Virgil acum te lansezi tu in a face afirmatii gratuite si grave. Daca ai fi citit atent ai fi vazut ca unii in familia mea au murit in inchisoare tocmai pentru ca au fost impotriva regimului comunist. Stiu foarte bine despre ce este vorba si in cazul meu nu este vorba doar de o gagara ieftina. cum sa inteleg eu afirmatia ta? "Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana" decat ca ofensatoare. Pentru aceasta, daca esti omul care cred eu ca esti, iti vei cere scuze. Oricum ar fi n-ai inteles ca eu ma refeream la ce ai scris tu, la faptul ca este ilogic sa colaborezi cu un curent ideologic la care poti eventual sa aderi si sa-l sustii. Poti colabora cu promotorii unei astfel de ideologii. deci problema strica de logica si scriere corecta. La fel nu ai inteles ca nu despre tine spuneam ca ai facut traduceri tendentioase ale Bibliei pentru ca nu ti-am dat atata credit ci despre cei care au pus bazele "noului crestinism". Aici rad in hohote "Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului". Ma tem ca nu ai inteles. Mie imi place nespus de mult teatrul insa nu-l pot amesteca si substitui unei slujbe religioase.Despre asta era vorba. Eu ridic manusa in ceea ce priveste realizarea unei polemici pe teme teologice si sunt dispus sa discutam fara patima cu privire la credintele noastre. Am suficiente resurse pentru a sustine un astfel de dialog. Iti sugerez sa iti expui punctul de vedere pe un text de o jumatate de pagina in care sa problematizezi si in subsolul caruia sa ne expunem fiecare dintre noi parerile. Vom putea discuta civilizat si despre oratio mentis ori isihasm cum i se mai spune, despre coborarea mintii in inima, ca sa poti intelege ce a vrut sa spuna apostolul Pavel in fragmentul citat de tine. Vom putea discuta la obiect despre diferentele intre catolicism, ortodoxism si protestantism ori neoprotestanti, despre cum adevarul s-a trunchiat in asa masura incat nu exista o unitate spirituala ci o separatie la nivelul neoprotestantismului, despe cat de contestati au fost la inceput anabaptistii chiar de care lutherani (ajungandu-se chia la suprimarea fizica a taranilor care se botezau a doua oara), despre Helwys si impartiea in baptisti particulari si baptisti generali, depre calvini si puritani, despre adevarul fragmentat in baptistii vointei, baptistii vechi, baptistii de sambata, despre baptistii celor sase principii, despre unitarieni, baptistii cufundatori si care or mai fi. Apoi ar fi penticostalii, biserica crestina dupa evanghelie, adventistii de ziua a saptea, sectele milenariste, despre cum doi predicatori prezbiterieni au infiintat secta ucenicilor. Despre cum fiecare dintre acestia sunt convinsi ca spun adevarul. Despre succesiunea apostolică sacramentală in catolicism, despre aggiornamento etc. Daca in ortodoxie se pune mai mult accentul pe traire, poate ca nu stii, dragul meu, faptul ca in cazul catolicilor suntem destul de bine pusi la punct si din punct de vedere teoretic :)
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
Matei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
Un poem curios. Final ciudat: in una din cartile mele si eu am scris: "ca o poveste spusa unor particule ascultatoare de strontiu". Nu, nu ne opreste nimeni sa gandim mai repede unul decat altul sau, cu indulgenta - concomitent. E interesant de remarcat faptul ca, citind zilnic ceva din ceea ce scriu contemporanii mei, desopar tot mai ades asemanari surprinzatoare. Nu plagiat, nu furt intelectual! Idei tulburatoare aflate in puterea altor cuvinte, atata tot. Candva m-am apucat de scrierea unui dictionar al ideilor, al circulatiei lor intr-o forma schimbata. Cu rusine recunosc: nu l-am realizat. Ar fi fost ceva ca si dictionarul de rime al lui Eminescu, actualizat dupa standardele moderne ale poeziei de azi. S-a dus si acest proiect, ca multe altele. Sa revin: fara nici un fel de lingusire, aveti o penita de aur pentru poem. Motivatie: poate pentru ca si eu scriu poezie in acest fel (ori stil?), poate pentru ca nici un poet n-are nimic de pierdut in momentul in care societatea il obliga sa devina bogat, ca ea. Motivatie 2: citind "de ce nu spunem tot" mi-am imaginat ca este recitat de alt poet, Nicoara Mihali, din Maramures. Mi-am luat o sticla de coniac si am scris cele de fata. Ma voi uita pe google, poate aflu mai multe despre scriitorul Titarenco. Sa aveti pace, Dancus
Citind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
este un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
te felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
sînt la vîrsta la care încep să cred că sufletul există
uite aici sub coaste în dreapta
îl simt cum mă doare mai ales noaptea în somn
i-am spus și lui Nathalie
femeie dacă vei vedea o lumină mare ieșindu-mi prin carne
să nu te sperii e doar umbra mea de copil uitată în mine-
inainte imi placea Labiș, acum imi place și Labis!
O poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Gorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
Am citit cu plăcere și acest fragment. " vârteje de pietre", deși este corectă și această formă de plural, parcă mai bine sună "vârtejuri". "imi comandase lansetă special pentru mine." Cred că ar trebui o virgulă după "lansetă". Sfârșitul fragmentului este un pic previzibil.
cu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
si de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
Multumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
"de parcă ar dormi treji" sună cam disonant si inestetic
finalul te face sa te oprești și să cauți să îl înțelegi. probbail din cauza ambiguității dar mi se pare puțin am simpluț textul
observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil acum te lansezi tu in a face afirmatii gratuite si grave. Daca ai fi citit atent ai fi vazut ca unii in familia mea au murit in inchisoare tocmai pentru ca au fost impotriva regimului comunist. Stiu foarte bine despre ce este vorba si in cazul meu nu este vorba doar de o gagara ieftina. cum sa inteleg eu afirmatia ta? "Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana" decat ca ofensatoare. Pentru aceasta, daca esti omul care cred eu ca esti, iti vei cere scuze. Oricum ar fi n-ai inteles ca eu ma refeream la ce ai scris tu, la faptul ca este ilogic sa colaborezi cu un curent ideologic la care poti eventual sa aderi si sa-l sustii. Poti colabora cu promotorii unei astfel de ideologii. deci problema strica de logica si scriere corecta. La fel nu ai inteles ca nu despre tine spuneam ca ai facut traduceri tendentioase ale Bibliei pentru ca nu ti-am dat atata credit ci despre cei care au pus bazele "noului crestinism". Aici rad in hohote "Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului". Ma tem ca nu ai inteles. Mie imi place nespus de mult teatrul insa nu-l pot amesteca si substitui unei slujbe religioase.Despre asta era vorba. Eu ridic manusa in ceea ce priveste realizarea unei polemici pe teme teologice si sunt dispus sa discutam fara patima cu privire la credintele noastre. Am suficiente resurse pentru a sustine un astfel de dialog. Iti sugerez sa iti expui punctul de vedere pe un text de o jumatate de pagina in care sa problematizezi si in subsolul caruia sa ne expunem fiecare dintre noi parerile. Vom putea discuta civilizat si despre oratio mentis ori isihasm cum i se mai spune, despre coborarea mintii in inima, ca sa poti intelege ce a vrut sa spuna apostolul Pavel in fragmentul citat de tine. Vom putea discuta la obiect despre diferentele intre catolicism, ortodoxism si protestantism ori neoprotestanti, despre cum adevarul s-a trunchiat in asa masura incat nu exista o unitate spirituala ci o separatie la nivelul neoprotestantismului, despe cat de contestati au fost la inceput anabaptistii chiar de care lutherani (ajungandu-se chia la suprimarea fizica a taranilor care se botezau a doua oara), despre Helwys si impartiea in baptisti particulari si baptisti generali, depre calvini si puritani, despre adevarul fragmentat in baptistii vointei, baptistii vechi, baptistii de sambata, despre baptistii celor sase principii, despre unitarieni, baptistii cufundatori si care or mai fi. Apoi ar fi penticostalii, biserica crestina dupa evanghelie, adventistii de ziua a saptea, sectele milenariste, despre cum doi predicatori prezbiterieni au infiintat secta ucenicilor. Despre cum fiecare dintre acestia sunt convinsi ca spun adevarul. Despre succesiunea apostolică sacramentală in catolicism, despre aggiornamento etc. Daca in ortodoxie se pune mai mult accentul pe traire, poate ca nu stii, dragul meu, faptul ca in cazul catolicilor suntem destul de bine pusi la punct si din punct de vedere teoretic :)
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit depe cat de simplu pe atat de frumos, graul galben, camasa pe podea in ultima noapte de dragoste , prima zi de despartire ..cantec , absolut..
pentru textul : cîntec de legănat grîul deS-ar putea... Ce dacă are semnificație în românește cât și în rusește? Există echivalent și în limba franceză.
pentru textul : cine-mi va deschide deMulțumim frumos.
pentru textul : De Nașterea Domnului deMulțumesc Matei. Mai exact cinci ani și trei zile. Am vrut să scriu ceva despre dar am amînat pentru cîteva zile.
