o arunci aiurea Francisc. nu stiu la ce "mare poet" te referi tu. probabil la tine. si daca e asa nu ma bag fiindca fiecare e cu reumatismul lui. dar un om care scrie texte poetice cred ca opereaza cu prejudecati. chiar cu foarte mari prejudecati. altfel totul ar fi poezie si poezie ar fi totul si cu siguranta ca nimic nu ar mai fi poezie.am senzatia ca am mai argumentat pe tema asta si nu m-ai convins nici atunci. evident insa ca nu este menirea cuiva sa iti demonstreze ca nu scrii poetic atunci cind nu scrii. mai ales tie care esti, nu, mare poet. e probabil menirea poeziei sa te faca sa intelegi asta. dar atunci se intimpla ca in vorba aceea cu "cine are urechi de auzit, sa auda". ca cine nu are, nu sufera, nu?
P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
mie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
"derutat omul
se simte neajutorat"
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas
Uite că am citit aici un poem mai matur, mai închegat din partea acestei talentate și extravagante house-wife poete care este pentru mine Corina Papouis. Mai puține accidente anglo-române, mai puțină emfază în schimb mai multă emoție, mai multă aparținere de actul poetic.
Am o majoră obiecție asupra versului cu labradorul și cu linsul gleznelor, că imediat îmi amintește de gospodina Corina Papouis de care tocmai am scăpat în acest poem.
Corina, un sfat cât se poate de sincer, dacă te interesează cu adevărat poezia... și așa mi se pare, scrie cu mâna pe stilou, pe pix, pe taste, pe ce vrei tu în afară de polonic.
Cu drag,
Andu
Daca unul din pasajele incriminate este "după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele" (trecand peste faptul ca imaginea asta ma face sa nu ma pot opri din ras) Youger Sister te rog sa te uiti si pe textul de la linkul http://www.hermeneia.com/poezie/4856 si ai sa vezi ca textul a fost acceptat chiar daca nu apartine unui editor, mai mult, fluerasu nu cred ca se afla in topul preferintelor vreunui editor/moderator/proprietar. Legat de pasajul : "să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului " comparatia sacru/profan neantitetica, pozitiva poate fi dificil de agreat, dar nu o poti numi pornografica sau obscena pentru ca nu are o astfel de forma. Admit insa ca este interpretabila. Legat de final... iar e discutabil. Eu nu as pune "ma-ta" pe lista vulgaritatilor nici macar in contextul asta. Personal, nu inteleg de ce ar fi un text vulgar, dar nici ovatiile nu le inteleg. Emilian... intrebare: Daca ma uit 10 texte in urma, in cate din ele voi gasi constructia "a sta chircit" ? Ialin
Să o lăsăm așa cum e, Virgil. un om poate zâmbi din multe motive. de la ironie până la haz de necaz. tu ai zâmbit pentru că vine Ea toată zâmbet. mai multe nu vreau să spun...
obiecții la Ziua I: vortexul esta constituit (conform majorității tradițiilor) din eter; apa a apărut mai târziu, când s-a produs prima polarizare (apă-foc) adică după ce eterul izotrop generase aerul, nepolarizat. firește, asta nu are nicio legătură cu partea artistică, dar m-am gândit că, dacă tot ai pornit într-un asemenea demers, ar fi bine să nu rescriem noi cosmogoniile... :)
Multumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu
prea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
Eu nu am înțeles de ce aalizei îl acuză aici aproape pe față pe Virgil că ar fi o clonă. Sau poate interpretez eu greșit, dar așa îmi reiese mie din imaginea respectivă. Sau că toți ceilalți sunt clone, sau că Hermeneia e plină de clone dacă pui o lupă, sau că poezia însăși e o clonă dacă dai în ea cu microscopul electronic, oricare dintre variante ar fi... mie mi se pare amară. Sau avem aici de-a face cu încă o evidențiere (dacă mai era cazul) a faptului că autorul aalizei nu are deloc creativitate ci doar un anume talent. Sau că adeseori, luat de valul laudei de sine cu care s-a obișnuit mai mult decât cu photoshop-ul dă cu oiștea în gard cu o grație aparținând mai degrabă sexului frumos ceea ce, la o adică, l-ar putea transforma pe însuși domnia sa aalizei într-o clonă sau mai exact într-un travestit, un fel de struțo-cămilă grafico-non-literară, rezultatul unui amplu și complex proces de clonare.
Părerea mea, desigur.
