«Grădina Maicii Domnului» - hai sa fim seriosi!!! atunci prostituatele de la sosea ce sint? "poamele" «Grădinii Maicii Domnului»?? Iar milioanele de copii avortati ce sint? "poamele stricate" ale «Grădinii Maicii Domnului»?? Hai sa fim seriosi!! e discutabil si daca romania mai are ceva crestin. - ma refeream inauntrul ei, nu in forma exterioara, ca sa fiu bine inteles -
putina smerenie nu ar strica
citind textul, am avut un deja vu: moi, mititel, athiat de publicitate, salivand pe XissTV...la snuf dog ce coboara din susul ecranului cu umbreluta mov, uitandu se ondulat la poeti...apoi EA, intrata in PC, la un CS micut...
un poem-manifest un poem-durere ar trebui să intru în detalii...dar unde eram noi și aceste detalii când voi erați și țintă și armă? mă vei ierta poate, copleșită fiind de imagini atât de expresive: "drapele înfășurate peste trupuri arse cartușe coclite, cochilii moarte în aer țipătul pescărușilor peste aer fumul acru al obuzelor galsul durerii coborât ca o negură peste case" și îmi îngădui să îți ofer această peniță în semn de PACE.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
Uneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
noi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
margas, vezi că se poate?
dacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
multumesc Stefan, am zimbit. "scriitorul Titarenco" nu exista, nici macar pe Google. Iar zimbesc. Este un text scris intr-un fel de alte vremuri, asa zice ca e totusi un text "de frontiera" intre doua feluri de a gindi artistic. Uneori imi este dor de naivitatea primului (stil). Stefan, poate n-ar fi rau sa revezi si reevaluezi ideea dictionarelor si, de ce nu, chiar si pe cea a cognacului. Poate iese ceva. Oricum eu iti multumesc pentru penita. Pomenind de Nicoara Mihali din Maramures m-ai facut sa simt o nostalgie pentru acele locuri si oameni pe unde nu am am mai fost de o mie de ani. Aranca, zimbesc. ..."s-ar goli insusi inefabilul"... iata un citat ce merita sa devina celebru. Totusi ma tot intreb cum s-ar fi spus corect (fiind un substantiv neutru), insusi sau insasi... Multumesc pentru trecere si pentru apreciere, Vasile. Evident, textul fiind probabil sub tipar in zilele astea, sint sanse mici sa mai revin asupra lui. Asa cum ii spuneam si lui Stefan, e un text "al unor vremuri". Poate privesc putin nostalgic citindu-l acum. Expresia "un fel de sacrilegiu" poate forteaza putin sensul dar poate ca in acelasi timp relativizeaza sau evidentiaza relativitatea unui sens care se vrea (in lumea nepoetica) a fi distinct si ferm. La urma urmei ce e sacrilegiul in poezie? "sfisierea umbrei" cred ca a facut cariera de acuma. Desi tu spui ca e desueta eu nu prea imi amintesc sa o fi intilnit. Exista chiar unii care sustin ca m-ar defini sau mi-ar defini scriitura, sau cel putin o parte din ea. Sper sa va mai intilnesc pe aici.
observatii: - nu stiu daca e corect respirare sau respiratie, poate amindoua dar mie respirare imi suna aici putin aiurea - in general am rezerve fata de expresii de genul "priveam linistea", chiar daca finalul vrea sa o expliciteze. ma tem ca ramine totusi o formulare defectuoasa. dar s-ar putea sa ma insel - strivirea degetelor in cele patru colturi de lume, nici aceasta expresie nu ma prea ispiteste poetic ca o nota separata, te-ai gindit vreodata sa scrii si despre alt subiect?
Dinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
Nicholas, :) you obviously missed my big post-Xmas grin here, either because: 1- you never watched 'Life of Brian' - a classic British comedy 2 -.did not have enough brandy-butter on your Xmas pudding. Suggestion? Paste, copy and goof as much as you think is necessary with it on your PC. a happier New Year! Corina
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
Nu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
am uitat ceva:) ... si iubirea e tot mai departe de parca ar trai in stele o singura ora de mi-ai da s-ar preschimba-n odaie luna uite ora a intinerit iar fara noi hai iubitule sa inchiriem un pod in cer pentru intoarcerea ei
da, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
întrebarea mea este, chiar nu vă deranjează să confundaţi manelele cu poezia? sper să nu supere întrebarea dar am senzaţia (citind textul de mai sus) că nu distingeţi intre cele două.
faina starea omului apartinand omenirii vremii lui! mi-a placut "dumnezeul simplu cu mdalia la gat", chiar daca de multa vreme nu mai esti de acord cu el. in rest, dulcele chin al punerii literelor in word:) tare imi placu, multam!
ma bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.
mulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
Mi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
«Grădina Maicii Domnului» - hai sa fim seriosi!!! atunci prostituatele de la sosea ce sint? "poamele" «Grădinii Maicii Domnului»?? Iar milioanele de copii avortati ce sint? "poamele stricate" ale «Grădinii Maicii Domnului»?? Hai sa fim seriosi!! e discutabil si daca romania mai are ceva crestin. - ma refeream inauntrul ei, nu in forma exterioara, ca sa fiu bine inteles -
pentru textul : Fanii lui Cristos deputina smerenie nu ar strica
mai trebuie lucrat, cum bine zici, Virgil. deocamdată nu pot să mă desprind de el până la acea obiectivitate.mulțumesc frumos de sugestii.contează.
pentru textul : ploaia nu face sex cu oricine decitind textul, am avut un deja vu: moi, mititel, athiat de publicitate, salivand pe XissTV...la snuf dog ce coboara din susul ecranului cu umbreluta mov, uitandu se ondulat la poeti...apoi EA, intrata in PC, la un CS micut...
pentru textul : Femme fatale deun poem-manifest un poem-durere ar trebui să intru în detalii...dar unde eram noi și aceste detalii când voi erați și țintă și armă? mă vei ierta poate, copleșită fiind de imagini atât de expresive: "drapele înfășurate peste trupuri arse cartușe coclite, cochilii moarte în aer țipătul pescărușilor peste aer fumul acru al obuzelor galsul durerii coborât ca o negură peste case" și îmi îngădui să îți ofer această peniță în semn de PACE.
pentru textul : Dupa război și un an, ora șase. dece faceti domnu' buricea? ati inceput sa incurcati borcanele?
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deI don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deErata: două biografii care
pentru textul : prezervativ deDjamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
pentru textul : Zimţii deUneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
pentru textul : Curtea miracolelor denoi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
margas, vezi că se poate?
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dedacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
nu vă temeți! o să-mi vină și mie rândul și promit s-o fac în modul cel mai serios.
pentru textul : ... și au numit-o carte demultumesc Stefan, am zimbit. "scriitorul Titarenco" nu exista, nici macar pe Google. Iar zimbesc. Este un text scris intr-un fel de alte vremuri, asa zice ca e totusi un text "de frontiera" intre doua feluri de a gindi artistic. Uneori imi este dor de naivitatea primului (stil). Stefan, poate n-ar fi rau sa revezi si reevaluezi ideea dictionarelor si, de ce nu, chiar si pe cea a cognacului. Poate iese ceva. Oricum eu iti multumesc pentru penita. Pomenind de Nicoara Mihali din Maramures m-ai facut sa simt o nostalgie pentru acele locuri si oameni pe unde nu am am mai fost de o mie de ani. Aranca, zimbesc. ..."s-ar goli insusi inefabilul"... iata un citat ce merita sa devina celebru. Totusi ma tot intreb cum s-ar fi spus corect (fiind un substantiv neutru), insusi sau insasi... Multumesc pentru trecere si pentru apreciere, Vasile. Evident, textul fiind probabil sub tipar in zilele astea, sint sanse mici sa mai revin asupra lui. Asa cum ii spuneam si lui Stefan, e un text "al unor vremuri". Poate privesc putin nostalgic citindu-l acum. Expresia "un fel de sacrilegiu" poate forteaza putin sensul dar poate ca in acelasi timp relativizeaza sau evidentiaza relativitatea unui sens care se vrea (in lumea nepoetica) a fi distinct si ferm. La urma urmei ce e sacrilegiul in poezie? "sfisierea umbrei" cred ca a facut cariera de acuma. Desi tu spui ca e desueta eu nu prea imi amintesc sa o fi intilnit. Exista chiar unii care sustin ca m-ar defini sau mi-ar defini scriitura, sau cel putin o parte din ea. Sper sa va mai intilnesc pe aici.
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deFoarte fain! Unifică poezia pe de hermeneia, ăsta e un fel de mic dar de Crăciun, nu? :)
pentru textul : aşa a spus el deobservatii: - nu stiu daca e corect respirare sau respiratie, poate amindoua dar mie respirare imi suna aici putin aiurea - in general am rezerve fata de expresii de genul "priveam linistea", chiar daca finalul vrea sa o expliciteze. ma tem ca ramine totusi o formulare defectuoasa. dar s-ar putea sa ma insel - strivirea degetelor in cele patru colturi de lume, nici aceasta expresie nu ma prea ispiteste poetic ca o nota separata, te-ai gindit vreodata sa scrii si despre alt subiect?
pentru textul : Imperfect deStiam fotografiile artistei Tibick Indrikova. E foarte talentata.
pentru textul : Bird no 44 deDinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
pentru textul : ultimul zvâc deMulțumesc vouă ce poate fi mai frumos decât să comunicăm ?
pentru textul : ultima lună deEste meritul Hermeneiei să o recunoaștem că ne găzduiește.
Nicholas, :) you obviously missed my big post-Xmas grin here, either because: 1- you never watched 'Life of Brian' - a classic British comedy 2 -.did not have enough brandy-butter on your Xmas pudding. Suggestion? Paste, copy and goof as much as you think is necessary with it on your PC. a happier New Year! Corina
pentru textul : The good life deProfetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă destrofa a treia scartaie, "scaieți ai răbdării " par prea infipti metaforic vorbind, in ceva altfel construit. ce parere ai?
pentru textul : zidul dintre mine și ceilalți deNu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
pentru textul : iertarea după Simion deAre dreptate Ialin. Text acceptabil si...atat
pentru textul : Grădina japoneză deam uitat ceva:) ... si iubirea e tot mai departe de parca ar trai in stele o singura ora de mi-ai da s-ar preschimba-n odaie luna uite ora a intinerit iar fara noi hai iubitule sa inchiriem un pod in cer pentru intoarcerea ei
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deE simpatioc, dar "amuşină" e pur şi simplu pretenţie.
pentru textul : vânătoare deda, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deîntrebarea mea este, chiar nu vă deranjează să confundaţi manelele cu poezia? sper să nu supere întrebarea dar am senzaţia (citind textul de mai sus) că nu distingeţi intre cele două.
pentru textul : Cald defaina starea omului apartinand omenirii vremii lui! mi-a placut "dumnezeul simplu cu mdalia la gat", chiar daca de multa vreme nu mai esti de acord cu el. in rest, dulcele chin al punerii literelor in word:) tare imi placu, multam!
pentru textul : al doilea psalm mondial dema bucura revenirea dvs la textele mele si incercarea onesta de a va exprima punctul de vedere, indiferent de eventualele neintelegeri si neacorduri. observasem deja ca ma cititi si va multumesc ptr. asta. sper sa merit atentia dvs. si nu numai. sincer, ma simt bine aici, pe H, onorat de ospitalitatea si spiritul acestui site aici, dinamica acestui colaj este clara, la fel polii si structura lui. titlul poate fi aplicat strict divinitatii sau neavand nicio legatura cu dzeu sau si/si. aici nu am facut chei de lectura ptr ca nu cred in existenta strabismului poetic va multumesc si va astept la urmatorul text.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc demulțumesc de trecere. GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline și bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât și spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. și grebeni] /<sl. grebeni
pentru textul : verdegri deMi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
cheers!
pentru textul : gripa dePagini