Inceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
treaba asta cu autoevaluarea. presupun ca importa mult si cu cine te compari. oricum ... la modul obiectiv vorbind, tu te situezi destul de bine. poate e loc si de mai bine. ca intotdeauna de altfel.
cat despre multumiri... nu e nevoie.
mai vroiam sa spun doar ca uite aici:
"e un cavou de cristal prin care alunecăm
pentru că e și asta o moarte
însă tremur
par un magazin demolat" - cred ca ai putea umbla putin la exprimare in folosul logicii, sa-i spunem. dar, ca de obicei, e o parere subiectiva.
are are este o eroare de tiparire. o voi corecta acum in rest nu ai reusit nici sa imi demonstrezi si nici sa ma convingi cu nimic. dar eu tot astept. si te asigur ca te iau in serios... daca si tu te iei in serios...
ca nu am facut asa ceva. ce rost ar avea sa-mi fur singur caciula? dupa cum ati observat, nu am texte extraordinare si stiu sa-mi recunosc greselile, dar asta nu inseamna ca incerc sa mint: este exact textul postat initial )se poate verifica pe site-ul doamnei Cristina Stefan (a fost postata acolo cu mult timp inainte)..
ai făcut foarte bine alegând finalul ăsta, citisem textul și în prima sa variantă. ce mă deranjeza este cel de-al treile vers: "ori de câte ori alergam tăvălind nenăscutul"... printre ludicul sorescian ale restului, sare în ochi precum o cucoană care vine la cinematograf cu cea mai împopoțonată pălărie din garderobă. aș zice sa-l reformulezi cumva. poți sacrifica "nenăscutul", cred, fără teamă de pierderi; mesajul în sine îl sugerează.
Eugen, ştiu că, de obicei, primeşti rău critica ori pseudocritica, dar încearcă de data aceasta să fii niţel mai obiectiv şi mai puţin ironic, ca să nu ne fracturăm buricele deştelor, ok?
"Textul" sub care discutăm este o adunătură de cuvinte care, în afară de fragmentare, nu are absolut nicio legătură cu literatura, darămite cu poezia. Pus frumos la verticală, avem:
"Eram prea diferiți, iar lumea – aceeași cățea zeflemistă: scheuna pe la colțuri de stradă după șuturi în gură. Suntem prea diferiți eu și cu lumea, tu, în schimb, – draga altuia - dar aceeași ….. materialistă". Cu indulgenţă, o notă de jurnal a unui tip obişnuit cu protv magazin, cartea cu hărţi şi broşura de bucătărie.
Aşadar, ţi-ai face un favor daca nu ai mai divaga, aducându-mi teste subsoliere, despre ce este şi ce nu este, despre cum scriu eu şi cum scriam, despre cât de înrăit fan îmi eşti, că aici nu discutăm despre mine. Cât priveşte gramatica, scurt: punctele de suspensie sunt trei, doar trei, şi numai trei, cu spaţiu de tastare după. Faptul că tu pui cinci şi laşi pauză unde tună, nu înseamnă decât ceea ce spunea un nene mai înţelept decât noi: scriitorul slab se cunoaste (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. În speţă, punctele din "dar aceeași ….. materialistă …" nu sunt decât o încercare ratată de-a căpăta sens superficial, adâncime falsă într-un "vers" manelistic. Oricum, se vede destul de bine că tu nu stăpâneşti regula acestor puncte. Priveşte: "fumigene, abstracții etc ... da/reflectă cuvântul lipsă ... deci/nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și". Explicaţia "Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci" este sublimă dar hilară. Adică, dacă erau 2 cuvinte lipsa, aveai şapte puncte, dacă erau 3, nouă, şi tot aşa. Fii serios, Eugene, că ne prinde radarul.
"cățea zeflemistă:
scheuna
pe la colțuri de stradă" - "căţeaua scheuna" este un truism prozaic, "colţuri de stradă", redundant, aproape tautologic, clişeic.
"Suntem prea diferiți
eu și cu lumea," - după "diferiţi" se cere musai virgulă, după "lumea" punct şi virgulă, pentru că se despart părţi relativ independente în aceeaşi frază, iar aici: "tu, în schimb, – draga altuia -
dar aceeași..." dacă prima cratima suplineşte predicatul, cea de-a doua trebuie înlocuită de virgulă; dacă ambele cratime izolează o explicaţie/acccentuare etc, "dar"-ul adversativ este total în plus. Oricum ar fi, formula aleasă de tine este total pe lângă.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
Poate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
N-am înţeles ce ai urmărit de fapt postând acest poem atâta de nereuşit. Recunosc, mi-ai adus aminte de "tristeţi de dup-amiezi ploioase, şi de nostalgii ce obsesii, când stai cu storurile trase, şi-aştepţi să vie ora mesii"... analogie absolut contextuală fiindcă textul de faţă nu are nicio legătură substanţială cu capodopera citată.
