Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
hanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
Crin, textul se salvează prin final și prin anumite procedee, asupra cărora îmi voi permite să revin. Nu știu însă dacă asta un final bun, care să ofere simplu niște chei, este suficient. Plusuri ale acestui text: căderile simple în introspecție. Naturalețea cu care se oferă spațiul intim al fiecărui personaj. Unde șchioapătă: în explicații. Prea multe. Prea vrei să le expui pe toate (și, pentru că în alte părți dai dovadă de o mare intuiție și lași cititorul să întrevadă, mă gândesc că este vina "începutului" unui alt ton, cum singură mărturisești): "De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea", "Radioul se aude în fundal, sau ea crede că e radioul. Dar nu e"; "Se uită la el și se gândește că n-ar trebui să-l privească… Nu așa. N-ar trebui să vrea să simtă" (în schimb continuarea e bună, plesnește ca un bici) ș.a.m.d. Mai sunt: cuvinte repetate (teama), idei nesusținute de restul textului ("Sunt prietenii perfecți, dar ca parteneri execrabili" eu aș fi spus, din ce ne-ai povestit, "sunt amanții perfecți, dar parteneri execrabili" - folosindu-mă cu curaj de titlu - nu-i suficient că ne-ai spus că nu se doresc, tot ce-ai descris până în acel moment și după, co-dependența aceasta, nu au de-a face cu prietenia... sau cel puțin așa văd eu). All in all, e un text bun, mai merită însă periat la rece. Te urmăresc :-)
mie mi-au plăcut aceste a la salman rushdie satanic verses spiritual nonsens, măi oameni buni. de ce vă place să vă jucaţi miuţa cu somnambulismul falic al autorului în ziua lui perfectă?
Chiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
textul acesta a devenit (probabil in urma transferului din Hermenia.1 in Heremeneia.2) un adevarat cifru, î-ul fiind inlocuit cu "î" iar â-ul cu "ȃ". cel putin la mine asa se vede.
si e pacat...
se poate remedia?
Revin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
Paul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
nu se pune problema de a deruta sau nu vorbitorii de franceză postând o traducere sub orice critică, se pune mai mult o problemă de respect față de tine și nu în ultimul rând față de ei. mulțumim foarte mult Nicole, pentru traducere, deși personal, eu așteptam ca yester să își facă singur lecțiile.
ma bucur sa aud asta de la tine, saphire. la mine vei gasi acelasi stil ca si pana acum, eu imi exprim dezinvolt punctul de vedere, ca o femeie cu scaun la cap ce ma aflu, care stie si ce este o comunicare, dar si ce este critica literara si careia nu-i place sa se incorseteze in termeni abstracti si plictisitori. mai mult de atat, nu cred ca imi va placea sa ma las urecheata pentru ton sau alte inventii, atat timp cat mesajul meu este clar. daca doresti, cu toate ca nu am deloc timp si pofta de asta, voi face analiza semantica la ce am scris in comentariul meu si vom vedea daca ceva nu este si ce nu este conform regulilor siteului. alina si dorin sunt prietenii mei. ai fi dorit sa ma adresez lor cu domnisoara si domnule? :(
o, ce frumoasa plutire peste mit, Ani! maximul de elocventa si maximum de eficienta in folosirea celor trei simboluri: "femeia fara judecata", fecioara si sabia. da, mi-as fi dorit sa pot scrie Graalul asa! toata admiratia!
Ela, ar fi momentul, pardon! ESTE momentul să scrii cum simți tu și nu cum deranjează pe cineva sau pe altcineva. Ce naiba, doar ești poeta, nu muncitoare la apaca! poezia pe care tocmai am citit-o este chiar pe gustul meu. trei episoade ce conțin atâta mister încât să te lase să interpretezi cum vrei conținutul. însă nu există dubii că este vorba despre iubire și separare, o separare nedorită. ultima strofă s-a lipit cel mai bine de mine, "calul de salcie" mai ales... "a doua zi voi lua forma ta"... mda... "mereu"... nu te lași deloc de cuvinte frumoase, mereu...
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
Melcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
pentru textul : inner smile decool:) sunt primul! și ultimul sper:)!
