E primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.

Elena, înțeleg că te-a emoționat ce a scris Marius dar de vreme ce sîntem pe un site de literatură ar fi bine și să spui ce anume te-a impresionat plăcut sau neplăcut, și de ce.

da, multumesc pentru trecere si cuvinte. uneori ma gindeam sa il traduc. dar ma tem. acesta ar fi un test crunt al valorii sau lipsei lui de valoare

cred ca aveam nevoie si de un astfel de feedback unde sa vorbim de vibratii si emotii, multumesc mult!
acum ca spui, chiar vad aglomerarea ne_voita si aerul acela stanescian venit asa din subconstient, merg schimbarile, dar o las asa in momentul asta, ca-i d-aia scrisa dintr-o suflare:)) ma gandeam si eu pe undeva, departe...

iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.

Referitor la ceea ce ar trebui să nu existe pe site, comentariul anterior al domnului supranumit „actaeon” deține anvergura unui exemplu evident. Între „Iti voi vinde un secret” și „cei care aleg sa-si vanda micimea sufletului pe aici” nu există oponență, ci dezvăluiri turbulente ale firii, ale inconștientului, drapat în impresii, imprecații, neargumentări și retorism: - „Ma declar inca o data uimit de ceea ce imi este dat sa vad...” – pregătirea discursului, prolog ce emite scenic aglomerarea declarativă a conținutului; - „Iti voi vinde un secret” – nuanță mercantilă și frivolă sub masca familiarismului sfătos; - „...in mod normal analiza unui text ... impune un efort de intelegere a continutului materialului si nu numai o citire pe diagonala... Dumneata ai realizat toate acestea?” – „clamatul efort de ințelegere” al unui anume text a avut drept rezultat, în cazul acestui comentator rămas uimit și cu semne de întrebare inutile, o singură referință privind textul în cauză, și anume că e „o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea” – adică „Ana are mere”? - și mai ce are Ana? - nu știm, că a plecat să le mănânce, lângă „colaceii din cuptor". Ne va spune după ce își va desăvârși digestia, despre ce și cum. - „Sau prezenta sub acest text tine doar de orgoliu si narcisism...?” - deja o anumită poziționare demiurgică, deși cu livrea, cea a autorizării „prezenței” sub text (adică: „tu ce cauți, mă, pe aici, ai bilet?”); - „...bati campii acum si nici macar nu o faci cu gratie.” – „baterea câmpiilor” nu e susținută, aici, nu e argumentată (desigur, ne-am obișnuit), iar grația care, într-o confruntare literară, e dată de eleganța de stil, trebuie contorizată neutru, asupra acesteia neputându-se pronunța, în mod obiectiv, niciunul dintre cei implicați; paradoxal, „grația” e "abuzată" chiar de către cel ale cărui „grații” sunt rezumate fundamental și cacofonic - atrag atenția că expresia „bati campii si nici macar nu o faci cu gratie” e cunoscută, ea fiind preluată, fără ghilimelele de rigoare (meteahnă veche, proverbială aproape), din vocabularul specific unui alt comentator, de pe „agonia” (I.P.); „...dumneata ramai sclavul aparentelor, al intelesului comun, literal...” – iarăși inducerea unor simple impresii personale, pentru că nuanțele interpretative, dezvăluite în detaliu, anterior, au rămas la fel de străine comentatorului sau sunt eludate până la punctele semnelor de întrebare „și/sau” din comentariul meu precedent; ”...hai sa nu prostituam in asa fel cuvintele incat sa ne limitam la un limbaj sarac ci mai degraba sa tindem spre imbogatirea acestuia asa cum este si firesc intr-o lume civilizata” – domnul comentator setează ilogic sensurile și pare a nu avea cunoștință de faptul că „prostituarea cuvintelor” înseamnă, în primul rând, utilizarea lor nerațională, în construcții semantice ambigue; trebuie precizat că „îmbogățirea limbajului”, în accepția acestui comentator, constă în „saltimbanc” sau în „copil maturizat prea devreme”, precum și în construcții cacofonice puerile, exemplificate deja („critica considerand”); - „Problema grava este insa alta... te invit sa faci un efort mental si sa te intrebi:” – incercări de largă respirație cerebrală, decisă, a problemelor proprii, a uimirilor, permutate către preopinent – da, aici intervin „problemele grave”, ale eludărilor, improvizațiilor personale cu alura oneroasă, întrucât: 1. Pe acest site nu am făcut decât un singur comentariu, care este o analiză neconvențională și neutră, dar precisă, legată strict de textul în cauză. Se poate verifica. Așa că toate retorismele grosiere ale comentatorului referitoare la modul meu de a comenta pe „hermeneia.com” sunt standardizate teatral, au fond mimetic inclus, cu ochii înălțați, rugător, spre divinitate și gradul de salubritate tinzând, asimptotic, către 0, dinspre minus. 2. Comentatorul se miră, iarăși, riscând să rămână astfel incomod poziționat, de faptul că nu au existat „reacții” asemănătoare, dar uită să precizeze dacă la alte texte a postat același comentariu sau nu. Și, până la urmă, de ce să nu-l fi postat? Cele 4 rânduri și jumătate având, în lipsă de altceva, măcar calitatea de necontestat a interschimbabilității: „E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.”