Nicholas, am vrut să spun exact ce spui tu.
In rest, imi doresc sa apuc ziua cand o sa puti de la o distanta mai mica, pentru tine asta ar fi o forma de arta, sau poate un skill care acum iti scapa.
poem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
da, un poem care m-a cucerit de la început până la final, ca o pâine proaspătă pe un flămând.
pt. că unde sunt, ne-tul pâlpâie ca o stea într-o noapte de iarnă geroasă, laconic spun că dincolo de mesaj îmi place aerul de tristeţe conturat atât cât să nu devină patetic. ( poate aici: dispar... tot...mai mult, ar merita prelucrat),felicitări.
Sărbători cu lumină !
Paul - being the Trinity i don't think I am, I know I am (in love), [with Neo of course:P]
Virgil - oh, the eighties, indeedies!:p this dusty song is my utter love for Oster-Monath, otherwise known as April, beacuse in April Neo looks rather good and sun goes shine shine, the two lips, beg your pardon, tulips are rather dashing and I could not restrain myself from writing the obvious.
What do I think about GOD??
well, dear Prophet, wouldn't you like to know...:p
For your kind words and appreciation I'd like to thank you both!
cheers!
PS I still can't figure out how to follow my own texts on Hermeneia. Could you kindly break the mystery for me, again?
Sugestiv finalul poeziei. Mi-a placut de asemenea cum este exprimata ideea in strofa a patra. Poate ca uneori exagerezi cu detaliile. Nu stiu daca senzatia de fragmentare a fost una voita insa as miza mai mult pe genul de text in care strofele se impartasesc unele din altele. Sa nu uit, un titlu potrivit :)
bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
Iată că ai reuşit să mă faci să rîd. Ştii cum e, luni dimineaţa, vreme cu nori, nu prea citisem nimic amuzant. Dar tu ai reuşit să mai amuzi. Evident, deocamdată nu am făcut nici un fel de abordare hermeneutică pe Hermeneia, de vreme ce nu am considerat că acesta este scopul acestui site, de aceea habar nu am de unde ştii tu cum fac eu interpretare (sic!) hermeneutică. Vezi că foloseşti cuvintele astea cam neîndemînatic (asta ca să nu spun agramat) şi am impresia că nici nu ştii ce înseamnă şi nici cu ce se mănincă. La fel este şi cu homiletica (sic!) teologică. Trec peste faptul că I have no idea ce are chestia asta cu Hermeneia, dar oricum, pentru cultura ta personală, nu există homiletică teologică. Asta sună ca şi cum ai spune "chiuveta clanţă". Dar, mă rog, trecem peste asta. E amuzantă şi gluma cu "cinci stele". Oricum dacă nicodem se simte flatat că oamenii îi compară poemele (sic!) religioase cu cognacul asta este cu siguranţă treaba lui. În orice caz majoritatea celor de pe Hermeneia te asigur că îl consideră pe nicodem un fel de clown cu giumbuşlucuri religioase ieftine. Dar asta este tot problema lui. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Ceea ce mă deranjează însă puţin pe mine este activitatea ta, Teodor Dan. Şi te rog să te consideri avertizat. Aici, pe Hermeneia, oamenii vin să îşi posteze texte personale şi să comenteze literatură. Nu să fie trolli şi să facă galerie de doi bani. Dacă ai ceva de postat postează şi ai bunul simţ ca să comentezi ulterior. Eu îţi recomand să pleci urechea la acest avertisment pentru că nu ţi se va permite să profiţi de Hermeneia aşa cum se pare că intenţionezi.
este un text frumos și echilibrat. poate aș fi pus acolo „aş îngenunchea, dar nu-mi simt trupul”
este greu să scrii poezie pe temă religioasă. o grămadă de impostori literari scriu sau se entuziasmează de maculatură versificată dogmatic. este o boare de aer răcoros pentru mine să văd că adriana a reușit altfel.
