Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).
Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?
Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.
Aranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.
probabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
Please, consider this new version of my poem. Thanks. boxing nothingness how you keep snapping frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the obsessive concentric void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn dimness seed implant in a womb of green eyes volition limbs tweaked until nothing left to please your delusional past
de astfel de opinii sincere am nevoie. de comunicare directa, netrunchiata. asa, vad si eu cum stau. am hotarat sa fac o curatenie generala printre poemele mele si sa nu ma fac de ras cu texte slabe. deci, mai astept o parere pro sau contra si las sau scot textul pana reusesc sa intru in el si sa incerc sa-l fac sa functioneze. este un gest sanatos asta si poate, astfel, reusesc sa optimizez ceva. am nevoie de ajutorul vostru. hermeneia va trebui sa devina chiar asta: un atelier. nu numai o simeza. nu ma supara deloc opiniile negative. sa nu cumva sa credeti asta. doar ca vreau sa le exprimati mai fara intortocheli, daca se poate, ca sa inteleg unde este problema. accet si apreciez un punct de vedere cinstit si argumentat macar in mare. adrian, numele meu chiar nu este o povara. de asta l-am si pastrat.
Cu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
Margas
Poemul este pentru mine fara nicio indoiala unul dintre cele bune pe care le-am citit sub semnatura lui Virgil Titarenco. Un poem pe gustul meu, de plescait sub limba, retoric, de citit in picioare carevasazica. Mai putin primul vers care e static si inutil concluziv, parerea mea. Poate ca fara el poemul ar parea "neterminat", insa cred ca i-ar sta mai bine lui (poemului) fara aceasta caciula. Andu
Cristina, eu intervenisem in calitate de editor, amintindu-va ca penitele necesita un comentariu mai amplu, pe care, iata, tu ni l-ai oferit.
multumesc.
cat despre partea a doua a comantariul tau si despre tonul sau imperativ...ce sa spun?
spun ca nu-i bai, de mult nu ma mai pusese nimeni la colt pe coji de nuci - chiar mi-era dor...:)
Oho, ce pleiadă, ce cavalcadă, ce de-a personaje real-imaginare, ce joc de cuvinte spectacular, pornind de la Geneză spre Nebunie...
Bine că e și un epilog ( ar fi fost aiurea să nu fi fost), care, ca orice epilog, va avea, cred, un prolog.
E primul cerc ( infern), ultimul, cine știe ? Suntem datori să încercăm !
Uite poezia, per gustus mei: Doar arca traversând deşertul
şi încă eu...
Et in Arcadia ego !
Construcție puternică, dă senzația că abia a căzut despicată din bloc amorf, poartă încă urmele originalului, dar reușește să miște în forma nouă.
tocmai pt. că și anume cred, în ; bube, noroaie, prețuri noi; etc, literar vorbind, tu spui. mult.
restul e dialog.
P.S. până la ultimul infern/ rai, se scrie o viață. cred, Adrian, în mine, ca în ultimul tâlhar ( evident, e vorba de cel de pe cruce, de-a dreapta ).
Artistic vorbind, îmi amintesc și citez, aici, dintr-un un eseu a lui Nichita Stănescu, de prin anii 80. Zice poetul : "Din punct de vedere al sentimentelor, arta se apropie și chiar poate fi comparată în esența ei, pentru o mai ușoară înțelegere, cu starea de îndrăgostit, exprimată. Ca dovadă că obiectul de artă ( efigia, armonia, versul) este starea exprimată a stării de îndrăgostit (jubilația, angoasa, plânsul ) depune mărturie dorul de revedere pe care obiectul de artă îl emană. "
Ești poet și, firesc, îndrăgostit.
Probabil te vei vindeca prin...scris. Aici. E o nevoie nebună de ; îndrăgostiți; !
Aranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
hmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
citisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
privilegiul acesta revine altei personalitati de aici de pe site Gorune, guess who likes fast food culture? Matale doar te eschivezi, iar eu... rade ciob de oala sparta.
la inceputul poemului credeam ca balconul tau este inca fara ferestre, asa cum ereau din constructie cele dinainte de 89, dar la sfarsitul poemul am inteles ca si tu te/ai inchis in propia ta lume. de fapt este o stare a celor care traim intre doua lumi, desi mesajul acesta nu il transmite poemul tau... sau poate... stiu eu, nepriceputul!
as renunta la versul 9 ("m-a locuit o vreme"). de ce? fiindca toata poezia mi se pare un instantaneu fotografic. in rest - excelent prin ironie si eleganta, poseda chiar si o anumita senzualitate, ceea ce nu-i dauneaza deloc, si o usoara tenta ludica, prin final... placut pret de o penita.
