Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
George, te felicit pentru ideea de a face acest montaj-foto însoțit de comentariul savuros. A fost, la această ediție a Virtualiei, o atmosferă plăcută, un prilej rar de a cunoaște oameni care simt la fel ca noi, de a vorbi cu zâmbetul pe buze, relaxați, despre literatură și artă în general. Îi salut deopotrivă, admirându-i pentru talentul și tenacitatea lor în susținerea românismului, pe invitații basarabeni, care au dat un spectacol mult gustat de audiență. Alinei Manole, îi doresc sa ducă mai departe acest plăcut martiriu care este Virtualia.
Adriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
dacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Sapphire, Profetule, mă așteptam ca fenomenul în sine să genereze polemici, din nefericire alta a fost reacția. Mi s-a părut șocant și absolut stupid să ajungi să promovezi o rubrică în care se face elogiul "necitirii" textului în sine, ci doar a tramei. Mulțumesc pentru concretețea celor semnalate de voi. Oriana, părerea mea e că exagerezi această "complicitate" dintre noi, bazându-te în principiu, probabil, pe faptul că încă aș mai purta pantofi cu șireturi. Am însă o veste proastă pentru tine. În București, în România asta foarte tristă despre care vorbești tu sunt deja zilnic 30 grade, prin urmare de câteva zile umblu încălțat cu sandale.
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
Privește în jur, ărivește în tine, nu vezi că în toate sunt culori, de la cele mate, la cele trasparente, de la cele vii, la cele terne, prin infinite nuanțe. Nu putem scrie fără culori. Mulțumesc, Alma, pentru că ai văzut frumosul din trist. Virgil, aici sunt doar gânduri. Am încadrat la proză-jurnal. Sunt scrise într-o suflare, nimic elaborat intențuinat. Aș putea să renunț la acea "asurzire", sigur că de-ar fi fost poezie nu aș fi folosit acest cuvânt. Am scris despre un imposibil, o mamă, între ochiul meu și iarba Domnului. Mulțumesc, îmi prinde bine critica ta, e constructivă. E o pagină de jurnal. :)
paradoxal dar poezia ta îmi amintește de poetul din orașul copilăriei mele, spunea el:"oamenii de aici nu sunt fericiți pentru că nu știu ce înseamnă cuvântul acesta" subtitlul echilibrează titlul poezia are zvâc, adică, în traducere liberă:), nerv poetic, dintr-un anume punct de vedere acesta este îndeajuns pentru a face valabil un text
Andreea, bine ai venit! Poezia asta e realizată dintr-o economie de mijloace expresive, cu un mesaj clar, dar cu mare putere de sugestie, îmi amintește de forța puținelor cuvinte ale haikuului. Te mai aștept, să înflorești iar frumos!
Asta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
Un text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
mă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
nicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)
nu există interpretări incoerente în poezie:) aici în tropi, dar mai ales în versul ermetic fiecare înțelege ce vrea și ce poate.
"cimpoiul veșted luncii sau fluierul în drum...", chiar acest prim vers "barbilian" pare a depăși logica limbajului, a semnificantului, pentru că de el este vorba.
totuși, pentru că noi am mai discutat pe această temă și avem opinii diferite, nu vreau să dezvolt. eu sunt unul dintre cei care cred că poezia are logica ei, după cum la Vlad oamenii zboară... chiar metaforic vorbind.
păi dacă nu sunt înțeles greșit, măcar să fiu înțeles!:)
fapt de care sunt sigur!
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
Cred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
interesant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
pentru textul : a căzut o stea deGeorge, te felicit pentru ideea de a face acest montaj-foto însoțit de comentariul savuros. A fost, la această ediție a Virtualiei, o atmosferă plăcută, un prilej rar de a cunoaște oameni care simt la fel ca noi, de a vorbi cu zâmbetul pe buze, relaxați, despre literatură și artă în general. Îi salut deopotrivă, admirându-i pentru talentul și tenacitatea lor în susținerea românismului, pe invitații basarabeni, care au dat un spectacol mult gustat de audiență. Alinei Manole, îi doresc sa ducă mai departe acest plăcut martiriu care este Virtualia.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAdriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo denu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
pentru textul : ascultând ploaia dedacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
Sapphire, Profetule, mă așteptam ca fenomenul în sine să genereze polemici, din nefericire alta a fost reacția. Mi s-a părut șocant și absolut stupid să ajungi să promovezi o rubrică în care se face elogiul "necitirii" textului în sine, ci doar a tramei. Mulțumesc pentru concretețea celor semnalate de voi. Oriana, părerea mea e că exagerezi această "complicitate" dintre noi, bazându-te în principiu, probabil, pe faptul că încă aș mai purta pantofi cu șireturi. Am însă o veste proastă pentru tine. În București, în România asta foarte tristă despre care vorbești tu sunt deja zilnic 30 grade, prin urmare de câteva zile umblu încălțat cu sandale.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deD-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu deDomnule Gorun Semn că vă citesc și eu.
pentru textul : La rădăcină deMultumesc frumos pentru ajutor.
