în curând se vor sfârşi sărbătorile
iar cadourile voastre vor îmbătrâni
în pod aşteptând cuminţi pe rafturile cu ani
va mai trece o vreme până când
podul de gheaţă se va topi
şi va picura în somnul vostru
amintire cu amintire
dar până atunci
mă voi întoarce la nopţile cu ochii tulburi
blândele mele partenere de veghe
dosite după jucăriile din pluş
măcar acestea nu-mi vor ghici viitorul
numărându-mi în gând paşii cu soţ
şi nu-mi vor cere clipele de tandreţe înapoi
voi contempla nepăsător acest prezent
un steag pâlpâindu-şi lumina afumată
telefonul va suna enervant de trei ori
dar receptorul nu se va clinti din furcă
pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă
sub aripile ei am putea închipui povestea noastră
dar nu voi ridica receptorul
şi nu voi şti dacă ai fost la celălalt capăt al firului
iar ipotetica noastră idilă
va rămâne o amintire fără trecut

uitarea îşi va încinge brâul
adunând de pe buzele mele aburul tău