Cred că îi vedem cu toții și pe aceștia, poate doar e mai greu să ne imaginăm poveștile lor nespuse. Ori poate că mult mai adesea tocmai astfel de oameni au câte una de spus, iar noi nu avem timp să o descoperim. Dinspre mine, este cât se poate de "materializată" așa cum este. Nu știu ce și dacă va mai fi ceva dincolo. Mulțumesc de ochiul atent, la rându-ți.
am primit cartea (cărţile).
sunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
solarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
E genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
Din păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
marea e linga cel ce uita dinainte. se deschide neagra precum foamea de spatiu. extrem de plastic: "dar unde e marea porțile nu mai opresc scurgerea zidurilor în tangaj o tăcere neagră în fața noastră" in alta ordine de idei, acest nou volum ma intriga; sper sa il vad cit de curind.
tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
Pomeneam, într-un alt comentariu, de snobism, pare-mi-se... Iată că aşa începe şi acest text - cu titlul în engleză, corpul textului în română, fără absolut nicio justificare (căci, în lipsa oricărui argument logic valid vizavi de această practică, mă întreb care o fi diferenţa dintre "in the sunshine of your love" şi "în apusul iubirii tale")... În fine, bine că nu au urmat şi deja celebrele " & ", " # " etc.
A urmat, însă, un discurs care începe promiţător: un echilibru între lirismul cerebral şi cel de stare şi un onirism nostalgic bine dozat. Dar, din păcate, cam atât. Cam atât poate (şi) pentru că textul s-a terminat la "și o spală cu grijă/pe picioare". Se vede destul de clar tăietura, începănd de la unitatea a treia, unitate care este mai mult decât ratată: în primul rând, patetică. Apoi, limitată, suptă, aş spune, de subţirimea instrumentelor lirice. Intercalări religioase într-un fir epic real, exacerbarea emoţiei la nivel de transmitere (poate de acolo şi acele majuscule destul de indezirabile), bombardare denotativ-lacrimogenă ("mult mai tristă [...] atunci când stăteam în genunchi ăsteptând [...] Lumina"), un verb - "bagă" - care-i tranzitiv, dar tratat ca unul intranzitiv (bagă ce?) şi, apoteotic, "tristeţea" din final, care ar fi trebui să ne trimită după serveţele (?). Concluziv: unitatea 3 a stricat tot ceea ce putea fi bun sau foarte bun.
factori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
Da. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
Un poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
foarte reuşită imaginea cu fumul şi caisul. aici, cu atât mai mult, se face şi despărţirea în silabe a subst. parfum; dar şi "se duc" cu "seduc" au nobleţea lor...
mi-a plăcut!
titlul - apocaliptic nu respecti metrica prima strofa silabe : 11/ 11/ 10/ 12 strofa a doua si a treia : 10 aritmia incepe din prima strofa si sfarseste tragic in ultima strofa "să te întâlnesc" si "Ești, sunt, suntem și la tine-am ajuns." "m-ascund de", " și-n noaptea" - inestetic "M-afund și mă-nvârt", "M-arunc și erup", "Mă-ntind și-nfloresc" - imi imaginez ca faci de toate, dar e prea scurta "poezia" ca sa-ti permiti sa faci atatea eu nu sunt de acord cu utilizarea omonimelor sau cuvintelor polisemantice in rime desi nicaieri nu se interzice lucrul acesta (consider ca autorul care apeleaza la astfel de trucuri are un vocabular sarac) , prin "noaptea cea grea" - inteleg - densa, iar "sămânța-i prea grea" - cantareste greu "prea grea" - paronimie "fumata" diftongul ascendent "ea" utilizat in exces in versul 3 din strofa a doua, precum si in versul 4 (de parca nu era destul) devine refren , cred ca i-ar sta bine pe-o linie melodica de succes ya ops era sa uit de "esc"-uri cat despre calitatea literara prefer sa-mi tin parerea sub limba:) cu respect Ion Nimerencu
:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
"Am trimis sufletul în patru zări să îmbrăţişeze pe toţi cei care nu au putut ajunge"
a ajuns şi la mine,vibrez şi eu alături de al tău.