Textul acesta este foarte slab şi plin de clişee "sfâşiat-dragoste" "mieii cuvintelor", "cochilii părăsite" cam ca un maidanez înfometat şi plin de purici iar "la dracuL cu marile probleme" este cea mai de doi lei evitare lexicală pe care am citit-o în ultima vreme. Oricum zappato, dă-i înainte la scris că mie mi se pare că Hermeneia 2.0 are obrazul literar gros.
O poezie buna ce vine sa prelungeasca linia ultimelor tale texte si cresterea valorica evidenta datorata in parte concentrarii ideilor si starii... o exprimare sugestiva, oarecum inedita, in concordanta cu subtitlul poemei. Titlul mi se pare foarte reusit.
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
Însă e doar părerea mea.
Margas
Explicația ta Virgile merge chiar bine și am băgat-o la cap până la chestia aia pseudo-freudiană re. copilăria mea și abțibildul... aia chiar m-a amuzat. Or fi scriind oamenii Virgile despre una și despre alta și le iese, asta nu înseamnă însă că noi ne numărăm printre ei doar pentru că folosim același vocabular, right?
Una peste alta, eu chiar încerc să te ajut constructiv aici, dar dacă tu consideri ajutorul meu inutil sau și mai rău, ca având alt scop, spune-mi te rog pe șleau că nu țin să scriu pe aici doar ca să apară ca o piază rea ăla micu și să scuture din anagrama lui minusculă pe lângă spusele mele în speranța că astfel își marchează ceva așa, ca un fel de teritoriu.
Asta doar dacă vrei să purtăm o discuție pe marginea textelor tale (că la ale mele nu avem cum că tu nu mă comentezi).
Altfel sunt convins că amândoi avem și altceva de făcut.
Vedeti ş şi ţ din propozitia mea din comentariul anterior ... este luat textul cu copy de pe pagina http://srv.diacritice.com/ si pus direct in comentariu.
Nu arata prea bine :)
într-adevăr, textul a fost scris sub auspiciile unei aniversări. a few years ago... dar mi se pare atât de actual... în cuvinte puține. eu nu scriu decât în puține cuvinte. cât ai face o fotografie...
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
si trebuie sa va multumesc pentru observatii!
Faptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
bobadile, mi-ai descretit fruntea. iar chestia asta e lucru mare azi cind totul e asa cum e. totul scade si prostia creste.
despre text, nu stiu, poate ai dreptate. poate nu stiu eu sa aterizez. e ceata groasa in california si e si frig. si apoi ma tot tem de finalurile bruste pentru ca sa nu zica lumea ca fac poante cu tilc sau snoave ca anton pann. asa ca pina sa ma decid se lungeste. dar cu primul vers ai dreptate. asa ca...
p.s.
si inca ceva. eu nu dadacesc. nici nu stiu ce e aia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Inceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
pentru textul : Îngeri ® detreaba asta cu autoevaluarea. presupun ca importa mult si cu cine te compari. oricum ... la modul obiectiv vorbind, tu te situezi destul de bine. poate e loc si de mai bine. ca intotdeauna de altfel.
cat despre multumiri... nu e nevoie.
mai vroiam sa spun doar ca uite aici:
"e un cavou de cristal prin care alunecăm
pentru textul : pastel pentru alecsandri depentru că e și asta o moarte
însă tremur
par un magazin demolat" - cred ca ai putea umbla putin la exprimare in folosul logicii, sa-i spunem. dar, ca de obicei, e o parere subiectiva.
...iar cadelnita nu poate aduce decat liniste, asadar e "cadelnita linistii". "Ana are mere"...:)
pentru textul : pridvorbe deO coperta exceptionala. Felicitari!