Tincuța, bina ai venit pe hermeneia. Toate titlurile poeziilor tale sunt scrise cu majusculă; ai vreun motiv anume pentru care ai ales asta? Noi te rugăm să le scrii așa cum le scriu toți ceilalți. Unele titluri desigur, din considerente estetice, dorință de subliniere în particular a ceva anume, pot conține majuscule.
text bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
mă refeream la titlu. voiam ceva ”tare”, un verb. am scris poezia în 10 minunte, iar titlul l-am căutat două ceasuri! uneori e invers. Corina, domoale plecăciuni!
parerea mea este: nu cred ca stii (in acest caz) ce inseamna cuvintul "zapis" imi place imaginea in tusa groasa a portretului celor doi nu imi place finalul, mi se pare confuz
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
Chiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
Şi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
Sunt din păcate prea multe adunate, nu se pot secționa (la figurat, bineînțeles) puțin? Aproape un volum fără vignete...Chiar dacă e doar o variațiune pe aceeași temă, nu pot fi comentate în bloc, totuși...
" Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele".
Exact asta am făcut. Spuneam:
"Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc"
Apoi am argumentat de ce. Te-a lezat, probabil, expresia "de prost gust". Dar chiar aşa sunt, nu există o descriere mai corectă. Nu ne apucăm să punem figurile de stil între ghilimele, e un fapt elementar. Aşa cum nu explicăm, între paranteze, metaforele poeziei pe care tocmai am scris-o, aşa cum nu ne apucăm să explicăm un banc pe care tocmai l-am spus etc. Dacă am face asta, am face ceva de "prost gust", deoarece faptul ăsta presupune incapacitatea comprehenisvă a auditoriului
Ok Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
E un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
Inceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nicholas, am vrut să spun exact ce spui tu.
pentru textul : câteva rime deIn rest, imi doresc sa apuc ziua cand o sa puti de la o distanta mai mica, pentru tine asta ar fi o forma de arta, sau poate un skill care acum iti scapa.
poem ce se autodefineste prin: sensibilitate, mesaj, compozitie. originalitate in metafore: "oamenii se coc în vase de lut lumile lor sunt cuptoare folosite doar de sărbători." deosebit finalul: "descântă linia continuă de pe șosea până se frânge apoi păstrează două bucăți. când ajungi nicăieri pune-le și pe ele la socoteală. apoi mai fă încă doi pași." chapeau!
pentru textul : încoronarea regelui dea sorcovi este un frumos obicei ortodox, din cite stiu.
pentru textul : celui drag deda, un poem care m-a cucerit de la început până la final, ca o pâine proaspătă pe un flămând.
pentru textul : grîu și maci dept. că unde sunt, ne-tul pâlpâie ca o stea într-o noapte de iarnă geroasă, laconic spun că dincolo de mesaj îmi place aerul de tristeţe conturat atât cât să nu devină patetic. ( poate aici: dispar... tot...mai mult, ar merita prelucrat),felicitări.
Sărbători cu lumină !
Paul - being the Trinity i don't think I am, I know I am (in love), [with Neo of course:P]
Virgil - oh, the eighties, indeedies!:p this dusty song is my utter love for Oster-Monath, otherwise known as April, beacuse in April Neo looks rather good and sun goes shine shine, the two lips, beg your pardon, tulips are rather dashing and I could not restrain myself from writing the obvious.
What do I think about GOD??
well, dear Prophet, wouldn't you like to know...:p
For your kind words and appreciation I'd like to thank you both!
cheers!
