Sebi, e discutie lunga asta. metaforic, putin fortat, cultura este treaba "evreiasca". trebuie sa ceri dublu ca sa capeti jumatate.:) cartile groase zic ca ea depunde de targetul fiecarui canal pe care se manifesta, iar internetul si televiziunea sunt 2 massmedia democratice dar subculturale, luand termenul dpdv estetic, orice le-ai face, cu orizontul de asteptare acceptat ca fara a avea mari pretentii. cand canalul este ieftin, el devine democratic si accesul este in consecinta, dar si zgomote in procesul de comunicare si acestea asumate. mie personal mi se pare o copilarie sa te superi pe internauti, indiferent daca sunt femei sau barbati. serios acum. cum se spune in televiziune, ai la indemana telecomanda pentru a schimba canalul, iar pe internet are dreptul sa navige oricine are posibilitatea, dar si sa scrie tot ce-i trece prin minte atat timp cat politica spatiului in care face asta ii permite. nu iti place sa te alaturi amatorilor, nu o faci.
daca ne referim la poezie feminina si masculina, iar e discutie lunga si lata. dpmdv nu exista poezie impartita pe sexe si moduri de receptare diferite pentru fiecare sex in parte. exista poezie care place unor oameni si altora nu. studiile despre psihologia receptarii textului artistic spun ceva foarte interesant si anume ca placerea estetica a contemplarii operei seamana cu procesul pictarii unui portret al unei persoane fictive, adica fara a avea un model in fata sevaletului, ai tendinta sa iti zugravesti pe canvas propriul chip. asa ca, e firesc sa-ti placa si in poezie stilul pe car-l abordezi tu sau la care aspiri.
una peste alta, dincolo de ludicul comunicarii interpersonale, doar orgolii si orgolii, mai mari la noi, la romani - ca doar ne-am nascut poeti:) - mai putine prin alte zone ale lumii. eu personal le suport pentru ca nu ma bat cu nimeni atat timp cat scriu doar pentru ca asta ma face sa ma simt bine. nu mi-am facut un tel din asta, nu vreau sa public, probabil de-asta o fac si sporadic, cand am timp sau nevoie de feedback. doar de-aia ne manifestam intr-o colectivitate. altfel, ne-am tine operele intr-un folder pe computer si atat tot. pe mine ma supara aerele (adica aroganta fara adancime), rafuielile poetizate si plagiatul, ca si pe tine. asta chiar ma supara. si ma mai supara si faptul de a casuna pe un text al cuiva doar pentru ca nu-l suporti pe autor sau altii il suporta mai bine. asta mi se pare total lipsit de fairplay.
referitor la textul tau, daca porneste de la niste realitati, e de preferat sa ti le asumi, altfel mi se pare oarecum hazardat si naiv sa-ti alegi personaje feminine atat timp cat puteai descrie, la fel de bine, si unele masculine , mai ales ca n-as putea crede nici in ruptul capului ca vreo membra a Hermeneia ar fi in stare sa se regasesca in text. asadar, nu are nici macar un mesaj moralizator. iar daca nu, de ce, totusi?! chiar ok fiind, doar ideea nu e suficienta ca textul sa ne faca pe noi, fetele sau femeile care scriu exclusiv pe internet, mai bune, mai frumoase, mai destepte sau mai talentate. sau targetul lui este alcatuit doar din doamne? cele mai tinere nu au dreptul la sensibilitate?:)
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
cred ca ai incadrat foarte fain versurile alaturi de imagine. si, da, e fain sa putem vedea si caracterele nipone. iar daca imaginea e bine aleasa, cred ca da un plus textului. ori poate imvers :D textul te poate face sa vezi mai mult in imagine
pentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.
Anca, mie nu-mi pare deloc ciudat să reamintești cititorilor o carte veche, dar bună. Mai ales că e reeditată anul trecut. Besides, eu am văzut întâi filmul, la peste douăzeci de ani de la apariție și am citit cartea abia anul acesta. Așa că o recomand și eu cui n-a citit-o sau cui vrea s-o recitească.
Pt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
Isterie deriva din grecescul hystera, insemnand uter. Vechii egipteni vedeau isteria ca fiind cauzata de dizlocarea uterului si migrarea lui prin corp. Trasaturile istericilor - Sunt teatrali, dramatizeaza sau au o excesiva exprimare a emotiilor; - Manifesta un grad crescut de sugestibilitate; - Labilitate emotionala, putand trece usor de la o emotie la alta; - Cauta in permanenta situatii in care pot fi in centrul atentiei; - "Cersesc" tot timpul aprecierea celorlalti, mai ales a persoanelor apropiate; - Comportamente provocatoare sau aparenta seductiva inadecvata - au tendinta de a seduce pe oricine; - Excesiva preocupare referitoare la aspectele fizice ale atractiei; - Dau dovada, frecvent, de egocentrism, fiind axati doar pe problemele lor si pe tot ce are legatura cu persoana lor; - Arata totala lipsa de consideratie celor din jur, avand comportamente manipulative; - Sunt indulgenti, fata de propria persoana: nici o greseala de-a lor nu este mare, nici o incurcatura de nerezolvat. In anumite cazuri prezinta simptome cronice de plagiat. Ce este si mai ciudat este ca acest individ mi-a acordat penite . Sa adaugam asadar si incoerenta.
miez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
io nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
n-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Ideea nu e noua, însă e bine susținută de însuși logosul acestui căutător de comori care este Gorunul. Când vrea să fie serios devine brusc pus pe șotii iar când glumește este mai serios ca niciodată... Ultima glumă este însăși viața noastră, desigur, iar pentru asta stă mărturie mulțimea cea mai abstractă, cea vidă. Poezia aceasta nu poate fi recitată, poate de aceea îmi place în foarte mare măsură... iar semnele acelea seamănă cu o femeie și un bărbat, stând alături. Semnez cu o peniță, logosul îl las pentru data viitoare. Salutări, Stejare! Bobadil.
Alma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
Virgil, da, a fost un efort într-adevăr, dar pe jumătate involuntar, nu știam la ce plec în momentul în care am ieșit din Tg-Mureș, prin Ardeal situația nu era atât de ..albă. Adevărul este că am făcut efortul în mare parte de dragul Almei și al cenaclului. Anul trecut am fost și eu simplu participant. Alma m-a contactat în toiul nopții să-i dau un text pentru publicare și i-am admirat efortul depus pentru proiect. Așa că anul acesta când mi-a cerut ajutorul am făcut și eu cât am putut, am avut și norocul ca "familia" să fie student la calculatoare. Oricum, am spus entropie pentru că pentru mine a fost o ieșire din zona de confort, cum bine ai sesizat, până la urmă a trebuit să înțeleg tot ce se întâmplă, și se întâmplau multe.:))
Oricum, mi-a făcut mare plăcere și o voi ajuta pe Alma cu drag și la edițiile viitoare.
Mulțumesc de numirea în funcție. :) E o surpriză plăcută, care presupun că mă va scoate și mai mult din zona de confort, dar asta e de bine.
A.A.A., hai să nu ne înghiontim, data viitoare ne vedem acolo, bem o cafea pe hol, citim o poezie și-l ascultăm și pe Virgil cum ne citește ceva din California. M-aș bucura dacă ai vrea să mă ajuți cu ceva detalii tehnice. :]
nu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
Draga Virgil, poate ca nu ai "remarcat" dar eu m-am corectat in erata de indata ce am citit comm-ul, raman la parerea ca ar trebui sa vezi ce naiba e cu ochelarii aia, sa stii ca si eu am fost recent la oculist si mi-am facut alta pereche :-) Ai dreptate, "old habits die hard" la mine, dar asta e ceva omenesc si nu are nicio rea intentie inclusa sau implicita. That's just the way it is... Ideile tale sunt valoroase, iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg procesul prin care un text este "remarcat". Probabil cineva il remarca, se voteaza apoi si.. asta e! Totusi aici nu e vreo editura sau altceva, Hermeneia este un site literar a carui menire (printre altele, desigur) este sa ne educe, sa ne defineasca, sa ne creasca valoarea prin comunicare directa, astfel incat in cele din urma sa putem avea fiecare dintre noi o abordare mai indreptatita a cuvantului scris. Nu crezi ca ar ajuta un comentariu din partea unui editor in subsolul unui