o fi "poezie. meniul I" dar deocamdata ai incadrat-o la proza chiar ca trebuie sa imi gasesc un moderator ca sa pazeasca chestiile astea ca am obosit sa le tot semnalizez. chiar daca e birocratie si pentru unii poate nu valoreaza nimic totusi e un site pe care il vrem organizat nu harababura. chiar nimeni nu mai sesizeaza chestiile astea sau am cam ramas singur pe aici. nu ma pling, ca mie imi place solitudinea, dar daca tot mai postati mai uitati-va si la ce fac ceilalti
un text nestatornic ca nisipul. aproape un text adulterin. amagitor si tradator.
remarc „şedeam sub bolta de vie şi priveam cum lăcrimează ciorchinii de struguri. sub umbrele cenuşii de toamnă păreau nişte călugări care se roagă.” ai aici o poezie întreaga.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
dar cred ca putea fi altfel investit. vad ca textele astea sunt, cumva, la moda. din pacate e tare usor sa ratacesti cu totul mesajul, in masura in care exista unul.
si cam asta s-a intamplat si aici, din pacate.
poate ca Nicoleta ne va oferi un text mai putin incorsetat, si atunci vom vedea.:)
viaţa este un amalgam. cu siguranţă cei cu bijuterii în ochi, cei deosebiţi se pierd în mulţime. este dificil de adus la suprafaţă asemenea preţiozităţi. inspirate legăturile făcute prin cuvinte şi finalul poemului. felicitări, Nicholas!
Cred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).
Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".
Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
ca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
Călin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
revin şi citesc încă o dată. tot respectul. deşi am rezerve că există vreo "colină veneţiană". cel puţin eu nu am văzut. mici defecte precum "că lăcustele mongole în anul în care Ninive căzuse".
Mister K, e greu să-ţi sugerez câte ceva. Nu ştiu câte cuvinte poetice, sau nepoetice, ai introdus în text, dar unele nu se potrivesc. Ai, însă, acolo, unele, despre devenire, de o ambiguitate frumoasă. Chiar şi butia "diogenistă" ar putea merge. Finalul este cam narcisist, pentru că simbolul borgesian, ce transpare, are o încărcătură de cochetărie şi frivol. Probabil că eu aş renunţa la el, sau l-aş rescrie, aşa cum aş renunţa şi la partea de contrast lexical - dacă-i pot spune aşa. Versul acela, cu învăţatul scurtăturilor, ar suna cam aşa: Am descoperit scurtături,/ am memorat pașii;
Merită să revii pe text, pentru că ai nişte imagini foarte plastice, dar şi o strofă, dincolo de simbolul cristic, care salvează întreg textul:
Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”
"Într-un fel ciudat, enervant chiar, se simțea bine." E momentul schimbării, al desprinderii de celălalt găsindu-se pe sine, cheia care se învârte perfect în ușă era ascunsă între filele de suflet cum în copilărie o ascundeam sub preș și ne ștergeam picioarele de ea prefăcându-ne că nu e acolo. Ai închis cu grijă fereastra spre cotidian. Mi-a plăcut.
stilul nu este nou dar cred că poate este mai bine să scrii cum s-a mai scris și să scrii bine decît să inovezi prost sau deloc. poate sînt eu într-un „mood” conservator astăzi
mai citeste si vezi ca e vorba de tine si de cei care mai stiu ce inseamna poezia. aia cu fel de fel de incurcaturi numite poezie... nu au raspuns la intrebarile de mai sus.
Nuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
Cezar
Gata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
Care era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas
încerci să dai la o parte
cu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
banuiesc ca la aceasta intrebare "azi toate lucrurile sunt întoarse pe dos sau poate toate dosurile sunt întoarse cu fața spre mine?" ti-ai raspuns singura cu titlul.
intradevar, cea mai buna poema lansata in concurs. totusi, eu trebuia sa cistig, pt ca peste citeva ore pornesc spre iasi, pt ca prietena mea imi spusese acum vreo luna ca vrea sa citeasca romanu' respectiv, pt ca tata-i pictor si pt ca sint un baietel adorabil felicitari cistigatorului. si un avertisment: la concursul viitor va rad! muhaha!
