Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
În altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
Revin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
Mulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
Imi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
Nu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
Nu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
Nu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu
Un text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
Atenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
alma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
da, am io o idee mai buna. Ce ar fi daca oricare din voi ar face un text parodic care sa-l continuie pe asta. :D
Adrian, cum in ceea ce priveste poezia mi-am iesit rau de tot din mana din cauza lipsei de exercitiu si lecturi, a trebuit sa scriu o proza- doar asta citesc mai nou, ce sa-i faci. Si a iesit asta, probabil ca in mod normal m-as fi abtinut, dar a fost aproape o nevoie fizica. Hmm, ce pacat ca personajele par asa cliseice dupa descrierea ta. Si da, este incipitul a ceva, a ceva ce nu se stie daca o sa mai vada lumina:)
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Doamna Cristina, nu mi-o luați în nume de rău și nu vă supărați, dar devine clar gestul dumneavoastră revanșard de ”hăituire” a autorului și nu sunt deloc adeptul unor astfel de atitudini extraliterare, metehne împrumutate probabil de prin alte comunități care le încurajează. Dorința mea e să ne păstrăm cumpătul în fața oricărui fel de opinii și să nu transformăm ”critica” în unealtă a vendetelor personale. Mulțumesc.
alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed
joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie
de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
Aş elimina câteva versuri, expresii:
,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
Pe o strada oarecare. Un tip il opreste pe altul care trecea, din intamplare, pe acolo. H, care stie (tot de la mine) bancul, o sa ma ia ... cum ii vine ei la gura. Si sa ma fereasca Sfantu'! Dar astept (cu interes). Am facut corectura si in titlu. Multumesc, Alma (Mater).
sebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
Adrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
Domnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
Îmi place căutarea de sine provocată, se pare aici, în urma unei ,,plimbări" printr-un cimitir. Alternanţa dintre descriere şi introspecţie, îmbinarea între firesc şi metaforă, simbol şi evidenţă dau textului profunzime, lirism şi îndeamnă la aceleaşi căutări şi chiar regăsiri.
Remarc pentru puterea de sugestie:
,,baston cu mânerul de şarpe"
,,flori uscate și păienjeniș cât să cuprindă un trup înghițit de oase"
,,eram demult fereastra mută la o casă cu prea mult pământ în spate"
De asemeni, şi titlul cred că e foarte bine gândit.
Un text care m-a pus pe gânduri... Poate ar trebui să merg mai des printr-un cimitir. Acolo gândurile sunt un pic altfel.
Raluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
Am sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
pentru textul : La stăpân deÎn altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
Revin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
pentru textul : downtown deMultumesc, Paul
pentru textul : despre ea, niciodată deinteleg ce vrei sa spui cu oprirea
dar deocamdata am nevoie de respiratia aceea.
mai tarziu, vom mai vedea...:)
Mulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
pentru textul : Richard deImi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
pentru textul : incizie deNu sînt convins, Marga, că mă cunoști atît de bine ca să știi de ce „friguri” sînt eu cuprins sau nu. Tot la fel mi se pare deosebit de naivă și pripită, deci probabil eronată, logica ta conform căreia din cauza sfîrșitului unui text tu poți să îmi pui un diagnostic. De fapt, această optimistă convingere conform căreia tu ai putea pune un „diagnostic literar-creativ” (to anybody) îmi pare, la urma urmei, undeva între bombastic și fandosit. Dacă o faci de dragul petardelor sau luminii reflectoaelor te înțeleg. Small minds like small things. Dar dacă tu chiar crezi ceea ce scrii, atunci este mai degrabă tragic decît hilar. Anyway, pe text vorbind, nu sînt convins că părerea ta, conform căreia literatură se poate scrie numai pe baza unui rețetar care, în mintea ta, presupune versuri șlefuite „ce din coadă au să sune”, este ceea ce înseamnă de fapt literatură.
pentru textul : iarnă și eminescu deși nimic despre Vronsky?
pentru textul : anna deNu mi-a plăcut în vreun fel aparte, dar bun poem.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deNu mi-a plăcut ce nu-mi place mai mereu la această trebuie să recunoaștem chiar și în cor dacă e musai genială Ioană și Barac și Grigore toți laolaltă, sunt aceleași două lucruri un fel de repetabila povară a lui Păunescu parcă era dar el se referea la altceva.
1/ Poemul are o osatură extrem de transpirată de efortul creației, transpirație care pe alocuri miroase a chanel de la ciorap.
