Să mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.

ar fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.

eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).

exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.

se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
mulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.

Uneori poetul e preocupat de actul creator...Aici se merge pe v\rfuri pe linia subtire dintre eros si logos. Amestec de cald si rece, combinatie de fluturi si portelanuri dau textului tuse adanci. Un text care ma indemana la relecturare, din varii motive.

Si mie mi-a placut textul acesta, si acum, si acum vreo doi ani, cand l-am citit prima data =)).

cristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.

Raluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.

Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.

Multumesc pentru lectura Rafael :)

Foarte frumoase ultimele doua versuri!

emilian, mi-a placut foarte mult la poemul tau ceea ce se ascunde in spatele aparentelor... Vorbesti despre viata, insa o faci cu degajare... La prima vedere, nimic nu pare sa sparga linistea monumentala, nimic nu pare sa iasa in evidenta... Si totusi, in spatele cuvintelor se ascunde ceva profund, ceva la care poti medita mult timp... Felicitari, mie unul mi-a placut petre

Ioana, "din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului." poate fi ușor confundat cu o jignire, având în vedere locația lui Virgil. Eu pot să accept revenirea ta, și voi accepta probabil la nesfărșit modul în care tu faci comentarii ambigue pentru ca apoi să revii spunând că nu ai jignit. Problema este cam cât crezi tu că poți să faci asta fără ca nimeni în afară de tine să nu fie convins de intențiile tale, pentru că asta este ceea ce contează în cele din urmă. Chestia cu "m-ai jignit spunându-mi că am jignit" sau "m-ai jignit dându-mi de înțeles că nu am înțeles poezia" etc face parte tot din atitudinea defensivă despre care vorbeam. Eu acționez în calitate de moderator, iar materialul meu sunt din păcate cuvintele voastre. Faptul că eu consider ceva o abatere nu este o jignire, iar dacă nu poți accepta să ți se atragă atenția, încearcă să îți păstrezi comentariile regulamentare și să îți imaginezi că și cei care citesc sunt oameni la fel de inteligenți ca și tine care știu să citească un comentariu cu dublu sens. Ca acesta, de exemplu: "Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu , ". Știu foarte bine cui se adresează poezia, și am intervenit și acolo. Cu permisiunea voastră, editorii au și ei viețile și problemele lor personale și nu pot interveni peste tot în timp util. Apreciem când ne atrageți atenția că ne-a scăpat ceva, dar aceasta nu înseamnă că veți aprecia voi și unde NU este cazul să intervenim. Sper să fie ultimul comentariu care nu se referă la text, Ioana. Și desigur, nu îți comandă nimeni timpul, dar dacă nu ai timp să comentezi un text, te rog să te abții să lași doar comentarii ambigue, nu te obligă nimeni, poți să amâni până când ai timp, sau să nu intervii. În această idee ai fost atenționată să comentezi textul oricât de dur ți-ai dori.

Așa-i Virgile, moții trebuia să scriu acolo. Ca și în cazul observației Biancăi, nu schimb ca să se vadă obiectul comm-ului. Thanks, Andu

Călin și Bianca, mulțumesc pentru că mă citiți. Apreciez timpul fiecăruia, pentru că îi știu valoarea. cu sympatheia, Paul

poemului acestuia ii trebuie o dezvoltare un final pe masura. aici ai doar incipitul. minunat, intr-adevar, dar atat. ultima strofa este din alt film.

Cristina,

tu spui, poetul "se hrăneşte cu sine", și mare dreptate ai. Bineînțeles, aici este vorba de un arhetip din zona fabulosului.
Îți mulțumesc pentru aprecierile deosebite!

Ottilia,

Tu ești mereu aproape de poezia mea, și asta mă bucură mult.
Îți mulțumesc pentru frumosul gând.

Virgil,

Dacă s-ar fi decriptat ideea că poetul scrie chiar cu (din) propria inimă, nu ai mai fi fost nedumerit. Este adevărat, intenția poetică a fost voalată la extrem, dar am crezut că va fi decriptată relativ ușor.
Am modificat poezia, acum e ok.
Îți mulțumesc pentru lectură și părere, Te mai aștept!

d-nă Naan Lea,

Sunt onorată de vizită și aprecieri. Mă bucur că (uneori) poemele mele reușesc să răzbată.
Mă voi mai gândi la repetiția aceea, era un laitmotiv, dar e posibil să aveți dreptate cu privire la folosirea acestuia în exces.