Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.
Virgil,
Mi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
este o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
Ela, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?
Un tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
Univers obscur, deslusit relativ greu. Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au mai degraba intentia de a epata. Titlul este ilar...nu vad legatura cu textul. Unele comparatii sunt destul de slabe prin faptul ca nu ofera o evolutie aparte ci una banala, usor "deductibila", evidenta. De exemplu "plutesc ca fluturii in aer"(pai am vazut asta, nu surprinde cu nimic) sau "se evapora ca baltile verii"...cam asta fac baltile vara...se evapora. Nici un element deosebit. Din fericire termenul comparat salveaza din constructie in ambele cazuri. Ialin
petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
eu ma gindesc la povestea lui Andersen cu printesa si bobul de mazare...in ceea ce priveste pe Florin Piersic, as putea sa spun ca nu este idolul meu, cu atit mai mult sa dau citate. ce sa fac, exact acolo am avut o senzatie de inconfort.
un poem ca un un potpuriu de stari sentimente semne despre aceleasi lucruri eterogene ce ajung sa ne compuna existenta in doi "e atâta liniște în absență" "aș putea să scriu până te naști" as spune comprimind totul, dintr-o singura inspiratie.
imi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
ai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda... si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
citesc textul acesta și văd Sorescu zâmbind pe sub mustăți, cu degetul arătător la tâmplă, jucându-se de-a ruleta rusească, desigur poem bun, premiat meritat, d-lui dorin felicitări, cu invidie memorabil, memor-abil: "Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte." "Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu." "ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse.. " de haz maxim dialogul: - imi aminteste de versurile lui Chilian... - Andu, cine e Florin Chilian? (ironie a dracului de fina/faina)
Un mic posibil plot hole: de-aceea au ușile praguri. Ce ți-e și cu profesioniștii ăștia care se laudă singuri. Tonul e potrivit, dar textul puțin cam searbăd, cu excepția finalului, care, nu-i așa, tocmai spuneam... vezi mai sus. Și nu găsesc nici o justificare pentru acel "fack".
aici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul
Elia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
Mă bucur că acest poem a atras privirile specialiștilor din site( sunt destui specialiști pe aici, dar încă nu au fost atrași de versurile mele! mai mult ca sigur, sunt aici și le aștept curioasă și ascultătoare, părerile). Mă simt ca între prieteni cînd mi se spune sincer ce deranjează și ce este plăcut în poezia mea. Aranca, Oriana, Ioana Dana Nicolae, vă mulțumesc pentru sinceritatea voastră, sunt deschisă la critică întotdeauna, oricât ai șlefui o piatră, tot mai este loc de șlefuit! (sper ca mereu să-mi mențin această opinie). Primăvara asta și voi, sper să mă ajute să mă dezmorțesc și să ajung să scriu așa cum visez eu! Voi ține cont de recomandările făcute, le voi aplica în stilul meu, de câte ori nu voi fi cu "garda jos!", adică atunci când le voi observa la momentul oportun! Mulțumesc pentru peniță! chiar e o surpriză foarte frumoasă pentru mine, Ioana Dana Nicolae mi-ai făcut un foarte frumos dar! mulțumesc. Vă aștept cu drag în "casa mea"!
Căline, mă apucasem ca o naluca sa-ti raspund printr-un comentariu a la ...do_minus, insa am renuntat (din ratiuni multiple). Ce sa-ti spun.(?)....imi plac comentariile tale (vad ca esti binedispus astazi....ramai asa!) si apreciez faptul ca ma citesti in continuare desi (fie vorba intre noi acum) textul acesta nu merita o atentie prea mare. Multumesc acelasi, francisc ps: mi-a placut textul tau de azi
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
pentru textul : in the sunshine of your love depropun să ne oprim aici.
p.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
pentru textul : 3 gafe haiku deJulio Cortazar, Idolul cicladelor, ultima povestire - Mangaierea cea mai profunda daca n o sa ti placa, eu is napoleon! :P
pentru textul : schiță deVirgil,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deMi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.