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
da, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
Mi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
antal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
Buna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
multumesc pentru ca v-ati oprit asupra acestui text. nu este perfect dar deocamdata ramine asa. Aranca, nu stiu la ce Lumina te referi, textul e destul de contorsionat, anyway n-am chef sa ma comentez singur dar n-as zice ca ascunde lumina ci poate mai degraba un fel de raze printre zabrele lucian, da, poate e intr-un fel un tablou. am studiat prea mult Dali zilele astea draga Djamal, stii in Biblie, undeva in Vechiul Testament, Solomon zice "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu ajungi si tu ca el" si "Raspunde nebunului dupa nebunia ca sa nu se creada intelept". Sincer, eu tie nu stiu cum sa iti raspund...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o fi "poezie. meniul I" dar deocamdata ai incadrat-o la proza chiar ca trebuie sa imi gasesc un moderator ca sa pazeasca chestiile astea ca am obosit sa le tot semnalizez. chiar daca e birocratie si pentru unii poate nu valoreaza nimic totusi e un site pe care il vrem organizat nu harababura. chiar nimeni nu mai sesizeaza chestiile astea sau am cam ramas singur pe aici. nu ma pling, ca mie imi place solitudinea, dar daca tot mai postati mai uitati-va si la ce fac ceilalti
pentru textul : Meniul de apă și sânge deun text nestatornic ca nisipul. aproape un text adulterin. amagitor si tradator.
pentru textul : pelerin fără veşminte deremarc „şedeam sub bolta de vie şi priveam cum lăcrimează ciorchinii de struguri. sub umbrele cenuşii de toamnă păreau nişte călugări care se roagă.” ai aici o poezie întreaga.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea dedar cred ca putea fi altfel investit. vad ca textele astea sunt, cumva, la moda. din pacate e tare usor sa ratacesti cu totul mesajul, in masura in care exista unul.
si cam asta s-a intamplat si aici, din pacate.
poate ca Nicoleta ne va oferi un text mai putin incorsetat, si atunci vom vedea.:)
pentru textul : Stejarul Sisif deviaţa este un amalgam. cu siguranţă cei cu bijuterii în ochi, cei deosebiţi se pierd în mulţime. este dificil de adus la suprafaţă asemenea preţiozităţi. inspirate legăturile făcute prin cuvinte şi finalul poemului. felicitări, Nicholas!
pentru textul : mai rar deCred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).
Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".
Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
pentru textul : Cantata în mi minor deca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.
pentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii deAlma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
pentru textul : negru ascuns deCălin, reiese din poem că ai surprins doar segmentul coborârii în infern. Cum înțelegi faptul că Orfeu în infern putea să vadă – "privea harpa”? De obicei, pe acolo e cam întuneric. Sau nu? E vorba de "mintea lui îmbătată de gând”? Mi-ai plantat o întrebare: ce se întâmplă cu acel spațiu obscur al nevăzutului și cum e internalizat? Mi-au plăcut: "nu exista privire în urmă”, de parcă înainte de Orfeu nu mai privise nimeni în(tr-o) urmă, de parcă timpul s-ar fi inventat odată cu el; "iubirea e numai ochi”, deschiși, închiși, nu se știe... :-) Găsesc nepotrivită repetiția unor cuvinte ca "infern", "ultim", "urma", "care", iar pronumele sau adjectivele demonstrative nu reușesc întotdeauna "să demonstreze”.
pentru textul : Orfeu derevin şi citesc încă o dată. tot respectul. deşi am rezerve că există vreo "colină veneţiană". cel puţin eu nu am văzut. mici defecte precum "că lăcustele mongole în anul în care Ninive căzuse".
pentru textul : Luciano Pavarotti deMister K, e greu să-ţi sugerez câte ceva. Nu ştiu câte cuvinte poetice, sau nepoetice, ai introdus în text, dar unele nu se potrivesc. Ai, însă, acolo, unele, despre devenire, de o ambiguitate frumoasă. Chiar şi butia "diogenistă" ar putea merge. Finalul este cam narcisist, pentru că simbolul borgesian, ce transpare, are o încărcătură de cochetărie şi frivol. Probabil că eu aş renunţa la el, sau l-aş rescrie, aşa cum aş renunţa şi la partea de contrast lexical - dacă-i pot spune aşa. Versul acela, cu învăţatul scurtăturilor, ar suna cam aşa: Am descoperit scurtături,/ am memorat pașii;
Merită să revii pe text, pentru că ai nişte imagini foarte plastice, dar şi o strofă, dincolo de simbolul cristic, care salvează întreg textul:
Oh, mă voi ridica pășind peste tine
și pe drum, sub fântâni, alte femei voi opri,
atingându-le mâna:
“-Mă iubești?”
Mister J
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă de"Într-un fel ciudat, enervant chiar, se simțea bine." E momentul schimbării, al desprinderii de celălalt găsindu-se pe sine, cheia care se învârte perfect în ușă era ascunsă între filele de suflet cum în copilărie o ascundeam sub preș și ne ștergeam picioarele de ea prefăcându-ne că nu e acolo. Ai închis cu grijă fereastra spre cotidian. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ascuns între oameni destilul nu este nou dar cred că poate este mai bine să scrii cum s-a mai scris și să scrii bine decît să inovezi prost sau deloc. poate sînt eu într-un „mood” conservator astăzi
pentru textul : verbuire demai citeste si vezi ca e vorba de tine si de cei care mai stiu ce inseamna poezia. aia cu fel de fel de incurcaturi numite poezie... nu au raspuns la intrebarile de mai sus.
pentru textul : Ce se întâmplă cu poezia? deNuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deCezar
Gata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCare era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas
încerci să dai la o parte
pentru textul : uneori decu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
banuiesc ca la aceasta intrebare "azi toate lucrurile sunt întoarse pe dos sau poate toate dosurile sunt întoarse cu fața spre mine?" ti-ai raspuns singura cu titlul.
pentru textul : Irefutabil deintradevar, cea mai buna poema lansata in concurs. totusi, eu trebuia sa cistig, pt ca peste citeva ore pornesc spre iasi, pt ca prietena mea imi spusese acum vreo luna ca vrea sa citeasca romanu' respectiv, pt ca tata-i pictor si pt ca sint un baietel adorabil felicitari cistigatorului. si un avertisment: la concursul viitor va rad! muhaha!
pentru textul : pe sub flori mă legănai deAm zambit citindu-va comentariile. Va multumesc pentru semne, Francisc si Alma.
pentru textul : 2 a.m. deOameni de metal ruginit ieșind dintr-un oraș de scaieți pe lângă gardul ghimpat. Închise, uscate livezi. Și soarele. Priviți-le fețele!
pentru textul : escape deD-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu demerci alex.
pentru textul : eu mor foarte rar deda, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
pentru textul : olympa deMi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deantal. nu înțeleg de ce ai apăsat butonul „atenție editor!” de vreme ce încă ai diacritice lipsă iar textul este mai degrabă un fel de „proză așezată altfel în pagină”.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme denormal ca albastri:) multam!
pentru textul : de nicăieri teama deLa o primă vedere: deasupra.
pentru textul : auto - market dePrea mulţi "trebuiau". Şi puţină atenţie la spaţiere.
Buna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
pentru textul : Noapte naivă demultumesc pentru ca v-ati oprit asupra acestui text. nu este perfect dar deocamdata ramine asa. Aranca, nu stiu la ce Lumina te referi, textul e destul de contorsionat, anyway n-am chef sa ma comentez singur dar n-as zice ca ascunde lumina ci poate mai degraba un fel de raze printre zabrele lucian, da, poate e intr-un fel un tablou. am studiat prea mult Dali zilele astea draga Djamal, stii in Biblie, undeva in Vechiul Testament, Solomon zice "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu ajungi si tu ca el" si "Raspunde nebunului dupa nebunia ca sa nu se creada intelept". Sincer, eu tie nu stiu cum sa iti raspund...
pentru textul : antiplatonice V dePagini