"indivizibil" mi se pare redundant acolo, am ales să scap de el. Cât despre furnicăturile din privire, ce pot să zic, mea culpa, e un cerc vicios de care nu mă pot lipsi, imi place finalul.
multumesc
Mă tem de canicula din oraşul în care voi merge peste o săptămână. E exact cum ai surprins-o în poem! Două câmpuri lexicale, ale caniculei şi ale morţii, fac din oraş o morgă a speranţelor. Chiar şi noaptea, în loc să aducă răcoarea, iar vântul de dimineaţă, în loc să aducă speranţa de mai bine, sunt complici la genocid. Îmi aduc aminte de versul lui Labiş ,,Seceta a ucis orice boare de vânt”. E un poem puternic, imaginile foarte sugestive. Neputinţa de a evada din cutia toracică a oraşului ucis e excelent redată de ultimele două versuri, pe care eu le-aş fi scris separat şi cu o mică schimbare de topică: ,, în depărtare trec trenuri/ fără oprire”. Asta pentru a evidenţia mai bine schimbarea planurilor (apropiat-depărtat), dar şi pentru faptul că mai bine se leagă semantic, logic, ideatic, versul ,, eviscerate de orice urmă de speranță” de cuvântul ,,depărtare” decât de ,,trec”. De asemeni, nu aş scrie primul vers, ,,draga mea”, fiindcă reduce mult cercul ,,de suspecţi” al destinatarilor :).
...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
acest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
Virgil, m-am tot gandit si razgandit pana am lasat-o balta si am disparut. Nu de alta dar aveam de terminat o sesiune de examene cu bine. Acum, dupa ceva ore sanatoase de somn si o privire mai rece asupra textului cred ca-mi place mai mult varianta ta. Mai concisa, mai sugestiva. Multam!
Strofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
Restul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
La bună recitire,
Margas
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
ceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
Alma si Andreea va multumesc ca ati trecut. Andreea, am modificat intre timp la sugestia Almei; ma bucur ca pare mai aerisit, de ceva vreme ma lupt sa nu mai incarc textele.
Ela, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
ei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Vad ca langa alte probleme, o ai si pe cea a cuvintelor. Reciteste comentariul tau cu pricina si vezi daca asta inseamna. "Cristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc." Daca tu ai vrut sa zici, de fapt, ca ma rogi sa revad regulamentul, si eu nu am inteles... Iar rolul acesta de victima, care nu face decat sa multumeasca si oamenii sar la beregata ei, poate te prinde in alte ipostaze. P.S. Din acest comentariu trebuie sa intelegi recunostinta mea vesnica pentru ca nu esti deloc falsa. Multumesc.
Bine ai venit Corina... relaxant acest melanj de sclipici si maini murdare... te face sa te simti al naibii de calator chiar daca e mereu cineva care sa iti aduca aminte ca viata seamana izbitor cu un scaun cu rotile. Teama si morala... aici am zambit... prea multe combinatii dar cine vrea sa incerce...
Cailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
Greșeli de editare:
careâncotro, simţteam, infizem pulmonar? emfizem poate, Întro zi, unmomentdat și multe altele, inadmisibile pe un site literar.
Expresii nefericite, metafore și adjective forțate care cad în patetic. Recomand lectura mai multă și grijă la scriere, e plin de greșeli, de gramatică dar și de simplă editare a textului.
Exemple:
stejarul acela mare şi neputincios.
Ochii mi s-au împletit cu ochii aceia ce doreau stejarul cu orice chip.
Are totuși o cursivitate bună, caldă, potolită narațiunea dumneavoastră motiv pentru care o să mai citesc, mi-ar place să văd un text mai lung, cap-coadă și nu un instantaneu, ca aici.
eu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
Există aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
îmi evocă așa... o amintire textul tău prin adevărul titlului: bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân căci piatra, orișicât de tare se macină și trece stând iar peste trista-i măcinare doar apele rămân curgând
Aha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.
... îmi place. mai ales flegmaticul "flesh" în loc de "flash". însă nu îmi găsesc cuvintele de apreciere. sigur o vor face după mine alții. atent, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"indivizibil" mi se pare redundant acolo, am ales să scap de el. Cât despre furnicăturile din privire, ce pot să zic, mea culpa, e un cerc vicios de care nu mă pot lipsi, imi place finalul.
