acum trei minute mă jucam cu degetele în cenușa unui șemineu
m-am însingurat în acești 35 de ani
aud tot mai greu de parcă ar exploda obuze între mine și restul
poate sunt o ciornă
privește cum se modifică străzile, cartierul, orașul
cum se șterg nume idei admirate
cum mă simt panicat ca un câine schilodit din senin
și acest dar mă surprinde înfipt în mijlocul țintei acolo unde întreb
Tu cine ești și cât de trist poți fi
de bați la poarta mare cu pumnii
eu cine sunt ca să mă pot ridica
să îmi scutur cenușa de pe mâini să Îți deschid la fel ca acum 20
de ani
am oasele vechi
mai vechi decât cărțile unui anticariat pe care îl vor demola mâine
și viscolește în vintrele nopții și mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă
Comentarii
Excelenta!
Maria - Doina -
35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
dincolo de monitor
yester -
Mariana, nu merit cuvintele tale, dar îți mulțumesc frumos... Când visteria sufletului e plină ea se revarsă, precum în cazul tău ... mi-a făcut bine că ai văzut până în om. Reverență!