Îmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
Nici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
Buna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet. Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-) Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot. Andu
carevasăzică, moncher, nu esti de acord.
de-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
Adriana vă mulţumeşte mult pentru frumoasele cuvinte şi îi pare nespus de rău că deocamdată nu vă poate răspunde personal. Iar gândul vostru bun, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vor sprijini să treacă peste momentul dificil de încercare, ce o ţine departe de noi.
Vlad, ceea ce ai realizat pentru cartea Adrianei este o fină lucrătură de artă, toată admiraţia; vreau să adaug că textura acestor pagini este cu totul specială, fiecare ilustraţie fiind subtil inspirată de titlul părţii pe care o deschide.
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
Singura problemă a poveștii cu muntele cu mai multe cărări este că Isus Hristos (dacă este să credem că Scriptura relatează adevărul) a spus ”Eu sînt calea, adevărul și viața.” Nu a spus și nici nu se poate înțelege că ar fi susținut vreodată că El ar fi „una dintre căi”. Evident, fiecare dintre noi poate confunda dorințele sau filosofiile noastre personale cu adevărul dar asta nu prea poate schimba nimic și în plus o facem probabil spre paguba noastră. Ultima dată cînd am verificat ortodocșii se considerau creștini. Deci sărbătoresc Învierea și nu Paștele. Paștele este sărbătoarea altcuiva și înseamnă cu totul altceva.
Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
și eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
Iată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
de la "pe care zici că le oferă viața" poezia se pierde în glumă şi asta nu dăunează, uneori, textului dar e bine să transpară ironia în vreun fel, dacă tot se face trimitere la Jack Spintecătorul sau un altfel de Jack. Dacă Jack nu venea în contradicţie cu Vasile, Ion, etc. etc. şi, să zicem că pe Jack îl întâlneam la un colţ de stradă, poate că ar fi fost o soluţie mai fericită în contextul dat, nu ştiu, nu-mi place să dau verdicte, având în vedere că şi eu am propria mea bârnă în ochi.
revenind,
ceva de genul: Oriunde m-aş (mi-aş) fi - uitat (întors privirea)/la fiecare colţ de stradă m-ar fi aştepat Jack cu sabia lui de pirat
Mi-a plăcut foarte mult trimiterea la pip din dickens. de altfel, te citesc.
Spor!
observatii: - versul doi are o cacofonie, - finalul versului 7 si inceputul lui 8 sint defectuoase - "Lasă-mi clipa aceasta, lasă-mă să mor Ia-mă pentru totdeauna cu tine" ... suna la limita manelei, la fel "Doar pe tine te pot iubi, nu mai are sens" Singurul lucru pe care il remarc este antepenultimul vers "Stinge-mă acum, taie-mi sternul, prefă-mă în cenușă" Am observat in mai multe texte ale tale acest motiv al femeii (femeii-moarte, etc) pe care o implori sa nu plece, etc. Eu ti-as propune sa mai incerci si alt motiv
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
Călin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
nicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
pentru textul : rețeaua de inutil deNici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
In primul rind o mica obiectie: cred ca titlul "impreunarea cu patul" mi se pare putin nepotrivit in corelatie cu atmosfera textului. Dar e posibil sa fie si un joc al autorului, un joc ludic. Personal optez pt 1:6., mi se pare foarte puternica. Remarc inventivitatea din 1:13. La inceput am mustacit crezind ca e o adunatura de criza, insa totul s-a rezolvat elegant prin termenul posesiuni. O psaltire la cheie de usa metalica in adevaratul sens al cuvintului. Finalul foarte puternic, de asemenea.
pentru textul : psaltirea după Lilith deCopilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
pentru textul : oameni şi jucării demulţumesc pentru comentariu, vă mai aştept!
pentru textul : cu alţi ochi deAdevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deBuna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet. Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-) Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot. Andu
pentru textul : Paternitatea unui gând decarevasăzică, moncher, nu esti de acord.
pentru textul : confesiuni nocturne dede-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
nu inteleg cum vreodată religia va deveni binară, însă intiativa ta în versuri pune pe gânduri.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion deAdriana vă mulţumeşte mult pentru frumoasele cuvinte şi îi pare nespus de rău că deocamdată nu vă poate răspunde personal. Iar gândul vostru bun, cu ajutorul lui Dumnezeu, o vor sprijini să treacă peste momentul dificil de încercare, ce o ţine departe de noi.
