În fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)

argumentele pe text cred că ar fi utile și tu ai fi cap-abil. dacă nu, un banc , ceva? Ia:

eu as spune -e doar un magnetofon la care ascult uneori

apoi adorm împietriți
pe marginea unui pervaz
statuete din bronz
pentru a evita folosirea lui ca niste-prezent trei versuri mai sus

would have kept just the title in 'beyond words'..the first and the last verse are slightly..too much or too cliché-istic.

try and read it this way:

'Beyond words

(poem by so and so:p)

love is brutal with us
blah
...

...

blah..

love so tender

becomes.'

(what love becomes???well, is for every reader to know..)

So, what say you?:p

sunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
dar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu

dincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
congrat

Tot zambesc de cand am comentariul, da, e o litanie impotriva romanismului, un of general intr-un pachet de nervi. Poate odata o sa scriu si despre ce vreau, si cum vreau. Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.

Chiar foarte inspirat titlul din reluare. :)

in loc de struguri si noroi cred ca mergeau mai bine poamă si glod. in rest, nici prea prea nici foarte foarte. oricum, mai ok decit majoritatea chestiilor care apar pe site

aproape toate "notele" (putine, de altfel) publicate candva pe hermeneia au fost scrise "atunci". am ales un text care posibil a insemnat un "atunci" mai puternic. * * * Si daca imi dai in dar aceasta bucata de paine crezi ca am sa duc si am sa ingenunchez in fata altarului si am sa spun multumesc doamne pentru asemenea prieteni care nu ma lasa la nevoie care ma ajuta si ma indoapa cu grija si ma cheama in apartamentul lor cu gandaci si patru camere dintre care nici una mobilata ca sa-mi spuna ca lumea nu va fi niciodata mai buna ca universul acesta este spatiu inchis in care noi ne lingem ranile ne aruncam de la geam si prindem in palme sticlele sparte si daca te intorci tarziu de la propria inmormantare si acasa prietenii se bucura ca esti de-al lor si esti din nou burlac dand sut facultatii si iti amintesti scena atat de bine acolo unde preotul spunea ca sunt condamnata sa ma reincarnez din nou in anul doi la l.c. si ca dumnezeu are nevoie in cer de ingeri care sa vorbeasca italiana si daca astept chinuind picioarele sa stea drepte si sa se roage pentru mantuirea trupului pe care il poarta sa mearga undeva in eternitatea sa dea de mormantul lui ion creanga si sa-i spuna bai prostule azi literatura a pierdut cu doi la zero in favoarea lui m. i. iar meciul steaua rapid s-a terminat cu 1 la 1 dupa care sa-l lasi sa digere amintirile iar tu sa te intorci si sa cresti in propriii tai ochi si daca privesti atent masca aceasta pe care o purtase tata cand era mic si cersea pe strada banutii pentru o lampa de masa iar mama cersea ca sa-si cumpere carti asa ca ei cerseau impreuna ca sa poata uni lampa cu cartile si sa iasa ceva cu care sa se mandreasca si calculele lor au dat gres fiindca am iesit eu cu laptopul in spate si acum ei plang ca dumnezeu nu le-a multumit pentru toata osanda si nici la inmormantare nu au fost iar in reincarnare ei nu cred asa ca am pierdut legatura de suflet si fiindca sufletul a ramas acolo la ei (cerseste in locul lor) eu bantui pentru a-l gasi si daca imi va ramane numai acea bucata de paine primita eu am sa cred ca am totul.

err: fără virgula de după "dar".

Alex, ma bucur ca am reusit sa prind in cuvinte ceva din acel "ceva". :)
multumesc pentru trecere si comentariu.

După toată aglomerarea de strigăte, voci, îndemnuri, reacții, crâmpeie, imagini, amintiri, zgomote, chipuri, arome, idei, doruri, reluări ... parcă te reverși în câmpia unei voci illo tempore prima donna. Mi-a plăcut această senzație de eliberare din final, odată cu "ghicește-mi Callas, viitorul, în cafea". Citiți-o atent, nu abandonați, chiar merită. Mmmmm... senzația asta de final trebuie răsplătită... o, Callas... mă furnică buricul degetului... fie: peniță. <<enter>>.

Ideea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin