Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
Sfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
nu cred că te avantajează ingambamentul. e drept, cu el poți ascunde stângăcii și da o oarecare fluență, dar în cazul tău pentru next level ar trebui să îi spui pa!
însă acest text are multe cuvinte care nu mai spun nimic, uite și tu: feminină și tandră noaptea/ ca un lanț dezlegat/ zornăind departe de/ stele/ ne strânge încă pe mână. ai din start :feminină, tandră,noaptea,lanț, stele (come on!), mână... bașca (dupe cum ar spune alții) faptul că e final de text, unde îți trebuie ceva puternic, surprinzător.
în fine, am căutat ceva care să-mi placă, mai caut în următoarele texte. dar nu insist.
numai în subterane se poate vedea clar ca lumina zilei în dimineața ei somnolentă într-un interval de milisecunde și-o zăpăceală din aia browniană cum lucrurile se precipită să existe de parcă s-ar teme vezi doamne să le surprinzi în lumea goală aici mă hrănește aerul aici mă încălzește pămîntul în rest orice amintire se face trup se face suflet o lumește cosmic cu o grabă mai degrabă comică ah mîinile mele sunt drăgăstos de vii și sunt cea mai regală cea mai dumnezeiască dintre cerșetorii
doua versuri mi au atras atentia in mod deosebit ; "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată" si "Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." la mai multe iubiri! perfida ori ba, ea e ea.
acest text tinde asimptotic spre poezie, sunt note disparate in jurul ideii de iubire, remarc anumite expresii, (imi place in mod deosebit ,,tesatura de stringuri'', iata calchierea englezescului string/s=corzi, sper ca am decriptat corect) parerea mea e ca nu scrii chiar rau, promiti insa amesteci prea tare niste lucruri iar amestecul e neomogen... limbajul il face sa devina putin neaccesibil, e pretentios scris.. e mai mult cerebral decat afect poate de aceea nu sensibilizeaza... in poezie cerebralul e invaluit in afect si nu dezgolit de acesta (desigur e o opinie) mai poate fi interpretat si prin incercarea eului liric de a/si camufla adevaratele trairi in spatele cuvintelor si notiunilor .. mesajul lui e invers proportional cu alambicitatea discursului ////iubind, ne innobilam..si tu si eu, aproapele sau departele...//// asa/i?
de la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
mulţumesc pentru citire/com./obs.
referitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
Andule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
"m-aş fii îngrămădit şi eu"
Poet, poet, aşadar nonconformist, dar în privinţa ortografiei ar fi bine să ne conformăm normelor în vigoare...
Pentru că, altminteri, am putea scrie şi aşa:" ma-ş fi-i îngrămădi-t şi eu"!
dom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
sa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
Da, e mult mai bine așa cum ai modificat. Nu cred că a condensa exprimarea e întotdeauna o soluție. (Suntem subiectivi. Dar îmi place mai mult "planând" decât "plutind", pentru că primul e liniște, al doilea mai mult entropic).
Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
Bucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
nu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
te astept cu drag
poemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
Nu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
Cu motiv sau fara, gândul ma duce la rastignirea lui Iisus. Si asta pare putin fortat. Desi nu a fost numai el crucificat. Dar singurul rastignit.Cu cele bune.
habar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
Reactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
Apropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
chei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
pentru textul : atât de absurd deSfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
nu am ce să mai spun alături de această părere complexă și milităroasă, decât: muțumesc! te aștept la fel de obiectivă.
pentru textul : Suflare de vânt denu cred că te avantajează ingambamentul. e drept, cu el poți ascunde stângăcii și da o oarecare fluență, dar în cazul tău pentru next level ar trebui să îi spui pa!
însă acest text are multe cuvinte care nu mai spun nimic, uite și tu: feminină și tandră noaptea/ ca un lanț dezlegat/ zornăind departe de/ stele/ ne strânge încă pe mână. ai din start :feminină, tandră,noaptea,lanț, stele (come on!), mână... bașca (dupe cum ar spune alții) faptul că e final de text, unde îți trebuie ceva puternic, surprinzător.
pentru textul : lanţuri deîn fine, am căutat ceva care să-mi placă, mai caut în următoarele texte. dar nu insist.
Este o "incantare" ca se mai scriu versuri de dragoste, cu atata maiestrie. Adriana
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deVersurile surprind pe alocuri printr-un timbru aparte, cu influenţe grave, dar plăcute
pentru textul : jurnalul x deAlma, nu e nevoie de telefon. Poți să-mi explici și aici, în subsolul textului: ce de fapt ai vrut să spui și ce nu am înțeles eu? Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deSună foarte interesant şi zglobiduş la prima vedere, dar e un zâmbet discret, necesar spunerii lucururilor serioase.
pentru textul : necum denumai în subterane se poate vedea clar ca lumina zilei în dimineața ei somnolentă într-un interval de milisecunde și-o zăpăceală din aia browniană cum lucrurile se precipită să existe de parcă s-ar teme vezi doamne să le surprinzi în lumea goală aici mă hrănește aerul aici mă încălzește pămîntul în rest orice amintire se face trup se face suflet o lumește cosmic cu o grabă mai degrabă comică ah mîinile mele sunt drăgăstos de vii și sunt cea mai regală cea mai dumnezeiască dintre cerșetorii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 dedoua versuri mi au atras atentia in mod deosebit ; "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată" si "Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." la mai multe iubiri! perfida ori ba, ea e ea.