2/ Dacă este epic, ca acesta, poemul devine previzibil de la un moment dat încolo și te îndeamnă să-l citești pe sărite ca pe yellow pages.
Altfel, bun poem.
Bine ai revenit pe Hermeneia văd că toată lumea se bucură, mă bucur și io ca să nu bat la ochi.
Andu
părerea mea: toate bune și frumoase pînă la patinatorii aceia care îmi par cam „catoonish”. m-aș fi așteptat la mai mult clar-obscur în cazul lor.
pentru textul : confluențe deUn text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe deAtenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
pentru textul : campia/podul dealma, eu insumi mi-am pus aceste intrebari, cand am scris acest text. fiecare pasaj e un fel de reprezentatie la marginea scenei. de aici impresia de rupere a ritmului si aparenta redundanta a unora. Sintagma din debutul poemului "pamantule intreg" trimite la ideea unui astfel de dans - pana la intrarea in public. explicatia ceruta o regasesti mai sus, in raspunsul meu pentru ela; legatura tine atat de barbat (continutul, materia) cat si de inger (forma, modelul) - de aici, diferenta... daca as renunta la "eu" s-ar pierde diferenta/dedublarea dintre baletist si baletista ..iar somnul parelnic e o transmigratie -consider eu- necesara in economia textului. de asemenea, fiecare pasaj are o cheie...adunate, dau un numar multumesc pentru critica :)
pentru textul : cheile deda, am io o idee mai buna. Ce ar fi daca oricare din voi ar face un text parodic care sa-l continuie pe asta. :D
Adrian, cum in ceea ce priveste poezia mi-am iesit rau de tot din mana din cauza lipsei de exercitiu si lecturi, a trebuit sa scriu o proza- doar asta citesc mai nou, ce sa-i faci. Si a iesit asta, probabil ca in mod normal m-as fi abtinut, dar a fost aproape o nevoie fizica. Hmm, ce pacat ca personajele par asa cliseice dupa descrierea ta. Si da, este incipitul a ceva, a ceva ce nu se stie daca o sa mai vada lumina:)
pentru textul : un cartuș și o nebună debucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
e placut sa afli ca n-ai calatorit singur. multumesc. :)
pentru textul : Mătase de fluturi deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deDoamna Cristina, nu mi-o luați în nume de rău și nu vă supărați, dar devine clar gestul dumneavoastră revanșard de ”hăituire” a autorului și nu sunt deloc adeptul unor astfel de atitudini extraliterare, metehne împrumutate probabil de prin alte comunități care le încurajează. Dorința mea e să ne păstrăm cumpătul în fața oricărui fel de opinii și să nu transformăm ”critica” în unealtă a vendetelor personale. Mulțumesc.
pentru textul : Cineva dedaca imi dai voie...
alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed
joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie
de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred
încă nu e primăvară
pentru textul : ultimele zile decâteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
D-le Manolescu, cine este acest Adrian A Gheorghuesi?
pentru textul : Har şi talent deAş elimina câteva versuri, expresii:
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic de,,liniştea ni se aşază pe buze" - am citit asta în prea multe poeme
,,indegradabilă" - nu cred că există acest cuvânt; nu orice antonim se formează cu prefixe antonimice.
,,pe care eu le privesc" - nu pare semnificativ nici ideatic, nici artistic
,,cu punctul în sus şi cârligul în jos" - aici e pueril ...ideea ar putea fi redusă la o altă formulare mai simplă şi mai sugestivă.
Mi-a plăcut:
,,inimile noastre ca două lemne aruncate pe foc
se preschimbă în scrum
şi-n seminţe de piatră" , mai ales ultimele două.
Pe o strada oarecare. Un tip il opreste pe altul care trecea, din intamplare, pe acolo. H, care stie (tot de la mine) bancul, o sa ma ia ... cum ii vine ei la gura. Si sa ma fereasca Sfantu'! Dar astept (cu interes). Am facut corectura si in titlu. Multumesc, Alma (Mater).
