Virgil : pe aceeași lungime de undă, cu un citat din Creangă: "na-ți-o frîntă că...ți-am dres-o! ". Cu Alte cuvinte i-am dat drumul să zboare decît s-o scot...la Vînzare...:) De aia "nu se vede"...;) Andu: ai dreptate apare de două ori în aceeași strofă " cu ochii "...e prea vizibil. Poate e chiar mai bine așa, voiam să casc ochii cititorului în preambul și chiar să accelerez nițel ironic " explicația" spre o bună înțelegere. Da. Riscul e să devină un neînțeles și mai mare. Un fel de corolă de minuni. Ca atunci de pildă cînd se vede melodramă cînd explic procedura de utilizare post mortem a ochilor. Fragmentarea are rostul ei. Dă ritmul necesar și un caracter aparte discursului. Cred io. Cu mulțumiri pentru critici. " Nemulțumiri" pentru...aprecieri. ou revoir, geo de asztalos
ioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
Gorun, tot ce vreau sa stiu este daca pana la magazinul de portelanuri ai trecut pe la piramide. am auzit ca acolo la fiecare 30 faurar prima camila te intoarce gratis.
frumos
sarutari de maini Doinei din partea pastorului
cred ca e primul tecst al tau pe care nu am mare lucru de reprosat. poate doar faptul ca mizezi intotdeauna pe atmosfera asta tristo-melancolica, cu iz de praf si muzici de pian, care e usor anacronica sau ma rog e dintr-un film care are doar urme vagi de autenticitate raportat la azi. dar asa sunt eu carcotas, insa se simte ca ai legat ceva in el, si asta e ok.
"ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon."
Andule, asta mi-a amintit de intriga din "Adio, Europa" si de faptul ca si Marx, nu-i asa, a fost un scriitor "stiintific si fantastic"...
acum, serios vorbind, poemul de aici chiar mi se pare huxleryan, mai ales in strofele de mijloc, dar asta nu se vrea a fi o critica, ci doar o observatie. la urma urmei, confruntati fiind cu o evolutie intr-o anume directie, nu ne ramane decat sa brodam pe marginea ei.
Sunt lucruri care ma afecteaza; uneori profund. Dar nu ma omor dupa textele despre ele. Cu atat mai mult in cazul de fata. Asa ca am preferat sa ma refer la comentariu. Ca sa-mi treaca.
Orice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
Oricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
Ps. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
Mi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
Cred ca ati pornit textul de la o idee foarte uzitata. De preferat evitarea cacofoniei din versul doi "smerita tacere". Continuarea in aceeasi tenta, sintagme care datorita utilizarii trebuie "imbracate" foarte bine. Singurele idei care mi se par bune si mai ales diferite sunt "durerea o culeg femei în coșuri... / ... te vad cu inima ". In rest cred ca ar trebui cel putin reformulat ! Ialin
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
Leonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
pentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
si ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
Bianca... in materie de gusturi nu e ca si in viata unde traim dual... la nivel de gust avem un termen mediu celebru intre dulce si sarat si anume amarul... tocmai aici este de fapt tinta poemului, de a sugera exaltarea omului indragostit spre cele doua extreme si revenirea la realul amar. Andrei... textul acesta chiar nu a vizat in mod programatic trimiteri oculte decat in masura in care intra in reactie cu imaginarul lectorului. Va multumesc la amandoi pentru feed-back.
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
Fain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p
Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]
Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P
si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."
Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:
“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
corectura: "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivants."
pentru textul : balada mortului viu ▒ deVirgil : pe aceeași lungime de undă, cu un citat din Creangă: "na-ți-o frîntă că...ți-am dres-o! ". Cu Alte cuvinte i-am dat drumul să zboare decît s-o scot...la Vînzare...:) De aia "nu se vede"...;) Andu: ai dreptate apare de două ori în aceeași strofă " cu ochii "...e prea vizibil. Poate e chiar mai bine așa, voiam să casc ochii cititorului în preambul și chiar să accelerez nițel ironic " explicația" spre o bună înțelegere. Da. Riscul e să devină un neînțeles și mai mare. Un fel de corolă de minuni. Ca atunci de pildă cînd se vede melodramă cînd explic procedura de utilizare post mortem a ochilor. Fragmentarea are rostul ei. Dă ritmul necesar și un caracter aparte discursului. Cred io. Cu mulțumiri pentru critici. " Nemulțumiri" pentru...aprecieri. ou revoir, geo de asztalos
pentru textul : o viziune a insentimentelor deioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
pentru textul : Pantofi roșii de damă deGorun, tot ce vreau sa stiu este daca pana la magazinul de portelanuri ai trecut pe la piramide. am auzit ca acolo la fiecare 30 faurar prima camila te intoarce gratis.
pentru textul : Epifanigramă defrumos
sarutari de maini Doinei din partea pastorului
nu știu dacă e chiar un experiment, dar storfa secundă are prea puțin ca să devină o tautologie reușită. felicitări pentru riscul asumat.
pentru textul : femeia cu umbre decred ca e primul tecst al tau pe care nu am mare lucru de reprosat. poate doar faptul ca mizezi intotdeauna pe atmosfera asta tristo-melancolica, cu iz de praf si muzici de pian, care e usor anacronica sau ma rog e dintr-un film care are doar urme vagi de autenticitate raportat la azi. dar asa sunt eu carcotas, insa se simte ca ai legat ceva in el, si asta e ok.
pentru textul : magazinul cu piane de"ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon."