Este un extemporal deschis, de aceea propun să venim fiecare cu opinii: "dinăuntru nu e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu sau poate de liiceanu undeva prin 1990, ci de îngerii înrolați în world wilde web " "liniștită nu este antonimul cuvîntului femeie sau undeva pe acolo ci al lacrimilor lui adam cel-rămas-în-somn-făr-de-coastă " "praful nu este tot ce se alege de pe tastatura unui poet ci de naivitatea de a crede în prietenii de altădată ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).
Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?
Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.
pentru textul : octopus dediacritice... diacritice... diacritice!
pentru textul : Nu mai vine dee chiar așa greu?
nu văd nici măcar una, de sămânță!...
Aranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deam modificat titlul "Blanca" in "Cassa-Blanca", e mai sugestiv, multumesc Almei pentru idee
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deFrumoase imaginile. Crezi că ai putea să le micșorezi? Ar fi mult mai bine și estetic. Mulțumesc.
pentru textul : Gustul Lemnului deprobabil ca am sa citesc cu mai multa atentie textele tale de acum. acesta însă îmi pare că vrea să fie „în forță” dar pe alocuri e doar „forțat”. am să mai citesc
pentru textul : Spasm nocturn deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten deDesigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
pentru textul : Eminescu dePlease, consider this new version of my poem. Thanks. boxing nothingness how you keep snapping frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the obsessive concentric void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn dimness seed implant in a womb of green eyes volition limbs tweaked until nothing left to please your delusional past
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 dede astfel de opinii sincere am nevoie. de comunicare directa, netrunchiata. asa, vad si eu cum stau. am hotarat sa fac o curatenie generala printre poemele mele si sa nu ma fac de ras cu texte slabe. deci, mai astept o parere pro sau contra si las sau scot textul pana reusesc sa intru in el si sa incerc sa-l fac sa functioneze. este un gest sanatos asta si poate, astfel, reusesc sa optimizez ceva. am nevoie de ajutorul vostru. hermeneia va trebui sa devina chiar asta: un atelier. nu numai o simeza. nu ma supara deloc opiniile negative. sa nu cumva sa credeti asta. doar ca vreau sa le exprimati mai fara intortocheli, daca se poate, ca sa inteleg unde este problema. accet si apreciez un punct de vedere cinstit si argumentat macar in mare. adrian, numele meu chiar nu este o povara. de asta l-am si pastrat.
pentru textul : de dragoste deCu scuzele de rigoare domnule, dar ca să nu am vreo suspiciune doamne feri că mă faceți proasta, așa, subtil, cum doar Dvs. știți să o faceți, vă rog din suflet să mă luminați și pe mine care ar fi mesajul, sau veți decide să lăsați în noaptea necunoașterii prezența mea... pe care sincer, aș dori să o simțiți candva pe viu ca să puteți decide atunci cu adevărat cât este ea de fermecătoare.
pentru textul : mic tratat de poezie deMargas
mulțumesc pentru trecere și comentariu Ottilia,da este un poem trist.
pentru textul : Femeia din umbră dePoemul este pentru mine fara nicio indoiala unul dintre cele bune pe care le-am citit sub semnatura lui Virgil Titarenco. Un poem pe gustul meu, de plescait sub limba, retoric, de citit in picioare carevasazica. Mai putin primul vers care e static si inutil concluziv, parerea mea. Poate ca fara el poemul ar parea "neterminat", insa cred ca i-ar sta mai bine lui (poemului) fara aceasta caciula. Andu
pentru textul : regulile jocului I deCristina, eu intervenisem in calitate de editor, amintindu-va ca penitele necesita un comentariu mai amplu, pe care, iata, tu ni l-ai oferit.
pentru textul : timidă umbra ta de fată demultumesc.
cat despre partea a doua a comantariul tau si despre tonul sau imperativ...ce sa spun?
spun ca nu-i bai, de mult nu ma mai pusese nimeni la colt pe coji de nuci - chiar mi-era dor...:)
Oho, ce pleiadă, ce cavalcadă, ce de-a personaje real-imaginare, ce joc de cuvinte spectacular, pornind de la Geneză spre Nebunie...
