Iată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
Este un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
Primele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
Iată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
Am folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
textul abundă de expresii contorsionate care sînt mai degrabă inestetice:
„mai îngrozitor decât la acest târziu”,
„aşa cum şi Dumnezeu se lasă faţă de oameni perverşi”,
etc.
apoi, această ruptură a cursivității de la un vers la altul (care am mai întîlnit-o în textele tale) creează un oarecare disconfort. o poezie trebuie să te facă să vrei să o mai citești, nu să te simți că te poticnești citind-o. părerea mea este că ți-ar prinde bine dacă ți-ai citi textele cu voce tare, rar și clar înainte de a le posta. iar dacă ție îți sună bine...
Inversiunile nu mai au nicio trecere, cel puţin nu în poezia modernă. Nici topica specifică secolului 19. Nici chiar simbolurile, cu atât mai mutl cele antice. Prin folosire, au devenit concepte fără conţinut. Apoi, expresia ta este retorică, bombastică pe axa înţelepciunii şi fără nicio tangenţă estetică. Cu alte cuvinte - vorbe mari, ide puţine, trăire plată, poetizare.
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
sunt mai multe texte aici, chiar daca le uneste privirea dintre iubitor si iubit. prima strofa cel putin contine o aglomerare de simboluri care conduce la saturatie si refuz. cele doua mari secvente pe care le vad eu aici ( paianjenul si craciunul) ar functiona mai bine separat
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
imi place! dupa ce ai gasit ochelarii pamantului e simplu sa descifrezi prima si ultima strofa:) multumesc de trecere. te citesc, sa stii! doar ca sunt un ciudat cand comentez... stii tu, boala veche:)
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
Cristina, eu am înțeles mesajul principal din mediana comentariului tău și care, deși lamentabil, este justificabil.
Și sper să văd pe mai departe texte mai bune pe H sub semnătura ta.
Pentru că lipsa (aparentă) a altor alternative nu justifică niciodată alegerile greșite.
Și cu atât mai puțin (în cazul nostru) lipsa de har.
sincer acum realizez si eu ca partea cu maimuta e in plus
un sfarsit in universul nostru este de fapt Big-Bang in altul
multumesc de citire si sfaturi
Ps: sunt nou si nu stiu daca pot modifica textul
Imagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
Lucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
nu-ți fă probleme Vio_B. nu îți ia nimeni capul dacă îți exprimi o părere pe hermeneia. în orice caz nu eu. în ce privește restul, te las pe tine să scrii poezele cu giugiuleli, floricele și căldurică. te prinde. parol.
categoric, nu mai e loc de amanare, domnule Smaraghitan Calin. fara vreo umbra de ironie, trebuie sa ma apuc sa scriu lucruri importante. de maine o sa am de toate cate un pic. sper sa ma ajute un simplu somn sanatos. noapte buna va doresc domnule Smaraghtan Calin si sper din tot sufletul sa ne mai intalnim in acest spatiu virtial. Va sunt extrem de recunoscatoare ca ma aduceti pe pisa corect, cand am inceput sa schiopatez vizibil. noapte buna Va urez inca o data domnul Smaraghitan si multumesc.
Multumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hai sa-ti spun ceva amuzant: dupa primele doua fraze, am citit cu gura cascata textul. Multumesc pentru o lectura placuta! Cam atat vroiam sa-ti spun.
pentru textul : there are no new messages in your inbox deam uitat penita :) scuze o acord acum petre
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deeste o idee, dar in original e altfel...
pentru textul : I hear only the sea, my love de"şi nu vedeţi"
pentru textul : unic vers deIată o poezie simplă și cu gesturi delicate. Îmi place schimbarea tonalității, a ritmului din final: "și mă gândesc mai există, nu-i așa? clipe care mai explodează, devin aștri și poartă nume de femeie" . E inedită ideea de a face poezie din ceva atât de comercial (când am văzut titlul, mi-am adus aminte că trebuie să-mi sun agentul avon!!!!-și cred că nu numai eu! ). Poezie e pretutindeni. N-am înțeles cifra patru, în filozofie înseamnă perfecțiune, dar aici trebuie să fie un mesaj mai direct. Mă mai gândesc și mâine, nu trebuie să spui. Felicitări pentru ideea poetică!
pentru textul : avon cosmetics deEste un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pentru textul : iarna dePrimele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aș încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenționt din titlu că e vorba de un desen și ai accentuat acest aspect în primul vers.
pentru textul : Desen deIată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
P.S. - este ea.... poezia?
pentru textul : cercuri de ape deAm folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
pentru textul : Drumul care nu există detextul abundă de expresii contorsionate care sînt mai degrabă inestetice:
pentru textul : De la prima frunză căzută de„mai îngrozitor decât la acest târziu”,
„aşa cum şi Dumnezeu se lasă faţă de oameni perverşi”,
etc.
apoi, această ruptură a cursivității de la un vers la altul (care am mai întîlnit-o în textele tale) creează un oarecare disconfort. o poezie trebuie să te facă să vrei să o mai citești, nu să te simți că te poticnești citind-o. părerea mea este că ți-ar prinde bine dacă ți-ai citi textele cu voce tare, rar și clar înainte de a le posta. iar dacă ție îți sună bine...
Inversiunile nu mai au nicio trecere, cel puţin nu în poezia modernă. Nici topica specifică secolului 19. Nici chiar simbolurile, cu atât mai mutl cele antice. Prin folosire, au devenit concepte fără conţinut. Apoi, expresia ta este retorică, bombastică pe axa înţelepciunii şi fără nicio tangenţă estetică. Cu alte cuvinte - vorbe mari, ide puţine, trăire plată, poetizare.
pentru textul : poem elizabethan de:) care-i om si care-i caine?... ai dreptate, dupa atata istorie e lesne de facut diferenta. Numa' de bine!
pentru textul : până târziu câinele meu deNu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
sunt mai multe texte aici, chiar daca le uneste privirea dintre iubitor si iubit. prima strofa cel putin contine o aglomerare de simboluri care conduce la saturatie si refuz. cele doua mari secvente pe care le vad eu aici ( paianjenul si craciunul) ar functiona mai bine separat
pentru textul : Film mut deRar ma entuziazmez. De data asta da. Prins de ritmul si muzicalitatea textului, imi e greu sa-l comentez. Deocamdata. Sper sa revin.
pentru textul : Stanțe pustii deIată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
pentru textul : Andante deimi place! dupa ce ai gasit ochelarii pamantului e simplu sa descifrezi prima si ultima strofa:) multumesc de trecere. te citesc, sa stii! doar ca sunt un ciudat cand comentez... stii tu, boala veche:)
pentru textul : cuvinte de jurnal depoemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
pentru textul : uneori femeia desonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng deCristina, eu am înțeles mesajul principal din mediana comentariului tău și care, deși lamentabil, este justificabil.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deȘi sper să văd pe mai departe texte mai bune pe H sub semnătura ta.
Pentru că lipsa (aparentă) a altor alternative nu justifică niciodată alegerile greșite.
Și cu atât mai puțin (în cazul nostru) lipsa de har.
sincer acum realizez si eu ca partea cu maimuta e in plus
pentru textul : Capăt de drum deun sfarsit in universul nostru este de fapt Big-Bang in altul
multumesc de citire si sfaturi
Ps: sunt nou si nu stiu daca pot modifica textul
Imagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
pentru textul : Extazul final de"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
err: agreSiune
pentru textul : suferinţă deMa deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
pentru textul : Uneori sufletul meu denu-ți fă probleme Vio_B. nu îți ia nimeni capul dacă îți exprimi o părere pe hermeneia. în orice caz nu eu. în ce privește restul, te las pe tine să scrii poezele cu giugiuleli, floricele și căldurică. te prinde. parol.
pentru textul : abjectivalia decategoric, nu mai e loc de amanare, domnule Smaraghitan Calin. fara vreo umbra de ironie, trebuie sa ma apuc sa scriu lucruri importante. de maine o sa am de toate cate un pic. sper sa ma ajute un simplu somn sanatos. noapte buna va doresc domnule Smaraghtan Calin si sper din tot sufletul sa ne mai intalnim in acest spatiu virtial. Va sunt extrem de recunoscatoare ca ma aduceti pe pisa corect, cand am inceput sa schiopatez vizibil. noapte buna Va urez inca o data domnul Smaraghitan si multumesc.
pentru textul : zgomote deMultumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă dePagini