ai redat cu multă emoţie o pagină de neuitat. îţi mulţumesc, simt că am fost acolo:)
felicitări!
mai are importanță, Paul? Se știu ei bine cine sînt. Nu mi-am propus aici să „point fingers”. Pe de altă parte însă mă bucur de ce se întîmplă în România atîta vreme ce demersurile nu devin puciste. La urma urmei nimeni nu a spus că o democrație nu este „messy”. Este ea „mizerabilă” și în America darămite în România. Probabil însă că unele carențe ale constituției României ar trebui corectate iar demiterea sau „recall”-ul unui președinte ar trebui făcute cu motiv clar stipulat în constituție și de către o „curte” precum senatul sau întregul parlament și nu prin vot popular. dar mă rog, astea sînt chestiuni pentru discuții în alte contexte.
prima variantă îmi pare mult mai naturală, mai "liberă". povestea care se derulează, cu fir epic, se transformă în poezie. e în "trend". femeia adorată vrea să fie tatuată numai de dragul liniștii... muncitorul ilegal mi se parea la început un pic cam forțat, dar tot citind textul ajung la concluzia că este sarea și piperul...
eu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
e multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
cel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
Ok. acum cred că merge. Limita am pus-o la 25 de caractere sau dacă în corpul comentariului apare punct, virgulă sau semnul întrebării. Din păcate previzualizarea nu „înțelege” asta dar titlul final al comentariului este „tăiat” corect. Ca dovadă comentariul de față.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că îi vedem cu toții și pe aceștia, poate doar e mai greu să ne imaginăm poveștile lor nespuse. Ori poate că mult mai adesea tocmai astfel de oameni au câte una de spus, iar noi nu avem timp să o descoperim. Dinspre mine, este cât se poate de "materializată" așa cum este. Nu știu ce și dacă va mai fi ceva dincolo. Mulțumesc de ochiul atent, la rându-ți.
pentru textul : Regele pescar dealina, vlad, am corectat.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar depaul, mă bucur că am putut scrie câteva versuri care au avut un impact asupra ta.
am primit cartea (cărţile).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi desunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
da e noapte. am plecat să mă culc. nu dărîmați Hermeneia. sau dacă o faceți să fie cu folos.
pentru textul : sequoia I desolarul de care amintesti se regaseste in majoritatea textelor mele. nu ma pot refuza acestei atitudini opusa oarecum poeziei actuale, dar in acord cu sentimentul echilibrului vietii. aceasta repozitionare nascut-nascator se realizeaza intr-un spatiu resacralizat, dar decontextualizat - sa-i zicem un fel de ecumenism poetico-filosofico-religios. cineva s-ar intreba in privinta legitimitatii unei astfel de viziuni "solare" - nu doar dpv poetic- in lumea noastra, careia ne place s-o numim absurda. o justificare ar fi incercarea de nealterare a simtamintelor umane, alta, insasi textele. in fata lor, restul comentariilor nu devin decat niste schele. ultima cruce e postata deja.e cea cu nr. 10 multumesc ptr atentia deosebita acordata.
pentru textul : crucile deE genul de poezie despre care pot să spun că e frumoasă şi să nu ştiu să spun exact de ce din prima...poate tocmai pentru că are frumuseţe intrinsecă, poate pentru că are acea ,,metaforă invizibilă". Asta consider eu artă adevărată...să fim noi înşine poezie. Şi ca să mă refer un pic şi la mesaj: aici întrevăd, printre altele, logica mecanismelor devenirii unei anumite tipologii umane cu sau fără aportul nostru.
pentru textul : amintire deDin păcate trăim într-un mileniu al fast-food-urilor, când aproape totul este instant... şi e trist. Până şi rugăciunile ni le facem în grabă şi ne mirăm că nu mai ating nici măcar tavanul.
