am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
Sa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
Virgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
Titlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
Marian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.
nepotul scrie matusii un poem. acesta este un text care se vroia scris de mai multa vreme. asa imi pare mie. dar nu a reusit sa se scrie decit abia acum. si poate a facut bine. fiindca acum toate par mai coapte, mai ajunse la maturitate. si metaforele si sugestia. pentru un text care are meritul de a fi putut fi la fel de bine o proza dar care a ales "violul vertical" al texturii poetice.
Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
Bobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
Virgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280
Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,
Cînd am început Hermeneia am știut că voi ajunge aici. Am știut că poheții aștia, fie cu MAJUSCULE, fie fără, au un EGO mare cît calu' lu' Berilă și abia așteaptă să sară unul la gîtul altuia. Tocmai de aceea am vrut ca aceste comentarii să nu degenereze în astfel de caraghioslîcuri pe care le afișează pe aici atît Bobadil cît și queen margot. De fapt și ea cred că merită un avertisment. Habar nu am dacă Lentib e poet sau nu, cu majuscule sau fără dar mie mi s-ar părea ridicol să scrie cineva așa despre mine. Se pare ca queen margot nu are capacitatea să vadă acest ridicol și continuă să joace pe mîna lui Bobadil ducînd această melodramă dinspre tragic spre comic. Avem se pare tot ce ne trebuie. Inclusiv măști. Am să scriu poate mai tîrziu cîte ceva și despre text.
Mircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
n-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
in evolutie nu vei schimba baza de numeratie (cu alte minuni: 4, 8, 16 etc.) ci vei merge pe o simplitate care nu inseamna simplism ci autenticitate, cred ca fluturele se va trezi.
nu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
mulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
În acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
Mulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
Katya, ai de la mine o penita! Poezia pleaca de la un titlu superb, ales foarte bine si continua cu un discurs complex, ritmic, foarte puternic, care are potentialul de a impresiona multi cititori, iar asta este foarte bine! Pe scurt, am perceput aceasta poezie ca fiind foarte bun, iar titlul este fascinant! Allahu Akbar! si felicitari petre
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e plăcut acest stil liber, aproape oral. e interesant de aflat intriga pe care așezi viitoarea construcție.
pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) deam mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație decostel, de cine faci tu misto in ac text?
pentru textul : red violin deSa incep cu ce mi-a placut mereu: "Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului. Eu mă înec în lumine și scrișnesc în crugul anului. Îi arăt dinții din gură, dar ea știe că eu nu râd, dulcea luminii faptură mie, pe mine mă înfățișează pe când ea stă plictisită și foarte frumoasa și eu numai pentru ea trăiesc în lumea fioroasă de sub ceresc." Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment. Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu. Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-)) Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis deVirgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deTitlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
Andu, mulțumesc pentru cuvintele de întâmpinare și pentru faptul că mă citești! Te aștept și cu comentarii, cu mare plăcere! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții decred ca este cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o la tine in putinul timp pe care il am aici, are puls, vibratie, culoare, suflet.
un singur cuvant m-a incomodat un pic , acel "se intampla"
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă dePoem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
pentru textul : poetul I deam șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deMulţumesc Silviu! P.s. simpatică ideea cu luzii :)
pentru textul : Antipoem devin şi eu în groapa din tine. vin şi eu, chiar în cuptor. să fim patru.
pentru textul : după potopul nopţii deDe ce entropie? Eu, dimpotrivă, văd o evoluţie de la dezordine (sau dezorganizare) spre un grad mai mare de organizare şi complexitate.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deMarian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.
pentru textul : Într-un târziu denepotul scrie matusii un poem. acesta este un text care se vroia scris de mai multa vreme. asa imi pare mie. dar nu a reusit sa se scrie decit abia acum. si poate a facut bine. fiindca acum toate par mai coapte, mai ajunse la maturitate. si metaforele si sugestia. pentru un text care are meritul de a fi putut fi la fel de bine o proza dar care a ales "violul vertical" al texturii poetice.
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes deAlma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
pentru textul : El efecto mariposa deBobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
pentru textul : story of a city deVirgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280
Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deCînd am început Hermeneia am știut că voi ajunge aici. Am știut că poheții aștia, fie cu MAJUSCULE, fie fără, au un EGO mare cît calu' lu' Berilă și abia așteaptă să sară unul la gîtul altuia. Tocmai de aceea am vrut ca aceste comentarii să nu degenereze în astfel de caraghioslîcuri pe care le afișează pe aici atît Bobadil cît și queen margot. De fapt și ea cred că merită un avertisment. Habar nu am dacă Lentib e poet sau nu, cu majuscule sau fără dar mie mi s-ar părea ridicol să scrie cineva așa despre mine. Se pare ca queen margot nu are capacitatea să vadă acest ridicol și continuă să joace pe mîna lui Bobadil ducînd această melodramă dinspre tragic spre comic. Avem se pare tot ce ne trebuie. Inclusiv măști. Am să scriu poate mai tîrziu cîte ceva și despre text.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deMircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
pentru textul : Poem muzical deVirgil, mi-ar fi plăcut mai mult să scrii despre saptamâna ta anostă, la pers I,sg, ai fi fost credibil, mai...și poezia ar fi fost mai...
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I den-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
pentru textul : 3 gafe haiku dedaca mi-ai spune si ce este imbd.com, ar fi nemaipomenit.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă dein evolutie nu vei schimba baza de numeratie (cu alte minuni: 4, 8, 16 etc.) ci vei merge pe o simplitate care nu inseamna simplism ci autenticitate, cred ca fluturele se va trezi.
pentru textul : elegie 011 denu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
pentru textul : emindoină demulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
În acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deMulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!
pentru textul : de-a valma-i toamna... de... pentru starea ce nu îmi e deloc străină, frumos așezată în litere, pentru că Ionuț și Marina îți vor spune ei, ce și dacă mai trebuie lucrat. eu prefer să nu. cu un calm de moarte scoteam lucrurile din sertare/ și le asezam la fel în valiză, le atingeam ușor... o nostalgie a plecării amânate pentru niciodată, o tandrețe impusă celor ce ne înconjoară, ca doi amici la o bere vorbind despre Gautama și Becali doar pentru a trece într-o nouă zi. scrie ioana!
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deKatya, ai de la mine o penita! Poezia pleaca de la un titlu superb, ales foarte bine si continua cu un discurs complex, ritmic, foarte puternic, care are potentialul de a impresiona multi cititori, iar asta este foarte bine! Pe scurt, am perceput aceasta poezie ca fiind foarte bun, iar titlul este fascinant! Allahu Akbar! si felicitari petre
pentru textul : Höre Israel desa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
pentru textul : la nave del olvido dePagini