evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
Erika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
Adică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
Eu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
de ce sa scrieti ceva ca Mozart, daca niciodata nu o sa atingeti acel inefabil al lui? De ce sa scrii sonete daca nu vei ajunge niciodata la fel de bun ca Shakespeare? de ce sa scrii ode in metru antic daca nu te vei putea asemui cu Eminescu? de ce sa sculptezi masa tacerii daca ea a fost deja sculptata? de ce sa incerci sa aduci propriul tau aport, sa incerci sa-ti gasesti locul tau anume, fara sa copiezi sau sa imiti ceea ce au facut altii. epigonii, se stie. sunt cei care isi fura singuri lantul de la bicicleta. si da, apreciez efortul aceluia care vrea sa fie original. si care si reuseste. nu e asa usor si e cale lunga pana iese ceva cu adevarat original. asta inseamna munca, rabdare si informatie. dumneata ai atitudinea unui las. te eschivezi, desi in mod normal ar trebui sa ai un punct de vedere invingator. si acesta ar trebui sa stea nu in ceea ce spui, ci in ceea ce faci. asa cum spuneai in primul coment: merita sa incerci, dar sa incerci acolo unde n-a mai incercat nimeni. nu poti gasi o comoara acolo unde a sapat toata lumea. si a sapata suficient de adanc incat sa nu mai poata fi facuta o gaura mai mare.
mi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
scrisul tau e... firesc
Apreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
este textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Îmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
Iar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
Cum aranjezi tu imaginile sa sangereze cuvinte cu asa o putere de sugestie incat ineaca ochii in durere... Observatie: cuvintele "ca o" sunt inutile in versul 5. Uite o modesta traducere. In acelasi vers 5 am simtit nevoia de un verb. Landscape with hieroglyph I kissed you secretly every time you brought rain in the unknown space between hieroglyphs your distant breath raised silence a lateen of blood gliding on heart through the soft snow I kissed you secretly every time you brought blight into dark days I waited for your growing from the stones’ flesh across the salt that veiled my past with the same dry tumor resembling the countenance of the woman who for an instant abandoned innocence in the corpse drowned by ocean’s syllables
YESTER:
Citesc şi recitesc.
Totul duce spre poemele tip tanka ale lui Hakushş« Kitahara.Mă învârt într-un univers clădit pe imagini.
Să văd ce pot face.
Mulţumesc pentru sfaturi
"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
dragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
Atenţie la construcţiile genitivale - genunchii pământului/ lacrima peștelui/ arterele prezentului/ bobul unui strugure/ picătura vinului". Cele mai multe sunt facile şi fade. În număr mare, sunt pur şi simplu toxice. Şi aici vorbesc în general.
Finalul nu ar trebui să fie " ce unge sufletul"?
"Genunchii pământului
s-au julit până la piatră
setea e amiază spălată de umbre"
"e timpul să-mi suflec trupul
până la inimă" - sunt remarcabile.
O chestie care nu ţine de acest text: ai doar 3 comentarii făcute sub alte texte în afara celor semnate de tine. Nu cred că e tocmai ok. Bunînţeles, literatura online nu înseamnă simbioză, dar îneamnă (şi) interacţiune. În ritmul acesta (care nu arată decât că eşti interesat doar de textele tale) rişti să devii un user narcisist şi izolat.
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
E posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
well, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
de unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :) se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor). ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
Matei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
as zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
Dorine, Zau ca NU. Interpretarile tele nu "rasar" din text. Alt argument n-am. Daca totusi te intereseaza "Mental Imagery", iti sugerez sa dai un search pe google si o sa ai surprize. Poate le exploatezi (surprizele). Si poate ca va iesi ceva. Adica "altceva" decat ceea ce incerci. Cu prietenie, Gorun
să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
Gorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deErika, bun venit și remarc un poem dedicat, mult mai bine lucrat decât cele de tine scrise înainte. Evoluția este simțitoare și asta mă bucură: există o anume suplețe, ai descărcat din multe expresii comune, din exclamări etc. Ceea ce te rog la acest poem este să modifici ușor strofele: "apoi îmi trag un picior înapoi din știrile de la ora șapte îmi bag mâna dreapta între poet si coșmar cea stângă între negoț și scriitor" Respectiv schimbă acel: "îmi trag un picior" și "acel îmi bag mâna". Sunt consvinsă că poți găsi substitute poetice pentru aceste cuvinte, care să se acordeze cu restul compoziției. Sper ca eleganța Hermeneei să îți fie bun lăcaș. Ela
pentru textul : Herme de gânduri deNu-mi place deloc dublul genitiv din primul vers.
pentru textul : între timp afară a început să ningă deÎmi place atmosfera intimă, dar, în acelaşi timp, deschisă cititorului.