Bine că e și un epilog ( ar fi fost aiurea să nu fi fost), care, ca orice epilog, va avea, cred, un prolog.
E primul cerc ( infern), ultimul, cine știe ? Suntem datori să încercăm !
Uite poezia, per gustus mei: Doar arca traversând deşertul
şi încă eu...
Et in Arcadia ego !
Construcție puternică, dă senzația că abia a căzut despicată din bloc amorf, poartă încă urmele originalului, dar reușește să miște în forma nouă.
tocmai pt. că și anume cred, în ; bube, noroaie, prețuri noi; etc, literar vorbind, tu spui. mult.
restul e dialog.
P.S. până la ultimul infern/ rai, se scrie o viață. cred, Adrian, în mine, ca în ultimul tâlhar ( evident, e vorba de cel de pe cruce, de-a dreapta ).
Artistic vorbind, îmi amintesc și citez, aici, dintr-un un eseu a lui Nichita Stănescu, de prin anii 80. Zice poetul : "Din punct de vedere al sentimentelor, arta se apropie și chiar poate fi comparată în esența ei, pentru o mai ușoară înțelegere, cu starea de îndrăgostit, exprimată. Ca dovadă că obiectul de artă ( efigia, armonia, versul) este starea exprimată a stării de îndrăgostit (jubilația, angoasa, plânsul ) depune mărturie dorul de revedere pe care obiectul de artă îl emană. "
Ești poet și, firesc, îndrăgostit.
Probabil te vei vindeca prin...scris. Aici. E o nevoie nebună de ; îndrăgostiți; !
pentru textul : Primul infern deAranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
pentru textul : mess deArhiva este o idee foarte bună. Așa se scrie Istoria unui e-zine de literatură și arte.
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM dehmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
pentru textul : regret pe spațiu simplu decitisem si celelalte parti. eram curios sa vad ce urmeaza. imi place acest melange de fabulos-cotidian, precum si purtarea de grija a celuilalt care apare in proza dvs.
pentru textul : La Pedrera deGabi, multumesc pentru rabdare si descalcire
pentru textul : Din casa bunicilor deMaria Doina, mulțumesc!
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice decontrar prevederilor CSM... in fine, rezonez la bucuria ta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deprivilegiul acesta revine altei personalitati de aici de pe site Gorune, guess who likes fast food culture? Matale doar te eschivezi, iar eu... rade ciob de oala sparta.
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) dela inceputul poemului credeam ca balconul tau este inca fara ferestre, asa cum ereau din constructie cele dinainte de 89, dar la sfarsitul poemul am inteles ca si tu te/ai inchis in propia ta lume. de fapt este o stare a celor care traim intre doua lumi, desi mesajul acesta nu il transmite poemul tau... sau poate... stiu eu, nepriceputul!
pentru textul : spun pace pace demi se par reușite strofele 3 și 4
pentru textul : ranfluare deas renunta la versul 9 ("m-a locuit o vreme"). de ce? fiindca toata poezia mi se pare un instantaneu fotografic. in rest - excelent prin ironie si eleganta, poseda chiar si o anumita senzualitate, ceea ce nu-i dauneaza deloc, si o usoara tenta ludica, prin final... placut pret de o penita.
pentru textul : intim desă te regăsesc aici, aproape că ştiam că vei aduce un plus acestui text.
pentru textul : îşi spunea singură şi cam atât demulţumesc frumos.
Va anunt ca schimbam data cenaclului pentru 20 decembrie, pentru ca multi dintre membrii cenaclului au dorit astfel.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deda
pentru textul : de ziua mexicului parcă deEste un extemporal deschis, de aceea propun să venim fiecare cu opinii: "dinăuntru nu e cu siguranță un cuvînt inventat de pleșu sau poate de liiceanu undeva prin 1990, ci de îngerii înrolați în world wilde web " "liniștită nu este antonimul cuvîntului femeie sau undeva pe acolo ci al lacrimilor lui adam cel-rămas-în-somn-făr-de-coastă " "praful nu este tot ce se alege de pe tastatura unui poet ci de naivitatea de a crede în prietenii de altădată ...
pentru textul : extemporal la limba română I dePagini