text "remarcat"? Si nu orice fel de comentariu, ci anume unul care sa ne arate cum ar trebui si noi, ceilalti, sa observam si sa comentam un text? Eu personal mi-as dori sa pot avea ceva de invatat de la editorii acestui site la acest capitol. Si te rog sa ma crezi ca nu consider ca "vorbesc urat" cu Marina Nicolaev (banuiesc ca la ea te referi) ci doar spun ceeace cred despre acest personaj care imi aminteste de un altul de trista amintire din vremea comunistilor. Iar daca esti in "criza" de editori asta nu poate fi pusa in carca mea Virgile, situatia este aceesi si pe agonia si unde vrei tu (e munca grea si voluntara), dar eu pot sa-ti mai recomand alte persoane valoroase, autori Hermeneia, care se afla chiar sub nasul tau prea infumurat de nu vede dincolo de lungul lui uneori, asa cum am facut-o si cu Emilian Pal. Sper sa nu rastalmacesti cuvintele mele si te imbufnezi iar suparandu-te ca vacarul pe sat. Bobadil
că tot e seară, hai să mă explic pe text, deși aș fi putut să spun de la bun început: da, Adrian, nu este unul dintre cele mai frumoase poeme ale mele ori da, Adrian, e un punct de vedere. însă am vrut să văd cum gândești conjunctural pentru, de ce nu, a reține la o corectare ulterioară și deci:
în noaptea dintre ani (imagine) am să mănânc o felie de tort (imagine)
cu gândul departe (imagine)
am să mă plimb printre grupuri (imagine)
cu un pahar în mână (imagine)
în privire cu un lasă-mă blând (imagine)
le voi studia chipurile (descriere)
și voi tăcea (ton confesiv)
nimic nu-mi va decora ochii (imagine)
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece (ton confesiv)
decât sprijinit în amintiri (ajustarea lui)
și în poze vechi (dublarea voită pentru diversificare)
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii (ton confesiv)
deci în noaptea dintre ani (intermezzo)
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară
este lumea mea (descriere și confesiune)
care se mulează pe mine mă sărută (personificare)
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită (continuarea lirică a personificării)
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece (ton confesiv)
la multi ani draga mea îți voi spune râzând
amar(ton confesiv)
și am să mă așez pentru fotografia de grup
lângă o necunoscută (imagine)
cu un pomelo în mână (imagine)
acum, eu prin ton confesiv înțeleg trăire, în rest e ... imagine.
poate lirism nu este... .)
Luminita, primeste inca o penita, de la mine, pentru un poem format din vitralii, din momente aranjate cu maiestrie. Cuvintele capata o greutate aparte in versurile tale, inseamna foarte mult si reusesc sa il captiveze pe cititor, sa ii ofere ceva special. Felicitari sincere petre
Gorune sper să-ți fiu măcar unul dintre butucii pe care te-a pus vremea... pentru că eu cel puțin o să-mi fac treaba mea de butuc și nu o să crap. Și voi aștepta cu răbdare să scrii, oricum sunt câteva chestii la care mă consider privilegiat, una ar fi că te-am citit.
Andu
P.S. Mersi sărumâna de la Alexandra
Un reportaj minuţios realizat. Mulţumiri, Sebi. ( şi partea cu mămicile a fost superbă :) )
Felicitări tuturor premianţilor! Mă bucur mult că printre ei se află şi poeţi pe care îi ştiu şi pe care îi preţuiesc foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sebi, e discutie lunga asta. metaforic, putin fortat, cultura este treaba "evreiasca". trebuie sa ceri dublu ca sa capeti jumatate.:) cartile groase zic ca ea depunde de targetul fiecarui canal pe care se manifesta, iar internetul si televiziunea sunt 2 massmedia democratice dar subculturale, luand termenul dpdv estetic, orice le-ai face, cu orizontul de asteptare acceptat ca fara a avea mari pretentii. cand canalul este ieftin, el devine democratic si accesul este in consecinta, dar si zgomote in procesul de comunicare si acestea asumate. mie personal mi se pare o copilarie sa te superi pe internauti, indiferent daca sunt femei sau barbati. serios acum. cum se spune in televiziune, ai la indemana telecomanda pentru a schimba canalul, iar pe internet are dreptul sa navige oricine are posibilitatea, dar si sa scrie tot ce-i trece prin minte atat timp cat politica spatiului in care face asta ii permite. nu iti place sa te alaturi amatorilor, nu o faci.