pentru textul : Poem demultumesc
Mă tem de canicula din oraşul în care voi merge peste o săptămână. E exact cum ai surprins-o în poem! Două câmpuri lexicale, ale caniculei şi ale morţii, fac din oraş o morgă a speranţelor. Chiar şi noaptea, în loc să aducă răcoarea, iar vântul de dimineaţă, în loc să aducă speranţa de mai bine, sunt complici la genocid. Îmi aduc aminte de versul lui Labiş ,,Seceta a ucis orice boare de vânt”. E un poem puternic, imaginile foarte sugestive. Neputinţa de a evada din cutia toracică a oraşului ucis e excelent redată de ultimele două versuri, pe care eu le-aş fi scris separat şi cu o mică schimbare de topică: ,, în depărtare trec trenuri/ fără oprire”. Asta pentru a evidenţia mai bine schimbarea planurilor (apropiat-depărtat), dar şi pentru faptul că mai bine se leagă semantic, logic, ideatic, versul ,, eviscerate de orice urmă de speranță” de cuvântul ,,depărtare” decât de ,,trec”. De asemeni, nu aş scrie primul vers, ,,draga mea”, fiindcă reduce mult cercul ,,de suspecţi” al destinatarilor :).
pentru textul : caniculă dedaca finalul n-ar fi fost atat de...gazos. :(
pentru textul : râul de oxigen de...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deda, merci buna ideea, am schimbat
pentru textul : forbidden love deVirgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
pentru textul : Pedeapsa danaidelor deacest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
pentru textul : Noaptea deVirgil, m-am tot gandit si razgandit pana am lasat-o balta si am disparut. Nu de alta dar aveam de terminat o sesiune de examene cu bine. Acum, dupa ceva ore sanatoase de somn si o privire mai rece asupra textului cred ca-mi place mai mult varianta ta. Mai concisa, mai sugestiva. Multam!
pentru textul : când mama suflă-n păpădie deStrofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deRestul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Sable d`Olonne deLa bună recitire,
Margas
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
Alma si Andreea va multumesc ca ati trecut. Andreea, am modificat intre timp la sugestia Almei; ma bucur ca pare mai aerisit, de ceva vreme ma lupt sa nu mai incarc textele.
pentru textul : fericire închisă rotund deEla, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
pentru textul : Sunt clona umbrei mele deei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Cioc! :)
pentru textul : starea hermeneia deVad ca langa alte probleme, o ai si pe cea a cuvintelor. Reciteste comentariul tau cu pricina si vezi daca asta inseamna. "Cristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc." Daca tu ai vrut sa zici, de fapt, ca ma rogi sa revad regulamentul, si eu nu am inteles... Iar rolul acesta de victima, care nu face decat sa multumeasca si oamenii sar la beregata ei, poate te prinde in alte ipostaze. P.S. Din acest comentariu trebuie sa intelegi recunostinta mea vesnica pentru ca nu esti deloc falsa. Multumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza deIuri, pot sa comentez si eu, in turca?
pentru textul : Fugă deBine ai venit Corina... relaxant acest melanj de sclipici si maini murdare... te face sa te simti al naibii de calator chiar daca e mereu cineva care sa iti aduca aminte ca viata seamana izbitor cu un scaun cu rotile. Teama si morala... aici am zambit... prea multe combinatii dar cine vrea sa incerce...
pentru textul : campionii unei mari izbiri debobadil, poate ai „organizat, jurizat și plătit”. dar nu aici. așa că nu are niciun rost toată abureala asta.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deGreșeli de editare:
careâncotro, simţteam, infizem pulmonar? emfizem poate, Întro zi, unmomentdat și multe altele, inadmisibile pe un site literar.
Expresii nefericite, metafore și adjective forțate care cad în patetic. Recomand lectura mai multă și grijă la scriere, e plin de greșeli, de gramatică dar și de simplă editare a textului.
Exemple:
stejarul acela mare şi neputincios.
Ochii mi s-au împletit cu ochii aceia ce doreau stejarul cu orice chip.
Are totuși o cursivitate bună, caldă, potolită narațiunea dumneavoastră motiv pentru care o să mai citesc, mi-ar place să văd un text mai lung, cap-coadă și nu un instantaneu, ca aici.
pentru textul : caii din viaţa mea deeu as fi incadrat-o la experiment, cred ca acolo se potriveste mai bine parerea mea oricum ma bucur sa vad ca se scrie si se cauta forme noi de exprimare
pentru textul : karuna deredundant*
pentru textul : desperado deExistă aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
pentru textul : mi-e dor deîmi evocă așa... o amintire textul tău prin adevărul titlului: bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân căci piatra, orișicât de tare se macină și trece stând iar peste trista-i măcinare doar apele rămân curgând
pentru textul : apa trece, pietrele trec deobserv un du-te-vino intre adoratie si respingere. in miezul lui dzeu e o intunecime mare. cine se deschide mai mult iese sau intra?
pentru textul : Sirop de menta deesti convins ca e haiku? poate vrei sa spui ca e o poezie scurta dar ma indoiesc ca e haiku. poate ne explici tu...
pentru textul : un altfel de Crăciun deAha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a de... îmi place. mai ales flegmaticul "flesh" în loc de "flash". însă nu îmi găsesc cuvintele de apreciere. sigur o vor face după mine alții. atent, paul
pentru textul : big boys don't cry dePai eu cred ca e cazul sa raspunzi, pentru ca eu, cel putin, nu cunosc istoria acestui fapt. Multumesc anticipat.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com dePagini