dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
Nu aș vrea să se interpreteze ca o lipsă de considerație față de memoria lui Mihai Leoveanu dar am oarecum rezerve față de această schimbare de nume. Nu cred că face neaparat bine nici amintirii poetului Leoveanu și nici cenaclului Virtualia. În primul rînd cred că numele Virtualia este prea împămîntenit și deja cunoscut ca să mai poată fi schimbat și încă nu am auzit de un cenaclu care să aibă... nickname. Există o știință a brandurilor și cred că cine propune sau face astfel de schimbări ar trebui să se familiarizeze cu ea. Apoi cred că un nume abstract, neutru, precum Virtualia, este mult mai de preferat numelui unei personalități. Numele unei personalități, după părerea mea, „academizeaza”, „scrobește” identitatea bohemă, poate chiar iconoclastă a unui cenaclu, mai ales așa cum este Virtualia. Iar cînd ai academizat sau scolasticizat un cenaclu literar e ca și cum i-ai fi luat vlaga, viața. Apoi, poate nu mă pricep eu prea bine, dar nu cred că am observat ca Mihai Leoveanu să fi fost prea implicat în activitatea Virtualiei. Mai degrabă mi s-a părut mai implicat în rep Moldova. Deci, nu știu dacă nu ar fi oarecum forțată o astfel de redenumire. Probabil că s-ar putea institui un concurs anual, sau un premiu de poezie cu numele Mihai Leoveanu sau poate o bursa anuala pentru participare la Virtualia pentru tineri mai săraci dar talentați (bursă ptr drum și cazare) la care să participe donatori, etc. Există probabil și alte posibilități care să onoreze atît memoria lui Mihai Leoveanu cît și să se dovedească benefice Virtualiei. Cred însă că schimbarea numelui se va dovedi neinspirată pentru Virtualia și viitorul ei.
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
Andule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
adriana, in modestia mea proverbiala recunosc ca e putin din fiecare autor amintit. doar ca pe ansamblu am cautat sa fiu eu in ceea ce scriu. multumesc de semn
draga mea Violeta, as vrea sa intelegi un lucru. eu aici (in sectiunea comentariilor) nu bag in seama pe nimeni. aici nu scriu, daca scriu ceva, de dragul autorului. de fapt ma si controlez sa nu ma las influentat de persoana lui sau de istoria lui (in cazul in care as cunoaste ceva despre ea). recunosc, nu imi reuseste intotdeauna, la urma urmei sint om nu masina, dar asta este prinicipiul meu aici. in ce priveste cariera ta literara niciodata nu am raportat-o la Hermeneia. nu stiu de unde ai scos asta. in ce priveste comentariul meu precedent te asigur ca nu a fost rautacios, nici macar un pic. de fapt am vrut sa scriu un pic mai dur dar m-am abtinut totusi facind un compromis fata de principiul meu de a scrie fara menajamente. dar, dupa cum vad, nu oricine poate inghiti critica. daca ai gasit ceva incorect la ce am scris eu te rog sa imi spui.
Ce-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
eu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
sunetul decupează din ele umbre concentrice din când în când se auzeau despre endogamii mistice se adunau vechi semne despre ceilalți martori ultimului potop uitați Homo floresiensis până când seara parcă se desprindeau din grinzile difuze ale cerului stranii femei hobbit doar prin el mai crește surd cangrena unei păsări de piatră despre neotenii sigle acronime ayurverda et caetera numai de bine
virgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P
PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p
PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto
Interesant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvîntul mînăstire dar cînd am citit undeva prima dată cuvîntul „lavră” scria că erau niște grote săpate în stîncă de unii pustnici (mai fanatici) și în care abia încapeau să stea culcați și își lăsau doar o mică gaură la intrare în care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pîine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă într-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și încă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.
răspuns:
sub aripa păsării vimp ea caută
şi minte şi spune adevărul când se crede
absenţa unui poate prezenţa unui mâine
cine ştie
nimic nu doare etern nici moartea
e doar o închipuire de noi ceva mai mari - @silvia bitere
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
pentru visatoarea
imi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
queen margot, nu prea inteleg ce cauta textul (textele) tale aici de vreme ce le-ai postat si separat. aici incercam sa facem un colaj sau sa scriem ce ne sugereaza imaginea nu sa postam doar de dragul de a posta
Cred că "pe muntele-acesta" ar suna cumva mai bine (umila mea părere). Poate la final de scos "aceea" la armură... În rest, textul sună ca o poveste dintr-un text sacru, e frumos. Vorbind de erudiție, văd că te descurci în limba arabă, dragă Katya. Mi-ar fi plăcut să văd o transcriere în alfabet latin a textului arab, nu doar traducerea, eram curios cum se pronunță.