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deare are este o eroare de tiparire. o voi corecta acum in rest nu ai reusit nici sa imi demonstrezi si nici sa ma convingi cu nimic. dar eu tot astept. si te asigur ca te iau in serios... daca si tu te iei in serios...
pentru textul : o soluție temporară deca nu am facut asa ceva. ce rost ar avea sa-mi fur singur caciula? dupa cum ati observat, nu am texte extraordinare si stiu sa-mi recunosc greselile, dar asta nu inseamna ca incerc sa mint: este exact textul postat initial )se poate verifica pe site-ul doamnei Cristina Stefan (a fost postata acolo cu mult timp inainte)..
pentru textul : decembre deai făcut foarte bine alegând finalul ăsta, citisem textul și în prima sa variantă. ce mă deranjeza este cel de-al treile vers: "ori de câte ori alergam tăvălind nenăscutul"... printre ludicul sorescian ale restului, sare în ochi precum o cucoană care vine la cinematograf cu cea mai împopoțonată pălărie din garderobă. aș zice sa-l reformulezi cumva. poți sacrifica "nenăscutul", cred, fără teamă de pierderi; mesajul în sine îl sugerează.
pentru textul : amintiri din epoca de aur deEugen, ştiu că, de obicei, primeşti rău critica ori pseudocritica, dar încearcă de data aceasta să fii niţel mai obiectiv şi mai puţin ironic, ca să nu ne fracturăm buricele deştelor, ok?
"Textul" sub care discutăm este o adunătură de cuvinte care, în afară de fragmentare, nu are absolut nicio legătură cu literatura, darămite cu poezia. Pus frumos la verticală, avem:
"Eram prea diferiți, iar lumea – aceeași cățea zeflemistă: scheuna pe la colțuri de stradă după șuturi în gură. Suntem prea diferiți eu și cu lumea, tu, în schimb, – draga altuia - dar aceeași ….. materialistă". Cu indulgenţă, o notă de jurnal a unui tip obişnuit cu protv magazin, cartea cu hărţi şi broşura de bucătărie.
Aşadar, ţi-ai face un favor daca nu ai mai divaga, aducându-mi teste subsoliere, despre ce este şi ce nu este, despre cum scriu eu şi cum scriam, despre cât de înrăit fan îmi eşti, că aici nu discutăm despre mine. Cât priveşte gramatica, scurt: punctele de suspensie sunt trei, doar trei, şi numai trei, cu spaţiu de tastare după. Faptul că tu pui cinci şi laşi pauză unde tună, nu înseamnă decât ceea ce spunea un nene mai înţelept decât noi: scriitorul slab se cunoaste (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. În speţă, punctele din "dar aceeași ….. materialistă …" nu sunt decât o încercare ratată de-a căpăta sens superficial, adâncime falsă într-un "vers" manelistic. Oricum, se vede destul de bine că tu nu stăpâneşti regula acestor puncte. Priveşte: "fumigene, abstracții etc ... da/reflectă cuvântul lipsă ... deci/nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și". Explicaţia "Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci" este sublimă dar hilară. Adică, dacă erau 2 cuvinte lipsa, aveai şapte puncte, dacă erau 3, nouă, şi tot aşa. Fii serios, Eugene, că ne prinde radarul.
"cățea zeflemistă:
scheuna
pe la colțuri de stradă" - "căţeaua scheuna" este un truism prozaic, "colţuri de stradă", redundant, aproape tautologic, clişeic.
"Suntem prea diferiți
eu și cu lumea," - după "diferiţi" se cere musai virgulă, după "lumea" punct şi virgulă, pentru că se despart părţi relativ independente în aceeaşi frază, iar aici: "tu, în schimb, – draga altuia -
dar aceeași..." dacă prima cratima suplineşte predicatul, cea de-a doua trebuie înlocuită de virgulă; dacă ambele cratime izolează o explicaţie/acccentuare etc, "dar"-ul adversativ este total în plus. Oricum ar fi, formula aleasă de tine este total pe lângă.
Cam atât, deocamdată.
pentru textul : Fostei mele șótii deMi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
pentru textul : Emoţia verde dePoate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
N-am înţeles ce ai urmărit de fapt postând acest poem atâta de nereuşit. Recunosc, mi-ai adus aminte de "tristeţi de dup-amiezi ploioase, şi de nostalgii ce obsesii, când stai cu storurile trase, şi-aştepţi să vie ora mesii"... analogie absolut contextuală fiindcă textul de faţă nu are nicio legătură substanţială cu capodopera citată.
pentru textul : Tristeţi duminicale deTextul acesta este foarte slab şi plin de clişee "sfâşiat-dragoste" "mieii cuvintelor", "cochilii părăsite" cam ca un maidanez înfometat şi plin de purici iar "la dracuL cu marile probleme" este cea mai de doi lei evitare lexicală pe care am citit-o în ultima vreme. Oricum zappato, dă-i înainte la scris că mie mi se pare că Hermeneia 2.0 are obrazul literar gros.
