da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
Bineinteles că decizia apartine autorului, doar că mie mi se părea mai interesant textul (în forma lui nefinisată. nedefinită vei spune tu) pe care am apucat să îl citesc. Nu trebuie să te afecteze o opinie personală.
Hanny! Nu-mi distruge opera! C-or sa se supere colegii mei din Posteritate (nu aia de la Academie de care vorbea "Impuscata" ca d-aia au "in" sau "impuscat"-o! - aici trebuie consultat DEX-ul sau, mai degraba "DOMO" sau, si mai bine, un specialist/specialista in sintaxa de pe "Hermeneia", ca io - adica eu - din triunghiul ala "semiotic" ma pricep, intr-un fel (relativ "personel" ca sa rimeze), la "pragmatica", mai putin la "semantica" si - aproape deloc - la "sintaxa"; si mi-e si lene sa ma mai apuc de invatat la varsta mea frageda; profu' meu de matematica din facultate, atunci cand se incurca intr-o demonstratie - si se incurca adesea - zicea: 'Si Poincare gresea la calcule elementare'. El, profu' (un tip, altfel, genial - si nu glumesc), a murit; Poincare - asijderea; si nici eu nu ma simt prea bine (ca Twain - e bine ca, din cand in cand, sa mai citam si din clasici si nu numai din noi insine! Ceea ce le doresc si altora)) P.S. Multumesc Alma! "Inebunim", cuvant cu care incepe treaba mea cu fix-ul la sase, se scrie, corect "Innebunim" (cu doi de "n"). Corectura care am si facut-o! Sugestia cu "neconcordanta timpurilor", desi corecta gramatical (sintactic), de data asta, din punct de vedere "semantico-pragmatic-poetic", consider ca e mai bine sa ramana "ca-n tren!" - adica asa cum am lasat-o (necorectata). Toate cele bune si nu te supara pe mine ca n-ai de ce. Apreciez spiritul tau de observatie si mai astept, daca-ti mai vine sa faci comentarii la "operele" mele (de trei parale), si altele (favorabile, nefavorabile sau neutre - ca sa vorbim in termenii unei "Logici aristotelice", dar cu "tert inclus"). S-auzim de bine, Sixtus
observatie obiectiva: spui "Aerul era străfulgerat de o groază de fluturi... Vedeam fluturi peste tot." si la doua randuri "După un timp, a apărut unul." in proza nonsensul nu da bine. apoi, textul imi aminteste de "Cum mi-am petrecut vacanta de vara" a lui T. O. Bobe. imi place stilul dar e "luat".
Eu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
Poemul este pentru mine fara nicio indoiala unul dintre cele bune pe care le-am citit sub semnatura lui Virgil Titarenco. Un poem pe gustul meu, de plescait sub limba, retoric, de citit in picioare carevasazica. Mai putin primul vers care e static si inutil concluziv, parerea mea. Poate ca fara el poemul ar parea "neterminat", insa cred ca i-ar sta mai bine lui (poemului) fara aceasta caciula. Andu
Mulțumesc pentru percepția din interiorul și nu din afara dimensiunilor. "Aparent romboidală" - ideea mi-a venit de la imaginea unei busole, pe care am văzut-o curând, și care îndrumă "rătăcitorul". Însă mă întrebam dacă întotdeauna intersecția ordonatei și abscisei este punctul zero sau e nevoie de ajuns la midhe. De aici "aparența".
Virgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
jasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
ideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.
Imi pare rau, poti mai mult de-atit. Stii ca sint corect de fiecare data cind intervin, dar textul asta, in opinia mea, ar trebui sa stea in cuita cu nisip. Exista texte pe care poti aduce argumente de ce sint proaste, dar sint si texte despre care nu poti spune decit damn.Aici sintem sa ne ajutam toti sa scriem mai bine, n-au rost laudele.
Bobadil, cind cineva incepe sa vorbeasca cu "ba" imi comunica atit de mult incit nu imi pot permite decit sa tac. yester, sint nevoit sa recunosc ca abilitatea ta de a evita un dialog cu oameni atit de inteligenti s-a dovedit ceva mult mai sanatos decit bunavointa mea de a incerca. de acum imi voi eticheta bunavointa drept naivitate. spre invatatura de minte.
Textul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceața aceea", dar în afară de "e o prostie" (aș înlocui). În versul de început, fără "niște", simplu "bărcile sunt lucruri".
oricît de reușită (și amuzantă) ar fi prozodia, prima jumătate a textului nu este poezie. a doua junatate (cam de pe la „babo vera”) poate fi numită poezie și are un anumit ritm interior. pe alocuri insa se cam repetă și nu prea reușește să iasă dintr-o capcană ideatică.
te rog, la ce te raportezi când spui că este de prost gust. poate există un manual cu reguli în acest sens şi nu-l cumosc. dacă nu există şi nici nu ai la ce să te raportezi, e bine de concluzionat că este doar o părere personală. altfel, consider că din cauza formei unei expresi voi considera că am scris un text, în întregime de prost gust. Logic, nu?
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
dragul meu A.A.A. în primul rînd recunosc că aproape în mod constant eu nu folosesc diacritice în comentarii. Nu același lucru se poate spune despre textele mele. Deci nu înțeleg observația sau recomandarea. Ca și cu cutumă am acceptat în general ca dacă un membru Hermeneia nu folosește diacriticele în mod constant în comentarii să acceptăm lucrul acesta. În general nu accept asta în textele propriu zise. În al doilea rînd eu nu înțeleg de ce „implicit” și „a bănui” nu merg simultan. Evident că ține de logică numai că eu nu o văd. Poate mi-o arăți tu. Deocamdata îți pot spune că aș fi putut formula aceeași expresie în felul următor: „dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti bănuiec că implicit nici nu il respecti”. Unde este problema... de logică? Pînă una alta însă eu îți recomand să decoperi de ce postare acestui text este regulamentară. Ca să nu ajungem să facem un concurs ca și Bobadil pe aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deBineinteles că decizia apartine autorului, doar că mie mi se părea mai interesant textul (în forma lui nefinisată. nedefinită vei spune tu) pe care am apucat să îl citesc. Nu trebuie să te afecteze o opinie personală.
pentru textul : racing live deHanny! Nu-mi distruge opera! C-or sa se supere colegii mei din Posteritate (nu aia de la Academie de care vorbea "Impuscata" ca d-aia au "in" sau "impuscat"-o! - aici trebuie consultat DEX-ul sau, mai degraba "DOMO" sau, si mai bine, un specialist/specialista in sintaxa de pe "Hermeneia", ca io - adica eu - din triunghiul ala "semiotic" ma pricep, intr-un fel (relativ "personel" ca sa rimeze), la "pragmatica", mai putin la "semantica" si - aproape deloc - la "sintaxa"; si mi-e si lene sa ma mai apuc de invatat la varsta mea frageda; profu' meu de matematica din facultate, atunci cand se incurca intr-o demonstratie - si se incurca adesea - zicea: 'Si Poincare gresea la calcule elementare'. El, profu' (un tip, altfel, genial - si nu glumesc), a murit; Poincare - asijderea; si nici eu nu ma simt prea bine (ca Twain - e bine ca, din cand in cand, sa mai citam si din clasici si nu numai din noi insine! Ceea ce le doresc si altora)) P.S. Multumesc Alma! "Inebunim", cuvant cu care incepe treaba mea cu fix-ul la sase, se scrie, corect "Innebunim" (cu doi de "n"). Corectura care am si facut-o! Sugestia cu "neconcordanta timpurilor", desi corecta gramatical (sintactic), de data asta, din punct de vedere "semantico-pragmatic-poetic", consider ca e mai bine sa ramana "ca-n tren!" - adica asa cum am lasat-o (necorectata). Toate cele bune si nu te supara pe mine ca n-ai de ce. Apreciez spiritul tau de observatie si mai astept, daca-ti mai vine sa faci comentarii la "operele" mele (de trei parale), si altele (favorabile, nefavorabile sau neutre - ca sa vorbim in termenii unei "Logici aristotelice", dar cu "tert inclus"). S-auzim de bine, Sixtus
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben deobservatie obiectiva: spui "Aerul era străfulgerat de o groază de fluturi... Vedeam fluturi peste tot." si la doua randuri "După un timp, a apărut unul." in proza nonsensul nu da bine. apoi, textul imi aminteste de "Cum mi-am petrecut vacanta de vara" a lui T. O. Bobe. imi place stilul dar e "luat".
pentru textul : Despre cum n-am prins eu fluturi... deEu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
pentru textul : Întâlnire deSingurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
La mulți ani, Cristina!
pentru textul : lămâia din paharul de ou dePoemul este pentru mine fara nicio indoiala unul dintre cele bune pe care le-am citit sub semnatura lui Virgil Titarenco. Un poem pe gustul meu, de plescait sub limba, retoric, de citit in picioare carevasazica. Mai putin primul vers care e static si inutil concluziv, parerea mea. Poate ca fara el poemul ar parea "neterminat", insa cred ca i-ar sta mai bine lui (poemului) fara aceasta caciula. Andu
pentru textul : regulile jocului I deMulțumesc pentru percepția din interiorul și nu din afara dimensiunilor. "Aparent romboidală" - ideea mi-a venit de la imaginea unei busole, pe care am văzut-o curând, și care îndrumă "rătăcitorul". Însă mă întrebam dacă întotdeauna intersecția ordonatei și abscisei este punctul zero sau e nevoie de ajuns la midhe. De aici "aparența".
