incerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
Cum ajung la un calculator, am sa - l refac. E asa din word, desi era spatiat la un rand, ceva n- a iesit ca de obicei.
Sincer, nu mi- e mila , decat un pic, doar ca si eu sunt la fel tine, asa , ca utilizator de internet. :))
ok, cand o gasca de oameni iti spun de 10 ori ca e slab iar al unsprezecelea vine si in spirit de fronda iti da penita, e derutant, nu stii ce sa crezi. nu fa nimic la text doar pune odata cratima intre intr si un in versul /Ca întrun act sexual în care coasta e moartea/ ca e jenant.
initial mi-am zis ca lumini si umbre sunt doua substantive tocite, dar in contextul ideii sunt ideale.
e foarte frumos conceptul de maternitate condus spre vegetal si viceversa.
cu nuantele sugerate de lumini , apoi de umbre ... mi-a placut de am ramas un pic pierdut in monitor :)
sunt onorat de semnul auriu lăsat de tine. Această subiectivitate de care pomeneai nu este absolută, ea are în spate educație, cultură și sensibilitate... Îți mulțumesc
francisc, am impresia ca esti ignorant in ce priveste Regulamentul Hermeneia. Eu iti reconad sa il citesti si sa te conformezi lui. Observ ca esti cel care ai initiat aceasta sarada. Ai ceva de spus, spune la obiect si nu confunda Hermeneia cu altceva. Si asta indiferent de parerea ta despre calitatea unui text
Pentru complicitate, pentru simplitate, si pentru luminile acelea ca flacarile comorilor. Si, in opinia mea, poate ar merita sa pui altceva in locul zapezii nepatate de singe. E putin cam cliseistic.
Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
îmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
Oanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
dar, cine e Baraca, totusi?
Eu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
e un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
o penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final: "vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi" frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
Francisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
e bine să știi încotro merge viitorul! „oltenizași” făinuț strofa a doua:) formularea din primul vers al celei de-a doua strofe îmi pare oarecum nefericită... și multă trăire! mulțam!
La acel tip de stilou m-am gândit. Versul cu "nimicul care se lărgeşte" e o parte dintr-o teorie proprie care mă obsedează: după moarte, până şi nimicul lipseşte. Şi da, faţă de rest, poate fi disonant dpdv ideatic.
Va multumesc de trecere comentarii si "distinctii" ! Bobadil voi inlocui veteran cu suveran. Legat de versul final trebuie sa aduc o varianta care sa respecte ritmul, dati-mi putin timp sa mai intreb si sa ma mai documentez. Montecristo o sucesiune "nu, nu" imi pare ca aduce un efect sonor nedorit. As prefera sa evit asta ! Dedal... ati remarcat corect. Nu este sonet este un hibrid sonet rondel. Eu l-am numit "sorondet". Am postat pe hermeneia textul "Boicot" ( http://www.hermeneia.com/poezie/3903 ) care are aceeasi structura. Incluzand rondelul, versul 13 are acelasi rol de refren si nu-l voi schimba. Parerea mea este ca la rondeluri, daca dupa versul refren, ultim, apare inca un vers care sa puna sub semnul intrebarii ideea precedentului se creaza un alt efect (sper pozitiv). Voi posta in curand in aceeasi nota "Acrobat". Multumesc, Ialin
confesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
Itinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.
Este vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
prin întunecime blocurile
trec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
oho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
incerc sa nu fac judecati personale. nu cred ca a fi naiv este neaparat un defect. dar ma refeream la text. si ai dreptate cind spui "în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia". pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... deCum ajung la un calculator, am sa - l refac. E asa din word, desi era spatiat la un rand, ceva n- a iesit ca de obicei.
pentru textul : construct deSincer, nu mi- e mila , decat un pic, doar ca si eu sunt la fel tine, asa , ca utilizator de internet. :))
ok, cand o gasca de oameni iti spun de 10 ori ca e slab iar al unsprezecelea vine si in spirit de fronda iti da penita, e derutant, nu stii ce sa crezi. nu fa nimic la text doar pune odata cratima intre intr si un in versul /Ca întrun act sexual în care coasta e moartea/ ca e jenant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deinitial mi-am zis ca lumini si umbre sunt doua substantive tocite, dar in contextul ideii sunt ideale.
pentru textul : Haiku dee foarte frumos conceptul de maternitate condus spre vegetal si viceversa.
