O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
chiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
Remarcabil sinceritate și atâta justețe în afirmțaii, încât aproape rămâi fără cuvinte. Și simpla mea prețuire, Virgil, pentru un Adevăr, indiferent de sfera de viață și de creație: "...în tot noianul ăsta de nedumeriri știu măcar un lucrur, că daca ai inspirație și talent poți scrie și pe zid de închisoare sau foiță de țigară că tot artă va fi. Dar dacă nu vrei să faci ceva, dacă te frămîntă doar morbul vedetismului sau mai știu eu ce alte histrionisme, poți să ai la dispoziție cea mai prestigioasă editură din lume că tot maculatură vei produce și totul se va rezuma la 15 minute de celebritate." Spre cele drept simțite, gândite și înfăptuite. Luminos Timp Pascal vouă, spiritelor bune și oamenilor din cercul creației, Hermeneia. Ela
la recitire in lumina diminetii, mie mi s-a parut mai aspra decat ar fi trebuit. am schimbat cate ceva.
si nu stiu daca numai cuvantul scris e cel devalorizat. la urma urmei, "verba volant, scripta manent" avea un cu totul alt inteles decat cel pe care i-l dam noi acum.
si ma intreb daca in era mersului inainte acest cuvant, pe care il potcovim cu mai mult de nouazeci si noua de oca, mai poate zbura.
una dintre temele pentru seminariile din semestrul ce tocmai s-a incheiat a fost "influenta factorilor de progres asupra scriitorilor", iar unul dintre obiective era sa aflam daca poetul isi schimba in timp perceptia asupra poeziei, ori ba. Adrian mai sus facea o oarecare selectie: "mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot." ce-i drept, cam toti incep asa. insa dupa un timp cand ajungi chiar sa gusti ce inseamna poezia, cand ea incepe sa faca parte din tine si s-o traiesti( da, cred ca mai exista si astazi oameni care fac poezie nu doar pe hartie), treci la urmatorul nivel. asa-i Virgil, nu poti face parte din toate cele trei categorii, dar, intr-un fel paradoxal, se si includ. poate ca e din povestea: nimeni nu s-a nascut invatat(poet), dar inteligenta a fost acolo dintotdeauna.
fara s-o mai lungesc, rezultatul a fost cam urmatorul: cititorul apare abia in ultimul plan, poezia( in cazul scriitorilor reali) nefiind decat mica obsesie a impatimitilor de stilou(taste). as spune ca primele doua optiuni in cazul de fata se includ in mod automat. n-am vazut niciun impatimit pana acum care sa nu isi doreasca progresul, in unele cazuri, cu orice pret.
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
Titlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
Nu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
Frumos poem.
Sunt multe lucruri pe care eu sau altcineva (vezi mai sus) le-aș perfecta (sau 'perfecționa'?).
Însă nu asta este ideea... ideea este că Virgil atunci când își regăsește lirismul scrie inspirat.
Nu atunci când vrea să fie ironic, sau să dea lecții de viață, sau să facă filozofie, nu. Ci atunci când își regăsește eul său poetic și care, în opinia mea, este 100% liric.
Într-un astfel de text regăsesc un Virgil care parcă uită de internet și scrie ca și cum am fi doar el, noi și o coală de hârtie.
Cam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
am subliniat câteva pasaje deosebite ce se încadrează perfect în contextul actual: "nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie să mistuim nimicul din noi si neglijenta fată de toate" "se poate să ne simtim liberi cînd patria geme sub umbra păgînă cînd dusmanul e dintre ai nostri vînzător pentru o pîine de slugă" Libertatea ca și democrația o deprindem greu, din păcate. Să nu uităm una din profețiile lui Silviu Brucan care a scandalizat atât societatea civilă la timpul respectiv: "Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani" Libertatea, la fel... despre final (sper să nu fie finalul): "acum să discutăm despre cîți bani îi cerem lui borat pentru următorul film" pretențiile financiare aberante (după realizarea filmului) au creat o nouă culme a ridicolului și tupeului...
Dacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
Comentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
E simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
emi, fratele meu genial, in peregrinarile mele prin gradinita poeziei, am invatat de la fluturi si de la cercelusi, de la zane si purcelusi, de la pasari si pasarele, sa fiu om. dar nu orice om, copilul meu ( pot sa ti spun asa?) ci omul care se cara pe sine ( caci ce e un poet daca nu un copil mare si dolofan?). deci, cum iti spuneam, ma incearca asa un eXtaz cand vad ca, dand din picioare si maini, langa mine esti si tu. mai ca fratele nicodem facand atatia bulbuci ma tulbura peste masura. ca colegele mele dintr a noua, la seminar nicodem, yo, bro, respect pentru! yo, peace!
Andrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.
Nu prea am înțeles ce au ielele cu primăria oricât de postmodernistă aș fi...Doar că e frig în primărie... Se dorește satiră textul? Sau odă zeului localnic?
Mulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
în peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
Cine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
da Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
deasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
promit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
pentru textul : O trecere prin Vicenza dechiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” deRemarcabil sinceritate și atâta justețe în afirmțaii, încât aproape rămâi fără cuvinte. Și simpla mea prețuire, Virgil, pentru un Adevăr, indiferent de sfera de viață și de creație: "...în tot noianul ăsta de nedumeriri știu măcar un lucrur, că daca ai inspirație și talent poți scrie și pe zid de închisoare sau foiță de țigară că tot artă va fi. Dar dacă nu vrei să faci ceva, dacă te frămîntă doar morbul vedetismului sau mai știu eu ce alte histrionisme, poți să ai la dispoziție cea mai prestigioasă editură din lume că tot maculatură vei produce și totul se va rezuma la 15 minute de celebritate." Spre cele drept simțite, gândite și înfăptuite. Luminos Timp Pascal vouă, spiritelor bune și oamenilor din cercul creației, Hermeneia. Ela
pentru textul : jurnal de nesomn IV dela recitire in lumina diminetii, mie mi s-a parut mai aspra decat ar fi trebuit. am schimbat cate ceva.
si nu stiu daca numai cuvantul scris e cel devalorizat. la urma urmei, "verba volant, scripta manent" avea un cu totul alt inteles decat cel pe care i-l dam noi acum.
pentru textul : spirală desi ma intreb daca in era mersului inainte acest cuvant, pe care il potcovim cu mai mult de nouazeci si noua de oca, mai poate zbura.
una dintre temele pentru seminariile din semestrul ce tocmai s-a incheiat a fost "influenta factorilor de progres asupra scriitorilor", iar unul dintre obiective era sa aflam daca poetul isi schimba in timp perceptia asupra poeziei, ori ba. Adrian mai sus facea o oarecare selectie: "mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot." ce-i drept, cam toti incep asa. insa dupa un timp cand ajungi chiar sa gusti ce inseamna poezia, cand ea incepe sa faca parte din tine si s-o traiesti( da, cred ca mai exista si astazi oameni care fac poezie nu doar pe hartie), treci la urmatorul nivel. asa-i Virgil, nu poti face parte din toate cele trei categorii, dar, intr-un fel paradoxal, se si includ. poate ca e din povestea: nimeni nu s-a nascut invatat(poet), dar inteligenta a fost acolo dintotdeauna.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? defara s-o mai lungesc, rezultatul a fost cam urmatorul: cititorul apare abia in ultimul plan, poezia( in cazul scriitorilor reali) nefiind decat mica obsesie a impatimitilor de stilou(taste). as spune ca primele doua optiuni in cazul de fata se includ in mod automat. n-am vazut niciun impatimit pana acum care sa nu isi doreasca progresul, in unele cazuri, cu orice pret.
