia ca nu e bine, e o nepotrivire de ora, banuiesc, in rest n-am inteles, poate ne traduce cineva
da, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
dar cred că textul este bun și merită două penițe, rog deci să nu se șteargă și să se considere că a doua peniță am acordat-o eu
explicațiile le-a dat Gorun și bine a zis
iar părerea mea este că Adriana traversează o perioadă creativă fastă, aștept cu interes alte texte sub semnătura ei
Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant depe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deIoana... remarcabil discurs. Respirația, mai ales, foarte bine redată. O proză ca o filmare "handheld". ar fi mult mai ușor de urmărit cu diacritice... dar cred că ți-am mai spus asta :-)
pentru textul : ebosa denu-ți fă probleme, toți trecem pe acolo. dar eu așteptam o poezie despre chestia asta. se pare că trebuie să mai aștept.
pentru textul : cum am ucis iubescul dece darnic mi-esti, poete! mare multam:)
pentru textul : ultima cină de"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe deTincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deP.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
pentru textul : Solomon Science deun mod inteligent de a lega versurile, și, în același timp, de a dezlega înțelesurile.
pentru textul : năluca demi-a plăcut acest poem, prin eleganța și lejeritatea lui.
Mulțumesc, Adrian. O interpretare bună :)
pentru textul : Haiku deAm putea organiza o sesiune de brainstorming pentru a găsi și alte interpretări. Unele ar fi dintre cele mai neașteptate, dar legitime.
ingerul la care faceam referire era un inger din hartie... mai mult exista in mintea persoanei care delireaza. depinde de fiecare persoana. delirul e mai mult decat o simpla abureala, in umila mea opinie. abureala poate fi si constientizata, limitata, dar delirul nu... cu stima,adelina
pentru textul : Delir deUn poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
pentru textul : omului cu valuri în suflet dePăi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))
pentru textul : doină pe potriva sorții deeu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014 deuite vezi alma, tocmai de sila acestei mentalitati de pupat in fund si de facut temenele si de "asigurat confortul" am plecat eu din romania. sila de lingusatoria asta cu care te impaunezi tu habar n-avind cit de penibila esti. eu nu asigur aici confortul nimanui si in plus, am spus-o de zeci de ori, activitatea din exteriorul hermeneia in principiu nu are nici o importanta aici. tocmai de aceea hermeneia este asa cum este si are succesul pe care il are. pentru ca nimeni nu este tratat aici asa cum ii tratati voi pe oameni in romania. aici si un adolescent, si un pensionar, si un membru USR cu 10 volume, si un boem care n-are chef sa publice nimic sint tratati egal in fata regulamentului. iar aprecierile recunoasterea sau critica se refera la textele care se publica aici. restul este relativ nerelevant. am spus relativ pentru ca nu sint absurd si am lasat oamenii sa vina sa isi anunte si sa isi fac publice succesele. ti-am mediatizat si tie virtualia. nu am fost si nu sint absurd. dar asta nu influenteaza judecata consiliului in lumina regulamentului cu privire la activitatea, inactivitatea, abaterile sau consecventa sau aportul unui membru hermeneia la succesul si prestigiul site-ului. site-ul exista datorita acestor oameni. dar si ei exista aici datorita lui. si daca vor sa fie aici trebuie sa respecte anumite reguli. indiferent cine sint ei. altfel, asa cum zici, as ramine singur. dar nu iti fa probleme, nu ma deranjeaza sa fiu singur. dar nu iti fa probleme nici ca as ramine singur pentru ca am mai spus-o si altora care "vedeau" disparitia site-ului hermeneia.com: nu mor caii cind vor ciinii. iar in ce priveste managementul, permite-mi sa spun "pas" recomandarilor venite de la tine. mai ai mult prea multe de invatat. asta in cazul in care ai mai fi in stare sa inveti ceva. asa ca stai mai pe margine, ia un caietel, un creion, si ia notite.
pentru textul : Viraj mult prea strâns defuture is analogue. text destul de bun. dar parca e facut din mai multe. eu m-as fi oprit dupa primele 4 strofe.
pentru textul : kodak film deiar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
pentru textul : pietrele umbrei decred ca ceea ce respinge aici e primul cuvant. inlocuit, receptarea textului ar fi alta, cred. mai sunt si alte locuri comune. ridica-le la cer, fa-le iubire sau altceva
pentru textul : de aducere aminte deprima si ultima strofa par a face parte dintr-un alt poem.
pentru textul : f e s t i n decred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
pentru textul : Tot Ce Am Adus decu siguranță puteai să apeși mai mult pe accelerație. sînt unele versuri unde imaginația mea a agățat cu bara de la scară pînă și bordura regulamentului. dar se merită. artiștii nu se fac. se nasc. și o peniță. de aur țigănesc. pentru angela de la 5 sau pentru marilena de la p7.
pentru textul : cenusa de fachir deeu nu ma pricep la limba franceza dar mi-a spus cineva odata ca "nuit" inseamna noapte. si in poza vad ziua. asa ca trag concluzia ca nu e bine, e o nepotrivire de ora, banuiesc, in rest n-am inteles, poate ne traduce cineva
pentru textul : la liberté promise denu am pretentia a fi un expert in arta crestina dar crucea huguenota nu arata cam asa:
pentru textul : rosario deda, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
pentru textul : De unde vin denu stiu ce eroare iti dadea. ti l-am reincadrat eu. dar o puteai face si tu. orice autor isi poate reincadra textele cum vrea pe hermeneia
pentru textul : night & street &... lyrics deFelicitări Elena pentru volum.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important dedar cred că textul este bun și merită două penițe, rog deci să nu se șteargă și să se considere că a doua peniță am acordat-o eu
pentru textul : de-a-ndăratelea deexplicațiile le-a dat Gorun și bine a zis
iar părerea mea este că Adriana traversează o perioadă creativă fastă, aștept cu interes alte texte sub semnătura ei
Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
pentru textul : sens interzis deneam!
pentru textul : iubito, pariază pe ultimul sebi dedar e posibil să ai dreptate. îți mulțumesc pentru semn.
uite ca l-am mai citit inca o data cu un ochi "si mai" critic si nu sint convins ca ai neaparat dreptate.
pentru textul : septembrie dePagini