da dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
atenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
Adevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.
Am mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
poemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
Anna, de-a dreptul freudiana aceasta nostalgie despre mana stanga, consacrata mana stanga, antologica, epuizata, desacralizata, dezavuata, etc O poezie care avea potential s-a transformat intr-o gluma zemoasa din cauza sus amintitei parti anatomice. S-o ignoram sau chiar eliminam, impreuna cu alte cuvinte ce nu isi gasesc rost stilistic si sugestiv. Iata: Elegie dupa Anna văduvă lampă fără de lumină nimic nu înțelege tristețea coborau zeii nopții la fereastră toate tainele literă cu literă omul e șarpe - spuneau prin ochii lui se vede despicarea limbii pui de frig se înghesuiau în inimă se rugau pentru clopote biserici odajdii eu dansam samsara în umbra bolții de piatră porumbel cu sânul cald ploaia rotunjea soarele răsărind din mâneca stângă
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
Lăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
Apreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
Imi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
Sper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
Eu sunt pentru respectarea formei fixe în general. Excepţiile sunt acceptate numai şi numai în cazuri în care partea artistică are de câştigat sau în cazul traducerilor. De asemenea, prefer sugerarea anotimpului sau prezenţa unui cuvânt cheie, un cuvând penetrant cu caracter universal.
Faptul că e acceptat de o revistă online ( atenţie că menţionarea ei poate fi considerată publicitate mascată...şi s-a mai întâmplat), asta nu înseamnă că e un haiku care nu suportă criticile cititorilor de aici.
Mie mi-au plăcut mult cele două planuri, felul în care se influenţează, felul în care se susţin (bluesul vechi şi râşniţa veche), tandemul. Nu ştiu de ce mi se pare că totul se petrece în anotimpul iarna.
Pentru scrierea cuvântului ,,blues" cea mai nouă sursă este ,,Dicţionarul de termeni muzicali" din 2010, autor Academia Română.
Remarc două imagini foarte sugestive:
,,ochii mari despica şovăiala" şi
,,numai una
ascunsă într-un arbore răsucit şi strâmb
înghesuia crucile sub aripi" . Cred că aici este bine sugerată empatia şi jertfa facerii de bine. Misticismul e foarte bine dozat. Uneori facem şi noi cruci înghesuite şi rugăciuni în taină prea apăsaţi de griji şi temeri. Poate acelea sunt cele mai sincere.
Cred că ultimul vers e de prisos. Tremurul e foarte bine sugerat în versurile precedente.
Mi-am făcut plăcere să recitesc acest poem, Mihaela! :)
Să ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
Multumesc, Aranca. pe a. P. l-am intrecut la 14 ani, cand am fost comparat cu N. Labis. N-a fost vremea mea, era comunismul la putere, am stat prin niste inchisori romane, in loc sa fiu scriitor. Multam de remarca, oricum. Sa ai pace, dancus
Aşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Cristian, îmi exprim și eu niște opinii despre text.
Cred că în poezie poți să ai tot felul de preferințe, mai ales dacă au valențe artistice, dar limba română trebuie respectată (regulamentul H are prevederi clare în acest sens). Să admitem că epitetul „ordinare” atenuează un pic pleonasmul, dar pluralul de la origami contravine regulilor limbii române care spune clar că e substantiv invariabil.
Dacă acolo e o enumerare a acuzațiilor, e ok cu virgula, dar cred că trebuie un pic modificat versul următor pentru a nu crea confuzii, ceva de genul „vrăjitoria cu lacrimi”. E doar o părere.
are mai multă încredere în poeţi decât poeţii în poeţi, decât poeţii în ei înşişi!
e dificil să te pui în pielea altcuiva!
Adri, nu e deloc simplu ce "îndurerezi" tu aici!
Îmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
este o expresie britanica si se traduce prin ``maci inalti``- face referire la drumul anevoios pe calea succesului si bucuria de a trai printre ``maci inalti``, evident ``oamenii spirituali si increzatori. chiar am devenit curioasa...de ce ti-or fi adus versurile astea, putin stalcite, aminte de o carte care presupun ca ascunde...multe dintre secretele vietii :)
În ciuda impedimentelor, Alina Manole, continuă drumul frumos al Virtualiei. Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut plăcerea să fiu la cenaclu, un spectacol superb de muzică şi poezie.
Virgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da dom'le. un poem unde balansoarele scârţâie cuvinte de epocă.
pentru textul : un bărbat şi o femeie deatenţie, acest autor este in reparaţie, aşteptaţi până când va fi dat complet în circulaţie.
damn, good autor acest petruţ camui.
Succes!
pentru textul : 3 lansări de carte la Gaudeamus deAdevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.
pentru textul : mă dor tâmplele deAm mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
pentru textul : Axis Mundi depoemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
pentru textul : Scrum (II) deAnna, de-a dreptul freudiana aceasta nostalgie despre mana stanga, consacrata mana stanga, antologica, epuizata, desacralizata, dezavuata, etc O poezie care avea potential s-a transformat intr-o gluma zemoasa din cauza sus amintitei parti anatomice. S-o ignoram sau chiar eliminam, impreuna cu alte cuvinte ce nu isi gasesc rost stilistic si sugestiv. Iata: Elegie dupa Anna văduvă lampă fără de lumină nimic nu înțelege tristețea coborau zeii nopții la fereastră toate tainele literă cu literă omul e șarpe - spuneau prin ochii lui se vede despicarea limbii pui de frig se înghesuiau în inimă se rugau pentru clopote biserici odajdii eu dansam samsara în umbra bolții de piatră porumbel cu sânul cald ploaia rotunjea soarele răsărind din mâneca stângă
pentru textul : mâna ta stângă deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deun poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie deSeven horses
to shut my eyes now
over all this turning of meanings
it seems hard
the same as it was departing
from our date
when you were never coming
locked indoors
you were mumbling out of books
come come
dum di dum
and the rain pouring over the streets
haunted by me only
and my trams
nocturnal
pulled by seven horses
pentru textul : șapte cai denicodem, că ești într-un juriu sau la o catedră, nu cred că interesează pe nimeni delirul tău...
pentru textul : de dimineaţă depovestește-mi despre copilăria ta:)!
Iată și afișul final, cu programul cenaclului. Mulțumim Hermeneia pentru găzduire! Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia XI - anunț final de"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii de"eu?
pentru textul : crescătorie de oameni deeu am un proiect cu fonduri europene
o să-mi deschid o crescătorie de oameni" - excelente aceste versuri!
Lăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deApreciez mutarea centrului de greutate de pe secularizatul sens de mulțumire către pionierii colonizării, înspre elementul creștin, nu știu cât de conștientizat astăzi tocmai pe melagurile care celebrează această, după mine ciudată, sărbătoare. Consider că limbajul este unul adecvat și se susține din punctul de vedere al autorului. Poate că pe alocuri s-ar fi impus o mai elevată expresie, dar aici las intenția auctorială să-și spună cuvântul. Cu toată aprecierea pentru un autor și comentator ca Emil Fanache, nu aș spune împreună cu el că e un "mod de exprimare foarte învechit", cât unul propriu unui astfel de mesaj, care nu poate veni cu o formă prea... "ușchită".
pentru textul : Poemul mulțumirii de"Poate pentru că nu ești poet ci doar filosof. Ouch! că am zis-o!" explicati va rog aceste afirmatii
pentru textul : Ce rost are poezia? deImi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
pentru textul : decubitus vulgaris deSper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
in nici un caz nu este o poezie. este o revolta atat.
pentru textul : Urăsc această lume demultumesc de citire
Eu sunt pentru respectarea formei fixe în general. Excepţiile sunt acceptate numai şi numai în cazuri în care partea artistică are de câştigat sau în cazul traducerilor. De asemenea, prefer sugerarea anotimpului sau prezenţa unui cuvânt cheie, un cuvând penetrant cu caracter universal.
pentru textul : Haiku deFaptul că e acceptat de o revistă online ( atenţie că menţionarea ei poate fi considerată publicitate mascată...şi s-a mai întâmplat), asta nu înseamnă că e un haiku care nu suportă criticile cititorilor de aici.
