Poemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
de cele mai multe ori femeia are nevoie, simplu, de dragoste. poate de aceea isi cauta la nesfirsit umbra, dublura, ca pe o extensie, un sistem periferic vital... "cînd îi găsește se face un fel de tăcere ca atunci cînd plouă și e prea tîrziu să mai pleci undeva te cuibărești într-un colț de pat cu o cană de vin albastru violet fierbinte în mînă citești pe ascuns ultimele pagini ale unui roman fluviu și adormi" Cherchez la femme.
înţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
Bobadil, Aranca a fost cit se poate de decenta si retinuta in comentariile ei. Chiar o felicit pentru asta. Ma indoiesc ca multa lume ar fi tolerat usor atacul tau la persoana si antipatia violenta pe care o manifesti fata de ea. Si asta inclusiv in ultimul tau comentariu in care ma jignesti si pe mine facind aluzie la posibilitatea unui motiv obscur sau poate de alta natura care m-ar face sa o "tin" in echipa editoriala. Te asigur Bobadil ca ai mai reusit sa scazi o treapta in ochii mei prin acest gest. Ea ti-a atras atentia ca prin acea injuratura din acel banc incalcai regulamentul hermeneia. Atita tot. Ti-o spun sincer, daca ai chef de bancuri porcoase si de injuraturi, dragul meu, am observat ca sint "saituri" românesti unde poti sa "zburzi" pe chestii din astea in voie. Noi nu avem pretentia ca facem mare literatura aici dar nici nu am de gind sa mai dau mult cu matura si farasul dupa ce "scuipati" voi la "o bere prieteneasca" pe aici. Exista chiar voci care sugereaza ca ar exista o intentie subterana de a "promiscuiza" hermeneia. Foarte discret. Eu, asa cum am spus, nu vreau sa fac din ea nici azil de fete batrine si nici biserica de puritani. Dar nici nu intentionez sa o las sa devina latrina. Vrea cineva sa scrie si sa comenteze literatura, este bine venit. Are cu totul alte intentii (oricit de șugubețe și interesante) îi urăm drum bun. Deci, sper că ai înțeles. Următoarele abateri nu vor mai benficia de comentariile mele. Așa cum știți suspendarea unui cont îmi ia mult mai puțin timp decît ce am făcut aici.
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
aveam o datorie fata de poemul asta, despre care, atunci cand l-am citit, mi-am spus:
iata descrierea fermecatoare si convingatoare a unui fenomen care nu se lasa descris.
de obicei, despre asemenea fenomene se vorbeste cusanian, prin negatie sau negarea negatiei. dar Andrei a reusit sa o faca prin afirmatie.
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
O imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
Este vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
atentie, pas cu pas: 1) intri pe textul pe care vrei sa il stergi ca si cum ai edita, completa sau modifica 2) vei observa ca in primul rind exista o optiune unde scrie cu rosu "Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.)" scrii DA in casuta respectiva 3) tastezi EDITEAZA.
poate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
îmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
dragii mei, va marturisesc, daca mai este nevoie, ca la momentul scrierii acestui text nu aveam absolut nici cea mai vaga idee ca s-ar putea confrunta cu un astfel de feedback. Mi s-a confirmat inca odata ca sint cu totul "out of control" cind se intimpla poezia. Desi chiar si acum am dificultatile mele in a spune ca eu scriu poezie. Nu pot decit sa va spun ca autorul textului ar dori sa nu va dezamageasca daca veti mai citi din textele scrise de el pe viitor. Dar viitorul ramine viitor...
Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
Vă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
Cu drag,
de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
Sapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.
Ce stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
pentru textul : concert fără orchestră și pian dede cele mai multe ori femeia are nevoie, simplu, de dragoste. poate de aceea isi cauta la nesfirsit umbra, dublura, ca pe o extensie, un sistem periferic vital... "cînd îi găsește se face un fel de tăcere ca atunci cînd plouă și e prea tîrziu să mai pleci undeva te cuibărești într-un colț de pat cu o cană de vin albastru violet fierbinte în mînă citești pe ascuns ultimele pagini ale unui roman fluviu și adormi" Cherchez la femme.
