nu știu dacă versurile finale aduc altceva, nici eu nu știu sârbă. poemul este bun, doar roșu un pic prea obsedant și acea mituire a meridianelor care mi se pare nepotrivită, derizorie.
asa e, formele conteaza puțin - îi admir pe cei care pot trece spre esențe, neagasați și neinhibați de "muzichia" versului clasic, mulțumesc, Paul, scuze pentru întârzierea răspunsului
lucian, te referi la ... secure? :) multumesc de trecerile tale! yester... stiu...in general ma straduiesc sa evit genul asta de constructii, aici insa mi s-a parut ca suna bine ... iti multumesc pentru constanta, recunoscatoare ca vii mereu cu cate-un cuvant prin buzunare... de penita nu mai zic :) imi cer scuze ca raspund cu intarziere, am fost departe... de calculator.
"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
Am pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
Pentru săptămîna aceasta spectacolul „hermeneia's Virtualia XII -18.12.2010” a ajuns deja pe primul loc cu cele mai multe vizite pe site-ul german www.make.tv. Mulțumesc tuturor care au făcut ca acest lucru să fie posibil mai ales că acum o săptămînă nu a fost decît o sugestie spusă mai mult într-o doară. Ceva ce am remarcat cu această ocazie (din cele împărtășite de Roxana) este faptul că mai mulți au participat într-un spirit de cooperare ad-hoc, ceea ce m-a făcut să înțeleg (încă o dată dacă mai era nevoie) că românilor nu le lipsește telentul, sau creierul, sau munca, sau perseverența. Ci doar un singur lucru pentru a reuși. Spiritul autentic și nestînjenit de echipă. Dacă n-ar fi invidiile, suspiciunile, orgoliile și ciuda românii ar fi unul dintre cele mai puternice și remarcabile popoare. Și e păcat pentru că pentru atîta tot își ratează șansa.
cite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
corectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
Un poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
apreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
Mulţumesc pentru lectură şi comentariu domnule Gorun. Oricum consider că artistul adevărat nu creează pentru a transmite ceva, în niciun caz un mesaj ca atare sau o anumită stare emoţională, etc, ca atare. Nu am întâlnit doar ideea lui Mac Leish, şi alţii au mai spus acelaşi lucru înaintea mea. Cred că pot găsi acest punct de vedere voalat sau nu în orice studiu de istorie sau critică a artei. Şi am înţeles acest lucru observând şi în mod concret cum e percepută creaţia anumitor artişti sau cum sunt percepute şi remodelate operele celor din alte epoci istorice. Mă bucur că v-aţi amuzat, deşi acesta e un simplu punct de vedere, deci nu văd ce poate fi amuzant. În plus nu aveţi dreptate că ar fi incoerent din punct de vedere logic, am explicat destul de clar ce înţeleg prin acea schiţare artistică. În concluzie sunt convinsă că aţi înţeles ce am vrut să transmit prin acest text care nu e artistic, ci o încercare de expresie a propriei filozofii. Singurul lucru care i se poate imputa cred că este naivitatea lui, ceea ce se explică prin lipsa de cultură filozofică elaborată a mea. Eu nu sunt poate un poet adevărat, dar am scris totuşi poezie, chiar dacă mai puţin reuşită. Atâţia poeţi sau scriitori (chiar Virgil pe acest site) şi-au exprimat în mod naiv din tot sufletul punctul de vedere asupra artei în general în formă de eseu şi au reuşit ca textele lor să placă. Recunosc, îmi pare rău că acest text al meu nu place nimănui, am primit chiar reacţii negative, pur şi simplu nu am reuşit, deşi am fost onestă şi perfect logică. Oricum nici poeziile mele nu plac defel...sunt perfect conştientă că nu am talent deloc. Asta e. Repet, nu am scris poezii ca să transmit ceva, pentru că arta trebuie să fie un dialog, nu un monolog turnat în capul publicului şi eu am fost mereu un om perfect raţional, nu visez cai verzi pe pereţi. Cred că înţelegeţi perfect această ultimă frază a mea şi esenţa artei în general, chiar dacă eu nu am reuşit să creez ceva cu adevărat bun.
va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
nu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
revin ca sa fac eu pauze in discursuri.
cred cu toata puterea ca spiritul pisicilor, arhitectul e o inteligenta asemenea inteligentei, spiritului, arhitectului omului. el stie, primul, al doilea si cunoaste...sa zicem. iar daca stie....miauuuuu.....
oricum as reprezenta arhitectul omului tot asa as reprezenta arhitectii celorlalte specii. ne iubim deci si suntem asemanatori, stim aceasi cuantica, fizica, chimie. ne iubim.
si nu e un singur arhitect aici la nivel de stim...
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
Trebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
Marchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
Vorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
dacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
eu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
Ba a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
domnule manolescu, ce e de neinteles aici? nu fluturii schelalaie se rotesc balesc. :) etc. ma rog, este opinia dumneavoastra, dar cred ca v-ati grabit in receptare.
ideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu știu dacă versurile finale aduc altceva, nici eu nu știu sârbă. poemul este bun, doar roșu un pic prea obsedant și acea mituire a meridianelor care mi se pare nepotrivită, derizorie.
pentru textul : vin prost deasa e, formele conteaza puțin - îi admir pe cei care pot trece spre esențe, neagasați și neinhibați de "muzichia" versului clasic, mulțumesc, Paul, scuze pentru întârzierea răspunsului
pentru textul : rondel-balans delucian, te referi la ... secure? :) multumesc de trecerile tale! yester... stiu...in general ma straduiesc sa evit genul asta de constructii, aici insa mi s-a parut ca suna bine ... iti multumesc pentru constanta, recunoscatoare ca vii mereu cu cate-un cuvant prin buzunare... de penita nu mai zic :) imi cer scuze ca raspund cu intarziere, am fost departe... de calculator.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină de"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
pentru textul : Sentiment de septembrie deAm pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
un gând bun
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă dePentru săptămîna aceasta spectacolul „hermeneia's Virtualia XII -18.12.2010” a ajuns deja pe primul loc cu cele mai multe vizite pe site-ul german www.make.tv. Mulțumesc tuturor care au făcut ca acest lucru să fie posibil mai ales că acum o săptămînă nu a fost decît o sugestie spusă mai mult într-o doară. Ceva ce am remarcat cu această ocazie (din cele împărtășite de Roxana) este faptul că mai mulți au participat într-un spirit de cooperare ad-hoc, ceea ce m-a făcut să înțeleg (încă o dată dacă mai era nevoie) că românilor nu le lipsește telentul, sau creierul, sau munca, sau perseverența. Ci doar un singur lucru pentru a reuși. Spiritul autentic și nestînjenit de echipă. Dacă n-ar fi invidiile, suspiciunile, orgoliile și ciuda românii ar fi unul dintre cele mai puternice și remarcabile popoare. Și e păcat pentru că pentru atîta tot își ratează șansa.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deam corectat. ai dreptate în ceea ce privește "sufletul". multumesc.
pentru textul : Freamăt de luptă descurt text cu note existentialiste Adriana continua pe linia ei fara a ne menaja cu rotunjimi de final "mă pescuiesc din oglinzi" - vers de remarcat
pentru textul : năvod decite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
pentru textul : Lacrimi explicite deun text chiar reușit
pentru textul : vis depoate
daca asa vrei tu
trebuie sa gandesc, dar observ oricum doua lucruri care nu te caracterizeaza: acel ca in loc de precum, iar c cobor crama
suna a ironie, zau.
pentru textul : pseudopatriarhale III decorectează 'somnabul' 'apriorică' 'înebunit' înainte să folosești cuvinte pretențioase arată că le cunoști pe cele simple și gramatica.
pentru textul : încă o zi perfectă deUn poem plin de greșeli, zorzoane și cam atât.
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deapreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
titlul e extraordinar. tot din aragon, din câte văd. dar foarte potrivit pentru această pace care se simte în poem
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deCred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deMulţumesc pentru lectură şi comentariu domnule Gorun. Oricum consider că artistul adevărat nu creează pentru a transmite ceva, în niciun caz un mesaj ca atare sau o anumită stare emoţională, etc, ca atare. Nu am întâlnit doar ideea lui Mac Leish, şi alţii au mai spus acelaşi lucru înaintea mea. Cred că pot găsi acest punct de vedere voalat sau nu în orice studiu de istorie sau critică a artei. Şi am înţeles acest lucru observând şi în mod concret cum e percepută creaţia anumitor artişti sau cum sunt percepute şi remodelate operele celor din alte epoci istorice. Mă bucur că v-aţi amuzat, deşi acesta e un simplu punct de vedere, deci nu văd ce poate fi amuzant. În plus nu aveţi dreptate că ar fi incoerent din punct de vedere logic, am explicat destul de clar ce înţeleg prin acea schiţare artistică. În concluzie sunt convinsă că aţi înţeles ce am vrut să transmit prin acest text care nu e artistic, ci o încercare de expresie a propriei filozofii. Singurul lucru care i se poate imputa cred că este naivitatea lui, ceea ce se explică prin lipsa de cultură filozofică elaborată a mea. Eu nu sunt poate un poet adevărat, dar am scris totuşi poezie, chiar dacă mai puţin reuşită. Atâţia poeţi sau scriitori (chiar Virgil pe acest site) şi-au exprimat în mod naiv din tot sufletul punctul de vedere asupra artei în general în formă de eseu şi au reuşit ca textele lor să placă. Recunosc, îmi pare rău că acest text al meu nu place nimănui, am primit chiar reacţii negative, pur şi simplu nu am reuşit, deşi am fost onestă şi perfect logică. Oricum nici poeziile mele nu plac defel...sunt perfect conştientă că nu am talent deloc. Asta e. Repet, nu am scris poezii ca să transmit ceva, pentru că arta trebuie să fie un dialog, nu un monolog turnat în capul publicului şi eu am fost mereu un om perfect raţional, nu visez cai verzi pe pereţi. Cred că înţelegeţi perfect această ultimă frază a mea şi esenţa artei în general, chiar dacă eu nu am reuşit să creez ceva cu adevărat bun.
pentru textul : Exerciţii logice deva avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
pentru textul : Ines deVă mulțumesc, Vanda și Aleksandar, pentru răbdarea de a lucra până în zori la acest colaj. Mulțumesc, RadioLynx, pentru inspirație.
pentru textul : H * denu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
pentru textul : banalitate derevin ca sa fac eu pauze in discursuri.
cred cu toata puterea ca spiritul pisicilor, arhitectul e o inteligenta asemenea inteligentei, spiritului, arhitectului omului. el stie, primul, al doilea si cunoaste...sa zicem. iar daca stie....miauuuuu.....
oricum as reprezenta arhitectul omului tot asa as reprezenta arhitectii celorlalte specii. ne iubim deci si suntem asemanatori, stim aceasi cuantica, fizica, chimie. ne iubim.
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo desi nu e un singur arhitect aici la nivel de stim...
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
pentru textul : sculptură în lemn viu deTehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!
pentru textul : Verde de Dumnezeu deTrebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
pentru textul : vorbesc o latină ciudată III deMarchizo, wow! ce placere sa te recitesc! De ce insa aceste frantuzisme, tu nu vazusi ca hollande are amanta ilegala?
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deVorba lui gyuri pascu, hai mai termina mai ramiro cu al pacino si de niro tu nu vezi ca pooolitica e-n tromba... si dragostele se sucomba? (veche)
Mi-ar fi placut sa citesc textul asta scris de claudia cea nesfarsită si nu de clodia de lecol de cluun, dar merge si asa, eu sunt fericit.
Multzam si la multi ani cu drag!
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
pentru textul : ascultând ploaia dedacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
eu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
pentru textul : *** deMultumesc de trecere si pt. cuvintele scrise aici.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deCu respect,
Iuri.
Ba a schimbat, Cristina. Pentru că eu, Paul şi Oana (cred) am umblat la felul în care transmit, nu la ce transmit. Varianta iniţială oferea, asta sugerează. Dacă vrei să duci problema în planul "despre ce vorbesc/ce spun", nu sunt dispus să merg acolo. Lasă sensul final aşa - dulce/patetic. În fond, poetul stă mereu cu un picior în patetism, scriind aproape de fiecare dată despre el. So...
pentru textul : Ambidextru dedomnule manolescu, ce e de neinteles aici? nu fluturii schelalaie se rotesc balesc. :) etc. ma rog, este opinia dumneavoastra, dar cred ca v-ati grabit in receptare.
pentru textul : strada cu fluturi deideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
pentru textul : târâișul sfântului dePagini