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff deAdică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
pentru textul : punctus interrogativus deEu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă dede ce sa scrieti ceva ca Mozart, daca niciodata nu o sa atingeti acel inefabil al lui? De ce sa scrii sonete daca nu vei ajunge niciodata la fel de bun ca Shakespeare? de ce sa scrii ode in metru antic daca nu te vei putea asemui cu Eminescu? de ce sa sculptezi masa tacerii daca ea a fost deja sculptata? de ce sa incerci sa aduci propriul tau aport, sa incerci sa-ti gasesti locul tau anume, fara sa copiezi sau sa imiti ceea ce au facut altii. epigonii, se stie. sunt cei care isi fura singuri lantul de la bicicleta. si da, apreciez efortul aceluia care vrea sa fie original. si care si reuseste. nu e asa usor si e cale lunga pana iese ceva cu adevarat original. asta inseamna munca, rabdare si informatie. dumneata ai atitudinea unui las. te eschivezi, desi in mod normal ar trebui sa ai un punct de vedere invingator. si acesta ar trebui sa stea nu in ceea ce spui, ci in ceea ce faci. asa cum spuneai in primul coment: merita sa incerci, dar sa incerci acolo unde n-a mai incercat nimeni. nu poti gasi o comoara acolo unde a sapat toata lumea. si a sapata suficient de adanc incat sa nu mai poata fi facuta o gaura mai mare.
pentru textul : de el demi-a placut! Eu ridic din umeri cand sunt plictisita si nu vreau sa raspund. Ei bine sa fie ridicat la rang de arta sau cel putin sa fie permis in codul bunelor maniere!:)
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri descrisul tau e... firesc
Apreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
pentru textul : In văzul lumii deeste textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Îmi cer iertare domnule Dinu pentru că acum niște mulți ani când eu abia mă nășteam niște oameni răi la suflet au făcut așa și pe dincolo în mod discreționar de Dvs. ați ajuns așa, netam-nesam, dintr-un român neaoș, ditamai americanu.
pentru textul : semper idem deIar comentariul meu nu este pe lângă text, doar m-am lungit comentând la comentariu, cum ați observat nu era greu!
Scuze pentru asta.
Însă
'poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
este și rămâne părerea mea PE TEXT care, chiar dacă nu vă convine stimabile, nu mi-o pot schimba, textul e text.
Așa că vă rog pe viitor să disociați între părerea mea pe text și ieșirile mele așa, mai 'în decor' pentru care am fost sancționată de nenumărate ori. Pentru că uneori îmi vine greu să disociez persoana autorului de rodul creativității sale.
Mea culpa la acest capitol.
Cum aranjezi tu imaginile sa sangereze cuvinte cu asa o putere de sugestie incat ineaca ochii in durere... Observatie: cuvintele "ca o" sunt inutile in versul 5. Uite o modesta traducere. In acelasi vers 5 am simtit nevoia de un verb. Landscape with hieroglyph I kissed you secretly every time you brought rain in the unknown space between hieroglyphs your distant breath raised silence a lateen of blood gliding on heart through the soft snow I kissed you secretly every time you brought blight into dark days I waited for your growing from the stones’ flesh across the salt that veiled my past with the same dry tumor resembling the countenance of the woman who for an instant abandoned innocence in the corpse drowned by ocean’s syllables
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deYESTER:
pentru textul : respiraţie de toamnă deCitesc şi recitesc.
Totul duce spre poemele tip tanka ale lui Hakushş« Kitahara.Mă învârt într-un univers clădit pe imagini.
Să văd ce pot face.
Mulţumesc pentru sfaturi
"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului dedragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
pentru textul : pietrele umbrei deMerge "ghiuvetă" în loc de "servici". Altfel spus chiuvetă cu serviciu.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deAtenţie la construcţiile genitivale - genunchii pământului/ lacrima peștelui/ arterele prezentului/ bobul unui strugure/ picătura vinului". Cele mai multe sunt facile şi fade. În număr mare, sunt pur şi simplu toxice. Şi aici vorbesc în general.
Finalul nu ar trebui să fie " ce unge sufletul"?
"Genunchii pământului
s-au julit până la piatră
setea e amiază spălată de umbre"
"e timpul să-mi suflec trupul
până la inimă" - sunt remarcabile.
O chestie care nu ţine de acest text: ai doar 3 comentarii făcute sub alte texte în afara celor semnate de tine. Nu cred că e tocmai ok. Bunînţeles, literatura online nu înseamnă simbioză, dar îneamnă (şi) interacţiune. În ritmul acesta (care nu arată decât că eşti interesat doar de textele tale) rişti să devii un user narcisist şi izolat.
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână deMă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. deda, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deE posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Numai bine,
pentru textul : piața matache dewell, Adriana, pe vremea cînd erai moderator aveai putere... politică. acum va trebui eu să îmi găsesc timp să analizez problema. am spus timp? nașpa, cum zboară....
pentru textul : intersection deRemarcabile versurile~:
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi de"iar moliile îi şterg
toate hărţile."
de unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :) se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor). ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
pentru textul : aproape noapte pe grant demie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
pentru textul : atât de absurd deMatei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deas zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
pentru textul : Nippon kouhii deDorine, Zau ca NU. Interpretarile tele nu "rasar" din text. Alt argument n-am. Daca totusi te intereseaza "Mental Imagery", iti sugerez sa dai un search pe google si o sa ai surprize. Poate le exploatezi (surprizele). Si poate ca va iesi ceva. Adica "altceva" decat ceea ce incerci. Cu prietenie, Gorun
pentru textul : linia desă lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deGorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu
pentru textul : ceasornice dePagini