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) dedaca ne referim la poezie feminina si masculina, iar e discutie lunga si lata. dpmdv nu exista poezie impartita pe sexe si moduri de receptare diferite pentru fiecare sex in parte. exista poezie care place unor oameni si altora nu. studiile despre psihologia receptarii textului artistic spun ceva foarte interesant si anume ca placerea estetica a contemplarii operei seamana cu procesul pictarii unui portret al unei persoane fictive, adica fara a avea un model in fata sevaletului, ai tendinta sa iti zugravesti pe canvas propriul chip. asa ca, e firesc sa-ti placa si in poezie stilul pe car-l abordezi tu sau la care aspiri.
una peste alta, dincolo de ludicul comunicarii interpersonale, doar orgolii si orgolii, mai mari la noi, la romani - ca doar ne-am nascut poeti:) - mai putine prin alte zone ale lumii. eu personal le suport pentru ca nu ma bat cu nimeni atat timp cat scriu doar pentru ca asta ma face sa ma simt bine. nu mi-am facut un tel din asta, nu vreau sa public, probabil de-asta o fac si sporadic, cand am timp sau nevoie de feedback. doar de-aia ne manifestam intr-o colectivitate. altfel, ne-am tine operele intr-un folder pe computer si atat tot. pe mine ma supara aerele (adica aroganta fara adancime), rafuielile poetizate si plagiatul, ca si pe tine. asta chiar ma supara. si ma mai supara si faptul de a casuna pe un text al cuiva doar pentru ca nu-l suporti pe autor sau altii il suporta mai bine. asta mi se pare total lipsit de fairplay.
referitor la textul tau, daca porneste de la niste realitati, e de preferat sa ti le asumi, altfel mi se pare oarecum hazardat si naiv sa-ti alegi personaje feminine atat timp cat puteai descrie, la fel de bine, si unele masculine , mai ales ca n-as putea crede nici in ruptul capului ca vreo membra a Hermeneia ar fi in stare sa se regasesca in text. asadar, nu are nici macar un mesaj moralizator. iar daca nu, de ce, totusi?! chiar ok fiind, doar ideea nu e suficienta ca textul sa ne faca pe noi, fetele sau femeile care scriu exclusiv pe internet, mai bune, mai frumoase, mai destepte sau mai talentate. sau targetul lui este alcatuit doar din doamne? cele mai tinere nu au dreptul la sensibilitate?:)
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
pentru textul : morile de vânt nu au ecou decred ca ai incadrat foarte fain versurile alaturi de imagine. si, da, e fain sa putem vedea si caracterele nipone. iar daca imaginea e bine aleasa, cred ca da un plus textului. ori poate imvers :D textul te poate face sa vezi mai mult in imagine
pentru textul : 江戸 (Edo) deEscher e preferatul meu. xilogravurile si litografiile lui au fost si sint superbe.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă depentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deîn tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.
Anca, mie nu-mi pare deloc ciudat să reamintești cititorilor o carte veche, dar bună. Mai ales că e reeditată anul trecut. Besides, eu am văzut întâi filmul, la peste douăzeci de ani de la apariție și am citit cartea abia anul acesta. Așa că o recomand și eu cui n-a citit-o sau cui vrea s-o recitească.
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? dePt. Alma! Fiecare text cu "sansa" lui! Parca te vad, peste un timp, c-ai sa scrii unul identic cu al meu si, ca in povestea lui Borges: "Textul lui Cervantes și textul lui Pierre Menard (autor fictiv, inventat de Borges, care ar fi scris și el un 'Don Quijote' n.n. G.M) sunt veritabil identice, dar al doilea este infinit mai bogat…" și astfel, inversând lucrurile, textul lui Menard este considerat drept original, în timp ce textul lui Cervantes devine copie. Inlocuieste si tu, cum te pricepi, numele proprii pentru cazul de fata. Dar sa stii ca n-ai nici o sansa. Deoarece Pierre Menard este un tip fictiv/(virtual?) pe cand tu esti reala! Evident, glumesc (gusturile nu se discuta). Si iti doresc succes pe toate planurile si in toate directiile. G.M. G.M.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deIsterie deriva din grecescul hystera, insemnand uter. Vechii egipteni vedeau isteria ca fiind cauzata de dizlocarea uterului si migrarea lui prin corp. Trasaturile istericilor - Sunt teatrali, dramatizeaza sau au o excesiva exprimare a emotiilor; - Manifesta un grad crescut de sugestibilitate; - Labilitate emotionala, putand trece usor de la o emotie la alta; - Cauta in permanenta situatii in care pot fi in centrul atentiei; - "Cersesc" tot timpul aprecierea celorlalti, mai ales a persoanelor apropiate; - Comportamente provocatoare sau aparenta seductiva inadecvata - au tendinta de a seduce pe oricine; - Excesiva preocupare referitoare la aspectele fizice ale atractiei; - Dau dovada, frecvent, de egocentrism, fiind axati doar pe problemele lor si pe tot ce are legatura cu persoana lor; - Arata totala lipsa de consideratie celor din jur, avand comportamente manipulative; - Sunt indulgenti, fata de propria persoana: nici o greseala de-a lor nu este mare, nici o incurcatura de nerezolvat. In anumite cazuri prezinta simptome cronice de plagiat. Ce este si mai ciudat este ca acest individ mi-a acordat penite . Sa adaugam asadar si incoerenta.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 demiez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama demultumesc de semn, Vladimir...
