Domnule Gorun,
Andu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.
Este periculos sa spui despre un text ca nu epoezie, tinand cont ca stilurile difera si ca acest neobarbilian poetic are sustinere.Autoarea are imagini sugestive, vezi sangele isi trece nisipul prin inima, pumni pe piatra imi apasa diafragma, ea imbina matematica si efemerul cu o eleganta aparte. De stilul lui Serban Sfoarta ce vom spune? Evidentiez.
Cred ca un om se defineste si prin oniricul lui, asa ca imi place sa explorez aceasta latura. De asemenea cred ca ceea ce nu stim despre noi ne defineste mai bine decat ceea ce stim sau vrem sa credem ca stim despre noi.
Am vazut "Edmond" si mi-a placut intr-o anumita masura pentru ca personajul avea intrebari, avea ganduri pe care nici el nu le stia ca le are si pe care le-am descoperit impreuna.
text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
Întotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
Laurentiu, sa nu exageram cu psihanaliza, rogu-te. :) sunt singurul moderator de pe aici si nu ma simt parte beligeranta in niciun razboi. nici rece, nici declarat. pentru simplu motiv ca el, carevasazica, nu exista! toate bune.
nu știu tu, dar eu uneori mă plictisesc de teoretizări mambo jambo ori de revelații gratitudinale. prefer să fiu simplu pentru un text care mă atrage să îl citesc. de unde să știu eu cât onirism sau ars poetism a inclus autorul acelor mâzgăleli de moment? dacă acestea nu sunt decât o stare informală, un remember pentru sfârșitul unei zile obositoare? poate tocmai de aceea încerc să nu trec la idee și mă rezum la formă în analiză, respectând discreția din spatele cuvintelor. e drept, uneori mesajul este evident, iar atunci lectorul se poate hazarda în a emite chestii de genul celor de mai sus. și pentru că o face, se expune. admir acest curaj ce deopotrivă mă amuză. pentru că se schimbă rolurile. înțelegi cris? de exemplu: eu, oricât de mult m-aș chinui, nu aș reuși să văd o artă poetică în textul meu. dar tu, desprinsă de realitatea textuală poți. e funny! tre să mai încercăm! apoi, uite ce pățești când ești formală, ai patru rânduri cu patru "liric" în ele... acum finalul: este atât de... atât, că mă rușinez și nu mai zic nimic.
umbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
de fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!
Adriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...
doamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
Doamna Cristina,
aşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
jos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.
Claudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
Nu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
Bine Profetule, iti explic deosebit de matur: 1. "Blonda" cu 140 de coboriri trebuia sa fie pe locul 1 in top. a disparut de-acolo. Nu ca nu mai e, nu mai apare de loc la cele mai citite. De ce? 2. Revelionul de pomina la proze cu 79 de coboriri nu ca nu e pe locul 1 ci iar nu mai apre de loc in top. De ce? 3.daca se fac nedreptati nu vad de ce as publica.Asta este motivul pentru care ti-am zis sa le scoti pe toate.
Nota. Versurile " chiar dacă nu știi nici măcar să cazi în genunchi," fac aluzie la cântecul "MONSIEUR SAINT-PIERRE": "Y'a pas à dire j'aimais la vie, Mais maintenant ça m'avance à quoi, Me voilà toute froide et toute raidie Entre quatre planches de bois. Vraiment mon âme n'est pas fière Devant la porte de cristal Où j'entrevois derrière Saint-Pierre Une éternité d'idéal, Je ne suis qu'une âme de rien du tout, Je ne sais même pas me mettre à genoux."
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
Îmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
m-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Gorun,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAndu Moldovan nu mi-a întins nicio cursa, aşa ştie el să vorbească (era să zic: să vorbeşte!). Exprimarea "nu v-oi mai scrie" în loc de "nu vă voi mai scrie" poate fi corectă în limba bobadilică, nu şi în română.
Altminteri, ar fi să ne întrebăm ce înţelege simpaticul nostru Andu prin critică sau prin eseistică...
Dincolo de asta, mi s-a parut că a facut observaţii fără a citi textul...Un text pe care nu-l apăr, poate fi lipsit de valoare, deşi, vorba lui Arghezi, mă tem că mi se pare că ar fi ceva de capul lui...
În sfârşit...E vorba de o "revizuire critică", în sensul lovinescian...Cel puţin în intenţie.
Este periculos sa spui despre un text ca nu epoezie, tinand cont ca stilurile difera si ca acest neobarbilian poetic are sustinere.Autoarea are imagini sugestive, vezi sangele isi trece nisipul prin inima, pumni pe piatra imi apasa diafragma, ea imbina matematica si efemerul cu o eleganta aparte. De stilul lui Serban Sfoarta ce vom spune? Evidentiez.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deCred ca un om se defineste si prin oniricul lui, asa ca imi place sa explorez aceasta latura. De asemenea cred ca ceea ce nu stim despre noi ne defineste mai bine decat ceea ce stim sau vrem sa credem ca stim despre noi.
Am vazut "Edmond" si mi-a placut intr-o anumita masura pentru ca personajul avea intrebari, avea ganduri pe care nici el nu le stia ca le are si pe care le-am descoperit impreuna.
Multumesc pentru recomandarea filmului.
pentru textul : Iulian are ochi de melc dePaul, e reconfortant să fii, măcar la un anume nivel, înţeles. Nu ştiu de ce, dar eu am citit o virgulă în sintagma aia scăpată-n cap :).
Chiar dacă nu textul meu a fost scopul no 1, mă bucură trecerea ta, Adriana.
pentru textul : Cub rubick demultumesc pentru semnul de lectura.