Margas
da Sapphire, ai dreptate. atunci cand Aranca apare pe pagina mea, devin, numai eu stiu din ce motive, prea personal in comentarii. Aranca nu consider ca am scris un poem perfect. chiar intentionez sa intervin asupra textului. nici aprecieri sau laude nu astept in mod special, dar, cu toate scuzele de rigoare, permite/mi sa ma exprim liber si sa iti spun ca prezenta ta pe pagina mea de pe acet site, ma irita. de fapt, nu inteleg unde este critica ta facuta poemului meu. afara de faptul ca titlul te amuza si apoi consideri ca nu orice are rima este poezie... nu pricep, cum spuneam, ce ai criticat?
Alma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
E deosebită realizarea experimentului vizual. Am apreciat scrierea atentă, cu migală parcă, a fiecărei strofe (e straniu să scriu strofe aici). Cred că un singur cuvânt e rupt din context: "stomacul" (aș fi scris "pântecul", păstrând același ton).
Eu am urmarit lejer stirile, cu emotia de a mai afla ce se intampla prin acele locuri .
Desi traiesc in Anglia, urmaresc diverse posturi tv din tara, fara a ma plictisi; informatia despre cenaclul Virtualia am reascultat-o si a doua oara am selectat fara probleme direct min 36, prin trasarea cursorului pe segmentul de timp.
Multumiri inca o data, Alina Manole, ganduri de pretuire pentru toti cei implicati, Doamne ajuta!
Impresia mea este că ideea nu este că aalizeei ar fi un exemplu a nu știu ce categorie de scriitori, categorie relevantă pentru întrebarea mea. Ci mai degrabă cred că problema este că aalizeei a pus-o pe marga pe un pachet de margarină cu ceva vreme în urmă iar susnumita nu prea poate uita „afrontul” ăsta. Ca să folosesc aplecarea margăi spre limba engleză am să îi amintesc că chestia asta se numește sore loser. Singurul lucru de care ar trebui să se îngrijoreze este să nu devină... sour loser.
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
da, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
Din punctul meu de vedere acesta e un poem perfect echilibrat în care angoasa şi tristeţea sunt contrabalansate de tăcere şi frig. O curgere firească între versuri, aşa cum sunt obişnuită să descopăr în scrierile tale. Cât de frumos şi liniştit ştii să descrii tăcerea, parcă ascult vorba domoală a ţăranilor care şed la taifas duminica în faţa porţii. Întâi cuvintele, apoi tăcerea, apoi ploaia într-un triunghi perfect sau aproape echilateral. Citind mijlocul poemului parcă mă vedeam într-un tren de noapte, ameţită de nesomn şi auzind şuieratul locomotivei în zori. Imagine frumoasă prin simplitatea ei (am şi eu o poezie aici "între mine şi ceilalţi fug trenuri fără nicio haltă permisă", în cazul meu o imagine a unei singurătăţi refuzate. În cazul tău este o singurătate asumată, acceptată.
Primele două versuri oferă o deschidere largă cititorului. Undeva acel tren interior are o destinaţie, dar tăcerea e un semn al unei temeri faţă de necunoscut care nu se poate exprima în cuvinte.
Foarte puternice imagini! ( parcă prea puternice :) ) Foarte bine sugerată lupta dintre viaţă şi moarte, dintre firea veche şi firea nouă. Din ,,exil" se vede cerul.
Mi-a plăcut imaginea ,,un uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă".
O singură obiecţie: alăturarea expresiilor ,,un oraş" şi ,,un uriaş" produc un pic de confuzie la prima citire cauzată de asemănarea grafică. E doar o părere :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o arunci aiurea Francisc. nu stiu la ce "mare poet" te referi tu. probabil la tine. si daca e asa nu ma bag fiindca fiecare e cu reumatismul lui. dar un om care scrie texte poetice cred ca opereaza cu prejudecati. chiar cu foarte mari prejudecati. altfel totul ar fi poezie si poezie ar fi totul si cu siguranta ca nimic nu ar mai fi poezie.am senzatia ca am mai argumentat pe tema asta si nu m-ai convins nici atunci. evident insa ca nu este menirea cuiva sa iti demonstreze ca nu scrii poetic atunci cind nu scrii. mai ales tie care esti, nu, mare poet. e probabil menirea poeziei sa te faca sa intelegi asta. dar atunci se intimpla ca in vorba aceea cu "cine are urechi de auzit, sa auda". ca cine nu are, nu sufera, nu?
pentru textul : lucia deP.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) de4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff deda dom'le, ai dreptate. nu stiu cum mi-a scapat gafa aia de la inceput. nu imi vine sa cred.
pentru textul : studiu în alb și negru demie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
pentru textul : Nisip de"derutat omul
se simte neajutorat"
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie demultam pt comentariu si felicitari! cele absolut bune!
pentru textul : refuz de"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
pentru textul : hermeneia 2.0 deerata*: exact la asta ma gandeam...
pentru textul : poveste cu nuferi deRight Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
pentru textul : Shhhh... deMargas
Uite că am citit aici un poem mai matur, mai închegat din partea acestei talentate și extravagante house-wife poete care este pentru mine Corina Papouis. Mai puține accidente anglo-române, mai puțină emfază în schimb mai multă emoție, mai multă aparținere de actul poetic.