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deBlestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile deAranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.
pentru textul : Decor cu îngeri deMatei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
pentru textul : starea hermeneia deUn poem curios. Final ciudat: in una din cartile mele si eu am scris: "ca o poveste spusa unor particule ascultatoare de strontiu". Nu, nu ne opreste nimeni sa gandim mai repede unul decat altul sau, cu indulgenta - concomitent. E interesant de remarcat faptul ca, citind zilnic ceva din ceea ce scriu contemporanii mei, desopar tot mai ades asemanari surprinzatoare. Nu plagiat, nu furt intelectual! Idei tulburatoare aflate in puterea altor cuvinte, atata tot. Candva m-am apucat de scrierea unui dictionar al ideilor, al circulatiei lor intr-o forma schimbata. Cu rusine recunosc: nu l-am realizat. Ar fi fost ceva ca si dictionarul de rime al lui Eminescu, actualizat dupa standardele moderne ale poeziei de azi. S-a dus si acest proiect, ca multe altele. Sa revin: fara nici un fel de lingusire, aveti o penita de aur pentru poem. Motivatie: poate pentru ca si eu scriu poezie in acest fel (ori stil?), poate pentru ca nici un poet n-are nimic de pierdut in momentul in care societatea il obliga sa devina bogat, ca ea. Motivatie 2: citind "de ce nu spunem tot" mi-am imaginat ca este recitat de alt poet, Nicoara Mihali, din Maramures. Mi-am luat o sticla de coniac si am scris cele de fata. Ma voi uita pe google, poate aflu mai multe despre scriitorul Titarenco. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deCitind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
pentru textul : Prima ninsoare demi-a fost un pic teamă de acest final. Dacă însă este apreciat de tine şi de Adriana m-am liniştit.
Cu prietenie
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deeste un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dete felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
e un text mai vechi... il sterg , multumesc ...
pentru textul : Iubire de cocalar deAmin...
pentru textul : gorunul cunoaşterii desînt la vîrsta la care încep să cred că sufletul există
uite aici sub coaste în dreapta
îl simt cum mă doare mai ales noaptea în somn
i-am spus și lui Nathalie
femeie dacă vei vedea o lumină mare ieșindu-mi prin carne
să nu te sperii e doar umbra mea de copil uitată în mine-
inainte imi placea Labiș, acum imi place și Labis!
pentru textul : casa cu numărul osutășaptezecișicinci deultima strofa e un adevarat epitaf.
pentru textul : Umbra Îngerului deO poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
pentru textul : magnolii în iarnă dede răspuns, m-am lămurit.
pentru textul : bebeluşul albastru deȘi mult succes acolo, deasupra, indiferent pe care parte.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deMă bucur că aţi găsit ceva pe aici şi vă mulţumesc pentru citire.
pentru textul : cântec negru deGorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
pentru textul : ceasornice deAm citit cu plăcere și acest fragment. " vârteje de pietre", deși este corectă și această formă de plural, parcă mai bine sună "vârtejuri". "imi comandase lansetă special pentru mine." Cred că ar trebui o virgulă după "lansetă". Sfârșitul fragmentului este un pic previzibil.
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. demulțam Luminița, e bine de știut!
pentru textul : singura pipă din oraș decu tot respectul pentru amintirea lui Leoveanu dar nu exista cumva un risc prea mare de auto-strangulare in niste forme foarte limitate care la urma urmei pot da nastere la artificializare si uniformizare?
pentru textul : copacul dinăuntru desi de ce crezi ca textul nu ar mai putea contine si ultimul vers? in afara de "argumentul" acesta fonetic.
Doamnelor,
Ma coplesiti!
pentru textul : Epifanigramă deți-ai băgat cheile adânc în mine, măi, tovarășe bobadil. profetul deasupra, tu dedesubt, nu-i nimic, nu mă supăr. și am să încerc să-ți urmez sfatul.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deO poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.
pentru textul : lin deMultumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
pentru textul : Spune-mi, Copilărie de"de parcă ar dormi treji" sună cam disonant si inestetic
pentru textul : zbor întârziat definalul te face sa te oprești și să cauți să îl înțelegi. probbail din cauza ambiguității dar mi se pare puțin am simpluț textul
observ că autorul îşi comentează (dacă ar fi să numim răspunsurile monosilabice comentarii) doar textele proprii. Mă tem că de acum nu vor mai fi promovaţi dincolo de categoria de novice cei care practică acest lucru.
pentru textul : Zob dePagini