cine e aproapele, cine e departele?
lumea-un canton părăsit
ca într-un cuibar mă învelesc cu paie
udă de ploaie și nu mai știu
de ce bunicul a îndurat atâta frig
și umilințe în urali
cine e aproapele, cine e departele?
se întrebau unii pe alții
ghemuiți în sicriele de lemn
făceau focul din iasca palmei
și ceaiul din sudoarea inimii
și nu mai întrebau
de ce
după ce au deschis porțile lagărului
prizonierii au plecat convoaie lungi spre casă
cortegii funerare
cașa și pe mașa le-au lăsat la gară
au luat trenul ca o raniță în spate
trecutul greu ca o bârnă
kyдà?
acasă
vedeau din vagon fete cu pestelci silinii
și coade blonde făcându-le cu mâna
vacile ridicau nedumerite ochii căprii
la șarpele de fier
bunicul avea un samovar înăuntru
rece deși toată ziua bea ceai
simțea metalul pe sub piele
la legătura dintre trahee și plămâni
se plângea de întuneric
zilele treceau ca o perie aspră
zgâriat a ajuns la poartă
bunica
cu ochii ei prea negri
a fugit în grădină
apoi la poartă
iar în grădină
iar la poartă
stăi! a oprit-o el luând-o în brațe
în samovar s-a aprins o lumină aburind
Comentarii
koga ion -
când acasă înseamnă "lumina polară" fiecare împătimit este un rege și, precum un rege deposedat, se poate autoîncuraja în singurătatea și ostilitatea exilului exclamând: "natura sunt eu!" iată-ne, prin urmare, ca niște școlari uimiți, așezați în primele rânduri ale unui matineu unde vizionăm un film care atribuie universalității particularități ale toposului și dimensiunii copleșitoare specifice pustietății rusești. exteriorul pare să anuleze exteriorului orice temporalitate, suntem într-un autentic "vid istoric", în care protagoniștilor (acelora care au scăpat cu viață) ciclul care tocmai se încheie le-a anulat orice cardinalitate, iar ciclul care tocmai începe este încă lipsit de o punte de legătură, de o stea polară prin raportare la care omul, această ființă neputincioasă și debusolată atunci când nu ține în mână o armă, să își găsească locul în lumea în care trăiește. și, totuși, în această feneomenologie primordială, ceva închis în caldul nestins al inimii se mai poate parcurge"trecutul greu ca o bârnă/ kyдà?/ acasă". cu drag, Vasile Munteanu
queen margot -
mulțumesc vasile, pentru lectură și aprecieri. te mai aștept. katya