Apreciez şi poemul şi răspunsul autorului.
ai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp deeste un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate demarea e linga cel ce uita dinainte. se deschide neagra precum foamea de spatiu. extrem de plastic: "dar unde e marea porțile nu mai opresc scurgerea zidurilor în tangaj o tăcere neagră în fața noastră" in alta ordine de idei, acest nou volum ma intriga; sper sa il vad cit de curind.
pentru textul : Față în față cu tăcerea neagră detema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții de"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
pentru textul : pasagera dePomeneam, într-un alt comentariu, de snobism, pare-mi-se... Iată că aşa începe şi acest text - cu titlul în engleză, corpul textului în română, fără absolut nicio justificare (căci, în lipsa oricărui argument logic valid vizavi de această practică, mă întreb care o fi diferenţa dintre "in the sunshine of your love" şi "în apusul iubirii tale")... În fine, bine că nu au urmat şi deja celebrele " & ", " # " etc.
A urmat, însă, un discurs care începe promiţător: un echilibru între lirismul cerebral şi cel de stare şi un onirism nostalgic bine dozat. Dar, din păcate, cam atât. Cam atât poate (şi) pentru că textul s-a terminat la "și o spală cu grijă/pe picioare". Se vede destul de clar tăietura, începănd de la unitatea a treia, unitate care este mai mult decât ratată: în primul rând, patetică. Apoi, limitată, suptă, aş spune, de subţirimea instrumentelor lirice. Intercalări religioase într-un fir epic real, exacerbarea emoţiei la nivel de transmitere (poate de acolo şi acele majuscule destul de indezirabile), bombardare denotativ-lacrimogenă ("mult mai tristă [...] atunci când stăteam în genunchi ăsteptând [...] Lumina"), un verb - "bagă" - care-i tranzitiv, dar tratat ca unul intranzitiv (bagă ce?) şi, apoteotic, "tristeţea" din final, care ar fi trebui să ne trimită după serveţele (?). Concluziv: unitatea 3 a stricat tot ceea ce putea fi bun sau foarte bun.
pentru textul : in the sunshine of your love defactori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deDa. Un anumit rece, altfel nu ar fi luciditate. Tu știi că știu ce spun. Și mă bucură să îmi trimiți Delta. Oriunde încadrezi acest poem, amintește-ți: nu la cutia cu nisip. :)
pentru textul : karuna deUn poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea defoarte reuşită imaginea cu fumul şi caisul. aici, cu atât mai mult, se face şi despărţirea în silabe a subst. parfum; dar şi "se duc" cu "seduc" au nobleţea lor...
pentru textul : Haiku-uri omofone demi-a plăcut!
titlul - apocaliptic nu respecti metrica prima strofa silabe : 11/ 11/ 10/ 12 strofa a doua si a treia : 10 aritmia incepe din prima strofa si sfarseste tragic in ultima strofa "să te întâlnesc" si "Ești, sunt, suntem și la tine-am ajuns." "m-ascund de", " și-n noaptea" - inestetic "M-afund și mă-nvârt", "M-arunc și erup", "Mă-ntind și-nfloresc" - imi imaginez ca faci de toate, dar e prea scurta "poezia" ca sa-ti permiti sa faci atatea eu nu sunt de acord cu utilizarea omonimelor sau cuvintelor polisemantice in rime desi nicaieri nu se interzice lucrul acesta (consider ca autorul care apeleaza la astfel de trucuri are un vocabular sarac) , prin "noaptea cea grea" - inteleg - densa, iar "sămânța-i prea grea" - cantareste greu "prea grea" - paronimie "fumata" diftongul ascendent "ea" utilizat in exces in versul 3 din strofa a doua, precum si in versul 4 (de parca nu era destul) devine refren , cred ca i-ar sta bine pe-o linie melodica de succes ya ops era sa uit de "esc"-uri cat despre calitatea literara prefer sa-mi tin parerea sub limba:) cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Fi-va mie de:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
pentru textul : stele de lapte deCostel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)
interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”
final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
pentru textul : Cămașa cea roșie demai trec pe aici.