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase desebi, la hitchcock nu m-am gandit deloc, iar acum nu ma mai pot desprinde de imaginile alea.
finalul a fost cinstit, e chiar un regret acolo. si e fain ca a avut un impact asupra ta, cand se pierd atatea poezii prin necitire, i-ai dat o sansa.
oana, stii cum e cand mergi uneori pe strada, vezi un chip si te opresti brusc intrebandu-te daca il stii, de ce te-a frapat. cam asa m-am oprit eu acum. a fost o vreme cand la trezire aveam impresia ca pierd ceva, un soi de cheie existentiala care nu-i decat acolo, in starea de vis. interesanta intuitie ai avut. multumesc ca-mi esti prin preajma.
pentru textul : Gheţari deNo offence, thanks!
pentru textul : Closed Circuit deAdrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deDomnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
Îmi place căutarea de sine provocată, se pare aici, în urma unei ,,plimbări" printr-un cimitir. Alternanţa dintre descriere şi introspecţie, îmbinarea între firesc şi metaforă, simbol şi evidenţă dau textului profunzime, lirism şi îndeamnă la aceleaşi căutări şi chiar regăsiri.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deRemarc pentru puterea de sugestie:
,,baston cu mânerul de şarpe"
,,flori uscate și păienjeniș cât să cuprindă un trup înghițit de oase"
,,eram demult fereastra mută la o casă cu prea mult pământ în spate"
De asemeni, şi titlul cred că e foarte bine gândit.
Un text care m-a pus pe gânduri... Poate ar trebui să merg mai des printr-un cimitir. Acolo gândurile sunt un pic altfel.
as taia altfel versurile in prima strofa:
"renii ies la pascut norii
rumega miazanoaptea"
(desi e cam rârâit fragmentul asta...)
mi-a placut finalul, e ironic si crud :)
pentru textul : entelehie deAdrian,am modificat textul.mulţumesc pentru trecere.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului demultumesc de trecere! cat despre spirit... mare pacat sa nu te lasi prins:) zile frumoase iti doresc!
pentru textul : vremuri deRaluca Sandor, deciziile pe care le iei iti apartin. Impreuna cu consecintele lor. Habar nu am despre ce vorbesti si daca ai comunica pe email la obiect ar fi mai intelept si productiv. Asa, eu nu vad decît o harmălaie galagioasa si un comentariu care vorbeste despre lucruri pe care nu de mentioneaza precis si deci este irelevant.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAm sa incerc sa iti raspund pe puncte la punctele tale:
1. - Habar nu am despre ce texte si comentarii este vorba. Fara link-uri adecvate tot ce spui nu este decit o frustrare aruncata in vint. In orice caz, nu sub un text se rezolva asa ceva. Am spus de propbabil sute de ori ca office-ul site-ului are adresa de email pentru aceasta. Parerea mea este ca in 2011 iti trebuie doar o minima bruma de cunostinte si doar putin bun simt ca sa stii cum sa rezolvi o problema cu un site pe internet. Sau, altfel spus, e ca si cum ai avea o problema cu o companie si in loc sa dai un telefon sau sa vorbesti la receptie sau cu customer service, te apuci sa arunci pietre peste gard. Oricit de necivilizat ti s-ar parea gestul exact asta faci tu aici.
2. - Habar nu am ce legatura are relatia sau interactiunea ta cu Alina Manole in afara site-ului Hermeneia. Daca ai de gind sa te superi pe sat, te rog fi binevenita. Dar incearca sa realizezi absurditatea punctului tau 2 aici.
3. - Draga mea, mai exista o mie de alte lucruri pe care nu stiu sa le fac. Imi para rau ca te dezamagesc. Se mai intimpla. In orice caz probabil ca daca as pretinde un pret lunar la inscriere mi-as putea permite sa angajez pe cineva care sa va monitorizeze mai abitir. Cam ca la gradinita. Deocamdata editorii, pe care nu prididiti sa ii improscati ori de cite ori nu va convine ceva fac munca asta pentru voi in mod voluntar. Adica de pomana. Foarte rar am auzit sa le multumeasca cineva. Spune si asta ceva despre caracterul nostru/vostru in general. De fapt am inteles ca Vlad a intervenit. Poate nu a intervenit pe placul tau. Asta e alta poveste. In orice caz fara link-uri habar nu am despre cine sau ce vorbesti. Imagineaza-ti ca am o mie de alte lucruri de facut si daca nu esti exacta si daca nu te folosesti de caile normale de comunicare (email) imi este imposibil sa fiu omnistient si omniprezent.
Daca imi permiti, din atitudinea ta eu observ o persoana rasfatata care are numai pretentii dar niciodata nu este gata sa ofere ceva, sa participe, sa ajute, poate chiar sa inteleaga. S-ar putea sa ma insel dar asa se vede de la mine. Ce vei face cu contul este decizia ta. Noi nu recuperam texte iar conturile auto-vandalizate sint anulate dupa o perioada.
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePagini