In inceput o suita de replici de aceeasi structura, relativ uzitate si care devin bonome. Urmeaza o suita de intrebari cu tenta retorica si un final cu oarece ecouri litanice. Desi sunt cateva sintagme destul de bune, in ansmblu textul este unul care nu impresioneaza, e un text destul de slab. Stereotipii, numeroase pronume si adejective pronominale posesive(ati fi putut renunta la o parte din ele, se pot subintelege, nu trebuie sa fie totul explicit). Incercati sa utilizati si niste diacritice... Ialin
Doamna Cristina,
"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.
Vladimir, Nu știu de ce (sau știu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ți spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puțin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat inițial în această "poveste", substituția voită a iubitului/cerșetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...și, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "ședință de spiritism", hai să privesc și "partea bună" și să zicem că e reușită "incantația", dacă poemul nu e... Sincer, și nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacția ta. :)
flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
Nu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
Niculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
Profetule, nimic violent sau pervers. Iubirea le maninca pe femei si ele.,la rindul lor ,renasc prin prunci, ca pasarile Phoenix. Oricund si oriunde deaupra iubirii se-nvirt niste vulturi.
Adrian, din Moartea ddomnului Lazarescu am vazut doar secvente sporadice. Acum m-ai incitat, o sa caut filmul.
Sugestia ta e una interesanta, a trecut-o la index.
Calin, e o schimbare, intr-adevar, dar nu una cautata, constat si eu ca in ultima vreme "condeiul" meu isi schimba vocea fara sa ma consulte. Daca a iesit bine, ma bucur.
Danut, s-a sesizat accentul chiar si in vacarmul stadionului? :) grozav!
va multumesc pentru impresii si imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului.
sunteti bineveniti intotdeauna.
Am citit aici un poem muzical și m-au atins în mod plăcut acordurile lui.
'ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere'
sau
'o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc'
dar mai ales pauza, ca un intermezzo din
'felinarele teribil de orfane'
Un poem care merită evidențiat.
Felicitări!
as scoate din text "eram mare da nu mai eram/(însă nu mai contează ce nu mai eram)" si "noi ne uzăm la dracu noi ne uzăm nu ele" si as face o traducere conotativa a titlului, de ex "camera buruienii" or else. as mai insisita putin pe atmosfera de lene-spleen (e sau nu e, oricum nu conteaza in context...) si cam atat. jazz si fum.
Ultima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
Eu roșesc când aud orice fel de laude la adresa mea... Și nu sunt bun cu laudele la adresa altora iar să critic nu îmi place... Voi încerca să scriu mai bine pe viitor. Lucrez zilele astea la o poveste cu vikingi, pe care nu știu când o voi termina. Va fi ceva mai lungă și voi avea grijă ca cititorul să nu se plictisească în timp ce va parcurge textul.
nu-i așa, Masha?
Eu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
poemul e compoziția unui cunoscător de muzică, un interpret al chitării, care încearcă să pună în urechile cititorului, ca și cum acesta ar putea să vadă cu urechile, ceea ce simte autorul când interpretează la instrumentul său preferat. un fel de închinăciune înaintea nesfârșitului ce ne încântă și ne uimește ca o sequoia poetică.
textul asta ma ispiteste sa fiu ironic si sa remarc voyeurismul autorului ca sa nu spun o interesanta obsesie pentru pulpe si despicaturi zemoase. dar am sa ma controlez si nu am sa fiu ironic. ma gindesc ca e poate doar asa o izbucnire. mai mult sau mai putin ... hormonala. oricum cred ca am citit mai putin din ce a scris acest autor. asa ca nu am o idee prea bine definita. in acelasi timp textul promite mult la nivel cinamat[ograf]ic. un fel de arta pentru arta daca m-ar intreba pe mine. dar e reusita. putina intriga sau putina [meta]naratiune nu ar strica. pentru imagine si colaj insa merita o penita. si, am uitat, titlul e superb.
ah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
francisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
de fiecare data cand te citesc parca ma aflu in fata unei scene in care actorul isi intra in rol pe deplin. nu stiu atunci sa deosebesc daca trairea e adevarata sau doar discursul e atit de emotionant incit nu mai disting. de fapt stiu ca e din fiecare cite ceva dar impletirea e asa fireasca ca la final nu mai cauti raspunsuri ci iei cu tine doar o tristete cuminte asezata. Li-lu Yo-lai suna cald plutitor exotic si vad dincolo de aceasta sonoritate femeia care te iubeste si o!
Virgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Seară liniștită, cu miros de pâine caldă.
pentru textul : apus deSilviu, multumesc pentru semn.
Și totuși... parcă "urechezi" puțin timpul....degradarea... așa a ajuns la mine starea din spatele cuvintelor. Poate mă-nșel!
pentru textul : Scrisoare către un prieten deIn inceput o suita de replici de aceeasi structura, relativ uzitate si care devin bonome. Urmeaza o suita de intrebari cu tenta retorica si un final cu oarece ecouri litanice. Desi sunt cateva sintagme destul de bune, in ansmblu textul este unul care nu impresioneaza, e un text destul de slab. Stereotipii, numeroase pronume si adejective pronominale posesive(ati fi putut renunta la o parte din ele, se pot subintelege, nu trebuie sa fie totul explicit). Incercati sa utilizati si niste diacritice... Ialin
pentru textul : Jack & Julie deDoamna Cristina,
pentru textul : Stupidităţi...aniversare de"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.