PS I still can't figure out how to follow my own texts on Hermeneia. Could you kindly break the mystery for me, again?
pentru textul : Oster-Monath deSugestiv finalul poeziei. Mi-a placut de asemenea cum este exprimata ideea in strofa a patra. Poate ca uneori exagerezi cu detaliile. Nu stiu daca senzatia de fragmentare a fost una voita insa as miza mai mult pe genul de text in care strofele se impartasesc unele din altele. Sa nu uit, un titlu potrivit :)
pentru textul : în mine s-a auzit un foc de armă debobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich
pentru textul : mama deHmm, Nicholas, actually I think this is a pretty good sugestion. Thanks!
pentru textul : Look up deIată că ai reuşit să mă faci să rîd. Ştii cum e, luni dimineaţa, vreme cu nori, nu prea citisem nimic amuzant. Dar tu ai reuşit să mai amuzi. Evident, deocamdată nu am făcut nici un fel de abordare hermeneutică pe Hermeneia, de vreme ce nu am considerat că acesta este scopul acestui site, de aceea habar nu am de unde ştii tu cum fac eu interpretare (sic!) hermeneutică. Vezi că foloseşti cuvintele astea cam neîndemînatic (asta ca să nu spun agramat) şi am impresia că nici nu ştii ce înseamnă şi nici cu ce se mănincă. La fel este şi cu homiletica (sic!) teologică. Trec peste faptul că I have no idea ce are chestia asta cu Hermeneia, dar oricum, pentru cultura ta personală, nu există homiletică teologică. Asta sună ca şi cum ai spune "chiuveta clanţă". Dar, mă rog, trecem peste asta. E amuzantă şi gluma cu "cinci stele". Oricum dacă nicodem se simte flatat că oamenii îi compară poemele (sic!) religioase cu cognacul asta este cu siguranţă treaba lui. În orice caz majoritatea celor de pe Hermeneia te asigur că îl consideră pe nicodem un fel de clown cu giumbuşlucuri religioase ieftine. Dar asta este tot problema lui. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
pentru textul : ym deCeea ce mă deranjează însă puţin pe mine este activitatea ta, Teodor Dan. Şi te rog să te consideri avertizat. Aici, pe Hermeneia, oamenii vin să îşi posteze texte personale şi să comenteze literatură. Nu să fie trolli şi să facă galerie de doi bani. Dacă ai ceva de postat postează şi ai bunul simţ ca să comentezi ulterior. Eu îţi recomand să pleci urechea la acest avertisment pentru că nu ţi se va permite să profiţi de Hermeneia aşa cum se pare că intenţionezi.
Stii si tu, ca si mine, cat ne lipseste.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deeste un text frumos și echilibrat. poate aș fi pus acolo „aş îngenunchea, dar nu-mi simt trupul”
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deeste greu să scrii poezie pe temă religioasă. o grămadă de impostori literari scriu sau se entuziasmează de maculatură versificată dogmatic. este o boare de aer răcoros pentru mine să văd că adriana a reușit altfel.
Am citit Adrian cu mare atenție comentariul postat.
pentru textul : Sfinx deSingurul răspun sposibil este: Mulțumesc!
Tincuța, bina ai venit pe hermeneia. Toate titlurile poeziilor tale sunt scrise cu majusculă; ai vreun motiv anume pentru care ai ales asta? Noi te rugăm să le scrii așa cum le scriu toți ceilalți. Unele titluri desigur, din considerente estetice, dorință de subliniere în particular a ceva anume, pot conține majuscule.
pentru textul : Ancestrale ierni detext bine scris, concentrat, desi se preteaza la amplitudini. Po-mo s-a declarat deja invins, asta a fost preconizat de la inceput. codul binar a fost un curs natural al lucrurilor, oricum ADN-ul are un dublu lant. oricum putem lesne supravietui ca rasa si cu binaritatea (barbat/femeie - numai asa se poate da nastere unui copil). in ce priveste binaritatea epistemologica/fenomenologica demascata aici, epicentrul poate foarte bine sa cedeze locul sau. oarecum acolo e capul rautatilor, nu la periferie. ideea de aici e ca ar trebui sa intrezarim locul unde se poate incadra in ADn un al treilea lant, chiar daca el nu va exista niciodata, insa poate macar sa sape un nou canal de tensiune de sens intre cele 2. tensiunea poate izvori din negare, ceea ce nu e rau atata timp cat negarea e doar instrument, nu si sistem.de aceea chiar si negativa ea poate duce la remanieri/ nivelari pozitive. sfarsitul e parca incomplet. as fi vrut sa gasesc o decodificare ca un purgatoriu. (mergea bine marsat pe problematica buddhista. (deci sfarsitul l-as putea banui ca sufera de sindrom po-mo) tocmai pt ca nu aduce nimic in plus fata de o clasificare binara, la randul ei. rog revenire pe final.