Andule, asta mi-a amintit de intriga din "Adio, Europa" si de faptul ca si Marx, nu-i asa, a fost un scriitor "stiintific si fantastic"...
acum, serios vorbind, poemul de aici chiar mi se pare huxleryan, mai ales in strofele de mijloc, dar asta nu se vrea a fi o critica, ci doar o observatie. la urma urmei, confruntati fiind cu o evolutie intr-o anume directie, nu ne ramane decat sa brodam pe marginea ei.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deSunt lucruri care ma afecteaza; uneori profund. Dar nu ma omor dupa textele despre ele. Cu atat mai mult in cazul de fata. Asa ca am preferat sa ma refer la comentariu. Ca sa-mi treaca.
pentru textul : me and mr. tom waits deOrice apariție de carte în vremurile acestea de mare cutremur cultural rromano-fino-ugric nu încetează să mă uimească... cu atât mai mult una despre ironie lansată la bookfestul care va avea loc la 20 de ani de la evenimentele din 90 când se scanda 'noi muncim nu gândim'... funny ain't?
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deOricum, daca îți dă mâna, pune o carte deoparte și pentru mine cu o dedicație cât mai ironică sau ok accept și un sofism dar să fie unul demn de tine, că s-ar putea să te trezești cu impersonarea mea bobadilică pe acolo cu un lămpaș de miner într-o mână și cu o bâtă în cealaltă... și atunci să te văd câtă ironie ți-a mai rămas!
Felicitări Gorunule.
Andu
Sunt două texte diferite. Nu am schimbat nici măcar o virgulă în textul de mai sus. Doar titlul.
Am foarte multe texte nepostate. Din n motive. Mă uitam printre ele, am ales unul, m-am răzgândit pe ultima sută de pixeli, am postat altul, am păstrat, eronat, titlul primului, am modificat titlul ulterior. Atât. Eram ironic cu spiritul tău de observaţie. Mă bucur că ne înţelegem aşa bine.
Antijoc
Demult, de mult,
primisem moartea
în gazdă.
Acum,
era o marţi spre luni,
suspectă de galben.
Şi am pornit în plâns,
ca ploaia de două nopţi
dintr-o gură de canal.
Prin urechea mea dreaptă,
moartea a scos
vârful unei seringi.
N-ai nişte apă?
m-a întrebat.
Am închis doar un ochi.
(ăsta e "Antijoc").
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dePs. A nu se intelege gresit. Cind m-am referit la comentatori ma refeream la altii, nu la cei de aici. Sint comentatori care, in loc sa aduca un plus textului, comenteaza autorul si atit. Cit despre pirati yo ho ho & a buttle of rum :)))
pentru textul : mereu Jack dedesigur!
pentru textul : pseudopatriarhale II dePaul C, Radu- Luca, multumesc pentru trecere. Ma bucur ca textul a fost pe placul vostru. Va mai astept si pe viitor cu pareri.
pentru textul : reader deMulţumesc, îl voi trece la categoria jurnal. Voi încerca să schimb expresia la care faci referire, într-adevăr este alambicată greşit.
pentru textul : Noi şi ei deMi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
pentru textul : m-am întors să ne iubim mai bine deeu ma bucur!
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative depe cand? asa...o data aproximativa? sau una certa?
Cred ca ati pornit textul de la o idee foarte uzitata. De preferat evitarea cacofoniei din versul doi "smerita tacere". Continuarea in aceeasi tenta, sintagme care datorita utilizarii trebuie "imbracate" foarte bine. Singurele idei care mi se par bune si mai ales diferite sunt "durerea o culeg femei în coșuri... / ... te vad cu inima ". In rest cred ca ar trebui cel putin reformulat ! Ialin
pentru textul : Golgota deCine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger deFinalul e un reuşit banc sec. (mă rog, sensul său ironic - toţi scriem de toamnă - există), dar tot banc rămâne.
În rest, nici de stare, nici cerebral, nici imagistic, nici discursiv, nici, nici, nici.
pentru textul : puzzle de"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
pentru textul : Pussy deLeonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
da, poate ai dreptate, ma gindesc. pastrez finalul. tin la el.
pentru textul : helioză deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Duel depentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that desi ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată deBianca... in materie de gusturi nu e ca si in viata unde traim dual... la nivel de gust avem un termen mediu celebru intre dulce si sarat si anume amarul... tocmai aici este de fapt tinta poemului, de a sugera exaltarea omului indragostit spre cele doua extreme si revenirea la realul amar. Andrei... textul acesta chiar nu a vizat in mod programatic trimiteri oculte decat in masura in care intra in reactie cu imaginarul lectorului. Va multumesc la amandoi pentru feed-back.
pentru textul : insomnie deo viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
pentru textul : nu e o vină deFain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
pentru textul : Renaştere deNu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
pentru textul : o lățime de masă deDear Margas,
revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p
Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]
Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P
si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."
Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:
“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”
..asa sa ne ramina numele.
pentru textul : Shhhh... deUite un text care mi-a fost amintit de poezia ta: (nu ştiu de ce)
"Cu genunchii la gura, cu pumnii strânsi,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingase semne de intrebare.
Cu trupul drept, cu fata în sus,
Dorm mortii în adâncul pamântului,
Rigide semne de exclamare.
Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!"
(Semne, de Geo Bogza).
pentru textul : Cantata în mi minor dePagini