multumesc de comentariu emiemi! am ajuns la "zei" gandindu-ma la "colinele" lui Anatole France... eu nu fac alergie la acest cuvant dar trebuia sa folosesc ghilimelele, imi cer scuze!
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
un poem rotund menit sa induplece serile cuminti ale iernii: "atâtea sălbăticiuni îți cutreieră blândețea" e o metafora speciala, ma tot gindesc la ea: "împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu în mărul cunoașterii" apreciez ceea ce scrii, in mod deosebit.
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
metaforă/imagine remarcabilă - "norii lungi erau morminte/ mișcând schelete de lumină" prozodia e una cu neglije, forma se unduiește shakespearian, după fiorul de romantism și nostalgia pasadelor antice, autorul pare a fi Duiliu Zamfirescu după ultimele două versuri, Gigi Becali p.s. îmi cer și eu scuze, dar aș dori o precizare: concursul (premiul) e valabil numai pentru acest text?
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Madalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
Cristi, eu am fost deschis cu tine. Poate sint eu de vina. Pentru ca sint un om simplu. De fapt sint asa de simplu ca uneori ma confund pe strada cu mine insumi. Si oamenii simpli citesc si daca nu pricep, nu pricep. Dar abscons e termenul pentru ca atunci cind am ridicat capul nu stiam de unde am venit. Sau poate e si asta un efect poetic si mi-a scapat mie. As mai adauga ceva, repetitia chakrelor te face sa vrei sa vezi ceva si tu tocmai aici inseli asteptarile. Poate daca nu pomeneai...
da, e complet bacoviana in ritm si atmosfera, Adrian, si e dupa calapodul unui poem drag nespus mie : Trudit, al poetului. cred ca e necesar sa clarific in subtitlu . ceea ce am sa si fac.
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
remarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
am mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata
O simbioza de mare efect: textele tale si fotografiile oferite de Tibick Indrikova. Parca sufera toate de moartea/dintr-o singura/respiratie ca un pact ireversibil irevocabil destinat distantelor delimitarii suprafetelor amniotice din alte religii din alte refugii din alte vami. Cred ca aceasta colaborare poate fi inceputul unei carti bibliofile superbe.
Virgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
Virgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși
cami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
chiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc de comentariu emiemi! am ajuns la "zei" gandindu-ma la "colinele" lui Anatole France... eu nu fac alergie la acest cuvant dar trebuia sa folosesc ghilimelele, imi cer scuze!
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte de..but it is not serious..my friend is leaving the office and I will miss her..it's a side-way move but I am selfish..and so is she..:p
Thank you Virgil and don't be sorry..:p
pentru textul : As she goes dewell, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
Mulțumesc Andu, contează dacă spui asta cu "grija". Cât despre Cioran, nu m-am împăcat niciodată prea bine cu el.
pentru textul : The Great Escape deun poem rotund menit sa induplece serile cuminti ale iernii: "atâtea sălbăticiuni îți cutreieră blândețea" e o metafora speciala, ma tot gindesc la ea: "împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu în mărul cunoașterii" apreciez ceea ce scrii, in mod deosebit.
pentru textul : figurine albnegre detemperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
pentru textul : Amintiri despre oamenii mei de zăpadă deda, katya, suntem pe drum. langa cer: unul, la dreapta, altul, la stanga doru lubov, depasiti-ma
pentru textul : toate oasele de"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
pentru textul : Am rămas să te scriu demetaforă/imagine remarcabilă - "norii lungi erau morminte/ mișcând schelete de lumină" prozodia e una cu neglije, forma se unduiește shakespearian, după fiorul de romantism și nostalgia pasadelor antice, autorul pare a fi Duiliu Zamfirescu după ultimele două versuri, Gigi Becali p.s. îmi cer și eu scuze, dar aș dori o precizare: concursul (premiul) e valabil numai pentru acest text?
pentru textul : poezia mea de azi deDaniela, mulțumesc frumos pentru semnul delicat!
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin debună idee, Ionuț! am modificat. mulțumesc pentru sugestie și comentariu.
pentru textul : tăiș deimi placeau ochii ei de la inceput....era mai multa dragoste :D
pentru textul : mijlocul cerului deSubscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Madalina pare mai degraba un fel de jurnal decat poezie... amanunte care pentru tine au sens si care probabil ar trebui sa alcatuiasca in mintea lectorului o imagine... eu n-am reusit.
pentru textul : Fără titlu deDin ce am întâlnit până acum:
- nu există link către "şantier literar" în prima pagină.