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii detext alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
pentru textul : Muieri pizmașe (II) deCorect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deCostel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
pentru textul : A second life deÎntotdeauna, întotdeauna e vorba de grădini. Ascultați ce spune Rilke: "Dar când totul se-nchide peste el, sunt totuși iarăși grădini și cele șaisprezece săbii îndoite, care s-abat peste el, rază pe rază, sunt o sărbătoare! Un hohot de căderi de apă." Întotdeauna e vorba de grădini. Aici, grădina Annei.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deLaurentiu, sa nu exageram cu psihanaliza, rogu-te. :) sunt singurul moderator de pe aici si nu ma simt parte beligeranta in niciun razboi. nici rece, nici declarat. pentru simplu motiv ca el, carevasazica, nu exista! toate bune.
pentru textul : Descoperirea denu știu tu, dar eu uneori mă plictisesc de teoretizări mambo jambo ori de revelații gratitudinale. prefer să fiu simplu pentru un text care mă atrage să îl citesc. de unde să știu eu cât onirism sau ars poetism a inclus autorul acelor mâzgăleli de moment? dacă acestea nu sunt decât o stare informală, un remember pentru sfârșitul unei zile obositoare? poate tocmai de aceea încerc să nu trec la idee și mă rezum la formă în analiză, respectând discreția din spatele cuvintelor. e drept, uneori mesajul este evident, iar atunci lectorul se poate hazarda în a emite chestii de genul celor de mai sus. și pentru că o face, se expune. admir acest curaj ce deopotrivă mă amuză. pentru că se schimbă rolurile. înțelegi cris? de exemplu: eu, oricât de mult m-aș chinui, nu aș reuși să văd o artă poetică în textul meu. dar tu, desprinsă de realitatea textuală poți. e funny! tre să mai încercăm! apoi, uite ce pățești când ești formală, ai patru rânduri cu patru "liric" în ele... acum finalul: este atât de... atât, că mă rușinez și nu mai zic nimic.
pentru textul : într-o dimineață cu lună dealina, vlad, am corectat.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar depaul, mă bucur că am putut scrie câteva versuri care au avut un impact asupra ta.
umbli cu mișmașul și plimbi sămânța de ceartă degeaba. de când te-au făcut pe dumneavoastră anii critic literar? stau și mă mir de ce nu-ți tai unghiile gâlcevii și nu-ți pui o oglindă mai mare în fața nasului!
pentru textul : frica de nu dede fiecare dată când postez ceva, hop și dumneavoastră cu bățul, de parcă eu aș fi calul de bătaie al lui matale. te rog să-ți limitezi comentariile la atunci cand fac greșeli bizare de ortografie, de limbă, de sens literar, alfel pentru mine ești egal cu copilul meu de 26 de ani pe care, chiar daca are o facultate, și una foarte serioasă, încă trebuie să-i spun de bunele maniere, aproape constant.
acuma pe text, sînt unele idei desuete, ca în orice text al oricărui poet, sînt și idei bune și decent exprimate, dar poate pe astea tu nu le vezi. aștept și alte opinii, nu de dragul băgării mele în seamă, ci de dragul onestității. scuze tuturor cititorilor care mă vizitează că m-am ridicat pe sufletele din spate și am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat așa, la întâmplare!
"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa deAdriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deerată: scrierea lui...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul dePoate altădată.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi depe scurt, dansez prost?
pentru textul : cheile dedoamna moderator, am inteles. daca e nevoie, luati masurile de rigoare, dar nu ma sacaiti atita la cap cu regulamentul hermeneiei, ca-l stiu bine, si il aplic cum pot. imi cer scuze din nou.
pentru textul : opi deDoamna Cristina,
pentru textul : Ulyse deaşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
jos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deClaudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
pentru textul : moartea nu are deNu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
Bine Profetule, iti explic deosebit de matur: 1. "Blonda" cu 140 de coboriri trebuia sa fie pe locul 1 in top. a disparut de-acolo. Nu ca nu mai e, nu mai apare de loc la cele mai citite. De ce? 2. Revelionul de pomina la proze cu 79 de coboriri nu ca nu e pe locul 1 ci iar nu mai apre de loc in top. De ce? 3.daca se fac nedreptati nu vad de ce as publica.Asta este motivul pentru care ti-am zis sa le scoti pe toate.
pentru textul : jurnal de nesomn III deNota. Versurile " chiar dacă nu știi nici măcar să cazi în genunchi," fac aluzie la cântecul "MONSIEUR SAINT-PIERRE": "Y'a pas à dire j'aimais la vie, Mais maintenant ça m'avance à quoi, Me voilà toute froide et toute raidie Entre quatre planches de bois. Vraiment mon âme n'est pas fière Devant la porte de cristal Où j'entrevois derrière Saint-Pierre Une éternité d'idéal, Je ne suis qu'une âme de rien du tout, Je ne sais même pas me mettre à genoux."
pentru textul : Edith Piaf deerata: miniaturist bineinteles, scuza-ma.
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deîmi era amar de dulcele fals
al cucoanelor
restul imi pare alergare pe banda rulanta
pentru textul : meditaţie deÎmi plac poveștile, Monica. Pe mine acest poem mă trimite cu gîndul la Alchimistul Lui Cohelio. Nota distinctivă o constituie imaginea abea perceptibilă a Podișului Marelui Bazin, pentru că acolo îl văd plasat. Citind am avut impresia spațiilor vaste, nelimitate decît de granița spulberată de vînturile deșertului dintre cele două lumi: ale fetei de preerie și a prințului deșertului.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului dem-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah dePagini