pentru textul : Sonet 148 deacest text tinde asimptotic spre poezie, sunt note disparate in jurul ideii de iubire, remarc anumite expresii, (imi place in mod deosebit ,,tesatura de stringuri'', iata calchierea englezescului string/s=corzi, sper ca am decriptat corect) parerea mea e ca nu scrii chiar rau, promiti insa amesteci prea tare niste lucruri iar amestecul e neomogen... limbajul il face sa devina putin neaccesibil, e pretentios scris.. e mai mult cerebral decat afect poate de aceea nu sensibilizeaza... in poezie cerebralul e invaluit in afect si nu dezgolit de acesta (desigur e o opinie) mai poate fi interpretat si prin incercarea eului liric de a/si camufla adevaratele trairi in spatele cuvintelor si notiunilor .. mesajul lui e invers proportional cu alambicitatea discursului ////iubind, ne innobilam..si tu si eu, aproapele sau departele...//// asa/i?
pentru textul : binecuvântat fie numele tău, entropie dede la "si nu inteleg" poate fi compus un poem. in sus e foarte crunt. si mi-e frica de petale cum scancesc ele..oare de ce nu se mai opresc, sa bea ele ceva?
pentru textul : coloana ultimului templu demulţumesc pentru citire/com./obs.
pentru textul : tablou domestic cu înger dereferitor la unele observaţii îl rog pe Andu Moldovan să numere cam cîte bip-uri ar trebui să pună în poeziile sau com. pe care le semnează iar pe Virgil să-urile din penultima sa postare. o să fie o surpriză. dacă tot cîntărim măcar să fim consecvenţi.
prozodie? nu – mi propun, eu sînt atent la sonoritate la fluenţa în rostire.
Andule, eu nu scriu capodopere, iar acest text, după cum sesizezi tu subtil, nu îmi este reprezentativ. Totuși el are un rost! Aș spune primăvara, astenia de primăvară în nici un caz:)! Bianca, ești de o eleganță demnă de admirat la un moderator. Ce frumos îl trimiți tu pe Andu și la alte pagini de pe hermeneia:)! Apreciez!:) cordial,(adicătealea dinspre cord) paul
pentru textul : Dansează! de"m-aş fii îngrămădit şi eu"
pentru textul : funeralii dePoet, poet, aşadar nonconformist, dar în privinţa ortografiei ar fi bine să ne conformăm normelor în vigoare...
Pentru că, altminteri, am putea scrie şi aşa:" ma-ş fi-i îngrămădi-t şi eu"!
dom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
pentru textul : În Irlanda dein primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) desa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Rezolvarea misterelor din primele părţi are un uşor iz americănesc, iar personalităţile multiple ale Luizei, îmi amintesc de "Psycho". În schimb, finalul a fost mai uşor de înţeles şi apreciat. Experienţa ta de medicinistă imprimă textului tuşe autentice. Altcineva nu poate decât să şi le imagineze/deformeze prin utilizarea unor clişee din filme sau cu celebrul tablou al lui Rembrandt- "Lecţia de anatomie a doctorului Tulp".
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deTextul de faţă ce are? Nu înţeleg?
Aştept o explicaţie.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
Da, e mult mai bine așa cum ai modificat. Nu cred că a condensa exprimarea e întotdeauna o soluție. (Suntem subiectivi. Dar îmi place mai mult "planând" decât "plutind", pentru că primul e liniște, al doilea mai mult entropic).
pentru textul : a space between perceptions deRaluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
pentru textul : desperado deBucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
pentru textul : Copilul Li - Bo denu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
pentru textul : rânduri fără poezie dete astept cu drag
poemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
pentru textul : TDPMN deNu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
pentru textul : Un întreg fragmentat deCu motiv sau fara, gândul ma duce la rastignirea lui Iisus. Si asta pare putin fortat. Desi nu a fost numai el crucificat. Dar singurul rastignit.Cu cele bune.
pentru textul : voluntariat pentru schimbul de noapte dehabar nu am cine este mătaseman. și nici ce sînt „mătaseri” prin românia. despre poem, cred că e al momentului. și cred că este și bine. la urma urmei probabil că nu ai monopol pe aprecierea momentului, nu?
pentru textul : nebunul se crede poet deReactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) deApropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
Andu, nu ascult Compact. De fapt NICI NU STIU cine e Compact. Asa ca am un alibi perfect. Finalul imi apartine in totalitate. Despre "promisiunile violate" daca as fi spus pe la spate ar fi fost ridicol de banal. Aproape manelist. Eu prefer insa sa am stil. Stilul sugestivitatii. La urma urmei am senzatia ca tu esti pasionat de cit de brutala si trosnitoare e o imagine. Eu nu ma dau in vint dupa asa ceva. Ma intereseaza mai mult complexitatea senzatiei reverberate in cititor decit valoarea pornografica. Anyway, cam asa ceva.
pentru textul : oglinda lui moebius dechei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
pentru textul : karuna dePe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
pentru textul : e bună tipa dePagini