Eh, ce sa mai spun acum? Ca omului ii este dat, cateodata in aceasta viata sa se si bucure? Ar fi inutil... Multumesc voua, prieteni de pe Hermeneia pentru "gand"... traiesc cu convingerea ca poezia este sora buna cu "gandul" (nu cu ziarul :-) si asa-i, Profetule, Bianca, finalul este acolo ca sa "strice vraja", cred ca intelegeti cat mi-ar fi fost de "usor" sa o pastrez "birds of a feather flock together" sunt satul de asta.... si imi place aceasta neimacare cu sinele poetic, pentruca mereu ne trezim dimineata si dupa ce facem dragoste ne ducem la baie sa facem un dus. Stiu ca poate suna vulgar, iertare... Multumesc cu osebire pentru prima mea recomandare pe Hermeneia. Astept si alte opinii, eventual devastatoare, ca sa ma trezeasca si sa ma duc sa fac un dus :-) Andu
Francisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
Alma, nu știu cum alții, însă eu am avut parte în liceu de profesori de limbă și literatură română foarte buni. Din punctul ăsta de vedere nu cred că poate fi vorba de o lipsă de continuitate. Am avut însă pauze în scris din cauza lipsei de timp, dar și lecturi. Simt totuși că am evoluat, cel puțin în ceea ce scriu, chiar dacă textele de care sunt cu adevărat mulțumit nu sunt foarte multe. De unde și obișnuința mea de a reveni asupra lor. Mulțumesc de revenire, Eugen.
Sancho de sub Tîmpa și ninsori...am mai tăiat pe ici-colo da' nu ca în codru. Așa, mai rațional și științific...:) Mulțam fain de aprecioasa intervenție. În rest poate erau nimerite niște argumente mai en detaille ca să cîntăresc. Oricum, am ținut cont, mersi.
visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
Tac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
un piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
În al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
nu am nici o urmă de rea intenție iar opinia a fost una cinstită și argumentată.Cât despre cum nu sunt eu ”om al școlii”, nu ați nimerit-o.Dar deloc.Cred că depinde de...școli.De altfel ”compunerile” la a12-a pot fi surprinzătoare. Regret că nu ați putut primi mai senin și un comment mai puțin favorabil legat de textul dvs și manifestați tendința de a o lua personal. Opinia mea se lega de un text nu de autor.
Dacă vă convine pot afirma că este o scriere genială fără nici un defect, iar imaginile de genul fulgilor în gene sunt inedite , cu atât mai mult după modificarea verbului ”presară”cu ”anină” printre alte modificări operate pe scrierea în discuție. Și încercați de asemenea să luați în seamă și factorul subiectiv, ce nu place unui cititor poate la fel de natural să -i pară incredibil altuia.
Ani, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
varianta comprimata propusa este excelenta, iar finalul cu "and god/as new", piesa de rezistenta care imi lipseste, cred. poemul de fata este mai vechi, printre primele compuse.
Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
da, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
cred ca e tentanta aceasta asteptare ce hasureaza o anume monotonie a necunoasterii inevitabile pe unica insula ce invata sa numere numai pina la doi. ca intr-un tablou de Modigliani, doi ingeri cu figuri grave, alungindu-se pina dincolo de mrejele simetriilor interioare...
