Un poem construit pe o structură pe care aș putea-o numi clasică referindu-mă la poezia sud-americană a anilor 90 și în care autoarea face un soi al ei de abuz de sinceritate metaforizată... mai neobișnuit cel puțin pentru mine în raport cu ceea ce am citit până acum sub semnătura Claudiei. Finalul însă mi se pare particular de reușit pentru că folosește acele simboluri în dozajul repetiției obsesive menite să te aducă înapoi în punctul de construcție al poemului. Odată cu revenirea mea pe site după o îndelungată suspendare îndrăznesc o penița de apreciere pentru această lectură. Andu P.S. Cu această ocazie multumesc Consiliului Hermeneia pentru favorul făcut. Sper să mi se ofere cândva, oricând, șansa de a mă revanșa cu aceeași grație.

desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
mie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.

Vă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!

Saru'mana mult tuturor . Eu habar nu am avut, m-a anuntat Ioana pana sa intru aici sa vad. Felicitari Paul! Si Sebi, multumesc pentru postarea asta. Alma, Cristina, Adrian multumesc mult.

e foarte delicata aceasta dedicatie lui Falak. ma surprinde placut modul in care descrii, utilizind simbolurile frunzisurilor si crengilor maslinilor, aceasta nastere ca un fosnet, luminata de razele ce se adapa "din apele sufletului sau". o mica parere personala: cind se recita poezia, finalul e usor compromis de "unui univers". e aproape un fel de bilba, cum se spune. ideea e frumoasa, merita sa o reformulezi putin.

Textul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.

am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.

Caragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...

multumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina

azizo ruhyo, dupa ce mai citesti, o sa fie mai simplu :).

Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu

fain poem: stil, simbolistica si mesaj...the full Monty!
placut pina la....traducere.
Deci, here it comes:

Reasons, roads, people and need,

The damn need like a mug full of thirst –

You pour it down your throat,

The question mark drips on you tar and grit,

And down the street

Like a blade of grass protruding the tarmac

A human being

He goes. you never know where from or where to,

But he always has the shovel in his right and the mug in his left

He comes or he goes

Until you crush him with your eyes,

Until he passes through you.

When you lose people,

You misplace keys,

Not the door;

When they lose you,

They misplace the door,

Not the keys.

Then,

You set out on the road, an arabesque carpet,

You shake it of dust, enough to gather an icon

And you lay your face down,

Like in a field of red water

..si daca nu iti place - you know what to do :p

cheers!

incerci sa/ti nuantezi pozitiile si sa deviezi directia insa e clar ceea ce ai vrut sa insinuezi. te intreb, emil pal, cu ce instrumente literare judeci tu ceea ce scriu? esti critic profesionist? sau, cu ce, in afara dispozitiei de moment si a antipatiei sau simpatiei pe care mi/o porti imi judeci textele? sub obiective luarile tale de pozitie? mai mult, eu admit ca textul meu e slab nu pentru ca acesta e punctul tau de vedere ci pentru ca nu ma multumeste pe mine ca autor. simt ca nu am gasit forma aceea de exprimare care sa surprinda exact ceea ce am vrut sa spun. poate nu stii insa in genere nu sunt multumita de ceea ce scriu si caut. ma deranjeaza brutalitatea cu care vii si mai ales revii in comentarii . e prea multa liniste pe hermeneia? sincer, parerea mea e urmatoarea: vi se imputineaza scriitorii, fenomenul de postare si mai ales de comentariu e lent si mai mult o polemica ce are in spate polite mai noi sau mai vechi de platit. e urat. uitati/va la ceea ce se petrece efectiv pe site. ar trebui sa primeze calitatea. scopul unui atelier literar nu e acela de a/l murdari pe celalalt sa se vada cat de buni suntem noi ci descoperirea si de ce nu, promovarea unor talente. stilul acesta mistocar cu care intampinati de multe ori autorii descurajeaza. ma doare ce se intampla. sunt nu dezamagita de atitudinea tipic romaneasca de a da in cap celuilalt, ci revoltata. eu am venit aici sa scriu, sa invat sa scriu si sa cunosc oameni care scriu. tu, emil pal , pentru ce ai venit aici?

... îmi place. mai ales flegmaticul "flesh" în loc de "flash". însă nu îmi găsesc cuvintele de apreciere. sigur o vor face după mine alții. atent, paul