"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
Fără supărare, dar versul "lăcrimez într-o batistă albă" e mult prea patetic, chiar dacă încerci să-l maschezi prin "accesoriu demodat /
sub povara desagilor de întrebări".
Nu cred că era nevoie de notă, se vede cu ochiul liber că e o (să-i spunem) licenţă, Dar, dacă tot vrei s-o treci, ar fi indicat s-o pui la comentarii. Aşa, sub text, nu merge deloc.
un poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.
Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
offtopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
Adică, Maiakovski (aşa se scrie corect!), în ciuda biletului de adio lăsat, a fost...sinucis...
Dar de ce veniţi cu un manifest al futurismului, înainte de a sfârşi manifestul partidului Comunist?
Solomon aştepta, nerăbdătoare, finalul!
Ai dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
da Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
am urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
vă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
e adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
cum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...
right, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
Cît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
Pastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
Erika, ai privit bine pe fereastră... poate că așa este, uneori, începutul și sfârșitul fură câte o lacrimă... aici este un început de vis... o invitație la vis... mulțumesc Madim. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
pentru textul : noapte ploioasă deFără supărare, dar versul "lăcrimez într-o batistă albă" e mult prea patetic, chiar dacă încerci să-l maschezi prin "accesoriu demodat /
sub povara desagilor de întrebări".
Nu cred că era nevoie de notă, se vede cu ochiul liber că e o (să-i spunem) licenţă, Dar, dacă tot vrei s-o treci, ar fi indicat s-o pui la comentarii. Aşa, sub text, nu merge deloc.
pentru textul : ghimpi de cactus deniciun.
prea obosita pentru un alt comentariu, dar revin.
pentru textul : This ain't a love song dedupă cum enunţul tău este afirmativ, al meu este interogativ: şi care-i treaba? în rest toate cele bune!
pentru textul : ruine în liniște deun poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II deMă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
pentru textul : Ziua tăierii deai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
pentru textul : Colecționarul de ape deofftopic, spatiul pentru foto in profil e (de preferat) pentru foftografia respectivului membru. evident nu e neaparat posibil sa oblogam la asta, dar...
pentru textul : liftul.cazi.inexistent desensibilă și radiind blândețe în poemul tău. bine ai revenit pe H, Daniela!
pentru textul : first mile deAdică, Maiakovski (aşa se scrie corect!), în ciuda biletului de adio lăsat, a fost...sinucis...
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deDar de ce veniţi cu un manifest al futurismului, înainte de a sfârşi manifestul partidului Comunist?
Solomon aştepta, nerăbdătoare, finalul!
Ai dreptate. Doar că dacă stau și compar icoanele bizanzine cu picturile de copii pe pereți, icoanele ies în câștig... E probabil vorba mai mult de stil aici, și îmi imaginez că eu, cu modul meu de gândire, nu sunt compatibil cu maniera asta de a duce la extrem metaforele. Dacă e bine sau rău, îi las pe alții să judece, care se pricep mai bine la critică. Și tot nu ma pot abține, totuși, să întreb pentru a treia oară, care e treaba cu "orașul de balustru" sau "orașul de stâlp" și cu "cristaline" sau "vioare" de mentă. Pentru că eu n-am reușit să înțeleg despre ce e vorba în poem absolut deloc. Frumos ar fi să mi se dea o mână de ajutor. Dacă genul acesta de artă cere o anume educație pe care eu nu o am, mi se pare nepoliticos să nu fiu ajutat de autor. Mulțumesc.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deVirgil, eu cred că este o trimitere spre alchimie. mercuul și sulful sunt "metalele-genitori" . (vezi Ibn 'Arabi).
pentru textul : Elegie ermetică VI depoezia am scris-o in noapte asta, o noapte albaaa...ca laptele. acum mi-a trecut si oboseala si tot. :)
va multumesc mult!
pentru textul : două cântece roşii deda Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!
pentru textul : răsărit deCelestin, un text ceva mai "curăţel". subscriu la observatiile lui Adrian, dar, macar de incurajare, e un semn de...se poate si mai bine !
pentru textul : E timpul să trag de fiare deam urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
toate bune.
pentru textul : am evadat un timp (2) devă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
pentru textul : Pui cu patru picioare dee adevărat, punctuaţia.
am citit-o în toate felurile. importantă este interogaţia aici! dar dacă nu place, nu place, nu forţăm cititorul, cel puţin ăsta e principiul meu.
şi de ce nu ar merge de la complicat la simplificat?!
e ca şi când m-aş muta de la bloc la casă, de la oraş, la ţară.
mulţumesc foarte mult, Virgil, pentru opinie. contează să o cunosc!
pentru textul : cum stau chiar pe ea întreb domnul meu decum mai spuneam, nu am organ pentru clasice dar imi place pana ta peisagistica in poemul asta. nu intru acum in prozodie dar, cel putin, versurile 3 si 4 din ultima strofa nu sunt prea in regula. de ce nu "in ochii tai"? "in ochii mei" schimba periculos unghiul. nu ti se pare? e ca si cum autorul se exprima pe sine din exteriorul "vizual". poate, daca era si o oglinda pe undeva... ...
pentru textul : Ferestre deright, Virgil. azi, prin grădină virtuală (cea largă și cu gardurile scunde), am avut ocazia să asist la o proslăvire a nimicului "poietic"...și zău că puțea. textul de față e o reacție. de factură toxică.
pentru textul : Clivaj demerci de trecere, Dana, in vremurile astea de seceta inspirationala am ajuns sa ma multumesc si cu atit
pentru textul : Paseo de los Tristes de"Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus"
staim ca asta-mi vei spune, dar nici nu pretindeam sa.
ti-am explicat de ce nu am observat ce considerai tu ca e de observat...
pentru textul : Pictat de ploi dein fine.
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre dedesi nu e frumos si nici nu e corect spus ""pipăind după zboruri"" etc, poemul imi place
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deCît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
pentru textul : zborul tău sidefiu de"but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele." iar eu zic: in sfarsiiiit!! asa si trebuie. :))) dar ce comentariu atent, multumesc! insa ruperea de ritm tot n-o vad...:) iar "acvila ratacita-n nisipuri"...tocmai asta e, ca in nisip cresc cactusi, nu acvile! :)
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat dePastiluţe oratorice, fade, fără valenţe artistice, înălţate pe cuvine mari (unele, cu majusculă, pentru ca cititorul să priceapă şi el odată şi odată).
"moartea
strictă taxă forfetară pe viaţă" - asta m-a sensibilizat până la ultimul fior economic.
"poetul
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deprelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)" - iar aici, m-a luat cu gust acru vezând că încă sunt unii care "îndumnezeiesc"/ mitizează poetul. Şi cu ce cuvinte... - şi aici întâlnim o caracteristică a poetizării: idei mici, cuvinte mari.
prima parte promite. si poate era bine sa te opresti dupa primele sapte versuri. restul e balast
pentru textul : ultimul dans deErika, ai privit bine pe fereastră... poate că așa este, uneori, începutul și sfârșitul fură câte o lacrimă... aici este un început de vis... o invitație la vis... mulțumesc Madim. Madim
pentru textul : La fereastra asta Dumnezeu plânge dePagini