"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
si mie mi s-a parut uzata constructia "masa fara amintiri" la prima citire, dar in economia poemului cred ca se incadreaza bine.
ce imi place la poem e ca ai reusit sa "extinzi" spatiul intr-un mod elegant (si ma refer aici la 'cuvintele care improsca peretii' si la 'umbrele mototolind tavanul'). desi sunt multe verbe pentru un poem scurt, atmosfera pare mai degraba statica. mie poemul mi-a lasat impresia ca lucrurile se intampla doar in exteriorul camerei, iar plecarea ar putea fi cumva un protest in acest sens.
desi leaga bine restul poemului de ultimul vers (care da sensul, de altfel), pe mine m-a deranjat alaturarea 'invizibil-inevitabil' probabil pentru ca acel 'inevitabil', inainte sa-l legi de ultimul vers, il asociez cu 'cearsaful invizibil'. ori 'cearsaful invizibil inevitabil' nu-mi suna deloc bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este doar imaginea din oglindă...
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea deaceeaşi reflecţie statică ce persistă.
mulţumesc de trecere şi semn!
şi de sugestie!
e de prisos.
dacă nu corectezi textul o să îl trec iar în şantier şi tot aşa. nu ştiu cine l-a scos din şantier tot necorectat tu sau alt editor dar aş vrea ca regulile să fie egale pentru toţi. plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi...
pentru textul : Despărţire deNu aș vrea să se interpreteze ca o lipsă de considerație față de memoria lui Mihai Leoveanu dar am oarecum rezerve față de această schimbare de nume. Nu cred că face neaparat bine nici amintirii poetului Leoveanu și nici cenaclului Virtualia. În primul rînd cred că numele Virtualia este prea împămîntenit și deja cunoscut ca să mai poată fi schimbat și încă nu am auzit de un cenaclu care să aibă... nickname. Există o știință a brandurilor și cred că cine propune sau face astfel de schimbări ar trebui să se familiarizeze cu ea. Apoi cred că un nume abstract, neutru, precum Virtualia, este mult mai de preferat numelui unei personalități. Numele unei personalități, după părerea mea, „academizeaza”, „scrobește” identitatea bohemă, poate chiar iconoclastă a unui cenaclu, mai ales așa cum este Virtualia. Iar cînd ai academizat sau scolasticizat un cenaclu literar e ca și cum i-ai fi luat vlaga, viața. Apoi, poate nu mă pricep eu prea bine, dar nu cred că am observat ca Mihai Leoveanu să fi fost prea implicat în activitatea Virtualiei. Mai degrabă mi s-a părut mai implicat în rep Moldova. Deci, nu știu dacă nu ar fi oarecum forțată o astfel de redenumire. Probabil că s-ar putea institui un concurs anual, sau un premiu de poezie cu numele Mihai Leoveanu sau poate o bursa anuala pentru participare la Virtualia pentru tineri mai săraci dar talentați (bursă ptr drum și cazare) la care să participe donatori, etc. Există probabil și alte posibilități care să onoreze atît memoria lui Mihai Leoveanu cît și să se dovedească benefice Virtualiei. Cred însă că schimbarea numelui se va dovedi neinspirată pentru Virtualia și viitorul ei.
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deCitindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
pentru textul : Binaritate & PoMo deMultumesc Virgil pentru recomndare.
Mult succes...
pentru textul : sura11 deAdevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deAndule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
pentru textul : Bestial Planet deadriana, in modestia mea proverbiala recunosc ca e putin din fiecare autor amintit. doar ca pe ansamblu am cautat sa fiu eu in ceea ce scriu. multumesc de semn
pentru textul : Sergent K, raportez! dedraga mea Violeta, as vrea sa intelegi un lucru. eu aici (in sectiunea comentariilor) nu bag in seama pe nimeni. aici nu scriu, daca scriu ceva, de dragul autorului. de fapt ma si controlez sa nu ma las influentat de persoana lui sau de istoria lui (in cazul in care as cunoaste ceva despre ea). recunosc, nu imi reuseste intotdeauna, la urma urmei sint om nu masina, dar asta este prinicipiul meu aici. in ce priveste cariera ta literara niciodata nu am raportat-o la Hermeneia. nu stiu de unde ai scos asta. in ce priveste comentariul meu precedent te asigur ca nu a fost rautacios, nici macar un pic. de fapt am vrut sa scriu un pic mai dur dar m-am abtinut totusi facind un compromis fata de principiul meu de a scrie fara menajamente. dar, dupa cum vad, nu oricine poate inghiti critica. daca ai gasit ceva incorect la ce am scris eu te rog sa imi spui.
pentru textul : Șoapte deCe-mi place la acest text este nuanţa de cuminţenie. Aş fi spus smerenie, dar mi-e teamă de acest cuvânt.
"cînd cobor inert
ca dintr-un tramvai înghețat
atîrnat de sîrmele nopții" - foarte reuşită această porţiune.
Am fobie, sunt profund înverşunat împotriva metaforelor în genitiv, dar sunt convins că există şi unele care nu doar că sunt inspirate, dar parcă se şi cer în context. Este cazul "sârmelor nopţii", pe care o găsesc faină.
