Alma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
ok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?
"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
chiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
Altfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
nu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
Un text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
foarte fain textul ăsta mi se pare că ai reuşit să redai foarte bine starea de spleen/oboseala/nostalgia. ai un ton calm care prinde. Nu stiu inca despre partea aia cu pijamaua. e o chestiune jucausa care nu da rau dar parca imi pare ca e in disonanţa cu registrul textului. Dar poezia asta este una chiar reuşită.Mersul pe sub pomi cu buzunarele din ce în ce mai pline de bile colorate, excelent. Bravo. Mi-a plăcut sincer
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Nu comentez fotografia ci ideea. Eu sunt fascinat de arta facuta in comun, de acel irepetabil mood in care poetii si pictorii anilor 20-30 bantuiau cafenele Parisului producand capodopere, modeland cultura secolului XX intr-un cross talk cultural fara precedent. Apoi au venit razboaie, comunism, disperare si alienare. Arta s-a ascuns in turnul de fildes asteptand resurectia. Un text dupa o imagine impusa este fructul un efort comun si o binecuvantata antrepriza. Care merita mult mai mult decat aprecierea unei penite de aur.
D-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
o simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
Profetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
Vladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire: http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
just a mistake. asa e cind incerc sa fac mai multe lucruri de-odata.
pentru textul : cea mai mare problemă deO să mă gândesc la ceva să înlocuiesc clişeul ăla. Sper să-mi vină o idee decentă. În rest, mulţumesc... cu timiditate :-).
pentru textul : Poate mâine... decred că ai dreptate. voi reveni. țin să-ți mulțumesc foarte mult.
pentru textul : devreme depoemul asta... a "road poem" ionut, emi, multumesc am schimbat. sper ca e mai bine
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe depentru a (ma) intelege indraznesc si te rog sa spui de ce ...magdalena? multumesc, cailean
pentru textul : crucile deAlma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani demultumiri. pertinent.
pentru textul : Vechi revelaţii deok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?
pentru textul : Icoane de copil de"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
pentru textul : scrâşnet dechiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deAltfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
nu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
dixit.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deUn text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) dewow, scuze n-am vazut, cred ca fac prea multe lucruri in acelasi timp astazi mie prima parte mi s-a parut poetica. poate din cauza asta
pentru textul : cai negri, însetați deCalin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
foarte fain textul ăsta mi se pare că ai reuşit să redai foarte bine starea de spleen/oboseala/nostalgia. ai un ton calm care prinde. Nu stiu inca despre partea aia cu pijamaua. e o chestiune jucausa care nu da rau dar parca imi pare ca e in disonanţa cu registrul textului. Dar poezia asta este una chiar reuşită.Mersul pe sub pomi cu buzunarele din ce în ce mai pline de bile colorate, excelent. Bravo. Mi-a plăcut sincer
pentru textul : În loc să dorm, scriu deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deNu comentez fotografia ci ideea. Eu sunt fascinat de arta facuta in comun, de acel irepetabil mood in care poetii si pictorii anilor 20-30 bantuiau cafenele Parisului producand capodopere, modeland cultura secolului XX intr-un cross talk cultural fara precedent. Apoi au venit razboaie, comunism, disperare si alienare. Arta s-a ascuns in turnul de fildes asteptand resurectia. Un text dupa o imagine impusa este fructul un efort comun si o binecuvantata antrepriza. Care merita mult mai mult decat aprecierea unei penite de aur.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 demultumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.
pentru textul : nu pleca azi deDaca ati defini 'forma de slagar' poate as intelege ce fel de 'crochiu' ar putea deveni...
pentru textul : ROTUND deEu credeam ca e poezie(!)
Multumesc, oricum!
D-le Manolescu, îmi pare rău să văd că vă scapă esenţa "spovedaniei". Nu mă pun la punct, pentru că eram deja acolo. N-aţi provocat nicio revelaţie în mine. Ideea era că sunt atât de exigent cu mine, încât d-voastră nu aţi pierdut niciodată organul liric, pentru că nu l-aţi avut niciodată. Asta e părerea mea. Îmi pare rău să văd că un comentariu onest şi direct pe text îl consideraţi atac, dar mă gratulaţi, gingaş, cu mocofan, ţapi, capre şi altele.
Cuiva care cotrobăie în trecut, sperând să mă demoleze, care, precum ziarele de can can, bârfeşte - vedeţi ce zice x, ce face y - cuiva care numeşte un text de acum juma' de an "pastişă", deşi, la vremea aceea, nimeni n-a făcut asta, nici măcar autorul, deşi la vremea aceea aţi tăcut, cuiva care se împacă atât de bine cu otrava eu nu-i întind mâna. Cel puţin, nu acum.
De vorbit, cred c-o să mai vorbim.
pentru textul : Asta este... destii ce-i ciudat?
pentru textul : Q Fever deca mie acest text mi-a amintit de tine...
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deîşi ascute tot mai îndârjit stiletul liric, dă cu el în poezie şi iese foc.
pentru textul : străini în Bermuda deautocaracterizare*
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deo simpatică și imposibilă confuzie a divinității... o confuzie ce se petrece, de fapt, în imaginația debordantă și îndrăzneață a autorului. un poem simpatic. un joc fermecător care îmi amintește de Brumaru... oarecum, deoarece acela scrie astfel de poeme în rime... cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : Cinci arginți deProfetul, este un proverb care spune ca: Prostul râde de trei ori : o dată când râd ceilalți, o dată când întelege gluma și încă o dată când își dă seama că râsese fără să înțeleagă. Nu uita, oameni de genul asta, care fac comentarii critice, ti-au dat premiul acela in literatura cu care te lauzi peste tot. Termina cu aerele de sef, nu esti tu seful cititorilor, purtatorul lor de cuvant. Ai un orgoliu imens si foarte putine realizari in domeniul literar. Faptul ca te-ai inscaunat pe un atelier literar nu iti da dreptul sa iei orice lucru in deradere. Invata sa-ti respecti invitatii, ca daca nu ar fi ei ai ramane singur pe site si ai rade de unul singur. Sau poate doar cu cei care iti pula talpile... Te avertizez ca ai luat in deradere o opinie sincera. Chiar sustinuta cu argumente. Daca se mai intampla sa manifesti lipsa de respect fata de opiniile altora, nu imi voi mai pierde timpul cu comentarii si explicatii si voi pleca fara ezitare. p.s daca analizai mai atent curentul literar propus de acel critic literar ai fi descoperit ca: Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. Ceea ce are legatura cu realitatea istorica si experienta din acest poem.
pentru textul : și eu te iubesc deVladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
pentru textul : Bal mascat dedestul de subțire
pentru textul : Printre ultimele petale deCristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
pentru textul : the church of salvation deSi drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
si luna ca o mireasa asteptand apocalipsa ideilor. pe scut.
pentru textul : și soarele ca un mire dePagini