pentru textul : destiny demerci alex.
pentru textul : eu mor foarte rar deDacă ne gândim la prea multe lucruri când facem dragoste, s-ar putea să nu mai facem. Adică, să devenim impotenţi.
pentru textul : Când fac dragoste deVirgil, ai dreptate, voi renunța la ultimul rând din text. Și ar mai fi ceva de lucrat și la vizual. Însă azi-noapte, la mine se vedea bine nuanța aceea de violet. Merge și un simplu gri, poate pe o imagine b/w. Îți mulțumesc pentru sugestii și aprecieri, pe care le primesc cu aceeași considerație ca întotdeauna.
pentru textul : jasmine dejasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
pentru textul : jasmine deDin punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 deam renunțat la anecdotic din curiozitate, să văd ce iese. mulțumesc de opinie, semn și lectură, Adrian.
pentru textul : decembrie subțire degând bun!
emi, am un dubiu la final. il simt usor. tu cum il simti? e important sa stiu.
pentru textul : sarut de siguranta deideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
pentru textul : Diary of a dream de1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.
pentru textul : hermeneia 2.0 deImi pare rau, poti mai mult de-atit. Stii ca sint corect de fiecare data cind intervin, dar textul asta, in opinia mea, ar trebui sa stea in cuita cu nisip. Exista texte pe care poti aduce argumente de ce sint proaste, dar sint si texte despre care nu poti spune decit damn.Aici sintem sa ne ajutam toti sa scriem mai bine, n-au rost laudele.
pentru textul : septembrie deBobadil, cind cineva incepe sa vorbeasca cu "ba" imi comunica atit de mult incit nu imi pot permite decit sa tac. yester, sint nevoit sa recunosc ca abilitatea ta de a evita un dialog cu oameni atit de inteligenti s-a dovedit ceva mult mai sanatos decit bunavointa mea de a incerca. de acum imi voi eticheta bunavointa drept naivitate. spre invatatura de minte.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deTextul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceața aceea", dar în afară de "e o prostie" (aș înlocui). În versul de început, fără "niște", simplu "bărcile sunt lucruri".
pentru textul : nici măcar elena deBine ai revenit în România! Te aşteptăm şi pe la Iaşi, când o fi mai cald. Nu crezi că ar fi mai util să scrii în româneşte?
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. dece bine că nu ai văzut în această poezie o moară de vînt, Sancho Panza! Mulțumesc.
pentru textul : epifania după Simion decine nu are un câine-căluț pitit undeva, Adrian?
cine nu l-a visat cum amușină scheletele săniilor de odinioară?
Sărbători ale inimii și minții îți doresc!
pentru textul : iarna întârzie la un film deoricît de reușită (și amuzantă) ar fi prozodia, prima jumătate a textului nu este poezie. a doua junatate (cam de pe la „babo vera”) poate fi numită poezie și are un anumit ritm interior. pe alocuri insa se cam repetă și nu prea reușește să iasă dintr-o capcană ideatică.
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera dete rog, la ce te raportezi când spui că este de prost gust. poate există un manual cu reguli în acest sens şi nu-l cumosc. dacă nu există şi nici nu ai la ce să te raportezi, e bine de concluzionat că este doar o părere personală. altfel, consider că din cauza formei unei expresi voi considera că am scris un text, în întregime de prost gust. Logic, nu?
pentru textul : Nopţile unui proscris deuite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
Mulțumesc Vladimir, întotdeauna intervențiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; și da, ochiul are un rost că poposește acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naștere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.
pentru textul : Umbra deSaule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Cred că trebuie mai mult decât o pastişo-parodiere a stilului sorescian! Altfel, textul poate fi interesant, după ce mai meditezi la subiect şi, pe un alt drum al Damascului, te vei întoarce cu faţa spre poezie! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Paul, te iubesc canonic dedragul meu A.A.A. în primul rînd recunosc că aproape în mod constant eu nu folosesc diacritice în comentarii. Nu același lucru se poate spune despre textele mele. Deci nu înțeleg observația sau recomandarea. Ca și cu cutumă am acceptat în general ca dacă un membru Hermeneia nu folosește diacriticele în mod constant în comentarii să acceptăm lucrul acesta. În general nu accept asta în textele propriu zise. În al doilea rînd eu nu înțeleg de ce „implicit” și „a bănui” nu merg simultan. Evident că ține de logică numai că eu nu o văd. Poate mi-o arăți tu. Deocamdata îți pot spune că aș fi putut formula aceeași expresie în felul următor: „dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti bănuiec că implicit nici nu il respecti”. Unde este problema... de logică? Pînă una alta însă eu îți recomand să decoperi de ce postare acestui text este regulamentară. Ca să nu ajungem să facem un concurs ca și Bobadil pe aici.
pentru textul : Camilafca iubirii dePagini