pentru textul : blogbadil dehanny, cred ca e de apreciat fair play-ul tau. inainte de a plasa cate o gluma savuroasa ca cea din ultimul comentariu, ai grija sa te asiguri ca lumea e la curent cu biblografia. cum? n-a fost o gluma? te-ai dezabonat de-adevaratelea? daca da, gluma e proasta si e unfair play s-o asezonezi cu o gluma buna. intr-un fel foarte larg, o femeie pe care am iubit-o si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit NU fac zero... rim
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deCrin, textul se salvează prin final și prin anumite procedee, asupra cărora îmi voi permite să revin. Nu știu însă dacă asta un final bun, care să ofere simplu niște chei, este suficient. Plusuri ale acestui text: căderile simple în introspecție. Naturalețea cu care se oferă spațiul intim al fiecărui personaj. Unde șchioapătă: în explicații. Prea multe. Prea vrei să le expui pe toate (și, pentru că în alte părți dai dovadă de o mare intuiție și lași cititorul să întrevadă, mă gândesc că este vina "începutului" unui alt ton, cum singură mărturisești): "De atunci o caută mereu, iar ea îl respinge mereu. De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea", "Radioul se aude în fundal, sau ea crede că e radioul. Dar nu e"; "Se uită la el și se gândește că n-ar trebui să-l privească… Nu așa. N-ar trebui să vrea să simtă" (în schimb continuarea e bună, plesnește ca un bici) ș.a.m.d. Mai sunt: cuvinte repetate (teama), idei nesusținute de restul textului ("Sunt prietenii perfecți, dar ca parteneri execrabili" eu aș fi spus, din ce ne-ai povestit, "sunt amanții perfecți, dar parteneri execrabili" - folosindu-mă cu curaj de titlu - nu-i suficient că ne-ai spus că nu se doresc, tot ce-ai descris până în acel moment și după, co-dependența aceasta, nu au de-a face cu prietenia... sau cel puțin așa văd eu). All in all, e un text bun, mai merită însă periat la rece. Te urmăresc :-)
pentru textul : Amantă spirituală demie mi-au plăcut aceste a la salman rushdie satanic verses spiritual nonsens, măi oameni buni. de ce vă place să vă jucaţi miuţa cu somnambulismul falic al autorului în ziua lui perfectă?
pentru textul : încă o zi perfectă deoricum, o lectura placuta si primavaratica din mai multe puncte de vedere
pentru textul : înmugureşti demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deChiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
pentru textul : kansas in june deEcaterina, încearcă așa:
pentru textul : seară de iulie în sat detextul acesta a devenit (probabil in urma transferului din Hermenia.1 in Heremeneia.2) un adevarat cifru, î-ul fiind inlocuit cu "î" iar â-ul cu "ȃ". cel putin la mine asa se vede.
pentru textul : Iar câte ceva despre „simțul interior” (II) desi e pacat...
se poate remedia?
Revin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 defain spus, fain simtit, fain si atat!
pentru textul : Argintiu furişat dePaul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deEu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
pentru textul : post blue deAlma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deStereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
pentru textul : Tristete deAcum, da.
pentru textul : ascunzişul din urmă deeram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deAi citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
pentru textul : Aer mort dee multa impovarare. multumesc Adrian!
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice denu se pune problema de a deruta sau nu vorbitorii de franceză postând o traducere sub orice critică, se pune mai mult o problemă de respect față de tine și nu în ultimul rând față de ei. mulțumim foarte mult Nicole, pentru traducere, deși personal, eu așteptam ca yester să își facă singur lecțiile.
pentru textul : ...I'm growing like spells... dema bucur sa aud asta de la tine, saphire. la mine vei gasi acelasi stil ca si pana acum, eu imi exprim dezinvolt punctul de vedere, ca o femeie cu scaun la cap ce ma aflu, care stie si ce este o comunicare, dar si ce este critica literara si careia nu-i place sa se incorseteze in termeni abstracti si plictisitori. mai mult de atat, nu cred ca imi va placea sa ma las urecheata pentru ton sau alte inventii, atat timp cat mesajul meu este clar. daca doresti, cu toate ca nu am deloc timp si pofta de asta, voi face analiza semantica la ce am scris in comentariul meu si vom vedea daca ceva nu este si ce nu este conform regulilor siteului. alina si dorin sunt prietenii mei. ai fi dorit sa ma adresez lor cu domnisoara si domnule? :(
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deMda, parcă aş tăia si augumentativul "băltoacă", limitându-mă la "baltă". Acest vers:
"privește apoi în mine
pentru textul : dade I deca-ntr-o băltoacă" -, iertat îmi fie limbajul academic, e ţavărţă (tare/beton)!
o, ce frumoasa plutire peste mit, Ani! maximul de elocventa si maximum de eficienta in folosirea celor trei simboluri: "femeia fara judecata", fecioara si sabia. da, mi-as fi dorit sa pot scrie Graalul asa! toata admiratia!
pentru textul : profeții deStil unitar cu forta de a ma urni pana la sfarsit... Cristi
pentru textul : în fond e totul lavabil decongluență sau congruență?
pentru textul : fugara defrumos spus: „şi orice poveste începe să-şi lege candoarea de mirt a minunii”.
Ela, ar fi momentul, pardon! ESTE momentul să scrii cum simți tu și nu cum deranjează pe cineva sau pe altcineva. Ce naiba, doar ești poeta, nu muncitoare la apaca! poezia pe care tocmai am citit-o este chiar pe gustul meu. trei episoade ce conțin atâta mister încât să te lase să interpretezi cum vrei conținutul. însă nu există dubii că este vorba despre iubire și separare, o separare nedorită. ultima strofă s-a lipit cel mai bine de mine, "calul de salcie" mai ales... "a doua zi voi lua forma ta"... mda... "mereu"... nu te lași deloc de cuvinte frumoase, mereu...
pentru textul : secret revelation dedin spatele albului
valea ochilor tăi
coboară în trepte spre mine
alunecînd indecent
pe serpentina genunchiului
îmbrăţişat
adună-mi roua fricii-ntre palme
şi frigul
ricoşînd în ecouri
tîrăşte-ţi privirea pe umarul gol
ca un gînd îngheţat
la malul buzelor
aşteaptă!
sîngele tău mă strigă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dede dincolo
precum retina
această lumină
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deMelcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
pentru textul : Aripi de melc dePagini