Mie mi-au plăcut mult cele două planuri, felul în care se influenţează, felul în care se susţin (bluesul vechi şi râşniţa veche), tandemul. Nu ştiu de ce mi se pare că totul se petrece în anotimpul iarna.
Pentru scrierea cuvântului ,,blues" cea mai nouă sursă este ,,Dicţionarul de termeni muzicali" din 2010, autor Academia Română.
Remarc două imagini foarte sugestive:
pentru textul : pisica neagră de,,ochii mari despica şovăiala" şi
,,numai una
ascunsă într-un arbore răsucit şi strâmb
înghesuia crucile sub aripi" . Cred că aici este bine sugerată empatia şi jertfa facerii de bine. Misticismul e foarte bine dozat. Uneori facem şi noi cruci înghesuite şi rugăciuni în taină prea apăsaţi de griji şi temeri. Poate acelea sunt cele mai sincere.
Cred că ultimul vers e de prisos. Tremurul e foarte bine sugerat în versurile precedente.
Mi-am făcut plăcere să recitesc acest poem, Mihaela! :)
Să ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : clona deMultumesc, Aranca. pe a. P. l-am intrecut la 14 ani, cand am fost comparat cu N. Labis. N-a fost vremea mea, era comunismul la putere, am stat prin niste inchisori romane, in loc sa fiu scriitor. Multam de remarca, oricum. Sa ai pace, dancus
pentru textul : Raspunde-ti! deAşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Seara faină!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (ultima parte) deCristian, îmi exprim și eu niște opinii despre text.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deCred că în poezie poți să ai tot felul de preferințe, mai ales dacă au valențe artistice, dar limba română trebuie respectată (regulamentul H are prevederi clare în acest sens). Să admitem că epitetul „ordinare” atenuează un pic pleonasmul, dar pluralul de la origami contravine regulilor limbii române care spune clar că e substantiv invariabil.
Dacă acolo e o enumerare a acuzațiilor, e ok cu virgula, dar cred că trebuie un pic modificat versul următor pentru a nu crea confuzii, ceva de genul „vrăjitoria cu lacrimi”. E doar o părere.
are mai multă încredere în poeţi decât poeţii în poeţi, decât poeţii în ei înşişi!
pentru textul : dulce de moarte dee dificil să te pui în pielea altcuiva!
Adri, nu e deloc simplu ce "îndurerezi" tu aici!
Îmi place simplitatea discursului și modesta viziune a autorului cu referire la soarta poemelor sale ... La fel, rezonez și cu acest soi de atitudine: plictisul de după, indiferența, sau altfel spus o anume stare de detașare și de flegmatism. Citit cu plăcre, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune de8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
pentru textul : Groapa Himalayelor deeste o expresie britanica si se traduce prin ``maci inalti``- face referire la drumul anevoios pe calea succesului si bucuria de a trai printre ``maci inalti``, evident ``oamenii spirituali si increzatori. chiar am devenit curioasa...de ce ti-or fi adus versurile astea, putin stalcite, aminte de o carte care presupun ca ascunde...multe dintre secretele vietii :)
pentru textul : pe tocuri prea înalte deÎn ciuda impedimentelor, Alina Manole, continuă drumul frumos al Virtualiei. Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut plăcerea să fiu la cenaclu, un spectacol superb de muzică şi poezie.
Felicitări pentru tenacitate şi succes !
Cu admiraţie
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deVirgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism dePagini