pentru textul : din ce în ce mai galben deAdrian, am reformulat acolo. multumesc de citirea atenta. seara buna
pentru textul : ce se mai speră în lume? deClopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...
pentru textul : la marginea ochiului care visează deio nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
pentru textul : Despre încredere şi antivirus den-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Ideea nu e noua, însă e bine susținută de însuși logosul acestui căutător de comori care este Gorunul. Când vrea să fie serios devine brusc pus pe șotii iar când glumește este mai serios ca niciodată... Ultima glumă este însăși viața noastră, desigur, iar pentru asta stă mărturie mulțimea cea mai abstractă, cea vidă. Poezia aceasta nu poate fi recitată, poate de aceea îmi place în foarte mare măsură... iar semnele acelea seamănă cu o femeie și un bărbat, stând alături. Semnez cu o peniță, logosul îl las pentru data viitoare. Salutări, Stejare! Bobadil.
pentru textul : ø deAlma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările dee putin cam incarcata. am sa modific un pic. multumesc!
pentru textul : Mechanics II dedaca este relavant pentru text pune-l in text. daca are relevanta "de sine statatoare" il poti posta separat la categoria arta
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, da, a fost un efort într-adevăr, dar pe jumătate involuntar, nu știam la ce plec în momentul în care am ieșit din Tg-Mureș, prin Ardeal situația nu era atât de ..albă. Adevărul este că am făcut efortul în mare parte de dragul Almei și al cenaclului. Anul trecut am fost și eu simplu participant. Alma m-a contactat în toiul nopții să-i dau un text pentru publicare și i-am admirat efortul depus pentru proiect. Așa că anul acesta când mi-a cerut ajutorul am făcut și eu cât am putut, am avut și norocul ca "familia" să fie student la calculatoare. Oricum, am spus entropie pentru că pentru mine a fost o ieșire din zona de confort, cum bine ai sesizat, până la urmă a trebuit să înțeleg tot ce se întâmplă, și se întâmplau multe.:))
Oricum, mi-a făcut mare plăcere și o voi ajuta pe Alma cu drag și la edițiile viitoare.
Mulțumesc de numirea în funcție. :) E o surpriză plăcută, care presupun că mă va scoate și mai mult din zona de confort, dar asta e de bine.
