Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu

Virgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.

amintirile au locul lor predestinat, la congelator sau în cartea nescrisă a trecutului, "nimic nu mai este/așa cum a fost" dar asta știam deja...

Sa speram ca Romania va intra intr-adevar pe usa din fata a Europei, intr-un sfarsit ...

:) dintru început scopul rândulețelor a fost nu atât captivarea cât misticul, infimul, zgribulitul "ceva" , cel care determină deliberatul, explozivul "interesant". ferice de cine bate dincolo de litere, a lui va fi "ceva"-ul:)

Adrian, aș fi curios cum l-ai lămuri pe Nichita să-și rescrie versurile:

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora

poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști...
în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând...
știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută.
sper că nu sunt înțeles greșit. apreciez efortul tău depus aici!

și din faguri va curge mierea celor ce vin. bună soluție pentru zămislire prin fagure ai ales. nu e numic mai ascuns decât ce se întâmplă acolo. bun poem, dorine. deși mereu îmi vine să-ți spun că ai mers prin stilul ăsta al scriiturii tale de am făcut eu bătături, cred că reușești să surprinzi și asta e mai important decât suspiciunile ceacâre.

eu cred ca astazi nu-i mai sta bine poeziei asa. de fapt nu i-a stat niciodata, citind-o n-am putut sa o leg de nimic, nici de tine, nici de mine.

poemul e frumos, obiceiul de a-i canta un "cantec de leagan" singuratatii, nu e un obicei frivol, caci daca tristetea nu are nici o energie, singuratatea da.
mi-a placut "forta" din spatele negatiilor: "nu poți săruta cu buzele altuia"...
"nu te mai lipi de alt trup/de o altă speranță", o forta care aminteste de o lectie de viata invatata parca pe propria piele,
de o singuratate care nu mai apasa, care doar intregeste un spirit mai puternic cu fiecare anotimp, cu fiecare pustiu...
bine spunea Schopenhauer ca: "singuratatea e soarta spiritelor superioare".
fiecare se simte poet in felul lui, dar tu cred ca esti tipul poetului "autentic", care nu fabrica poezie, o scrie cu sufletul in palma... care are forta de a transforma o stare, intr-o poetica ce atrage prin empatie.
te citesc cu drag

Cred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!

Între Sisif și Prometeu simt acest poem. Cred că cel mai interesante îmi par combinațiile de planuri, de elemente, de stări. nu este puzzle, ci o compoziție, aproape sculpturală, un fel de modelare de timpuri. Îmi place: "un pumn de nisip în plexul lunar", "fiindcă pauza noastră de masă e-o junglă de lumînări și o mie de stridii ne-așteaptă", "noi rupem copacilor umbra". Nu cred că merge în versul 2 "bolovani de râu în mijlocul fluviului". Poate fără "de râu". Și acel "mult mai mare" poate fi revăzut. Mi-a rămas "reducem totul de fiecare dată la un reziduu" ca un adevăr deși greu de acceptat, destul de evident. Nu pot spune că e un poem greu. ci că e nevoie de o bună măsură în toate, în orice moment, și în poezie. :) E ceea ce răzbate din fiecare vers sau cel puțin așa aud eu. Mi-a plăcut mult.

Nu supără. Din contră mă face să-l mai şlefuiesc.
Mulţumesc.
La mulţi ani!

Alexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?

raspuns pentru mai marele acestui site: Aranca - 2007-07-22 text amoral. este utilizată o rimă facilă cu iz de manea. "întrun act" se scrie altfel. Recomand "Puțină gramatică" de Al. Graur. .............. Aranca - 2007-07-23 Cine ironizează mai mult? Eu? Sau dumneavoatră, domnule Teolog? Practic nu înțeleg de ce moartea a devenit în ochii dumneavoastră un act sexual! E scabros! Ridicularizați viața și moartea într-un mod nepermis. În incercarea de a fi într-o zi și poet-filosof, versificând copilărește orice, prin acest text nu faceți decât să vă discreditați în ochii mei. ....................... lucian - 2007-07-23 Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant. Aranca - 2007-07-23 Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva. .................... Aranca - 2007-04-14 stupid text! revoltator! ce doriti sa exprimati???? hai sa lasam ipocrizia deoparte si sa vedem ferestrele bisericilor din termopan, parinte, si slujbele orinduite a fi la hotarul boxelor sa se auda peste hotare! e o dovada de ipocrizie CRASA sa vorbesti despre felul in care se tin slujbele cu sau fara decibeli si e o dovada de lipsa de minim de respect fata de orice biserica, sa mai ai tupeul sa faci si poezie din asa ceva domnule, daca Dumnezeu e pe acolo prin ograda, va rog respectuos, nu il luati dumneavoastra in bascalie, de bracinar,i sa va exteriorizati in vers alb! sinteti ultima persoana! sinteti preot? ati facut studii mari, teologice? invatati sa il respectati pe Dumnezeu! lucian - 2007-04-14 vai Aranca! ce atitudine! obiectiva si plina de obiectivism la adresa poemului. conforma regulamentului. Aranca - 2007-04-14 conform regulamentului nici nu ar fi trebuit sa publici cu tilul de ineptii astea... Aranca - 2007-04-14 de cind cu UMBRELE LIMBILOR mi-a lipsit capacitatea de a va acorda atentia cuvenita ca POET....asta ce este? BLASFEMIE? sau forma IPOCRITA de a accepta propria dumneavoastra realitate fata de Dumnezeu si restul lumii electrificate?? ................ Profetul - 2007-04-15 Aranca, este a doua oara cind te avertizez pentru comentarii ce contin expresii ofensatoare si mai ales observatii vis a vis de studiile autorului. In plus ai si expresii care pot fi percepute ca profanatoare. Facilitatea comentariilor nu are acest scop. La urmatoarea abatere ti se va suspenda contul pentru o perioada nedeterminata. Incerc sa sper ca vei reveni la atitudini mai civilizate, iti vei cere scuze autorului si celorlalti membri hermeneia si vei re-invata sa te comporti. Bineinteles asta e alegerea ta. .............. Profetul - 2007-04-15 Ioana, cami, ati acordat cite o penita pentru un text extrem de slab. In plus Lucian face greseli de tiparire: "Mitopolie" si "Carrera". In plus, textul nu spune absolut nimic. E o nulitate. Si prin faptul ca mai si pomeneste elemente crestine si religioase in el face un desrviciu si mai mare. Lucian, eu iti recomand sa inveti sa scrii corect si sa scrii poezie. Daca vrei. Pina una alta voi recomanda consiliului Hermeneia retrogradarea ta la novice. Sper sa nu te superi. E spre binele tau si al Hermeneia. .............. și altele... cred ca am adus dovezi, poate nu suficiente, deoarece mai am, deși mulți dintre membri acestui site scriu ca mine și gramatical și literar, dar nu primesc o astfel de întâmpinare, ca un pumn în gură. Ce să mai zic?