pentru textul : Binaritate & PoMo demă refeream la titlu. voiam ceva ”tare”, un verb. am scris poezia în 10 minunte, iar titlul l-am căutat două ceasuri! uneori e invers. Corina, domoale plecăciuni!
pentru textul : strig către silabe deparerea mea este: nu cred ca stii (in acest caz) ce inseamna cuvintul "zapis" imi place imaginea in tusa groasa a portretului celor doi nu imi place finalul, mi se pare confuz
pentru textul : suflete dezlegate deD-le Lăzărescu,
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
Celestin, îţi salut trecerea!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deChiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
pentru textul : scurtă intensificare a coşmarului deŞi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
pentru textul : decor degata. oarecum provizoriu. oricum a fost aici in santier. adica scrisa si rescrisa direct pe site.
pentru textul : Oarecum definitiv deSunt din păcate prea multe adunate, nu se pot secționa (la figurat, bineînțeles) puțin? Aproape un volum fără vignete...Chiar dacă e doar o variațiune pe aceeași temă, nu pot fi comentate în bloc, totuși...
pentru textul : poezii de toamnă și dragoste de modă veche deE vorba de logica:
pentru textul : poate.. deDaca am fi inteles ce este minciuna am fi devenit lumina, nu?
am rezolvat.
pentru textul : Uneori sufletul meu deei, ca sa vezi ce este in stare sa faca un an dintr-un om...
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deastazi sint exigent. singurul vers pe care l-am retinut este "e atâta liniște într-un semafor"
pentru textul : poeții dorm în vaze de" Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele".
Exact asta am făcut. Spuneam:
"Trebuie să lipsească ghilimelele din construcţiile de genul mă trezeam, de multe ori „gata îmbrăcat" / pe "inima goală"/ "trag pe gât"/ "non stop" / plecau să "se adape"/ "trofeul" se odihnea rece şi ameţitor în chiloţi" etc etc"
Apoi am argumentat de ce. Te-a lezat, probabil, expresia "de prost gust". Dar chiar aşa sunt, nu există o descriere mai corectă. Nu ne apucăm să punem figurile de stil între ghilimele, e un fapt elementar. Aşa cum nu explicăm, între paranteze, metaforele poeziei pe care tocmai am scris-o, aşa cum nu ne apucăm să explicăm un banc pe care tocmai l-am spus etc. Dacă am face asta, am face ceva de "prost gust", deoarece faptul ăsta presupune incapacitatea comprehenisvă a auditoriului
De bine!
pentru textul : Nopţile unui proscris deOk Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
pentru textul : login deE un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
pentru textul : sar peste novembre deMarina, multumesc mult pentru trecere si cuvinte. Adriana
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deInceputul il vad asa... "el ține de mână îngeri dimineața vorbește cu ei" Partea aceasta este bine conturata... "ai mei sunt tăcuți orbi eu îi conduc printre oameni de fapt nu mi-au spus niciodată nici un cuvânt dar asta e bine așa știu că nu au căzut de-au ajuns lângă mine că nu-i doar o-ntâmplare îngerii mei tac tac și eu" Restul textului este prea aglutinat... poate o rearanjare a versurilor ar fi o solutie. E cumva... ca si cum te-ai dezobisnuit sa scrii poezie :) Oricum remarc curajul autoarei de a trata un asa subiect.
pentru textul : Îngeri ® dePagini