pentru textul : rafale 1 dePrivește în jur, ărivește în tine, nu vezi că în toate sunt culori, de la cele mate, la cele trasparente, de la cele vii, la cele terne, prin infinite nuanțe. Nu putem scrie fără culori. Mulțumesc, Alma, pentru că ai văzut frumosul din trist. Virgil, aici sunt doar gânduri. Am încadrat la proză-jurnal. Sunt scrise într-o suflare, nimic elaborat intențuinat. Aș putea să renunț la acea "asurzire", sigur că de-ar fi fost poezie nu aș fi folosit acest cuvânt. Am scris despre un imposibil, o mamă, între ochiul meu și iarba Domnului. Mulțumesc, îmi prinde bine critica ta, e constructivă. E o pagină de jurnal. :)
pentru textul : cai negri, însetați deparadoxal dar poezia ta îmi amintește de poetul din orașul copilăriei mele, spunea el:"oamenii de aici nu sunt fericiți pentru că nu știu ce înseamnă cuvântul acesta" subtitlul echilibrează titlul poezia are zvâc, adică, în traducere liberă:), nerv poetic, dintr-un anume punct de vedere acesta este îndeajuns pentru a face valabil un text
pentru textul : fericirea I deva multumesc pentru comentarii. de data asta am simtit ca prefer pluralul in text
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deAndreea, bine ai venit! Poezia asta e realizată dintr-o economie de mijloace expresive, cu un mesaj clar, dar cu mare putere de sugestie, îmi amintește de forța puținelor cuvinte ale haikuului. Te mai aștept, să înflorești iar frumos!
pentru textul : flowers deAsta ar fi culmea. Eu m-am jenat sa scriu si primul comentariu. Cine sint eu sa imi bag nasul intr-un text atit de intim... Cu atit mai mult cu cit nici nu il cunosc pe Mr Baby, nu stiu daca este un personaj real sau doar "poetic" si nici daca existenta lui poate trece dincolo de versuri... Imaginatia femeii este o chestie foarte bogata cu care este bine sa nu ai de-a face, zic inteleptii...
pentru textul : I do decred că da. apărea spațiul prea mare între titlu și corpul textului. mersi.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) deDrăguță modalitatea ludică de a exprima o simțire, până la urmă, tragică. Jocul de-a balta lăsată în urmă.
pentru textul : Omul de zăpadă deUn text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
pentru textul : unele lucruri 1 demă intrigă puțin chitara electronică. eu știam că se cheamă electrică, dar... pînă una-alta, ia-ți una "rece". și toate englezismele - dar știu că nu te zgîrcești la ele! "punctul" moțaie pe canapea. ce zici de un "și de la capăt"? de la altul, adică!
pentru textul : "try walking in my shoes" denicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
pentru textul : pentru prima dată depetru hamat, te rog sa imi spui si mie unde pe acest site nu s-a discutat sau nu s-a putut discuta civilizat?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. depornind de la poezie, faci poezie.
"pentru că în spatele urii stă dragostea". întrebarea este: mai ştie cineva să iubească pe măsura urii?!
te aştept, Dorine, cu "brânduşele" tale...
pentru textul : Lumi secundare dehaida, haida, altoieste-l.
"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea
mă rog de ei
jertfiţi-mă"
asta poate descalifica un text verde.
pentru textul : caută-mă în omul acela de...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind denu există interpretări incoerente în poezie:) aici în tropi, dar mai ales în versul ermetic fiecare înțelege ce vrea și ce poate.
"cimpoiul veșted luncii sau fluierul în drum...", chiar acest prim vers "barbilian" pare a depăși logica limbajului, a semnificantului, pentru că de el este vorba.
totuși, pentru că noi am mai discutat pe această temă și avem opinii diferite, nu vreau să dezvolt. eu sunt unul dintre cei care cred că poezia are logica ei, după cum la Vlad oamenii zboară... chiar metaforic vorbind.
păi dacă nu sunt înțeles greșit, măcar să fiu înțeles!:)
fapt de care sunt sigur!
gânduri bune!
pentru textul : Mai singură... deAi lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
pentru textul : dark glaze deCred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
pentru textul : ... căluții în flăcări deștii cum se spune, nu este bine să te abții....că... nu știi ce se mai întîmplă.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. dep de la textul de dinaintea acestuia
Fiind încadrat la categoria experiment cred că vrei un feedback. Încerc o părere sinceră care sper să ajute.
Textul are câteva aspecte interesante, însă pare un text sufocat de explicații, de amănunte nesemnificative pentru noi (pentru tine poate că au semnificație). Aș renunța la unele, ce e în paranteze. De exemplu: un vlăstar fragil (cu frunze verzi punctate galben); felie mare de pepene (roşu cu dungi verde închis
ca fierăstrăul pe coajă); ea este singurul meu copil, (prieten, soţ) etc. Nu înțeleg ce experimentezi... Așezarea textului? Singurul beneficiu ar fi acela că e mai ușor de citit cum e acum, cu rânduri scurte. Alt titlu, neapărat :). Nu se mai acceptă forma verbului "vroia".
Textul impresionează prin amintirile despre cei dragi care rămân puternic înfipte în noi.
PS. Considerație pentru memoria tatălui tău, Cristina!
pentru textul : Dungi şi buline deinteresant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
pentru textul : Elegie cu pui de brad des-a rezolvat, lucian te mai astept
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deiti multumesc pt apreciere.
doza de venin e mică azi-))))
numai bine
pentru textul : Mut dePagini