La celălalt pol - "frigul mult al singurătăţii", unde atributul (mut) o mai şi aglomerează.
Un text plăcut.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deeu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014 demie imi place cum ai schimbat. dar nu cred ca e cazul sa fii prea modest. unii ar putea sa creada.
pentru textul : french kiss vegetal deDacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"pleoapa (caldă a) deşertului lumii" [genitiv dublu + aglomerare preţioasă (caldă) + megaclişeu (deşertul lumii)]
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
etc
pentru textul : transformarea în alb desunetul decupează din ele umbre concentrice din când în când se auzeau despre endogamii mistice se adunau vechi semne despre ceilalți martori ultimului potop uitați Homo floresiensis până când seara parcă se desprindeau din grinzile difuze ale cerului stranii femei hobbit doar prin el mai crește surd cangrena unei păsări de piatră despre neotenii sigle acronime ayurverda et caetera numai de bine
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 devirgil, Oana, Marga - scuze pentru delay! era rush hour si am prins trafic din plin..:p
acest poem mi l-am dedicat mie si egoului meu, dupa o spatamina de stat in pat (din cauza de cadere de pe cal in plin galop!).
deci, m-am facut bine si merit tot ce vreau eu, nu?:p.. in poezie macar daca nu in 'real life'.
Eu ma bucur ca mi-ati adus struguri si frezii!:P
PS - data viitoare imi aduceti si ciocolata Toblerone?? promit sa scriu si despre rechinii din Jaws (damn!)
restul, adica Brad Pitt si alte branduri va multumesc, dar nu-s pe gustul meu..:p
PPS...oricum cel ce are aici pseudonimul de 'J Depp' e mult mai misto
CUUUUUUUUUUUT!
pentru textul : E.T. - [DC] deInteresant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvîntul mînăstire dar cînd am citit undeva prima dată cuvîntul „lavră” scria că erau niște grote săpate în stîncă de unii pustnici (mai fanatici) și în care abia încapeau să stea culcați și își lăsau doar o mică gaură la intrare în care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pîine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă într-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și încă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I detextul e ok, doar ca e prea mult povestit aici. numai descriere...
pentru textul : am evadat un timp (2) deimi place sa vad intr un text dialog in dialog, nu doar memorii.
răspuns:
pentru textul : Pasărea Vimp desub aripa păsării vimp ea caută
şi minte şi spune adevărul când se crede
absenţa unui poate prezenţa unui mâine
cine ştie
nimic nu doare etern nici moartea
e doar o închipuire de noi ceva mai mari - @silvia bitere
ela, imi pare rau. s-ar putea ca insula sa fie nelocuita ps: acum pot sa dau pagina? :D
pentru textul : lumen slide 1 deAi tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
pentru textul : papillon deochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
pentru textul : nici nu știi deNu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
pentru textul : Doar un nebun frumos depentru visatoarea
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deimi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
pentru textul : baobabul dequeen margot, nu prea inteleg ce cauta textul (textele) tale aici de vreme ce le-ai postat si separat. aici incercam sa facem un colaj sau sa scriem ce ne sugereaza imaginea nu sa postam doar de dragul de a posta
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deexista multe greseli de tiparire, litere "mincate". asta pe linga ternul textului caruia nu ii prea vad miza. banal.
pentru textul : violul deCred că "pe muntele-acesta" ar suna cumva mai bine (umila mea părere). Poate la final de scos "aceea" la armură... În rest, textul sună ca o poveste dintr-un text sacru, e frumos. Vorbind de erudiție, văd că te descurci în limba arabă, dragă Katya. Mi-ar fi plăcut să văd o transcriere în alfabet latin a textului arab, nu doar traducerea, eram curios cum se pronunță.
pentru textul : المرأه في الحب de"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
Deci, da, iau comentariul tău ca pe o părere.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deerori.
pentru textul : Despărţire deprimul emoticon este :( -adica parere de rau
mint = minte.
si mie mi s-a parut uzata constructia "masa fara amintiri" la prima citire, dar in economia poemului cred ca se incadreaza bine.
ce imi place la poem e ca ai reusit sa "extinzi" spatiul intr-un mod elegant (si ma refer aici la 'cuvintele care improsca peretii' si la 'umbrele mototolind tavanul'). desi sunt multe verbe pentru un poem scurt, atmosfera pare mai degraba statica. mie poemul mi-a lasat impresia ca lucrurile se intampla doar in exteriorul camerei, iar plecarea ar putea fi cumva un protest in acest sens.
desi leaga bine restul poemului de ultimul vers (care da sensul, de altfel), pe mine m-a deranjat alaturarea 'invizibil-inevitabil' probabil pentru ca acel 'inevitabil', inainte sa-l legi de ultimul vers, il asociez cu 'cearsaful invizibil'. ori 'cearsaful invizibil inevitabil' nu-mi suna deloc bine.
pentru textul : crochiu I dePagini