am intrat doar atat cat sa dau o penita unui text excelent.
mi-a amintit un pic de piesele de teatru pe care le vedeam seara la televizorul cu lampi, cu o tematica oarecum inversata dar cu acelasi stil de interogatoriu. nu m-a deranjat deloc, ba dimpotriva, in ciuda trimiterilor textul are forta si se deruleaza in imagini foarte usor de vazut. m-a impresionat si finalul delicat cu burtica insarcinata, de fapt constructia e foarte bine realizata - daca mentionez ce si nu cum, aproape ca nu face sens.
că era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
Frumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
Am remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
alma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
E firesc sa imi placa stilul tau jucaus. Uite, o sa-ti dau si eu un premiu pentru imaginatie si pentru acest cadru naiv pe care ai mizat si care ti-a iesit de minune. :)
da, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
imaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
eu ma bucur ca exista locul asta...:)
si sper sa reziste cat mai mult.
La Multi Ani celor care scriu aici si celor care doar trec sa arunce o privire...
La Multi Ani si celor care au pornit acest proiect si l-au facut sa creasca.
Toamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
Multumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
Stef, e foarte bună sugestia, îți mulțumesc! Ai dreptate, în visual poetry intervin și alte dimensiuni de care se ține cont în integrarea textului. Voi opta pentru a doua variantă.
ce descriere stranie a desertului! nicaieri nu am vazut aceasta comparatie intre dune si sunete, ca si cum ar putea fi materializata, palpabila, frecventa undelor.
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
cu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
apreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am intrat doar atat cat sa dau o penita unui text excelent.
pentru textul : Spoiler demi-a amintit un pic de piesele de teatru pe care le vedeam seara la televizorul cu lampi, cu o tematica oarecum inversata dar cu acelasi stil de interogatoriu. nu m-a deranjat deloc, ba dimpotriva, in ciuda trimiterilor textul are forta si se deruleaza in imagini foarte usor de vazut. m-a impresionat si finalul delicat cu burtica insarcinata, de fapt constructia e foarte bine realizata - daca mentionez ce si nu cum, aproape ca nu face sens.
că era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
pentru textul : prânz în curtea veche deNu, cred că este o neînţelegere. Îmi place exigenţa celor ce mă citesc. Chiar dacă, de multe ori, mă irită. Ştiu că, în final, mă ajută.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deFrumoasă poezie. Aș renunța la două cuvinte. Versurile "cu răsuflarea somnului/ gheară de leu alb/ îți ating nuferii îmi despic palmele în ei" nu au nevoie de mai mult. Cu drag, /O\
pentru textul : gheara de leu alb denelu jorz, multumesc frumos pentru a doua interventie si pentru penita. cu prietenie, kranich
pentru textul : -1 decu privire la împovărător. cu privire la restul nu sînt neaparat de acord.
pentru textul : sînt un nesuferit deAi alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
pentru textul : vorbesc privind într-o parte deAm remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
pentru textul : Frunze dealma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
pentru textul : altarele deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic de"Când a privit-o
cu ochiul întors
în el însuşi"
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
pentru textul : Orfeu deeste si asta o idee. uite ca incerc sa iti urmez sfatul
pentru textul : apryl deE firesc sa imi placa stilul tau jucaus. Uite, o sa-ti dau si eu un premiu pentru imaginatie si pentru acest cadru naiv pe care ai mizat si care ti-a iesit de minune. :)
pentru textul : feng shui în lucernă deda, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
pentru textul : are voie iarna cuburi? deimaginile sint in primul rind deosebit gasite, ca si in "Absens - alfabet poetic (1)". asa au aparut si in volum? mi-ar place un album de fotografii in acest fel... eu pot sa spun ca ma asteptam ca Marlena sa prezinte asa ceva, poate si din impresia pe care mi-au facut-o cartile ei de poezie si mai ales ea. si ma bucur sincer pentru ea.
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) deAi nişte expresii... să le spunem "nefericite":
"emana cuvintele" - cam afectat.
" apa de ploaie torenţială"- serios?! fără comentarii.
" ouă de înţelepciune" - mi se pare o găselniţă şi nimic mai mult, fie acele ouă trase cu grebla au ba.
"oare adevărul este o specie ireconciliabilă
cu dialogul" - retorism pur. Altfel, "ireconciliabil" înseamnă "de neimpăcat", nu? :)
După părerea şi gustul meu, doar ultima unitate are ceva ceva de spus şi o spune într-un context liric şi într-o manieră firească. Restul pare un preambul artificial.
pentru textul : cântec candriu deeu ma bucur ca exista locul asta...:)
si sper sa reziste cat mai mult.
La Multi Ani celor care scriu aici si celor care doar trec sa arunce o privire...
La Multi Ani si celor care au pornit acest proiect si l-au facut sa creasca.
si multumesc pentru cuvintele frumoase, Virgil :)
pentru textul : starea hermeneia de"să mă scald în iluzia deşarte - ? Poate deşartă...
"din gura Statuii libertăţii - dacă ai ales să foloseşti majusculă la "statuia", se cere să foloseşti şi la "libertăţii"
"dar, in sfarsit, un text fara greseli de tastare! ura!" (Sancho Panza) - se pare că te-ai grăbit, Adriana...
pentru textul : nimicul deToamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
pentru textul : Mirare de toamnă deExecutat! Nu voi mai posta decât un text pe zi. Am priceput.
pentru textul : Peisaj de toamnă depe cîmp o sfîrșești întotdeauna la lopată
pentru textul : pastel de iarnă deFara sa contest poezia de fata, mi se pare ca aprecierea se face numai pentru a se obtine un raspuns la comentarii..?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMultumesc, Marina. Am tinut cont de observatia ta - acum sper sa sune mai bine. Pentru acest copil din sufletul fiecaruia am si scris poeziile pe care le-ai citit. Aceasta este ultima din "Tara Parintilor cu Inimi de Aur".
pentru textul : Copii cuminți deStef, e foarte bună sugestia, îți mulțumesc! Ai dreptate, în visual poetry intervin și alte dimensiuni de care se ține cont în integrarea textului. Voi opta pentru a doua variantă.
pentru textul : proiecție 1 dece descriere stranie a desertului! nicaieri nu am vazut aceasta comparatie intre dune si sunete, ca si cum ar putea fi materializata, palpabila, frecventa undelor.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deA.A.A. mulţumesc de trecere şi ai dreptate. am să încerc ceva.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deAndule ai genială dreptate. am să modific şi am să văd ce iese.
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
pentru textul : Lauryannus's Land deimi place cum incepi: curajos si incitant. si la fel, mi-a placut finalul. sunt insa unele expresii si figuri de stil la care as renunta.
pentru textul : sunt liber decu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
pentru textul : Piano e fragile de...un motiv în plus și pentru mine să încerc până și conținutul va fi bun.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deapreciez sinceritatea, e o scară de evoluție pe care am să urc! :)
mulțumesc pentru atenție.
Pagini