- actaeon Rog frumos ca, solidar din punct de vedere literar, autorul care a mai zărit acest comentariu sub textul său să îmi explice de ce nu a „reacționat” asemănător mie. 3. Indiferent dacă acel comentariu a fost elogios sau denigrator, intențional sau nu, el este de neacceptat din cauza: neargumentării, banalității, simultaneității sensuale aproape grotești, fapt explicat pe larg anterior. E de preferat o critică aspră, dar pe text, cu argumente, nu cu impresii și etalări de măști friabile. - „E caraghios ca nu constientizezi ca genul acesta de comentarii de care esti atat de atasat incalca tocmai punctele 2, 4, 7 si 8 din "programul" enuntat de tine.” – „caraghios” e de ce comentatorul a sărit din enumerare celelalte puncte, putând susține, la fel de veridic, „încălcarea punctelor 1-10”; - „Lasa domnule la o parte accesele astea de orgoliu aiurit” – încă un model de exprimare confuză: nu se spune clar ale cui sunt „accesele astea de orgoliu aiurit”- putem presupune că e o autocritică luminată (s-ar traduce în „lasă-mă, domnule, în pace, așa sunt eu, orgolios și aiurit, mai tinerel și fără experiență, trebuie să fiu înțeles”), exprimată îmbucurător, chiar dacă tardiv; - „genul de exprimari tendentioase (sa le zicem pe nume... barfe, stifturi, fitile)” – are loc aici o aplicare de etichete și perdele de fum, comentatorul în cauză, cunoscut în domeniul specificat, dând deja probe dublu veleitare, de exprimare: autoritară (chiar amuzant-amenințătoare – cea cu oponetul „micimii sufletești”) sau săritor-îndatoritoare (a se urmări și celelalte intervenții ale dumisale); exemplu de prezentare a meritelor, de captare a „bunăvoințelor”: „Celor pe care i-am invitat sa scrie pe hermeneia.com le-am spus ca aici exista un spatiu deschis...” – deci a făcut reclamă – omul ăsta chiar merită un sincer bravo din partea colectivității și nu numai... - „Te rog din suflet nu te mai fa de rusine cu o astfel de atitudine, macar pentru faptul ca pana una alta reprezinti comunitatea din Iasi.” – mod de exprimare patetic și fals, jenant pentru un adult; - „daca vei avea vreodata de ales intre mine si Dedal considera ca eu cedez toate potentialele demnitati de acest gen in favoarea sa” – același mod de prezentare, falsă, a pretinsei generozități, în condițiile în care e clar: autorul știe că așa numitul „Dedal” nu va ajunge niciodată în situația din enunț, din motive diverse (unul dintre ele este că „Dedal” n-are timpul necesar disponibilității spre această activitate, iar domnul „actaeon” este foarte bine...informat, și în această privință). Dacă „interesul” său pe „hermeneia.com” ar fi fost numai cel al scrierii, atunci „actaeon” ar fi putut exprima renunțarea la demnitățile editoriale, fără impunerea singuranțelor condiționale, așa după cum „Dedal” s-a exprimat deja. Propunerile cuprinse în „idee” sunt grile și grilaje irelevante, cu ascunzișuri subiective, ale cuiva care nu prea pare a avea alte griji (sau, dacă le are, ele sunt foarte mici, comparativ) ele s-au mai spus și cu alte prilejuri (ar fi trebuit ca buna cuviință a autorului – actaeon - să îl determine menționarea măcar a acestui fapt). Un singur amendament s-ar cuveni, la propunerea nr.1. Ca același termen de „neintervenție”, de 24 de ore de la postare, să fie aplicat, în primul rând, eventualilor comentatori, astfel încât aceștia să posede cel puțin premizele temporale ale citirii, înțelegerii, documentării și analizei argumentate pentru textul în cauză. Și e clar de ce o spun și va fi clar pentru toți cei care vor trece de acum încolo prin situații „de genul celei traite de mine pe hermeneia.com”. Vor fi din ce în ce mai mulți, dacă nu va avea loc acea „educare”, absolut necesară, după cum s-a văzut, a comentatorilor (mai ales a celor de genul „închipuit-cultur`nic`”). În concluzie, deși cu pretenții exhaustive, comentariul precedent al numitului „actaeon”, adresat, cel puțin neprincipial, nu autorului sub textul căruia s-a așezat sau „agorei”, ci altui comentator, păcătuiește prin patetism, exprimare condensată și arțăgoasă a frustrărilor, colaj hilar de servitute și autoritarism, falsitate, lipsă de echilibru și argumente, alternând zonele de protuberanțe nervoase gen filipică în derivă, cu cele de prefăcută cuvioșenie, are imanențe scolastice, dar și burlești, involuntare. E un exemplu de comentariu fără stil, majoritar grosier, de joasă ținută, cu haos al structurii, trădând grave dezordini interioare, un comentariu care poate face de râs nu numai pe autorul lui, ci și comunitățile în care își găsește loc sub impresia de auto-clamată autoritate. Atrag atenția, poate e cineva care nu observă, că m-am referit strict la comentariul anterior și nu la autorul său, „actaeon”. La mulți ani!

Acest text nu permite Editarea: Error: SQL Failed. [email protected] Sa il retrag sau chiar trebuie sa trimit email la webmaster?

Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.

ia uite cum mă reduci la tăcere... :)
nu pot comenta texte care-mi sunt dedicate, chiar dacă aș avea de spus unele lucruri despre ele.
așadar, acesta e doar semn că am trecut, am văzut, am citit și m-am oprit să-ți mulțumesc.

yester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere

...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
Surprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"

Frumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!

va multumesc pentru citire si observatii

"Performanţa" asta a fost intenţionată. "Cofetarul" a presărat câteva firmituri de prăjitură peste o mare de frişcă. Uneori, exagerările pot atrage atenţia asupra unor tehnici sau simboluri. Jorge Luis Borges a popularizat un adevărat fenomen colecţionând, cu "plăcere aproape filatelică", astfel de figuri de stil din literatura nordică. Mulţumesc pentru comentariu!