cu nuantele sugerate de lumini , apoi de umbre ... mi-a placut de am ramas un pic pierdut in monitor :)
sunt onorat de semnul auriu lăsat de tine. Această subiectivitate de care pomeneai nu este absolută, ea are în spate educație, cultură și sensibilitate... Îți mulțumesc
pentru textul : între noi golul ca o măduvă a unei coloane fără sfârșit defrancisc, am impresia ca esti ignorant in ce priveste Regulamentul Hermeneia. Eu iti reconad sa il citesti si sa te conformezi lui. Observ ca esti cel care ai initiat aceasta sarada. Ai ceva de spus, spune la obiect si nu confunda Hermeneia cu altceva. Si asta indiferent de parerea ta despre calitatea unui text
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dePentru complicitate, pentru simplitate, si pentru luminile acelea ca flacarile comorilor. Si, in opinia mea, poate ar merita sa pui altceva in locul zapezii nepatate de singe. E putin cam cliseistic.
pentru textul : Horrorscop decu scuzele de rigoare, imposibilitatea de a se regasi
pentru textul : Suflet androgin deAdrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
Oanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dedar, cine e Baraca, totusi?
Eu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
pentru textul : act cu antet și sigiliu deDa, pe deasupra ambii sunt artgotici... cu drepturi depline, cum ar veni.
pentru textul : Un poet şi un sculptor sibian printre nominalizaţii premiilor Niram Art 2010 dee un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli deo penitza, pentru indrazneala personificarii si pentru final: "vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi" frumos poem, ca toate ale tale, Katya.
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deFrancisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
pentru textul : Înger de veghe deAceasta confesiune pare a fi o icoana din care ne priveste tanguitor un Dumnezeu ranit. Autorul este autentic la fel ca strigatul sinceritatii lui!
pentru textul : în fond e totul lavabil dee bine să știi încotro merge viitorul! „oltenizași” făinuț strofa a doua:) formularea din primul vers al celei de-a doua strofe îmi pare oarecum nefericită... și multă trăire! mulțam!
pentru textul : jurnal de aprilie deLa acel tip de stilou m-am gândit. Versul cu "nimicul care se lărgeşte" e o parte dintr-o teorie proprie care mă obsedează: după moarte, până şi nimicul lipseşte. Şi da, faţă de rest, poate fi disonant dpdv ideatic.
pentru textul : p.s deVa multumesc de trecere comentarii si "distinctii" ! Bobadil voi inlocui veteran cu suveran. Legat de versul final trebuie sa aduc o varianta care sa respecte ritmul, dati-mi putin timp sa mai intreb si sa ma mai documentez. Montecristo o sucesiune "nu, nu" imi pare ca aduce un efect sonor nedorit. As prefera sa evit asta ! Dedal... ati remarcat corect. Nu este sonet este un hibrid sonet rondel. Eu l-am numit "sorondet". Am postat pe hermeneia textul "Boicot" ( http://www.hermeneia.com/poezie/3903 ) care are aceeasi structura. Incluzand rondelul, versul 13 are acelasi rol de refren si nu-l voi schimba. Parerea mea este ca la rondeluri, daca dupa versul refren, ultim, apare inca un vers care sa puna sub semnul intrebarii ideea precedentului se creaza un alt efect (sper pozitiv). Voi posta in curand in aceeasi nota "Acrobat". Multumesc, Ialin
pentru textul : Ecran deInteresant, felicitari
pentru textul : Virtualia 7 deconfesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
pentru textul : Dumnezeu de@yester deci am dreptate, într-un târziu trec și pietrele... mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deItinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.
pentru textul : Pietrele Doamnei deEste vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate deun poem al cărui titlu lipezește cititorului intențiile autorului. un poem-exercițiu.
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli deprin întunecime blocurile
pentru textul : întoarcerea la praga detrec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
oho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.
pentru textul : în așteptarea lui Rameau devă mulţumesc pentru impresii, păreri. am să mai revin pe text.
pentru textul : simulator de linişte deImi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici depese. nu știu dacă va plăcea și altora în forma aceasta, dar sunt liberi să își exprime opinia și tu să ții cont de ea. părerea mea, așa cum e ea, a lăsat acest semn, subiectivo-literar, firește.
pentru textul : dimineți kafkiene I dePagini