Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.

Pentru ca... "suntem pe aceeași stradă deși arhicunoscută e alta o experimentăm și ea ne experimentează cuprinzându-ne din toate părțile cum alții suntem și ea nu mai este …" Personal, e primul lucru ce m-a cucerit la textul acesta. Pe de alta parte se observa mina sigura si stiinta de a jongla cu imaginile. Nu as fi de acord cu acel ("cu cine"), mie mi se pare cam explicit. Din punctul meu de vedere, ceea ce urmeaza, punctele de suspensie imi creeaza exact senzatia ca ai spune ceva cuiva pentru ca.... si cred ca aici e poemul. O buna perioada m-am raliat parerii potrivit careia e un cliseu sa scrii un poem despre un poem. Finalul mi se pare o mintuire. Recunosc, am mai citit textul, dar e o placere sa-l recitesc pentru ca e un text de calitate din punctul meu de vedere

Da, versul final redă spusele fetiţei, care, în ciuda exprimării ,,agramate" are atâta candoare, atâta perfecţiune în gramatica inimii de copil! Ar fi trebuit să îmi dau seama. Iertare!

Nicholas, păi dacă aş fi inginer agronom, mi-ar merge mai bine. dar, nici timp de poezie nu aş mai avea :). las-o "scăfârlie", că e bine. iar împărţirea aceea este pentru, nu între noi. mulţumesc pentru lectură şi opinie. te mai aştept.

Dincolo de polemica acestui text, tot cu aceasta ocazie, auzeam pe Realitatea Tv o formulare "Patriahul Constantinopolului, pastorul Constantinopolului".

modernist, fantastic, placut, original. un poem unicat care merită remarcat.

Ela draga, poate ai vorbit de oranjul solar...si legendele portocalelor sint tentante...nu au de a face, cel putin aici, din punctul meu de vedere, cu gradina raiului si poarta si cheia ei...

sincer, nu știu despre acele lucruri pe care tu le-ai adus așa, brusc, în discuție.
ce altceva pot spune decât că dacă nici eu nu am promovat concursuri de poezie cu premii, atunci cine?
pe agonia am apucat să dau destul de multe premii celor talentați, până am supărat conducerea cu popularitatea mea crescândă, pentru că poetul trebuie musai să fie sărac lipit, iar cel care îl apreciază și îi acordă premii să nu cumva să iasă în evidență.
Pe Hermeneia evoluția concursurilor mele a fost mult mai scurtă
Onor conducerea site-ului mi-a tăiat macaroana demult așa că, dragă Cristina, poate insiști și tu pentru concursurile de poezie pe Hermeneia... eu cred că ai avea șanse reale să câștigi unul dintre ele.
Eu am obosit să mai lupt cu ideile preconcepute și înfipte în cap ca un cui bătut bine cu ciocanul

Nicholas, un text bun, unde reușești să redai atmosfera de caniculă și sentimentul de lehamite și de indiferență din anumite nopți insomniace de vară. Totuși, mai există și câteva sforțări de limbaj, prețiozități și redundanțe.

„ca cafea turcească-n ibric” - precizarea „turcească” e în plus.

„plânge după un sfârc frust de ninsoare” - „frust” - e prețios și redundant - poate lipsi.

„fain” - cuvânt destul de frivol, superficial, care nu prea dă bine în context.

Pe alocuri, mai ales la început, în primele 2 strofe, ritmul pe care-l impui textului șchiopătează puțin.
Ultimele 2 strofe mi-au plăcut cel mai mult, acolo unde reușești să conturezi câteva imagini bune și să impui un ritm mai alert.

Citit cu interes,
Eugen.

Raluca, mulţumesc. Posibil să fie de la mine. De aceea am întrebat. Era un exemplu care mi-a venit repede în minte pentru că eram cu gândul să-ţi răspund la comentariu. În dreapta se află domnul Tudor Cristea:)
Înseamnă că e de la mine. Râd. Nu mă mai miră nimic. Zi bună!

they bloody are!..and the minutes, the hours, the days..

cheers bro!

scris simplu (dar nu simplist) ar trebui citit de orice creștin, pentru că susține elegant, logic o idee la care și eu mă gândesc de ceva timp: faptul că liderii spirituali creștini trebuie să depășească această criză a fondului, care se diluează în detrimentul formei (ritualuri, canoane, dogme,etc.). Astfel de cuvinte ar trebui rostite de preoți în fața credincioșilor, nu bolboroseli sau fragmente luate la întâmplare din Biblie.
Adevărurile conținute intră în conflict cu natura umană, de aici rezultând fractura între idee și realitate.

Virgil, îți mulțumesc pentru că mi-ai dat prilejul să citesc aceste rânduri.

in ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.

Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.