"Am trimis sufletul în patru zări să îmbrăţişeze pe toţi cei care nu au putut ajunge"
pentru textul : Virtualia în real dea ajuns şi la mine,vibrez şi eu alături de al tău.
ai redat cu multă emoţie o pagină de neuitat. îţi mulţumesc, simt că am fost acolo:)
felicitări!
mai are importanță, Paul? Se știu ei bine cine sînt. Nu mi-am propus aici să „point fingers”. Pe de altă parte însă mă bucur de ce se întîmplă în România atîta vreme ce demersurile nu devin puciste. La urma urmei nimeni nu a spus că o democrație nu este „messy”. Este ea „mizerabilă” și în America darămite în România. Probabil însă că unele carențe ale constituției României ar trebui corectate iar demiterea sau „recall”-ul unui președinte ar trebui făcute cu motiv clar stipulat în constituție și de către o „curte” precum senatul sau întregul parlament și nu prin vot popular. dar mă rog, astea sînt chestiuni pentru discuții în alte contexte.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deSilvia, Paul, Andu sînteți generoși, mulțumesc.
pentru textul : okinawa dragostea mea deremarc: "rechini ascunşi/în colţurile cercului meu/fac valuri" şi "înghit o mie de leghe de alge/să-nvăţ zborul cu aripi de sare"
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare dezi frumoasă.
prima variantă îmi pare mult mai naturală, mai "liberă". povestea care se derulează, cu fir epic, se transformă în poezie. e în "trend". femeia adorată vrea să fie tatuată numai de dragul liniștii... muncitorul ilegal mi se parea la început un pic cam forțat, dar tot citind textul ajung la concluzia că este sarea și piperul...
pentru textul : downloadez poezii deeu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
pentru textul : Mă încânt și mă bucur deRaluca mulţumesc. Ioana mi-ai spus, îţi sînt recunoscător. Doina eşti tu generoasă. Virgil, Andu, voi şi mai şi. Sebi graţie să fie.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul deEcaterina, mulțumesc. Sper să fie la înălțimea așteptărilor și celelalte. Am rezolvat și cu italicele.
pentru textul : pictograme (1) dee multă nostalgie aici.imaginile se întrec una pe alta în a exprima o lacrimă, un dor de ceva..
pentru textul : singurătate decel mai mult mi-a plăcut:
"a spart fereastra pieptului meu
s-a prăbușit în mine cu aripile zdrențuite
și a rămas acolo"-dar aş fi scos "în mine", este evident că vorbiţi despre d-voastră şi pentru că se repetă "cu mine" câteva rânduri mai jos.iertare!este doar o părere de cititor, sper să nu deranjeze.
finalul este pe măsura poemului, îl văd ca pe un zbor spre casă unde marea aşteaptă cu braţele deschise,dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul d-voastră " Ce să îi faci, uneori mi se face dor".mă bucur întotdeauna să descopăr omul din spatele versului.mărturisesc că am avut mari reţineri în a mă înscrie pe Hermeneia ştiindu-vă director dar azi mă bucur că sunt aici şi vreau să vă mulţumesc pentru găzduiere, atât d-voastră cât şi celor care vă susţin prin implicarea pe texte.numai bine şi iertare dacă am vorbit cam mult, recuperez:)
Ok. acum cred că merge. Limita am pus-o la 25 de caractere sau dacă în corpul comentariului apare punct, virgulă sau semnul întrebării. Din păcate previzualizarea nu „înțelege” asta dar titlul final al comentariului este „tăiat” corect. Ca dovadă comentariul de față.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – dePagini