- nu găsesc buton pentru acordare peniţe
- scoaterea numelor din dreptul celor mai noi texte este neinspirată pentru că, trebuie să admitem, există/ pot exista autori pe care cineva pur şi simplu nu îi citeşte. Şi atunci, pentru a vedea cui aparţine textul trebui să se facă click pe "vezi mai departe", ceea ce consumă timp degeaba.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deCristi, eu am fost deschis cu tine. Poate sint eu de vina. Pentru ca sint un om simplu. De fapt sint asa de simplu ca uneori ma confund pe strada cu mine insumi. Si oamenii simpli citesc si daca nu pricep, nu pricep. Dar abscons e termenul pentru ca atunci cind am ridicat capul nu stiam de unde am venit. Sau poate e si asta un efect poetic si mi-a scapat mie. As mai adauga ceva, repetitia chakrelor te face sa vrei sa vezi ceva si tu tocmai aici inseli asteptarile. Poate daca nu pomeneai...
pentru textul : Suntem primul născut deda, e complet bacoviana in ritm si atmosfera, Adrian, si e dupa calapodul unui poem drag nespus mie : Trudit, al poetului. cred ca e necesar sa clarific in subtitlu . ceea ce am sa si fac.
pentru textul : balada ploilor pierdute deM-ai făcut să zâmbesc... fain text! Curat noroc ăsta...
pentru textul : Norocosul de"un fluture negru începuse să zboare/ în jurul neonului"
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae deun accent deosebit
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
pentru textul : every / body / dies deremarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
am mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deO simbioza de mare efect: textele tale si fotografiile oferite de Tibick Indrikova. Parca sufera toate de moartea/dintr-o singura/respiratie ca un pact ireversibil irevocabil destinat distantelor delimitarii suprafetelor amniotice din alte religii din alte refugii din alte vami. Cred ca aceasta colaborare poate fi inceputul unei carti bibliofile superbe.
pentru textul : Bird no 44 deVirgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
pentru textul : jasmine decred că textul acesta ascunde și spune mai mult decît (nu) lasă să se vadă. pentru umorul discret. și pentru că mai aștept.
pentru textul : bună ziulica deacum am observat ca e dedicata si imi cer scuze daca comentariul precedent a sugerat ireverenta. ma concentrasem doar pe text
pentru textul : eclipsă deîmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
pentru textul : Haiku deVirgil, mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru comentariul foarte întins care dovedește că te-ai aplecat cu toată puterea ta critică asupra lui, creându-ți volens nolens o emoție estetică fie și ea negativă. Remarc că ți-ai expus o întregă ars poetica și ai întocmit un îndrumător ad-hoc despre cum se scrie un poem bun.Mai observ - acest lucru îl faci constant în comentarii- că atunci când nu întelegi niște metafore, versuri sau idei exprimate dai sentința că nu-ți place. Virgil, când a apărut dadaismul de exemplu, era cât pe-aci să iasă lupte de stradă și acum este un curent literar onorabil. Este ciudat, vorba ta,că pui semnul egal între a cunoaște și a place.Mie îmi place Dali deși nu-l înțeleg mereu, de exemplu.Aici ai o problemă de receptare după părerea mea. Sunt totuși mulțumit că în noianul de locuri comune ai găsit câteva versuri de luat în seamă. Cu stimă, te mai aștept să polemizăm, cu ochii larg deschiși
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii decami, eu sunt si voi fi intotdeauna pentru clarirtate si precizie în orice tip de scriere care indrazneste sa se numeasca literatura, chiar daca e nevoie sa repeti anumiti termeni pentru a încheia bine ideea. mă refer la expresia first citată de mine. cu permisiunea ta îți voi mai da un exemplu: pentru mine ar fi mult mai simplu să citesc "dacă tragi o linie cu degetul tău/ el va atinge munții" decît "dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții". vezi deferența, o simți? sau pur și simplu elimini pronumele "tău". și încă ceva, lasă doar "munții aceia noduroși", fără extremități. în loc de "ai putea-o prelungi" scrie "ai putea să o prelungești". simți diferența? fără ultimele 3 versuri și cu corecturile pe care le-am făcut eu ar ieși o poezie super. mie cel puțin mi-ar plăcea. să nu mă fi implicat, aș fi înstelat-o, pentru că îmi place ideea cu bună dimineața, impunerea sau interzicerea acesteia. și pentru "hop și tu aici/ uite..." am și eu un obicei să vb așa cînd povestesc ceva cu entuziasm. și emană naturalețe, să știi.
pentru textul : pictograme (1) deLucian, îți mulțumesc pentru apreciere, mă bucur că ai revenit pe textul acesta.
pentru textul : jasmine dechiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
mulţumesc încă o dată pentru dialog.
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePagini