text care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național

fie cum zici tu... vorba aceea: „las` să fie și-un lup mâncat de oaie”

Seară bună,
Eugen.

"Ziua începuse să moară". E versul ce-mi place.

Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus

d-le Dinu, întâmplător sau nu, suntem născuți în aceeași zi,chiar dacă la câțiva ani distanță, mă cheamă și Nicolata, așa că acel cerc îl simt și eu în fiecare an...poemul mi s-a potrivit ca o hăinuță pe care o îmbrac așteptând sărbătoarea...
„în ziua de şase încremenesc ca o pasăre
strig ca o piatră pictez luptele”..
mulțumesc.

Nu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.

...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.

...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.

...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.

...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.

...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.

Ursitoarele ţi-au sortit, pe lângă darul de a te sărbători, în mod unic - comparativ cu noi, ceilalţi - pe 12.12.12, şi darul de a fi poet. La mulţi ani cu inspiraţie, sănătate şi bucurii pe H şi în viaţa ta reală. :)

Cu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.

acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
Cezar

Las un semn ca sa stii ca mi-a placut poemul tau in ciuda faptului ca e lung. Curge firesc, l-am citit dintr-o suflare.

chiar asta este si problema in prima strofa. deschizi un univers oniric, in care totul este - sau se doreste - sugestie si il spargi cu semne evidente ca referent. vorbim de subconstient, nu?! daca vrei sa apesi pe pedala psihanalizei, a destainuirii visului si gasirea semnificatiilor lui trebuie sa insisti pe asta. nu stiu, poate ma insel. recitesc si revin.

oglindă, please :))

eu personal ma indoiesc ca experimentul va demonstra ceva, si ca sa fiu malitios am sa continui cu... la romani. Ce vrei sa demonstrezi? Ca oamenii vor crede in impartialitatea ta fiindca nu vei mai posta? Hai sa fim seriosi. Cei care cred acum vor crede si peste trei luni. Cei care nu cred acum vor gasi alt nod in papura si peste trei luni. Vor fi gata sa spuna ca te-am cumparat, ca te platesc sau ca mai stiu eu ce motivatie subterana o mai fi. Nu am intilnit nici o situatie pe Hermeneia in care cineva cu bune intentii si bun simt sa se fi indoit de autenticitatea gestului tau de moderator. Mi se pare putin aiurea experimentul si pentru ca motivul initial al impartirii in rolurilor in moderatori si editori a fost acela de a evita ca gestul de moderare administrativa sa impieteze asupra muncii de editor. Adica nimeni sa nu poata acuza un editor ca poate folosi intrumente coercitive administrative. In plus asa cum ai spus si tu, moderatorul este cel care vegheaza doar la respectarea regulamentului. El nu ia de unul singur decizii disciplinare. Avem un proces destul de greoi si poate birocratic de a decide orice hotarire de acest gen. Si pe deasupra mai e si "nesuferitul" meu drept de veto. Toate astea pentru a ne asigura ca orice decizie care ar putea fi dureroasa pentru un membru sa nu fie luata cu usurinta. Din pacate multi din membrii obisnuiti nu stiu toate acestea. De aceea, repet, nu cred ca experimentul va dovedi ceva si nu cred ca moderatorii ar trebui sa nu fie membri activi pe Hermeneia. Ma tem si ca un astfel de precedent ar duce la ideea ca si editorii nu ar trebui sa fie membri activi, etc. In felul acesta am ajunge sa devenim ceea ce vor "dusmanii" nostri. Adica am ajunge sa ne temem si de propria noastra umbra si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra de a ne tine in friu subiectivitatea ca indivizi, si sa nu mai avem incredere in capacitatea noastra ca echipa. Sint convins ca nu sintem perfecti si nici ca vom fi vreodata. Dar de la asta si pina la a trai intr-o permanenta teama de ce spun altii despre noi e cale mult prea lunga si inutil de periculoasa si paguboasa. Parerea mea.

Laurentiu, observ ca in ultima vreme ai probleme cu respectarea regulamentului in ce priveste frecventa postarilor. Nu inteleg ce este neclar cu ce spune acolo. Rog pe moderator si pe editori sa fie mai atenti in aceasta privinta.

"geamul ferestrei"? de ce nu, simplu, fereastra? sau geam?
si "durere de junghi"?
azi o fi ziua tautologiilor?

în fiecare zi ploioasă de toamnă
mi se prelinge-o durere
din tălpi până-n creştet
ca un şarpe târându-se vara
prin vreascuri

cu fruntea lipită de geam
sunt umbra la care nimeni nu vine
văd firele ploii atârnate de streşini
uneori vântul le frânge căderea
timpul a adormit în ceasornic
Doamne, îmi zic, cât vor mai inflori primaveri
peste mine
si cate cuvintele
aceşti fluturi albi
pe hârtia ca un cearceaf creponat
a unui poem pentru totdeauna nescris

cam asta a ales si-a cernut un cititor, prin sita lui. :)