Nu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
apreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eh, ce sa mai spun acum? Ca omului ii este dat, cateodata in aceasta viata sa se si bucure? Ar fi inutil... Multumesc voua, prieteni de pe Hermeneia pentru "gand"... traiesc cu convingerea ca poezia este sora buna cu "gandul" (nu cu ziarul :-) si asa-i, Profetule, Bianca, finalul este acolo ca sa "strice vraja", cred ca intelegeti cat mi-ar fi fost de "usor" sa o pastrez "birds of a feather flock together" sunt satul de asta.... si imi place aceasta neimacare cu sinele poetic, pentruca mereu ne trezim dimineata si dupa ce facem dragoste ne ducem la baie sa facem un dus. Stiu ca poate suna vulgar, iertare... Multumesc cu osebire pentru prima mea recomandare pe Hermeneia. Astept si alte opinii, eventual devastatoare, ca sa ma trezeasca si sa ma duc sa fac un dus :-) Andu
pentru textul : excalibur deFrancisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) dese pare ca a fost o neintelegere, asadar sa trecem peste ea. :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deraspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
pentru textul : some rule rules some rules demi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore deAlma, nu știu cum alții, însă eu am avut parte în liceu de profesori de limbă și literatură română foarte buni. Din punctul ăsta de vedere nu cred că poate fi vorba de o lipsă de continuitate. Am avut însă pauze în scris din cauza lipsei de timp, dar și lecturi. Simt totuși că am evoluat, cel puțin în ceea ce scriu, chiar dacă textele de care sunt cu adevărat mulțumit nu sunt foarte multe. De unde și obișnuința mea de a reveni asupra lor. Mulțumesc de revenire, Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deatenţie la lipsa diacriticelor. te sfătuiesc să editezi textul înainte de postare. despre conţinut - cam prea multe cuvinte pentru efect
pentru textul : Amurg deSancho de sub Tîmpa și ninsori...am mai tăiat pe ici-colo da' nu ca în codru. Așa, mai rațional și științific...:) Mulțam fain de aprecioasa intervenție. În rest poate erau nimerite niște argumente mai en detaille ca să cîntăresc. Oricum, am ținut cont, mersi.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deobserv ca am comis o gafa...sper sa nu te fi suparat prea mult. :) in privinta spusului...
pentru textul : Secvență deun poem frumos! remarc in toate poeziile tale recente, o emotie mereu proaspata!
pentru textul : sânii cameliei devisatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deeu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
poate ne spui si cite ceva despre " Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987" - ar fi interesant
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deTac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
pentru textul : Copacul patruped deun piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul deDa, Biancutza, promit ca ma voi cumintzi, ca o voi lua pe calea ce buna... Sarumana. Ionel Bostan
pentru textul : Paneraș cu ouă deÎn primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deÎn al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.
erata noianul de clone...
pentru textul : Răsare ded-le Silviu
nu am nici o urmă de rea intenție iar opinia a fost una cinstită și argumentată.Cât despre cum nu sunt eu ”om al școlii”, nu ați nimerit-o.Dar deloc.Cred că depinde de...școli.De altfel ”compunerile” la a12-a pot fi surprinzătoare. Regret că nu ați putut primi mai senin și un comment mai puțin favorabil legat de textul dvs și manifestați tendința de a o lua personal. Opinia mea se lega de un text nu de autor.
Dacă vă convine pot afirma că este o scriere genială fără nici un defect, iar imaginile de genul fulgilor în gene sunt inedite , cu atât mai mult după modificarea verbului ”presară”cu ”anină” printre alte modificări operate pe scrierea în discuție. Și încercați de asemenea să luați în seamă și factorul subiectiv, ce nu place unui cititor poate la fel de natural să -i pară incredibil altuia.
o zi frumoasă
pentru textul : Înfloresc iernile deAni, tu îți povestești singură poemul?!? Și atunci cititorul ce mai face? Deocamdată textul e plin de genitive și de exprimări care șchioapătă de genul: "întoarce din desișuri de vid de memorie" sau "idiomul trecutului torturează ecoul prezentului."...etc. Cu alte cuvinte, forma anulează structura. Și oile.
pentru textul : Sky Mirror devarianta comprimata propusa este excelenta, iar finalul cu "and god/as new", piesa de rezistenta care imi lipseste, cred. poemul de fata este mai vechi, printre primele compuse.
pentru textul : Eve postmoderne demulţumesc, Ion Pascal. ar mai fi o ţîră de lucrat pe text, poate pe mâine. ex. eliminat un "unul pe altul".
pentru textul : lucruri care-mi sunt o povară deNu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
pentru textul : trăiesc periculos deda, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
pentru textul : poeţi decred ca e tentanta aceasta asteptare ce hasureaza o anume monotonie a necunoasterii inevitabile pe unica insula ce invata sa numere numai pina la doi. ca intr-un tablou de Modigliani, doi ingeri cu figuri grave, alungindu-se pina dincolo de mrejele simetriilor interioare...
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deJe te remercie, Naan Lea!
pentru textul : Un moment cosmique deMasha, noi sa fim sanatosi, dezlegarea la peste e personala:)
Raluca, e intoarcerea din pauza, incalzirea, etc.
Sincere multumiri tuturor comentatorilor! Sper sa nu fii omis pe careva:) Zile bune!
pentru textul : mie să îmi deNu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
pentru textul : viața mea deapreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr deerr: virgule
pentru textul : La apusul lucidității dePagini