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious deAm o majoră obiecție asupra versului cu labradorul și cu linsul gleznelor, că imediat îmi amintește de gospodina Corina Papouis de care tocmai am scăpat în acest poem.
Corina, un sfat cât se poate de sincer, dacă te interesează cu adevărat poezia... și așa mi se pare, scrie cu mâna pe stilou, pe pix, pe taste, pe ce vrei tu în afară de polonic.
Cu drag,
Andu
Daca unul din pasajele incriminate este "după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele" (trecand peste faptul ca imaginea asta ma face sa nu ma pot opri din ras) Youger Sister te rog sa te uiti si pe textul de la linkul http://www.hermeneia.com/poezie/4856 si ai sa vezi ca textul a fost acceptat chiar daca nu apartine unui editor, mai mult, fluerasu nu cred ca se afla in topul preferintelor vreunui editor/moderator/proprietar. Legat de pasajul : "să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului " comparatia sacru/profan neantitetica, pozitiva poate fi dificil de agreat, dar nu o poti numi pornografica sau obscena pentru ca nu are o astfel de forma. Admit insa ca este interpretabila. Legat de final... iar e discutabil. Eu nu as pune "ma-ta" pe lista vulgaritatilor nici macar in contextul asta. Personal, nu inteleg de ce ar fi un text vulgar, dar nici ovatiile nu le inteleg. Emilian... intrebare: Daca ma uit 10 texte in urma, in cate din ele voi gasi constructia "a sta chircit" ? Ialin
pentru textul : keep my secret well deSă o lăsăm așa cum e, Virgil. un om poate zâmbi din multe motive. de la ironie până la haz de necaz. tu ai zâmbit pentru că vine Ea toată zâmbet. mai multe nu vreau să spun...
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deMargas, ce-ai scris tu aici nu e amuzant, însă e de tot râsul. de râsul amar, mai exact…
n-o să mai explic de ce, văd că am încercat să-i sugerez și lui Paul ceva, dar...
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deobiecții la Ziua I: vortexul esta constituit (conform majorității tradițiilor) din eter; apa a apărut mai târziu, când s-a produs prima polarizare (apă-foc) adică după ce eterul izotrop generase aerul, nepolarizat. firește, asta nu are nicio legătură cu partea artistică, dar m-am gândit că, dacă tot ai pornit într-un asemenea demers, ar fi bine să nu rescriem noi cosmogoniile... :)
pentru textul : Săptămâna Creației deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMultumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu
pentru textul : cacofonia sentimentelor deprea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
pentru textul : Concis deEu nu am înțeles de ce aalizei îl acuză aici aproape pe față pe Virgil că ar fi o clonă. Sau poate interpretez eu greșit, dar așa îmi reiese mie din imaginea respectivă. Sau că toți ceilalți sunt clone, sau că Hermeneia e plină de clone dacă pui o lupă, sau că poezia însăși e o clonă dacă dai în ea cu microscopul electronic, oricare dintre variante ar fi... mie mi se pare amară. Sau avem aici de-a face cu încă o evidențiere (dacă mai era cazul) a faptului că autorul aalizei nu are deloc creativitate ci doar un anume talent. Sau că adeseori, luat de valul laudei de sine cu care s-a obișnuit mai mult decât cu photoshop-ul dă cu oiștea în gard cu o grație aparținând mai degrabă sexului frumos ceea ce, la o adică, l-ar putea transforma pe însuși domnia sa aalizei într-o clonă sau mai exact într-un travestit, un fel de struțo-cămilă grafico-non-literară, rezultatul unui amplu și complex proces de clonare.
pentru textul : mic tratat de poezie dePărerea mea, desigur.
Margas
da Sapphire, ai dreptate. atunci cand Aranca apare pe pagina mea, devin, numai eu stiu din ce motive, prea personal in comentarii. Aranca nu consider ca am scris un poem perfect. chiar intentionez sa intervin asupra textului. nici aprecieri sau laude nu astept in mod special, dar, cu toate scuzele de rigoare, permite/mi sa ma exprim liber si sa iti spun ca prezenta ta pe pagina mea de pe acet site, ma irita. de fapt, nu inteleg unde este critica ta facuta poemului meu. afara de faptul ca titlul te amuza si apoi consideri ca nu orice are rima este poezie... nu pricep, cum spuneam, ce ai criticat?