Vladimir, Nu știu de ce (sau știu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ți spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puțin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat inițial în această "poveste", substituția voită a iubitului/cerșetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...și, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "ședință de spiritism", hai să privesc și "partea bună" și să zicem că e reușită "incantația", dacă poemul nu e... Sincer, și nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacția ta. :)
pentru textul : Dezlegare deflabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
pentru textul : aer închis deNu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deNiculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
pentru textul : photo deProfetule, nimic violent sau pervers. Iubirea le maninca pe femei si ele.,la rindul lor ,renasc prin prunci, ca pasarile Phoenix. Oricund si oriunde deaupra iubirii se-nvirt niste vulturi.
pentru textul : Ochi de leu deEra somnul. Am corectat.
pentru textul : Starea de necesitate deAdrian, din Moartea ddomnului Lazarescu am vazut doar secvente sporadice. Acum m-ai incitat, o sa caut filmul.
Sugestia ta e una interesanta, a trecut-o la index.
Calin, e o schimbare, intr-adevar, dar nu una cautata, constat si eu ca in ultima vreme "condeiul" meu isi schimba vocea fara sa ma consulte. Daca a iesit bine, ma bucur.
Danut, s-a sesizat accentul chiar si in vacarmul stadionului? :) grozav!
va multumesc pentru impresii si imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului.
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae desunteti bineveniti intotdeauna.
vladimir, multumesc , cu intarziere, pentru impresie.
pentru textul : țesut viu deÎmi place noul format, structura lui, culorile, mi se pare rafinat... Sunt de acord cu schimbările atâta timp cât ele merg spre bine.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deBravo!
Am citit aici un poem muzical și m-au atins în mod plăcut acordurile lui.
'ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere'
sau
'o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc'
dar mai ales pauza, ca un intermezzo din
'felinarele teribil de orfane'
Un poem care merită evidențiat.
Felicitări!
Margas
pentru textul : îngeri sub cărămizi deas scoate din text "eram mare da nu mai eram/(însă nu mai contează ce nu mai eram)" si "noi ne uzăm la dracu noi ne uzăm nu ele" si as face o traducere conotativa a titlului, de ex "camera buruienii" or else. as mai insisita putin pe atmosfera de lene-spleen (e sau nu e, oricum nu conteaza in context...) si cam atat. jazz si fum.
pentru textul : weed room deUltima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
pentru textul : figurine albnegre deEu roșesc când aud orice fel de laude la adresa mea... Și nu sunt bun cu laudele la adresa altora iar să critic nu îmi place... Voi încerca să scriu mai bine pe viitor. Lucrez zilele astea la o poveste cu vikingi, pe care nu știu când o voi termina. Va fi ceva mai lungă și voi avea grijă ca cititorul să nu se plictisească în timp ce va parcurge textul.
pentru textul : Meditație denu-i așa, Masha?
pentru textul : Cantata în mi minor deEu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
l-aș mai scutura de podoabe!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere demi-au placut umerii de fildes si aurora in care se-mbraca
pentru textul : penumbră de tine depoemul e compoziția unui cunoscător de muzică, un interpret al chitării, care încearcă să pună în urechile cititorului, ca și cum acesta ar putea să vadă cu urechile, ceea ce simte autorul când interpretează la instrumentul său preferat. un fel de închinăciune înaintea nesfârșitului ce ne încântă și ne uimește ca o sequoia poetică.
pentru textul : sequoia detextul asta ma ispiteste sa fiu ironic si sa remarc voyeurismul autorului ca sa nu spun o interesanta obsesie pentru pulpe si despicaturi zemoase. dar am sa ma controlez si nu am sa fiu ironic. ma gindesc ca e poate doar asa o izbucnire. mai mult sau mai putin ... hormonala. oricum cred ca am citit mai putin din ce a scris acest autor. asa ca nu am o idee prea bine definita. in acelasi timp textul promite mult la nivel cinamat[ograf]ic. un fel de arta pentru arta daca m-ar intreba pe mine. dar e reusita. putina intriga sau putina [meta]naratiune nu ar strica. pentru imagine si colaj insa merita o penita. si, am uitat, titlul e superb.
pentru textul : cutia cu nade deah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
pentru textul : Gând de vecernie deimi cer scuze lui Ram si lui Marlena. Greseala imi apartine si am remediat-o
pentru textul : Trupul gol al deșertului defrancisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
pentru textul : karuna de..., mă gândeam să o iau ca pe o ameninţare(!), dar,...
pentru textul : ROTUND demă tem că nu pot fi ameninţat,...
şi, chiar dacă(?!)...
îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
pentru textul : Hristos s-a sinucis desă mă bucure. Cred că undeva lipsește o verigă care să dea înțeles întregului.
pentru textul : ranfluare dede fiecare data cand te citesc parca ma aflu in fata unei scene in care actorul isi intra in rol pe deplin. nu stiu atunci sa deosebesc daca trairea e adevarata sau doar discursul e atit de emotionant incit nu mai disting. de fapt stiu ca e din fiecare cite ceva dar impletirea e asa fireasca ca la final nu mai cauti raspunsuri ci iei cu tine doar o tristete cuminte asezata. Li-lu Yo-lai suna cald plutitor exotic si vad dincolo de aceasta sonoritate femeia care te iubeste si o!
pentru textul : Li-lu Yo-lai deVirgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
pentru textul : ar-av-ăm-irp dePagini