este o ironie foarte subtilă aici, adâncă este. pân la infernu care sunt ceilalti. de-aia e șase și e postmodern căcontextul s-a vrut asa. el/ea sunt el/ea, adică orbi din născarea drragostei si care nu vede candelabrele din cauza luminii....de-aia coarne si neadanc. ca-asa e..../neodantesc/ penultimul. mms
pentru textul : candelabrele deEla, îmi asum responsabilitatea pentru tot ce scriu. Nu înțeleg de ce te deranjează amplificarea "fenomenului". Peste tot există competiție. Cumva Hermeneia e un loc călduț unde scriem și comentăm oricum, pentru că oricum nu există competiție, adică nu se fac ierarhizări? Cineva a avut curajul să facă asta. Îmi susțin părerea în continuare. Sunt preferințele mele în literatura de 100 de zile de pe Hermeneia. Orice autor este liber să își spună părerea. Așa cum s-a întâmplat și în comentariile tale. De unde știți că nu i-ați jignit cu ce ați scris în comentarii pe cei aleși de mine?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deUn tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
pentru textul : Haiku deas sterge strofa 2.
de ce "steauă"?
si revezi incadrarea textului,
pentru textul : seară dedaca e cu traducere...
Univers obscur, deslusit relativ greu. Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au mai degraba intentia de a epata. Titlul este ilar...nu vad legatura cu textul. Unele comparatii sunt destul de slabe prin faptul ca nu ofera o evolutie aparte ci una banala, usor "deductibila", evidenta. De exemplu "plutesc ca fluturii in aer"(pai am vazut asta, nu surprinde cu nimic) sau "se evapora ca baltile verii"...cam asta fac baltile vara...se evapora. Nici un element deosebit. Din fericire termenul comparat salveaza din constructie in ambele cazuri. Ialin
pentru textul : Pui cu patru picioare depetre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual demulțumesc Sixtus pentru trecere și aprecieri.
de asemeni mulțumesc kalipeto, maria - doina, yester, cristina, ...
pentru textul : copacul dinăuntru deAdevărat a înviat!
pentru textul : Hristos a înviat! deacum am gasit poezia asta, ajunsa, printr-o fericita intamplare, pe prima pagina. si prima strofa m-a fascinat. surrealista cu totul.
pentru textul : catedrală pe șine deeu ma gindesc la povestea lui Andersen cu printesa si bobul de mazare...in ceea ce priveste pe Florin Piersic, as putea sa spun ca nu este idolul meu, cu atit mai mult sa dau citate. ce sa fac, exact acolo am avut o senzatie de inconfort.
pentru textul : Într-o Iarnă deerata: "incercare la muzicalitate" voiam sa spun...
pentru textul : la vale, pe Gangele viu deun poem ca un un potpuriu de stari sentimente semne despre aceleasi lucruri eterogene ce ajung sa ne compuna existenta in doi "e atâta liniște în absență" "aș putea să scriu până te naști" as spune comprimind totul, dintr-o singura inspiratie.
pentru textul : melcul lui pascal deimi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
sa ne fie de bine
pentru textul : Ultrasonografie deUn final dezarmant, o reîntoarcere alegorică la puritate - ispăşire. Fin şi elegant text. Rămâi regele comparaţiilor. La Iaşi ninge.
