piticul tau de pe creier jongleaza bine afacereza. ma intreb acum daca piticul tau nu s o fi inteles cu al meu, pt ca ieri ajunsesem cu logicienii mei la lectia despre erorile inductive, punand printre altele chiar ac pb- a prejudecatilor despre blonde. fantastic e faptul ca de la generatie la generatie aceste idei persista. bine ca aristotel a existat, altfel ar fi tb inventat. cu siguranta, un elf ar fi fost accesoriul perfect intr o zi de aprilie. pt ca, nu i asa?, ce e fecirirea in ac zile daca nu un pitic ce danseaza ps: as renunta la unele indicatii regizorale dintre paranteze
Happy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
citesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
las semnul meu de apreciere cu drag.
Mulţumesc domnule Fanache pentru opinia corectă probabil. Este dintre puţinele mele încercări de proză, am scris-o mai mult cu sufletul decât cu raţiunea.
am inca nostalgia americii, asa cum a fost ea, cu bune si cu rele. mi se face cumplit de dor de oamenii si locurile de acolo. nu am invatat inca sa "ma despart", asa ca imi va fi greu la sfarsit. va multumesc ca ma cititi si imi spuneti cand va place si cand nu va place.
Mult iubită și stimată autoare,
Vă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Adriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
mulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
mă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
si iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
Textul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
Anna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
Adrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
Vlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
Am visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
se zice ca la frig mintea gandeste mai bine:). ar fi fain sa se dea curs initiativei, recunosc, nu stiu daca as participa, nu-s o buna epigramista, dar cred ca site-ul s-ar mai dezmorti nitel si poate s-ar mai schimba un pic atmosfera...din suflete si dintre suflete:)
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
acest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
piticul tau de pe creier jongleaza bine afacereza. ma intreb acum daca piticul tau nu s o fi inteles cu al meu, pt ca ieri ajunsesem cu logicienii mei la lectia despre erorile inductive, punand printre altele chiar ac pb- a prejudecatilor despre blonde. fantastic e faptul ca de la generatie la generatie aceste idei persista. bine ca aristotel a existat, altfel ar fi tb inventat. cu siguranta, un elf ar fi fost accesoriul perfect intr o zi de aprilie. pt ca, nu i asa?, ce e fecirirea in ac zile daca nu un pitic ce danseaza ps: as renunta la unele indicatii regizorale dintre paranteze
pentru textul : Piticul misogin deHappy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini decitesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
pentru textul : Andante delas semnul meu de apreciere cu drag.
Mulţumesc domnule Fanache pentru opinia corectă probabil. Este dintre puţinele mele încercări de proză, am scris-o mai mult cu sufletul decât cu raţiunea.
pentru textul : Barajul deam inca nostalgia americii, asa cum a fost ea, cu bune si cu rele. mi se face cumplit de dor de oamenii si locurile de acolo. nu am invatat inca sa "ma despart", asa ca imi va fi greu la sfarsit. va multumesc ca ma cititi si imi spuneti cand va place si cand nu va place.
pentru textul : repetentă deMult iubită și stimată autoare,
pentru textul : Cuvântul-cheie deVă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
multumiri. Emil, Excalibur e legat de pielea de salamandra si bine sprijinit de floarea de lotus...deci ramane. :)
pentru textul : să nu mă întrebi deAdriana, o fi el facil poemul ăsta, dar, deşi scos din sertar, a necesitat ceva efort şi ardere de timp. nu poţi spune că e o tapiţerie cu tot ce-ţi trece prin cap, de dragul de a fi la moda poetica a zilei, nu? e un pastel, să-l lăsăm să zburde.
Bobadil, ocoleşte expresiile alea dacă nu le înţelegi. majoritatea celor scrise mai sus, îs uşor de înţeles, nu-i trebuie nimănui traducător, thesaurus ori DOOM.
nu plec fără să vă mulţumesc de vizită.
pentru textul : primăvara demulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deVă mulțumesc foarte mult pentru încurajare!
pentru textul : Se duce(re) deDigestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
pentru textul : Poveste de demult şi de azi demă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
pentru textul : "try walking in my shoes" desi iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii deTextul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
pentru textul : Sonet 249 deSaule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deAnna, dacă erai mai atentă la comentarii ai fi observat că a intervenit un editor. e surprinzător faptul că Adrian a continuat în aceaşi notă după intervenţia mea. Paul, există şi un mod demn de a nu te lăsa călcat în picioare.şi cîte nu iertăm noi femeilor, nu? am spus ce am avut de spus şi poate chiar mai mult printre rînduri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAdrian te întreb direct/sincer/colegial ce măsuri ai lua tu -editor- împotriva unui membru H dacă ar proceda ca tine?
Şi tot sincer, e bine să ne oprim aici, eu oricum nu mă simt confortabil în postura de a arăta cu degetul.
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
pentru textul : cheile deMarina mă bucură revenirea ta, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului deBanc, ne-banc, dar e buna! Daca se "construieste" mai mult, se strica.
pentru textul : Porţia de filozofie deVlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete depoeziile tale sunt asemeni adierilor de vânt în "simplitatea lor ..."plina. noapte linistita.
pentru textul : flowers for yulia de... prima strofă ar mai fi ceva de capul ei. Acel "iepure alb" nu-şi are justificare să fie. A doua strofă e deplorabilă.
pentru textul : darul de smirnă deMarina, multumesc, este un text test de exercitiu liric, putin vechi, insa destul de aproape de ceea ce as fi vrut sa scriu.
pentru textul : sterile mâinile mele deAm visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 defrumos text, simplu, tandru, ironic, umanist felicitari ioana
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos dese zice ca la frig mintea gandeste mai bine:). ar fi fain sa se dea curs initiativei, recunosc, nu stiu daca as participa, nu-s o buna epigramista, dar cred ca site-ul s-ar mai dezmorti nitel si poate s-ar mai schimba un pic atmosfera...din suflete si dintre suflete:)
pentru textul : epigrama bat-o vina deDorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
pentru textul : Lunatice deacest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Felicitari, Paul!
pentru textul : patul în formă de gondolă deDaniel, te asteptam cu drag la cenaclu! Si cu texte :).
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dePagini