pentru textul : uneori femeia deînţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deBobadil, Aranca a fost cit se poate de decenta si retinuta in comentariile ei. Chiar o felicit pentru asta. Ma indoiesc ca multa lume ar fi tolerat usor atacul tau la persoana si antipatia violenta pe care o manifesti fata de ea. Si asta inclusiv in ultimul tau comentariu in care ma jignesti si pe mine facind aluzie la posibilitatea unui motiv obscur sau poate de alta natura care m-ar face sa o "tin" in echipa editoriala. Te asigur Bobadil ca ai mai reusit sa scazi o treapta in ochii mei prin acest gest. Ea ti-a atras atentia ca prin acea injuratura din acel banc incalcai regulamentul hermeneia. Atita tot. Ti-o spun sincer, daca ai chef de bancuri porcoase si de injuraturi, dragul meu, am observat ca sint "saituri" românesti unde poti sa "zburzi" pe chestii din astea in voie. Noi nu avem pretentia ca facem mare literatura aici dar nici nu am de gind sa mai dau mult cu matura si farasul dupa ce "scuipati" voi la "o bere prieteneasca" pe aici. Exista chiar voci care sugereaza ca ar exista o intentie subterana de a "promiscuiza" hermeneia. Foarte discret. Eu, asa cum am spus, nu vreau sa fac din ea nici azil de fete batrine si nici biserica de puritani. Dar nici nu intentionez sa o las sa devina latrina. Vrea cineva sa scrie si sa comenteze literatura, este bine venit. Are cu totul alte intentii (oricit de șugubețe și interesante) îi urăm drum bun. Deci, sper că ai înțeles. Următoarele abateri nu vor mai benficia de comentariile mele. Așa cum știți suspendarea unui cont îmi ia mult mai puțin timp decît ce am făcut aici.
pentru textul : this is a film dedacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv derealmente dezarmant. pentru mine. care incerc. si, citind astfel de texte, realizez. ca nu voi reusi. sa ating.
pentru textul : de iarnă deelitist in loc de elitistic. bobadil și-a și întins arcul...
pentru textul : hermeneia 2.0 deMă puteţi ajuta să înţeleg această nouă regulă de publicare că nu prea sunt familiarizat cu ea.
pentru textul : Jurnalul Adelei deCu respect, Cezar
flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
pentru textul : aer închis deaveam o datorie fata de poemul asta, despre care, atunci cand l-am citit, mi-am spus:
pentru textul : poemul fără intenţie deiata descrierea fermecatoare si convingatoare a unui fenomen care nu se lasa descris.
de obicei, despre asemenea fenomene se vorbeste cusanian, prin negatie sau negarea negatiei. dar Andrei a reusit sa o faca prin afirmatie.
regret că acest autor nu mai postează. a fost o plăcere să citesc. recunosc, nostalgică. unde sînt liberările de altădată...
pentru textul : Granița devreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deO imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
pentru textul : Vânzătorul de mere deDrăguţ. :)
pentru textul : pogonici love story deEste vorba de viata reala vazuta ca pe un cosmar. Imaginile nu sunt una in continuarea celeilalte, sunt confuze ca si un puzzle. Este o incercare de a scapa de toate obstacolele ("strig") care are ca finalitate refugiul intr-o personalitate de gheata, un "castel funebru", o minte rece.
pentru textul : Teenage angst deatentie, pas cu pas: 1) intri pe textul pe care vrei sa il stergi ca si cum ai edita, completa sau modifica 2) vei observa ca in primul rind exista o optiune unde scrie cu rosu "Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.)" scrii DA in casuta respectiva 3) tastezi EDITEAZA.
pentru textul : DANIEL defaptul că ți-a plăcut prima strofă chiar mă bucură Adrian,o zi frumoasă
pentru textul : Nu doar aripile înalță deer. randul trei 'completez' nu 'complez' să fiu iertată
pentru textul : Noapte bună, copii depoate, într-un registru poetic, moartea este o îndepărtare riscantă și o eroare intensă. sunt multe de spus despre această ultimă absență. unii ar dori să știe, bolnavi fiind, dacă sunt pe moarte sau nu. din nefericire pentru ei nu li se spune întotdeauna. se crede că e mai safe să fie păstrat "secretul"... teorii.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deîmi place acest tip de diarium, poate vei introduce și note de lectură în el... ar fi interesant.
cât despre adevăratul registru al răspunsului la ce este moartea... biblia spune că e un somn. Iisus fiind chemat să o vindece pe fiica lui Iair (aceasta murind până a ajunge el) spune: nu vă speriați, fetița nu a murit ci doarme. eu prefer, din multele alte explicații ale pasajului, pe aceasta. pentru mine moartea este precum un somn. dar aceasta este versiunea religioasă a răspunsului. cu toate acestea, îmi place să privesc această calamitate (moartea) prin ochii lui Dumnezeu... poate greșesc... dar așa îmi place...
dragii mei, va marturisesc, daca mai este nevoie, ca la momentul scrierii acestui text nu aveam absolut nici cea mai vaga idee ca s-ar putea confrunta cu un astfel de feedback. Mi s-a confirmat inca odata ca sint cu totul "out of control" cind se intimpla poezia. Desi chiar si acum am dificultatile mele in a spune ca eu scriu poezie. Nu pot decit sa va spun ca autorul textului ar dori sa nu va dezamageasca daca veti mai citi din textele scrise de el pe viitor. Dar viitorul ramine viitor...