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deAlma, am tot căutat o poză potrivită... până la urmă m-am răzgândit, cred că nu are nevoie de așa ceva... nu trebuie să se mai știe de la ce anume a plecat poezia, nu? :-) Mă amuza însă ideea de a pune o astfel de poză, tocmai pentru confuzie... Da, e și un pic de ironie acolo în final, ai sesizat bine, dar e și un "clenci" ascuns. De mult timp nu mai folosesc conjuncțiile decât cu mare zgârcenie. M-am întrebat ce mi-a venit să le las de capul lor în poezia aceasta. Cred că sunt pauze de genul celor amintite de Actaeon... și-apoi gândeste-te cum ar arăta fără... ar fi acolo o repetiție supărătoare, (am sprijini bicicleta de apă/ am număra porumbei pentru încă o iubire), pe care acum nu văd cum aș putea-o evita decât prin transformarea verbului "am număra" în gerunziu - dar mai am un gerunziu în versul următor) sau prin introducerea unui nou vers... Poate ai vreo sugestie care să lase si pauza necesară și să rezolve și fragmentarea... Francisc, și eu. Vladimir, nu știu dacă e o temă a primăverii, cred că a venit înainte de ea :-) Oricum, m-ai prins, din această melodie am "furat" tonul... și m-am trezit alergând prin alte orașe ale lumii... dacă despre asta era vorba ;-) Personal sau imaginar... unde sunt limitele? Și te aștept oricând să-ți spui părerea sinceră, să știi. Ce facem cu pauzele acelea, te întreb și pe tine...
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete defiindca apartii consiliului, si inca mai esti un fel de mesager, nu i asa? daca am gresit facind concluyii pripite, atunci mai astept.
pentru textul : opi deE deosebită realizarea experimentului vizual. Am apreciat scrierea atentă, cu migală parcă, a fiecărei strofe (e straniu să scriu strofe aici). Cred că un singur cuvânt e rupt din context: "stomacul" (aș fi scris "pântecul", păstrând același ton).
pentru textul : crucile deCe seamana directorul cu Brad Pitt din Sapte ani in Tibet :)).
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deEu am urmarit lejer stirile, cu emotia de a mai afla ce se intampla prin acele locuri .
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deDesi traiesc in Anglia, urmaresc diverse posturi tv din tara, fara a ma plictisi; informatia despre cenaclul Virtualia am reascultat-o si a doua oara am selectat fara probleme direct min 36, prin trasarea cursorului pe segmentul de timp.
Multumiri inca o data, Alina Manole, ganduri de pretuire pentru toti cei implicati, Doamne ajuta!
Impresia mea este că ideea nu este că aalizeei ar fi un exemplu a nu știu ce categorie de scriitori, categorie relevantă pentru întrebarea mea. Ci mai degrabă cred că problema este că aalizeei a pus-o pe marga pe un pachet de margarină cu ceva vreme în urmă iar susnumita nu prea poate uita „afrontul” ăsta. Ca să folosesc aplecarea margăi spre limba engleză am să îi amintesc că chestia asta se numește sore loser. Singurul lucru de care ar trebui să se îngrijoreze este să nu devină... sour loser.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAnna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deda, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
pentru textul : trembling deDin punctul meu de vedere acesta e un poem perfect echilibrat în care angoasa şi tristeţea sunt contrabalansate de tăcere şi frig. O curgere firească între versuri, aşa cum sunt obişnuită să descopăr în scrierile tale. Cât de frumos şi liniştit ştii să descrii tăcerea, parcă ascult vorba domoală a ţăranilor care şed la taifas duminica în faţa porţii. Întâi cuvintele, apoi tăcerea, apoi ploaia într-un triunghi perfect sau aproape echilateral. Citind mijlocul poemului parcă mă vedeam într-un tren de noapte, ameţită de nesomn şi auzind şuieratul locomotivei în zori. Imagine frumoasă prin simplitatea ei (am şi eu o poezie aici "între mine şi ceilalţi fug trenuri fără nicio haltă permisă", în cazul meu o imagine a unei singurătăţi refuzate. În cazul tău este o singurătate asumată, acceptată.
pentru textul : echilibru straniu dePrimele două versuri oferă o deschidere largă cititorului. Undeva acel tren interior are o destinaţie, dar tăcerea e un semn al unei temeri faţă de necunoscut care nu se poate exprima în cuvinte.
Foarte puternice imagini! ( parcă prea puternice :) ) Foarte bine sugerată lupta dintre viaţă şi moarte, dintre firea veche şi firea nouă. Din ,,exil" se vede cerul.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil deMi-a plăcut imaginea ,,un uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă".
O singură obiecţie: alăturarea expresiilor ,,un oraş" şi ,,un uriaş" produc un pic de confuzie la prima citire cauzată de asemănarea grafică. E doar o părere :)
Pagini