Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
Alina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
tare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
subscriu la observatia lui Sapphire. de asemeni adaosul "in greutate" mi se pare relativ inutil sau cel putin neexploatat. de fapt ideea insasi, foarte interesanta de altfel, pare sa se dilueze in ultima strofa
mi-a placut cam tot, mai putin ultima strofa care din punctul meu de vedere spulbera vraja cladita pina acolo. pare destul de multa revolta in text, ceva ce n-am mai intilnit in textele tale
iata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
e un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
dar oare, Marga, nu crezi că s-ar putea ca indigestia ta față de astfel de „eforturi de a scrie poezie scurtă” să își aibă obîrșia (sau aș putea spune patognomonia) în neinteresul către a descoperi mult în puține cuvinte, în nevoia ta de a te scălda într-o maree de cuvinte pentru a te simți satisfăcută. Și nu vreau să spun că asta ar fi neaparat ceva rău. Barocul și rococoul au avut (și au farmecul lor), chiar și logoreea douămistă. Dar oare nu există mister în tăcere? Sau farmec într-un singur cuvînt?... Mai ales dacă te oprești să te gîndești la el, cu adevărat.
ok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.
Bianca are, as usual, ceva de comentat: de ce bold? De ce nu ne lași un pic de libertate în a citi? Nu-mi plac sublinierile artificiale. Dar experimentul poză-text e reușit, detașarea îți prinde bine. Foarte sugestiv "ignorând fereastra". Ehe cât de ușor și simplu se pot spune multe.
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
hm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
mda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
Paul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.
ce înseamnă a schelăCăi?
Iar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
un om singur se inchide in singuratate ca intr-o fintina si ramine acolo refuzind lumina... un om singur e cel ce isi pierde credinta. un poem deosebit.
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
Mintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
Oricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
fara patetism, in faptul de a fi nu se afla, uneori, nimic, chiar daca faptul de a fi conditioneaza firea. textul meu este exact ce vrei tu sa fie el. altfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Prima pagină, la mine pe monitor, se vede: așa.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deIoane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
pentru textul : necesitatea deEu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deEu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
va avertizez pe amindoi pentru comentarii care incalca regulamentul. si va rog sa nu imi raspundeti cu fantezisme de genul "noi traim intr-o lume ideala a poeziei fara reguli si inchistari", incercati altceva
pentru textul : Ines deAlina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
Gata, a apărut replica mea, cu "Un întreg fragmentat"...
pentru textul : un fragment întreg desubscriu la observatia lui Sapphire. de asemeni adaosul "in greutate" mi se pare relativ inutil sau cel putin neexploatat. de fapt ideea insasi, foarte interesanta de altfel, pare sa se dilueze in ultima strofa
pentru textul : nu despre penibil demi-a placut cam tot, mai putin ultima strofa care din punctul meu de vedere spulbera vraja cladita pina acolo. pare destul de multa revolta in text, ceva ce n-am mai intilnit in textele tale
pentru textul : stâlpnica deiata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dee un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.
pentru textul : dor de tine deMatei, mulțumesc pentru semn. Undeva cred că ai dreptate.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deMerçi beaucoup, Nicole. « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » a été en Roumanie aussi en 2002: tornade sur Făcăieni.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects deVio_B ai intrezarit bine si aceasta posibilitate,iar daca-i asa poate ca n-au stiut cum :)
pentru textul : Cam aşa dedar oare, Marga, nu crezi că s-ar putea ca indigestia ta față de astfel de „eforturi de a scrie poezie scurtă” să își aibă obîrșia (sau aș putea spune patognomonia) în neinteresul către a descoperi mult în puține cuvinte, în nevoia ta de a te scălda într-o maree de cuvinte pentru a te simți satisfăcută. Și nu vreau să spun că asta ar fi neaparat ceva rău. Barocul și rococoul au avut (și au farmecul lor), chiar și logoreea douămistă. Dar oare nu există mister în tăcere? Sau farmec într-un singur cuvînt?... Mai ales dacă te oprești să te gîndești la el, cu adevărat.
pentru textul : Rune deok pal. am ajuns și penibil. în accepțiunea ta. probabil tot în accepțiunea ta eu nu ar trebui să fac altceva decît să tot fiu un fel de jîndar care vă păzește ciorovăiala infantilă. prefer mai degrabă să închid hermeneia și să îmi văd de viață. pariez că chestia asta ți-ar provoca plăcere. mai ales că în ochii tăi tot nu face nici doi bani. hermeneia.
pentru textul : tablou domestic cu înger deBianca are, as usual, ceva de comentat: de ce bold? De ce nu ne lași un pic de libertate în a citi? Nu-mi plac sublinierile artificiale. Dar experimentul poză-text e reușit, detașarea îți prinde bine. Foarte sugestiv "ignorând fereastra". Ehe cât de ușor și simplu se pot spune multe.
pentru textul : euforie de mai deexercițiu. scuze. ora târzie.
pentru textul : tigri pe cai deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
hm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
pentru textul : where do the children play demda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : ... și au numit-o carte deAranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
pentru textul : Lemuria dePoate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
pentru textul : mama dePaul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul demie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.
pentru textul : aritmie dece înseamnă a schelăCăi?
pentru textul : fahrenheit game deIar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
un om singur se inchide in singuratate ca intr-o fintina si ramine acolo refuzind lumina... un om singur e cel ce isi pierde credinta. un poem deosebit.
pentru textul : Singur deîntr-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor deMintea mea refuză să înțelegă genul acesta de polemică extinsă în subsolul unui text. Aici era vorba despre poemul membrului USR pe numele lui Paul Blaj de la Tecuci. Afirmațiile matale domnule Gorun nu le preiau ca atare ceea ce rămâne este timpul care ar trebui să demosntreze una-alta, al meu și al matale separat.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deOricum, chiar dacă este doar pentru mine, satisfacția e acolo și anume că teatrul arată spiritele înalte căteodată dar pe cele mărunte mai întotdeauna.
fara patetism, in faptul de a fi nu se afla, uneori, nimic, chiar daca faptul de a fi conditioneaza firea. textul meu este exact ce vrei tu sa fie el. altfel.
pentru textul : V demie, Adrian, pântec îmi sună cumva... roditor:) mulțumesc!
pentru textul : aruncai verigari spre mine deSebi, mulțumiri pentru lectură, aprecieri, observații!
seară frumoasă, oameni buni!
Pagini