mi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara

vă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco

gînduri bune,
george

iata un text care ma face sa ma intreb daca nu exista texte menite sa fie citite numai de femei

am citit si mi-a placut insa cuvantul repede parca-i prea mult de 3 ori in aceste versuri reusite.

acum consider comentariul tau benefic, motiv pentru care iti multumesc. cu prietenie.

anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?

„ai bine să fi om decât lup”...???
„pentu sufletul ei”...???

E vorba despre cercurile din lanuri?

Nu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.

A.A.A. Acest text este afront de apreciere adus femeii.
Nu cred ca dvs, spalati, calcati, faceti mancare,faceti piata cand veniti de la serviciu.Poate nu santeti casatorit, in cazul acesta iesiti din acest sablon. Textul acesta reprezinta femeile care fac acest lucru grotesc, inuman, eu le inteleg, le sustin si respect.
Multam!

Adriana, am citit versiunea ta care sincer să fiu, este mai bună decât originalul. Îți mulțumesc pentru trecere

bine, Adriana, dacă îți provoacă părere de rău, schimb. nu prea văd de ce, se întrerupe un pic coborârea, plus că după "din cer" se presupunea virgula, plus că se lungește prea mult corpul de acțiune al bunicii, dar de tine ascult, cu specificarea că mie îmi plăcea cum era. today is my birthday too, and you can safely say "happy birthday".

titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste

si totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...