da, ai dreptate Sapphire, și va trebui să o mai "acordez", dar am zîmbit cînd am văzut că ai perceput "ideea". există un "dor", un fel de dor pe care nu îl poți simți decît în ziua de întîi a anului, atunci cînd simți "tangajul valurilor timpului"

Paul, mulțumesc pentru explicație. Cred, totuși, că se puteau găsi modalități mult mai plastice de a exprima îmbătrânirea și mult mai apropiate de cititor. Doar o părere, Eugen.

Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.

I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.

Christian, Îți mulțumesc pentru lectură și lumina din semn.

Un limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.

singura porțiune care mi se pare reușită este strofa din mijloc

Buna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet. Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-) Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot. Andu

costel, ai o greseala de tastare...

e bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!

Véritable hiver à la beauté figée, peut-être irréelle, - en tous cas magique et photographique -où tout repose et dort...mais qui se prépare dans l'intimité et le creux de la saison au renouveau de la vie. Les oiseaux ont quitté leurs nids mais reviendront.

martiraj si apocalipsa... da Nicholas, sunt doua cuvinte pe care le duc pe umeri sau pe limba, oamenii de azi...
mi-ai inteles mesajul de solidaritate cu cei care inca mai spera, ca va veni o zi in care vor putea arde pe rug
"cerul" potrivnic.
multumesc de vigilenta si de semn!

mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.

iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.

eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.

tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???

Dorule, intai sa-ti multumesc pentru aplecarea atenta asupra cuvintelor, este poate cea mai mare recompensa pe care o pot primi de la un confrate si nu vreau sa sune deloc demagogic ceea ce spun. Asa-i, ideea este aceasta ambiguitate, o renuntare la comparatie in interiorul poemului si o revenire la ea pe final astfel incat totul poate fi "ca o punte fragila", chiar asa cum ai spus tu. Chiar si Michael Jackson poate iubi copiii cu adevarat "ca o punte fragila" de exemplu sau pielea ta la fel, tatuata cu poeme ca o punte fragila... etc :-) Multumesc de apreciere, mi-as dori sa o merit si pe viitor. Andu

ma mira absenta lui jules perahim din lucrarea "250 de pictori romani. 1890-1945", a lui mircea deac (editura medro, 2003), lucrare de altfel destul de completa... insa daca printre cei 250 de artisti, unii cu adevarat obscuri, nu si-a facut loc jules perahim, ma gandesc ce lacune ar mai putea prezenta si de ce nume ne-ar mai putea priva. nu stiu sigur daca j. perahim era evreu, insa am cautat si-n "pictori evrei din romania. 1848-1948" a ameliei pavel (editura hasefer, 2003), nagasindu-l nici aici va felicit inca o data pentru "excavarea" in trecut si aducerea in lumina a inca unui artist ce merita toata atentia matei h.