O să-mi beau cafeaua în linişte, ascultându-mi motanul care împânzeşte garsoniera mea cu un tors bărbătesc, dus-întors.
Am să intru pe face book să scriu ce mi s-a întâmplat.
Sunt o femeie singură şi pentru că simt nevoia de comunicare mi-am creat această facilitate. Nu mi-am declarat identitatea reală! Nu ştiu pe ce motiv, poate din pudoare, de teamă sau din nevoia de siguranţă...Sau poate că mi-am dorit să pot fi sinceră.
Viaţa mea este monotonă, cu aceleaşi veniri şi întoarceri de la serviciu, întrerupte de mici escale pentru cumpărături, a fost spartă, brutal, ieri.
M-am trezit mai târziu pentru că era sâmbătă. M-am uitat încă o dată la calendar, să fiu sigură că nu merg la serviciu apoi am mai socotit încă o dată cât mai am până la pensie.
Am deschis televizorul şi la ştiri am văzut un nou incendiu provocat de funcţionarea defectuasă a gazelor. Nu-mi aminteam când şi dacă am făcut revizia aşa că mi-am notat pe caietul de pe măsuţă, la rubrica "urgent" dar şi la cea cu "important": "verificare centrală termică şi instalaţie de gaze".
Torsul motanului, ce se încolăcea pe lângă pereţi şi învăluia totul cu tihnă, s-a oprit pentru că a sunat cineva la uşă.
M-am uitat prin vizor şi am văzut un bărbat înalt, cu o salopetă albastră, cu ecuson că ar fi fost de la gaze şi cu o lădiţă cu scule în mână.
Puteai să juri că este "instalatorul polonez" din reclamele pentru mecanici, la fel de blond, la fel de robust.
Am deschis.
-Sunt de la gaze, doamnă!
Nimic nu este întâmplător, mi-am spus.
L-am poftit, a intrat şi şi-a făcut treaba, meticulos, fără prea multe vorbe.
M-am simţit obligată să-i ofer o ceaşcă cu cafea fierbinte şi nu m-a refuzat.
I-am simţit privirea bărbătească şi iscoditoare cum mă pipăia pe sub halatul semitransparent.
M-a încercat un iz de nelinişte, de teamă şi parcă de...dorinţă!
"Ai înebunit, femeie! Ce dracu este în capul tău?"
Ecoul îmi răstălmăcea gândurile rotindu-le prin ungherele întunecate ce există în fiecare dintre noi.
Credeam despre chestia cu fluturii din stomac că este o invenţie a scriitorilor, dar în mine fluturii ajunseseră până la marginea ochilor.
A servit cafeaua, cu mişcări lente, în timp ce mă privea ca pe un obiect ce-l evalua, oprindu-şi privirea fierbinte pe coapse, pe sâni.
Mi-am aşezat halatul încercând să-mi găsesc un plus de siguranţă. Mi-a povestit că locuieşte în prejma oraşului şi că are o gospodărie frumoasă, cu porci, vaci cai dar că banii obţinuţi constant sunt din salariu.
Ochii aceia mari, cu gene stufoase nu se dezlipeau de pe trupul meu.
Un gând frivol m-a făcut să mă înfior, atunci când a pomenit de cai.
Am revăzut o imagine veche din Delta Dunării. Ieşisem cu un amic cu cortul în sălbăticie şi în prima noapte am văzut caii sălbatici în lumina lunii.
Un armăsar negru, însoţit de şapte sau opt iepe, păştea liniştit, când şi când lăsând aerul să iasă cu putere printre buzele moi, parcă a fornăit, ca apoi să se audă numai zgomotul ierbii păscute.
Brusc, noaptea a fost sfâşiatîă de un nechezat puternic ce se auzea răzbătând pe deasupra apei.
Am tras fermoarul de la cort şi am văzut cum, din apa luminată de Lună, duă ce traversase canalul înot, a ieşit un alt armăsar, roib, cu coamă albă.
Netemător, s-a îndreptat direct către o iapă ce-şi biciuia crupa cu coada, în timp ce se rotea în jurul "stăpânului", cu paşi mărunţi şi săltaţi, ca de manej.
"Intrusul" s-a apropiat de "Frumoasa" şi şi-a lipit gâtul de gâtul ei, fornăind.
"Stăpânul" a nechezat puternic, şi-a umflat nările, a bulbucat ochii şi s-a ridicat în două picioare aşezându-se între intrus şi "Frumoasa".
A fost o luptă bărbătească, cu lovituri de copite în piept, cu muşcături, cu lovituri cu picioarele din spate, cu sânge şi spumă albă.
Atunci am avut aceeaşi senzaţie şi acelaşi gând pe care l-am îngropat repede în adânc: doream să fiu violtă.
Mecanicul "polonez" mă urmărea atent, apoi s-a ridicat şi m-a prins de umeri cu palmele lui mari.
Îl doream! La anii mei, ieşind din liniştea mea călduţă, doream bărbatul necunoscut ce se afla în faţa mea.
M-am temut că mă voi da de gol.
-Domnule, te rog să mă laşi în pace şi să ieşi din casa mea!
Blondul nu s-a oprit şi m-a ridicat pe braţe, cu uşurinţă.
M-am simţit obligată să mă opun, să-l lovesc.
Pumni mei loveau pieptul puternic, brodat cu un păr des şi cârlionţat.
-Lasă-mă! Am să ţip!
M-a aşezat pe pat şi, cu îndemânare, m-a dezbrăcat.
M-am mai zbătut o dată sau de două ori şi când l-am simţit că mă penetreză l-am îmbrăţişat cu disperare.
Mi-am înfipt unghiile în spatele lui, până la sânge. Apoi totul s-a mutat în Deltă unde "Stăpânul" o iubea pe "Frumoasa"...
Orgasmul devastator îmi readucea la viaţă acel gând ascuns: "chiar mi-am dorit un viol?"
Surprinsă de ce se petrecea cu mine am mai urmărit zorii unui nou orgasm şi mă observam lăsând lucrurile să se întâmple.
Am uitat de decenţă, de pudoare. Eram uimită, beată şi strigam:
-Iubeşte-mă! Zdrobeşte-mă!
Durerea aceea dulce se încolăcea pe mine şi lăsa trupul de capul lui.
-Nu te opri, te rog nu te opri! Du-mă! Du-mă de parte! Hai cu mine!!!
Săruturile lui pătimaşe îmi sufocau vorbele.
Am rămas întinşi pe pat, tăcuţi. El a fumat o ţigară, a făcut un duş, s-a îmbrăcat, mi-a tăiat chitanţa pentru lucrarea pentru gaze şi a plecat cu un:
-Sărutmâna, doamnă!
Am pus povestirea pe face book.
-Doamnă, eşti cam curvă! scrie Nelu Frumuşelu.
O avea dreptate? Ce-nseamnă curvă, de fapt? Nu am mai făcut sex de doi ani şi el îm scrie că sunt curvă?
-Să nu spui că nu ţi-a plăcut- a intervenit Gelu
Apoi tot el a continuat:
-Nu i-ai luat numărul de telefon?
Am citit şi am rămas împietrită în faţa tastaturii.
-Şi eu am fost violatîă! a intervenit Mia 100
M-am trezit din gânduri.
-Cum s-a întâmplat, am întrebat eu.
-O discotecă, băutură, târziu. Colegi de-ai mei de şcoală.
La întoarcerea acasă, în capul satului, unul dintre ei, un băiat la care ţineam mult, mi-a propus să rămânem mai în urmă şi să mai vorbim.
Ne-am aşezat pe iarbă şi cu toată opunerea mea, m-a lovit, mi-a rupt nasturii de la blugi, mi-a sfâşiat bluza, mi-a rupt sutienul şi chiloţii şi m-a violat.
Am plâns tot timpul. Durere, umilinţă, murdărie...
-Tu ce ai simţit?
Ce să-i spun? Să-i spun că nu vreau să recunosc dar în adâncul fiinţei îmi doream un viol? Să-i spun că de fiecare dată când am făcut dragoste cu bărbaţi tandrii, prevenitori, a trebuit să mimez orgasmul?
-M-am simţit ca şi tine, murdărită, înfricoşată, fără apărare, disperată.
Urechile mi s-au înroşit. De ce minţeam? Pe cine minţeam?
Aproape aceeaşi plăcere am simţit-o, cu mulţi ani în urmă, când am avut o relaţie cu un bărbat mai tânăr ca mine cu douăzeci de ani. Îl dominam, îl învăţam, eram aproape maternă şi orgasmul venea de la sine....
-Minţi, doamnă! a intervenit din nou Geo.
Chiar! de ce minţeam? Nici nu ştiau cine sunt. Ce mă costa dacă aş fi spus adevărul?
În urma Polonezului rămăsese un iz de spermă amestecat cu miros de transpiraţie, totul dominat de un apăsător miros de loţiune de după ras, ieftină, ceva lavanda.
Eu care sunt o pedantă am amânat clipa în care ar fi trebuit să aerisesc camera.
Am dorit să mai respir mirosul acela?
Am răspuns:
-Ce ştiţi voi bărbaţii ce simte o femeie după un viol? Totul se dărâmă, se sfărâmă şi-ţi vine să plângi până la istovire de parcă ai vrea să te cureţi de murdărie prin plâns. Te urăşti! Urăşti condiţia ta de femeie!
-Linişteşte-te, a intervenit Mia. Toţi sunt nişte porci. Nu vor decât sex şi băutură. Nu am să mă mărit niciodată! Ăla o să vrea copii, o servitoare şi o femeie gata oricând vrea el să facă sex. Ei doresc toate cele într-o singură femeie iar eu să-l spăl, să-l îngrijesc, să-i cresc copii şi să sufăr. Mai dă-i dracului pe toţi!
Frumuşelu a intervenit, maliţios
-Nu te teme că vom rămâne singuri. Statistica spune că 9 procente dintre femei nu au cum să aibă bărbat pentru că sun mai multe ca noi. Şi ce-o să faceţi? Vă duceţi la mănăstire? Nu e loc! Sunteţi prea muulte.
Nu am mai răspuns şi am ieşit din reţea. O sunasem pe soră-mea şi am rugat-o să vină la mine şi acum era la uşă.
I-am povesti ce s-a întâmplat şi era revoltată! Cred că avea dreptate.
Am stat amândouă până târziu şi ne-am uitat la televizor.
Când şi când îmi spunea cuvinte de îmbărbătare.
Dimineaţă eram hotărâtă să uit totul dar soră-mea a insistat:
-Nu te gândeşti că nenorocitul e liber? Nu gândeşti că poate oricând să mai comită un viol? Ţie îţi place ce s-a întâmplat? Ăştia ar trebui împuşcaţi!
Am scris plângerea către poliţie şi am ieşit pe balcon la aer. Era soare, verdeaţă....
În faţa blocului l-am văzut pe Polonezul, cum intra în scară.
Am închis balconul, mi-am aranjat capotul şi am pus de cafea.
Îl aşteptam?
Au trecut două ore şi apoi m-am îmbrăcat şi am plecat la poliţie
Subofiţerul măp privea fix:
-Da, doamnă!
-Vreau să reclam un viol! Da domule, un viol!
-Ştiţi, astăzi este duminică şi nu am să vă pot da număr de înregistrare dar vă rog să veniţi luni.
Am privit din nou pe fereastră la ziua minunată.
-Voi reveni luni!
În stradă, în puhoiul de oameni l-am zărit pe Polonez. Pasul elastic, statura impresionantă, privirea senină şi încrezătoare. M-am oprit în mijlocul şuvoiului de oameni şi aşteptam ca paşii să îl poarte până la mine. Mi-a zâmbit cu ochii şi cu gura şi mi s-a adresat:
-Sărutmâna, doamnă, apoi a trecut lăsând în urmă dâra aceea de lavandă ieftină.
M-am întors pe călcâie, am inrat în sediul secţiei de poliţie şi m-am adresat subofiţerului:
-Domnule doresc să-mi daţi hârtia înapoi! Sunt profund nemulţumită! Dumneavoastră nu întreprindeţi nimic şi un violator periculos e liber să-şi găsească o altă victimă. Această disoluţie a puterii întrun stat de drept este de neacceptat.
Am primit plângerea, am mototolit-o, am aruncat-o la coş şi am ieşit în îmbrăţişarea unei minunate zi senine.