De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
Eu cred ca ai doua idei in jurul carora mai poti lucra "Muze ce-mi alăptați nopțile" si "Muze ce-mi alăptați nopțile". Restul... nu prea merita. Versul "Și la tarab-am învățat marketingul." este destul de slab si non-poetic. Ti-as sugera sa transformi marketingul ala in ceva... marketingul viselor/somnului... macar sa ii dai o tenta. Din moment ce nu tii cont de prozodie este inutil sa utilizezi cratima in contextul de fata. Cred ca se poate, incearca sa lucrezi pe text mai multa vreme, nu le posta la primul impuls. Ialin
nu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
Doru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
comunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
vă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
Pai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
ce am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
Apelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Eu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
Adriana, citesc si uite ca apreciez efortul tau (demn, desigur de o cauza mai buna) de a scrie asa com la acest poem care ar zgaltai pana si recycle-bin-ul. Te astept, daca ai chef, la un duel pe floarea de gladis, daca tot esti editoare sau ce-oi fi tu. Andu
Sebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
Aş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
Naan Lea, din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului. Titlul e bun că atrage atenția. Textul nu-mi place(cred că e multă ironie aici totuși), sau mă abțin să mai comentez.
Nu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
partea ai saraca e poezica originala, prima parte am adaugat-o azi, la repezeala, ca m-am gandit (desi "gandit" cred ca e prea mult spus) ca e prea scurta
initial nu m-am impacat cu titlul - tare il vad 'vreau' ...frumoasa poetizare a uitarii insa...prin naturaletea cu care curge, prin onestitatea exprimarii, o durere molcoma, prin arderea ei interioara ce sfinteste si elibereaza.
un vers (si un sfat) deosebit e: "du-te în camera unui pictor dezbracă-te lent și așteaptă."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in varianta initiala, fusesera "cristale de...".
pentru textul : am motivele mele destiu ce-s piritele, dar mi-am zis sa "strang suburul" ceva mai mult.
ok, corectez.
Cred că ar trebui încadrat la Cogito/ tehnologie și internet.
pentru textul : Your message has been sent deerr: tei - trei
pentru textul : starea hermeneia deun poem bun dacă nu s-ar dilua în manierism
pentru textul : necro inc. deDe la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deEu cred ca ai doua idei in jurul carora mai poti lucra "Muze ce-mi alăptați nopțile" si "Muze ce-mi alăptați nopțile". Restul... nu prea merita. Versul "Și la tarab-am învățat marketingul." este destul de slab si non-poetic. Ti-as sugera sa transformi marketingul ala in ceva... marketingul viselor/somnului... macar sa ii dai o tenta. Din moment ce nu tii cont de prozodie este inutil sa utilizezi cratima in contextul de fata. Cred ca se poate, incearca sa lucrezi pe text mai multa vreme, nu le posta la primul impuls. Ialin
pentru textul : Cărându-mă denu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
pentru textul : Peisaj urban deDoru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
pentru textul : Raspunde-ti! decomunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
pentru textul : pe o altă patină devă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
Un 2013 plin de emoții productive, Silviu ! Da, între cățeii orbi și bobul de muștar, măcar atât, Doamne !
pentru textul : sunt orb deOttilia , :)
Lol, cum zic americanii.
pentru textul : joacă de rime dePai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
pentru textul : mirabela nu există demultumesc de citire si pentru apreciere.
pentru textul : Pustiu deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc dece am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deApelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Eu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
pentru textul : tablou domestic cu înger deAdriana, citesc si uite ca apreciez efortul tau (demn, desigur de o cauza mai buna) de a scrie asa com la acest poem care ar zgaltai pana si recycle-bin-ul. Te astept, daca ai chef, la un duel pe floarea de gladis, daca tot esti editoare sau ce-oi fi tu. Andu
pentru textul : Urmă pe nisip deSebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
pentru textul : p.s devine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deîntr-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
pentru textul : Căsuțe umblătoare deAş spune aşa: “să închid ochii acum / peste această rotire de-nţelesuri……”şi “ploaia căzând peste străzile / bântuite de mine şi de tramvaiele noctambule”. În rest, mi-a făcut plăcere. Numai bine.
pentru textul : șapte cai deNaan Lea, din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului. Titlul e bun că atrage atenția. Textul nu-mi place(cred că e multă ironie aici totuși), sau mă abțin să mai comentez.
pentru textul : e bună tipa defain, omule, tare fain! nu scriu mai mult acu, mai bine recitesc:) spor la toate!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deAutorii selectaţi pentru volumul Virtualia din acest an sunt:
Ioan Barb
Laurenţiu Belizan
Silvia Bitere
Paul Blaj
Eugen Bot
Ştefan Ciobanu
Maria Gabriela Dobrescu
Şerban Georgescu
Maria Doina Leonte
Raluca Sandor
Cristina Ştefan
Vlad Turburea
Oana Zahiu
Alina Manole
Îl invit pe Virgil Titarenco, în calitate de director al site-ului partener, să participe cu poezii în volum.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deNu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
pentru textul : disoluție departea ai saraca e poezica originala, prima parte am adaugat-o azi, la repezeala, ca m-am gandit (desi "gandit" cred ca e prea mult spus) ca e prea scurta
pentru textul : verificări deinitial nu m-am impacat cu titlul - tare il vad 'vreau' ...frumoasa poetizare a uitarii insa...prin naturaletea cu care curge, prin onestitatea exprimarii, o durere molcoma, prin arderea ei interioara ce sfinteste si elibereaza.
un vers (si un sfat) deosebit e: "du-te în camera unui pictor dezbracă-te lent și așteaptă."
uitare linistita, Sebi, pina la tresarire!
pentru textul : strig către silabe detoate bune dar poezia unde e?
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dea se citi și: http://hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_i și http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
pentru textul : numai umbra deStefan, iti multumesc de trecere si pentru semn.
pentru textul : Decojirea dePagini