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
pentru textul : Ruines de Rome deTitlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
pentru textul : Rădăcinile visului deNu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
pentru textul : Îngeri ® deFrumos poem.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deSunt multe lucruri pe care eu sau altcineva (vezi mai sus) le-aș perfecta (sau 'perfecționa'?).
Însă nu asta este ideea... ideea este că Virgil atunci când își regăsește lirismul scrie inspirat.
Nu atunci când vrea să fie ironic, sau să dea lecții de viață, sau să facă filozofie, nu. Ci atunci când își regăsește eul său poetic și care, în opinia mea, este 100% liric.
Într-un astfel de text regăsesc un Virgil care parcă uită de internet și scrie ca și cum am fi doar el, noi și o coală de hârtie.
si eu asteptam si uite ca s-a infaptuit. multumesc. am adaugat si ultima propozitie pe care o scosesem, initial. ...
pentru textul : gourmet deCam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
pentru textul : coborîrea din tablou deam subliniat câteva pasaje deosebite ce se încadrează perfect în contextul actual: "nu sîntem liberi ne cheamă patria la datorie să mistuim nimicul din noi si neglijenta fată de toate" "se poate să ne simtim liberi cînd patria geme sub umbra păgînă cînd dusmanul e dintre ai nostri vînzător pentru o pîine de slugă" Libertatea ca și democrația o deprindem greu, din păcate. Să nu uităm una din profețiile lui Silviu Brucan care a scandalizat atât societatea civilă la timpul respectiv: "Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani" Libertatea, la fel... despre final (sper să nu fie finalul): "acum să discutăm despre cîți bani îi cerem lui borat pentru următorul film" pretențiile financiare aberante (după realizarea filmului) au creat o nouă culme a ridicolului și tupeului...
pentru textul : nu sîntem liberi dom’le deDacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deam înțeles Aranca și îți mulțumesc pentru răbdarea și grija ce mi-o arăți prin și în comentariile ce le pui poemelor mele.
pentru textul : Uneori sufletul meu detu ești tare drăgălașă și poemu ăsta e simpăticuț (fără ultimu vers)
pentru textul : De noapte de...hei, și iată cum obligația de a citi tot ce apare pe hermeneia ne îndeamnă să fim doi interlocutori. dar nu e numai așa. mulțumesc, Marina! îmi demonstrezi că ai un suflet mare. voi sunteți cele care mă știți, iar acum e... toamnă, Doamne!
pentru textul : Te iubesc dus-întors deGorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
pentru textul : me and mr. tom waits deComentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
E simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
pentru textul : Setea deemi, fratele meu genial, in peregrinarile mele prin gradinita poeziei, am invatat de la fluturi si de la cercelusi, de la zane si purcelusi, de la pasari si pasarele, sa fiu om. dar nu orice om, copilul meu ( pot sa ti spun asa?) ci omul care se cara pe sine ( caci ce e un poet daca nu un copil mare si dolofan?). deci, cum iti spuneam, ma incearca asa un eXtaz cand vad ca, dand din picioare si maini, langa mine esti si tu. mai ca fratele nicodem facand atatia bulbuci ma tulbura peste masura. ca colegele mele dintr a noua, la seminar nicodem, yo, bro, respect pentru! yo, peace!
pentru textul : la vale, pe Gangele viu deAndrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.
pentru textul : this is a film deNu prea am înțeles ce au ielele cu primăria oricât de postmodernistă aș fi...Doar că e frig în primărie... Se dorește satiră textul? Sau odă zeului localnic?
pentru textul : în anul fiarelor deMulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
pentru textul : orbitor de alb deîn peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deCine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
da, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet deda Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
pentru textul : răsărit deDa, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
pentru textul : infinite flash 2 dedeasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
pentru textul : ultimul flașnetar deam citit pana la /nu ne vom mai întoarce înapoi/ pentru ca un asemenea pleonasm, nu are ce cauta in poezie. seara buna
pentru textul : împărțire la zero deSincere felicitari!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 depromit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
pentru textul : nu pot dePagini