parerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur

Subscriu... se simte ce trebuie simtit si se intelege ce e de inteles. Alta mancare de peste onorabile. O revolta peste o durere transformata in cicatrice sangeranda (ce de vorbe potrivite domnule bobadil) Aici chiar astept continuarea si nu ma bag deloc unde nu-mi fierbe oala. Semneaza clovnul de serviciu cu o penita surprinsa cat pe ce sa-si rupa varful aurit.

ce bine că sunt onanist... ar fi spus și thomas la rândul lui. nu în barbă. interesant text, dar cred că e cam riscant. partea cu fizica e absolut relevantă. glumind... poti fi acuzat de prosemitism. toate peronajele sunt de origine evreiască. stăpâne, mai cheamă și-un... creștin!

Adrian, probabil că acum fiind detașat de text, am zâmbit la cât de serios și hâtru ai subliniat ce ți-a plăcut și ce nu. Știi că te apreciez ca om de litere, de aceea semnul tău mă bucură, cu toate că pentru mine este un poem la care nu îmi vine a mai poposi, dar o voi face în serile cu ploi și descărcări electrice. Știu piesa la care te referi, Maria &... a folosit-o și George Serediuc la un poem video Soarele mecanic, pe care îl am pe blog și îmi place f. mult. încearcă, în funcție de timpul tău, să citești poemul pe piesa cu numele poemului de max richter. Îți spun asta pentru că ai acordat mult timp textului și meriți un reper auctorial. Ai dreptate cu acel "tac mormânt", mă voi gândi eu la ceva. Îți mulțam om bun!
gând bun!
dinu, poemu' spune: domo arigato:)

Spun ce aş face eu :).
Şi cred că te vei descurca.
Succes!

Mulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.

ce mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
îți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!

I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)

E un text bun, sa stii. Nu mai dau penita, ca iar se oftica Andu.

Există, în poem, o devoţiune erotică dusă aproape de limită. Dar mai mult declarativ, în sensul că limbajul figurat-metaforic nu e întotdeauna pe măsura simţirii. Simţire pe care doar o bănuim, pentru că, spre a o face sesizabilă şi vie, e nevoie de un alt limbaj, de alte imagini. Tocmai de aceea mă despart de Andu - bobadil în judecarea finalului, pe care îl apreciez - însă fără "strop de nesfârşire/cu mâinile mele muguri de moarte", unde găsim, deopotrivă, clişee, ca şi prea mult patetism (declarat). Sper că m-am făcut înţeles, deşi m-am exprimat un pic pe ocolite.

la reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău

Mie îmi place poemul care este legat în ansamblul său şi interesant prin ideile pe care le dezvoltă şi prin mesaj. În rest, din farmecul unei poezii face parte şi libertatea poetului de a scrie un text în en variante. În Ardeal circulă o poveste cu un cuptor de pâine despre care cei ce treceau pe uliţă îşi manifestau opiniile şi sugestiile spre întristarea celui ce l-a construit. Până ce proprietarul a hotărât să-i facă mai multe feţe şi le întorcea pe rând, să corespundă ideilor fiecărui trecător. Cam aşa stăm şi cu poezia. Un lucru e cert în poemul tău. E interesant şi place - dovadă mulţimea de cititori. Pentru ei scriem, nu? Dincolo de toate acestea, de multe ori sunt perle, de multe ori doar vorbe. Felicitări pentru poem. Cu simpatie, Ioan.

Uite ca mi-ai luat vorba din gura Virgile... daca nu ai fi scris tu acest text probabil ca as fi facut eu asta. Sunt total in acord cu cele spuse de tine, "pupaturile" nu fac nimanui bine mai ales ca stim ca nici nu am fi deloc originali promovand si incurajand asa ceva... avem experienta agoniei unde se vede cu ochiul liber unde a condus o astfel de atitudine. Un autor obisnuit sa fie laudat va reactiona coleric la critica considerand un astfel de demers drept malitios si indreptat impotriva propriei persoane. Cel caruia ii pasa doar sa se stie "pe bune" cu toata lumea nu va scrie desigur decat dulcegarii. Sa incercam sa ne gandim ca cel care comenteaza are intentii bune si sa nu picam in ispita de a ne considera persecutati, sa incercam sa intelegem comentariul asa cum lectorul s-a straduit sa priceapa textul de referinta. Aici nu se pune problema afisarilor, a reciprocitatilor, a mesajelor pe ym de genul "am postat un text, spune si tu o parere acolo". Desi in mod normal activitatea intr-un astfel de site se regleaza de la sine cred ca ar fi potrivit sa statuam o serie de criterii nu in ultimul rand de natura culturala, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceeasi limba... am sa ma gandesc si voi veni cu propuneri concrete, daca ideea nu va fi dezavuata.

wow! Nu îmi imaginam să îți mai aduci aminte discuția. Dar iată că mi s-a făcut dor de Brașov. Dacă lipsa de valori ne face să scriem... bine, înseamnă că tot e bine. Sau e... de bine.