A.A.A., hai să nu ne înghiontim, data viitoare ne vedem acolo, bem o cafea pe hol, citim o poezie și-l ascultăm și pe Virgil cum ne citește ceva din California. M-aș bucura dacă ai vrea să mă ajuți cu ceva detalii tehnice. :]
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. denu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” deAm publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deDraga Virgil, poate ca nu ai "remarcat" dar eu m-am corectat in erata de indata ce am citit comm-ul, raman la parerea ca ar trebui sa vezi ce naiba e cu ochelarii aia, sa stii ca si eu am fost recent la oculist si mi-am facut alta pereche :-) Ai dreptate, "old habits die hard" la mine, dar asta e ceva omenesc si nu are nicio rea intentie inclusa sau implicita. That's just the way it is... Ideile tale sunt valoroase, iti multumesc ca m-ai facut sa inteleg procesul prin care un text este "remarcat". Probabil cineva il remarca, se voteaza apoi si.. asta e! Totusi aici nu e vreo editura sau altceva, Hermeneia este un site literar a carui menire (printre altele, desigur) este sa ne educe, sa ne defineasca, sa ne creasca valoarea prin comunicare directa, astfel incat in cele din urma sa putem avea fiecare dintre noi o abordare mai indreptatita a cuvantului scris. Nu crezi ca ar ajuta un comentariu din partea unui editor in subsolul unui text "remarcat"? Si nu orice fel de comentariu, ci anume unul care sa ne arate cum ar trebui si noi, ceilalti, sa observam si sa comentam un text? Eu personal mi-as dori sa pot avea ceva de invatat de la editorii acestui site la acest capitol. Si te rog sa ma crezi ca nu consider ca "vorbesc urat" cu Marina Nicolaev (banuiesc ca la ea te referi) ci doar spun ceeace cred despre acest personaj care imi aminteste de un altul de trista amintire din vremea comunistilor. Iar daca esti in "criza" de editori asta nu poate fi pusa in carca mea Virgile, situatia este aceesi si pe agonia si unde vrei tu (e munca grea si voluntara), dar eu pot sa-ti mai recomand alte persoane valoroase, autori Hermeneia, care se afla chiar sub nasul tau prea infumurat de nu vede dincolo de lungul lui uneori, asa cum am facut-o si cu Emilian Pal. Sper sa nu rastalmacesti cuvintele mele si te imbufnezi iar suparandu-te ca vacarul pe sat. Bobadil
pentru textul : puterea mea e în tine decă tot e seară, hai să mă explic pe text, deși aș fi putut să spun de la bun început: da, Adrian, nu este unul dintre cele mai frumoase poeme ale mele ori da, Adrian, e un punct de vedere. însă am vrut să văd cum gândești conjunctural pentru, de ce nu, a reține la o corectare ulterioară și deci:
în noaptea dintre ani (imagine) am să mănânc o felie de tort (imagine)
cu gândul departe (imagine)
am să mă plimb printre grupuri (imagine)
cu un pahar în mână (imagine)
în privire cu un lasă-mă blând (imagine)
le voi studia chipurile (descriere)
și voi tăcea (ton confesiv)
nimic nu-mi va decora ochii (imagine)
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece (ton confesiv)
decât sprijinit în amintiri (ajustarea lui)
și în poze vechi (dublarea voită pentru diversificare)
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii (ton confesiv)
deci în noaptea dintre ani (intermezzo)
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară
este lumea mea (descriere și confesiune)
care se mulează pe mine mă sărută (personificare)
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită (continuarea lirică a personificării)
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece (ton confesiv)
la multi ani draga mea îți voi spune râzând
amar(ton confesiv)
și am să mă așez pentru fotografia de grup
lângă o necunoscută (imagine)
cu un pomelo în mână (imagine)
acum, eu prin ton confesiv înțeleg trăire, în rest e ... imagine.
poate lirism nu este... .)
seară faină și ție, Adrian!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deiar eu care mă refeream la un cuvînt în limba engleză
pentru textul : eine kleine musik deLuminita, primeste inca o penita, de la mine, pentru un poem format din vitralii, din momente aranjate cu maiestrie. Cuvintele capata o greutate aparte in versurile tale, inseamna foarte mult si reusesc sa il captiveze pe cititor, sa ii ofere ceva special. Felicitari sincere petre
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deGorune sper să-ți fiu măcar unul dintre butucii pe care te-a pus vremea... pentru că eu cel puțin o să-mi fac treaba mea de butuc și nu o să crap. Și voi aștepta cu răbdare să scrii, oricum sunt câteva chestii la care mă consider privilegiat, una ar fi că te-am citit.
pentru textul : Descântec deAndu
P.S. Mersi sărumâna de la Alexandra
Da, cred că ai dreptate cu forma "en". Fiind obișnuit cu "dans", am avut o reacție ce ține de propriile mele prejudecăți.
pentru textul : La bastide des vagues deUn reportaj minuţios realizat. Mulţumiri, Sebi. ( şi partea cu mămicile a fost superbă :) )
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deFelicitări tuturor premianţilor! Mă bucur mult că printre ei se află şi poeţi pe care îi ştiu şi pe care îi preţuiesc foarte mult.
maestre Munteanu, vreau sa imi exprim admiratia fata de aceste versuri. dumneata esti cu adevarat poet.
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea dePagini