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele deai mare dreptate... prea mult balast, trei sferturi din viata mea e balast... cum sa fie altfel ceea ce scriu? daca maine as pleca in urma ar ramane un cd, o carte *(nu de poezii), catvea colectii de desene, o mana de poeme si un prunc ca o legenda... si ar mai ramane o iubire mai frumoasa decat toate ce au fost pana azi pe pamant...
pentru textul : interviu decitesc textul acesta și văd Sorescu zâmbind pe sub mustăți, cu degetul arătător la tâmplă, jucându-se de-a ruleta rusească, desigur poem bun, premiat meritat, d-lui dorin felicitări, cu invidie memorabil, memor-abil: "Am deschis ochii la o mână, apoi la cealaltă, și te-am văzut goală De cuvinte." "Morții din care se-nalță piersicii, fix până la Dumnezeu." "ne va găsi dormind, cu rădăcinile-ntoarse.. " de haz maxim dialogul: - imi aminteste de versurile lui Chilian... - Andu, cine e Florin Chilian? (ironie a dracului de fina/faina)
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deUn mic posibil plot hole: de-aceea au ușile praguri. Ce ți-e și cu profesioniștii ăștia care se laudă singuri. Tonul e potrivit, dar textul puțin cam searbăd, cu excepția finalului, care, nu-i așa, tocmai spuneam... vezi mai sus. Și nu găsesc nici o justificare pentru acel "fack".
pentru textul : Profesioniștii deaici îmi place pentru că ai substanță. s-a schimbat codul numeric al sentimentelor care nu se mai potriveau cu gesturile iar aici ești cu munificență persiflant. un psiholog adevărat te-ar pune să numeri până la zece și când nu te aștepți ar zice stop acum spune ce simți ce îți lipsește, după opinia mea? îți lipsesc tropii, atât de utili uneori. mi-a plăcut lectura, Ștefan! paul
pentru textul : recreația mare deElia, pentru a ocoli puțin primejdia unui început care să nu spună mare lucru, aș sugera modificarea doar puțin, ceva de genul "nu pot să (mă) adun // împrăștiate/ legate de drumuri / inimi / tac precum ceasuri stătute ș.a.m.d." Sau poți tu să găsești altceva, ideea era că îmi pare un început prea slab pentru imaginile care urmează. Bine ai revenit.
pentru textul : Tahicardie de"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deMă bucur că acest poem a atras privirile specialiștilor din site( sunt destui specialiști pe aici, dar încă nu au fost atrași de versurile mele! mai mult ca sigur, sunt aici și le aștept curioasă și ascultătoare, părerile). Mă simt ca între prieteni cînd mi se spune sincer ce deranjează și ce este plăcut în poezia mea. Aranca, Oriana, Ioana Dana Nicolae, vă mulțumesc pentru sinceritatea voastră, sunt deschisă la critică întotdeauna, oricât ai șlefui o piatră, tot mai este loc de șlefuit! (sper ca mereu să-mi mențin această opinie). Primăvara asta și voi, sper să mă ajute să mă dezmorțesc și să ajung să scriu așa cum visez eu! Voi ține cont de recomandările făcute, le voi aplica în stilul meu, de câte ori nu voi fi cu "garda jos!", adică atunci când le voi observa la momentul oportun! Mulțumesc pentru peniță! chiar e o surpriză foarte frumoasă pentru mine, Ioana Dana Nicolae mi-ai făcut un foarte frumos dar! mulțumesc. Vă aștept cu drag în "casa mea"!
pentru textul : Redundanță denu cred ca imi pica bine chestia aia cu acidul sulfuric si nici asocierea "mănunchi că "
pentru textul : canal indisponibil deregret că acest autor nu mai postează. a fost o plăcere să citesc. recunosc, nostalgică. unde sînt liberările de altădată...
pentru textul : Granița deCăline, mă apucasem ca o naluca sa-ti raspund printr-un comentariu a la ...do_minus, insa am renuntat (din ratiuni multiple). Ce sa-ti spun.(?)....imi plac comentariile tale (vad ca esti binedispus astazi....ramai asa!) si apreciez faptul ca ma citesti in continuare desi (fie vorba intre noi acum) textul acesta nu merita o atentie prea mare. Multumesc acelasi, francisc ps: mi-a placut textul tau de azi
pentru textul : nălucile deam rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 de... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră dePagini