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deAranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deCris, Viorel, Petre, vă mulțumesc pentru trecere și lectură și cuvintele voastre frumoase, cumpănite. să vă fie seara liniștită și frumoasă!
pentru textul : seară rotundă deVă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
pentru textul : Inseparabila dezordine deCu drag,
de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
pentru textul : ce fraged adevăr strivești sub sân deEr. ofensat
pentru textul : Mere târzii deLusinghevole per me, la scelta di tradurre questa poesia. O nouă melodie a refugiului sepiei mele. Îţi mulţumesc pentru alegere.
pentru textul : o inimă ca o sepie (Luminiţa Petrovici) deSapphire, Am recitit prologul încă de aseară. Spun am recitit pentru că îl știam deja, cunoaștem istoria lui. Însă din respect pentru autor, era necesară reînprospătarea memoriei, înainte de a ne aventura într-un comentariu. Cred că prologul a fost gîndit ca o istorisire de sine stătătoare, o replică reușită la acea imagine impusă. Apoi din motive care uneori scapă și autorului, cu atît mai mult cititorului – e ca un dat, o chemare – a apărut dorința de a continua. Lăudabil, spun eu. Doar în ultimul paragraf al prologului „Acum ne pregătim de visat. Nu i-am spus niciodată cât de dureros este pentru mine, abia pot să respir cu toate mașinăriile astea pe mine. Prin gură îmi trec amintiri. Mi-aș dori să am mâini să le desprind pe toate când doarme Arius, să-l abandonez într-un vis, să-l las să se descurce singur, iar eu să îmi întind trupul nou deasupra întregului pământ, să închid ochii și să aștept primul meu vis, prima amintire.”, găsesc țesutul pentru un altoi. Așteptăm simbioza. Și pentru că am luat în calcul încadrarea în timp, nu puteam să ratez asta, scrie negru pe alb « la jumătatea secolului 21 », am întors personajul pe toate fețele, în dorința de a găsi plauzibilă alunecarea lui între cele două stări. Am avut însă doar senzația de cădere. Referitor la ok și la sugestii, firea mea nededulcită la orgolii, nu îmi permite să vin cu variante la textele colegilor mei de site. Însă – iertat să-mi fie- eu aș fi spus - bine, cuvîntul … Referitor la bourbon, firește că am luat în calcul atmosfera din casa Laurei, fireste, am notat că acolo intrau și străini, așadar se justifică ; mă întrebam doar dacă el merge cu nuci etc.Uneori e bine să nu punem toată recuzita în scenă. Știi cum e, realitatea e ca o fată mare de la țară, dacă îi pui pantofi cu toc nu mai crezi în ea. Sigur, acesta e doar un episod, să nu ne grabim încă să tragem concluzii, avem încredere în destinul personajelor. Cu stimă.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deCe stil! Felicitări, ești un autor de urmărit. Seamănă foarte bine, ca apex al rostirii și forță expresivă creată din doar câteva perechi de cuvinte (”orelor fructe”, ”dureros scuturate”, ”seminţele secunde”, ”chipului vis de alături”, cu André Ughetto. Un poet francez contemporan, de factură aparte, care îmi place foarte-foarte mult.
Nu e prea cunoscut, motiv pentru care voi transcrie aici câteva poezii de-ale lui, pentru plăcerea reamintirii și a asocierii pe care mi-a pricinuit-o textul tău, poezii pe care mi le-am notat pe undeva. Poate îți plac și ție și poate chiar te regăsești (menționez că nu mai rețin cui aparține traducerea):
Atunci
”Lupii ninsorii
cu încetineală alunecă
spre fructele pârguite
ale luminii noastre,
deja frigul
își aduce palorile,
agresorii
au gura amară.”
Recoltă
”Îți voi uda singurătatea
cu semințe sfinte
și voi întinde o plasă
ca să te protejeze de păsări.
Sângele ar putea să înflorească de trei ori
înainte de trecerea toamnei.”
Frumos nu? Am să te citesc mai atent și poate mai revin. Mă bucur că am descoperit această ”noapte”.
pentru textul : noapte demelodramatici, stimată Maia. Noroc că suntem la porţile orientului, unde râsul şi ţipătul seamănă atât de mult...
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă desi asta se cheama dat arama pe fata. o zi buna.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor dePagini