Vlad, ceea ce ai realizat pentru cartea Adrianei este o fină lucrătură de artă, toată admiraţia; vreau să adaug că textura acestor pagini este cu totul specială, fiecare ilustraţie fiind subtil inspirată de titlul părţii pe care o deschide.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deRimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
pentru textul : deuteronomia deSingura problemă a poveștii cu muntele cu mai multe cărări este că Isus Hristos (dacă este să credem că Scriptura relatează adevărul) a spus ”Eu sînt calea, adevărul și viața.” Nu a spus și nici nu se poate înțelege că ar fi susținut vreodată că El ar fi „una dintre căi”. Evident, fiecare dintre noi poate confunda dorințele sau filosofiile noastre personale cu adevărul dar asta nu prea poate schimba nimic și în plus o facem probabil spre paguba noastră. Ultima dată cînd am verificat ortodocșii se considerau creștini. Deci sărbătoresc Învierea și nu Paștele. Paștele este sărbătoarea altcuiva și înseamnă cu totul altceva.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deStai linistita Cristina, nu ma descurajez eu asa de repede. Apreciez in schimb o parere sincera si o sugestie buna.
pentru textul : Between the bars deBine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...
pentru textul : am trecut strada descuza-ma, te rog pt eroare. katya
pentru textul : the little black dress deși eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
pentru textul : delirum hristum deIată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
pentru textul : fahrenheit game dede la "pe care zici că le oferă viața" poezia se pierde în glumă şi asta nu dăunează, uneori, textului dar e bine să transpară ironia în vreun fel, dacă tot se face trimitere la Jack Spintecătorul sau un altfel de Jack. Dacă Jack nu venea în contradicţie cu Vasile, Ion, etc. etc. şi, să zicem că pe Jack îl întâlneam la un colţ de stradă, poate că ar fi fost o soluţie mai fericită în contextul dat, nu ştiu, nu-mi place să dau verdicte, având în vedere că şi eu am propria mea bârnă în ochi.
revenind,
ceva de genul: Oriunde m-aş (mi-aş) fi - uitat (întors privirea)/la fiecare colţ de stradă m-ar fi aştepat Jack cu sabia lui de pirat
Mi-a plăcut foarte mult trimiterea la pip din dickens. de altfel, te citesc.
pentru textul : mereu Jack deSpor!
"moartea ar intra în pământ de ruşine"
pentru textul : tourniquet denu cred emilian că tu vei putea rămâne fără poveşti cât timp tot ce atingi se transformă într+o poveste
îmi place. e un poem curat, simplu, cu imagini puternice și profunde. tropi frumoși.
pentru textul : inge fjord deMi-a plăcut gradația cu care ai reușit să-ți conduci creioanele spre final. A fost așa, ca o creștere în intensitate metaforică. Cu amiciție,
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deobservatii: - versul doi are o cacofonie, - finalul versului 7 si inceputul lui 8 sint defectuoase - "Lasă-mi clipa aceasta, lasă-mă să mor Ia-mă pentru totdeauna cu tine" ... suna la limita manelei, la fel "Doar pe tine te pot iubi, nu mai are sens" Singurul lucru pe care il remarc este antepenultimul vers "Stinge-mă acum, taie-mi sternul, prefă-mă în cenușă" Am observat in mai multe texte ale tale acest motiv al femeii (femeii-moarte, etc) pe care o implori sa nu plece, etc. Eu ti-as propune sa mai incerci si alt motiv
pentru textul : Moartea are păr auriu decorectat! de ce am senzatia ca si "calumea" era ok?! nu stiu... dar am corectat. multumesc.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I de- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
pentru textul : poetul III deCred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Cristina Ștefan, mulțumesc pentru părere. Cred că aveți dreptate, e lung drumul către poezie.
pentru textul : ochii cailor deCălin Sămărghițan, am să postez, cu oarecari emoții.
numai bine, Daniela
nicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
pentru textul : când după război se așterne liniștea denu mi se pare un text care sa merite o penita. e subtirel rau dar, asta e. un fel de zicere adolescentina fara prea mare greutate specifica
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deDoamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
pentru textul : Gânduri dePagini