O poezie buna ce vine sa prelungeasca linia ultimelor tale texte si cresterea valorica evidenta datorata in parte concentrarii ideilor si starii... o exprimare sugestiva, oarecum inedita, in concordanta cu subtitlul poemei. Titlul mi se pare foarte reusit.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deCea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deca jurnal merge. dar daca iubesti poezia, fa-o cu frica. ca si cum ti ar cadea degetele
pentru textul : Pași pe zăpadă de"rumenita" ironic "aceeasi culoare acum" mi-ar place sa vad cum se ridica in ruga fumul jertfei - adevarata fata a lui Ianus
pentru textul : invitație la cină deîți mulțumesc de vizită deși cred că ai tratat textul cu multă superficialitate.
pentru textul : Te iubesc femeie deIoan, şi în cazul tău ar trebui acum să îţi poţi publica textul.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deschimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată deMarga, mulțumesc pentru părere. Din câte știu, ambele variante sunt corecte. O zi bună, Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă de....adică penultimul (ultimul n-are rost)
pentru textul : lucrurile astea deRevin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
pentru textul : no new messages in your inbox deÎnsă e doar părerea mea.
Margas
Explicația ta Virgile merge chiar bine și am băgat-o la cap până la chestia aia pseudo-freudiană re. copilăria mea și abțibildul... aia chiar m-a amuzat. Or fi scriind oamenii Virgile despre una și despre alta și le iese, asta nu înseamnă însă că noi ne numărăm printre ei doar pentru că folosim același vocabular, right?
pentru textul : t. a. l. c. deUna peste alta, eu chiar încerc să te ajut constructiv aici, dar dacă tu consideri ajutorul meu inutil sau și mai rău, ca având alt scop, spune-mi te rog pe șleau că nu țin să scriu pe aici doar ca să apară ca o piază rea ăla micu și să scuture din anagrama lui minusculă pe lângă spusele mele în speranța că astfel își marchează ceva așa, ca un fel de teritoriu.
Asta doar dacă vrei să purtăm o discuție pe marginea textelor tale (că la ale mele nu avem cum că tu nu mă comentezi).
Altfel sunt convins că amândoi avem și altceva de făcut.
Vedeti ş şi ţ din propozitia mea din comentariul anterior ... este luat textul cu copy de pe pagina http://srv.diacritice.com/ si pus direct in comentariu.
pentru textul : exil deNu arata prea bine :)
interesant,ca un strigăt.
"hristosul nostru nu miroase a om
nu miroase a lut"
aici poate n-ar mai trebuie repetat, accentuat: Om/lut-aceeaşi idee.
puternică, aproape tangibilă imaginea de final a unui dumnezeului de porţelan,uşor recognoscibilă din "reproducerile" naive, porţelanurile de bâlci.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deîntr-adevăr, textul a fost scris sub auspiciile unei aniversări. a few years ago... dar mi se pare atât de actual... în cuvinte puține. eu nu scriu decât în puține cuvinte. cât ai face o fotografie...
pentru textul : aniversarea evei deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deîntr-un poem ca acesta, expresia peiorativă "chinezoi" deranjează. și e păcat...
pentru textul : Poem desi trebuie sa va multumesc pentru observatii!
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFaptul ca s-a mai scris in acest mod nu e nimic neobisnuit si anormal (totul s-au mai scris in diverse moduri!), dar trebuie sa spun ca textuletul acesta este scris cu ceva ani in urma pentru o pagina de divertisment a unui hebdomadar ("gazeta de bacau" parca...) condus de Sebi Sufariu.
Nu am subestimat nicio clipa cititorul, ci (prin ghilimelele acelea) am considerat (gresit probabil) ca ofer mici sugestii, fara sa desconspir totusi. De altfel, oricat de previzibil sustineti ca a fost finalul, gandul putea duce, poate, si la alte apropieri in afara celei induse de titlu, subtitlu si folosirea majusculelor (de exemplu, acele file mentionate).
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
pentru textul : frica de nu debobadile, mi-ai descretit fruntea. iar chestia asta e lucru mare azi cind totul e asa cum e. totul scade si prostia creste.
pentru textul : iluzia că dragostea dedespre text, nu stiu, poate ai dreptate. poate nu stiu eu sa aterizez. e ceata groasa in california si e si frig. si apoi ma tot tem de finalurile bruste pentru ca sa nu zica lumea ca fac poante cu tilc sau snoave ca anton pann. asa ca pina sa ma decid se lungeste. dar cu primul vers ai dreptate. asa ca...
p.s.
si inca ceva. eu nu dadacesc. nici nu stiu ce e aia.
Pagini