iată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
că se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
Domnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Impresionant poem! Abia m-am intors din olanda - e un moment in care ma bucur ca sunt viu, citind asa ceva. Fara false laude. Nu mai dau penite. Considerati ca le aveti, pentru aceste versuri, pe toate. Dancus
şi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
Un poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
domnule Cristea, in partea de sus a paginii, in dreapta, exista un buton numit HCODE. Dati clic pe el si veti gasi acolo explicatiile privind italicle, bolduitele si altele asemenea.
imagini ce isi devora imaginile in miscarea lor perpetua, prin spatiile intrepatrunse dinamic in textura orasului necunoscut, fascinant ca toate locurile ramase a fi descoperite, evaluate, filtrate prin ochiul Trecatorului. finalul poarta o tenta romantica si originala, si e sugestiv pentru un poem ca un blues uitat intre doua plecari, acasa: "numărul perfect este nouă mii nouăzeci și unu de gînduri despre tine".
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
mai bine imi tai o mana decat sa folosesc "materialul altor stiluri". sunt, totusi, niste pasteluri... ...si asa mi s-a parut ca au iesit in tuse cam groase... m-ar interesa sa-mi spui ce ti se pare ca nu ma reprezinta aici, ce pare "tranzitie" in texte.
cum de n-am observat eu textul asta. ii umor de calitate si reflecta o situatie in care chiar m-am gasit, dar in alt decor si cu alte personaje. numa ca nu prea ne-am ajutat apoi intre noi
well, poate ca ai dreptate in dreptul tau. pentru mine insa mirosul acela este suficient de puternic sa ma faca sa simt absolut toamna. dar, hey, asa gindesc eu. e posibil sa fie doar o problema de perceptie personala
slabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
Adrian, intotdeauna am luat ca pe un un compliment comentariile tale literare. avand in vedere ca bustrofedonul este un "fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga", intrebarea ta pare confuza din punct de vedere geometric.
draga bobadil, aici m-ai lasat perplex. dupa ce am citit ce ai scris, trag concluzia ca doresti sa faci asociere intre doua dimensiuni: ce a vitelului si cea a amantei care, pt. tine sau din punctul tau de vedere sunt sau vor sa fie - și după cum sugerează titlul - echivalente. mai mult nu am inteles din mesajul scrierii. cred ca e mai bine sa vorbim aici despre o parodie.
nu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
Se scrie din ce în ce mai puțină literatură pentru copii cu adevărat de calitate. Câteodată mi-e dor de poeziile Elenei Farago...E un semn bun această aplecare delicată spre un univers din ce în ce mai agresat de violența celor mari. Deși televiziunea e considerată o a doua alfabetizare, din nefericire emisiunile pentr copii au ajuns să fie de-a dreptul periculoase. Două versuri dragi și mie: "Hei, drumețe, ai la tine vreun leac de tristețe?" Bine ai venit Elia David!
dragul meu, daca exista cineva caruia ii lipseste bunul simt in acest context, ma tem ca acela esti tu. in ce priveste sampania sau vreun editor, nu stiu despre ce vorbesti cu atita siguranta. dar, evident, hermeneia este deschisa oricui, atit pentru a fi membru cit si editor. prima conditie insa este tocmai cea a bunului simt. conditie pe care cu regret trebuie sa recunosc ca tu nu o mai indeplinesti. si asta oricit de ingaduitor as incerca sa fiu eu. iti doresc numai bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iată că (fiindcă e polemică) intru în dialog cu alt comentator. matei, a asemăna românia cu iugoslavia trădează ori ignoranţă socio-culturală ori ignoranţă istorică. românia este în copleşitoarea ei majoritate creştin-ortodoxă din bucovina pînă în banat şi din mangalia pînă în săpînţa. chiar şi greco-catolicii ritual vorbind se integrează în acelaşi spaţiu cultural. iugoslavia nu a fost niciodată aşa ceva. dar argumentele pot fi mult mai multe.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară decă se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deDomnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine
pentru textul : în puţine cuvinte deo chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Impresionant poem! Abia m-am intors din olanda - e un moment in care ma bucur ca sunt viu, citind asa ceva. Fara false laude. Nu mai dau penite. Considerati ca le aveti, pentru aceste versuri, pe toate. Dancus
pentru textul : colivia de oțel desă mor io dacă înțeleg de ce chelesc, veni și zise Făt-Frumos... cu păr de aur
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deşi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 de"membrană vibratoare a
unui zbucium imbecil" - o platitudine care sună tare poetic.
"de parcă aș fi pensulă înmuiată în argintul viu" - nu ştiu de ce "argintul" e articulat.
"o carte cifrată
cu coperțile roase de molii / ridic brațele încrengănate / frânturi de zboruri" - clişee.
"femeia metalică îmi scârție în coaste" - de corectat dpdv ortografic.
pentru textul : Sursâul meu gothic IV deUn poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
pentru textul : cenuşă, să ning... dedomnule Cristea, in partea de sus a paginii, in dreapta, exista un buton numit HCODE. Dati clic pe el si veti gasi acolo explicatiile privind italicle, bolduitele si altele asemenea.
pentru textul : Temă cu variațiuni deimagini ce isi devora imaginile in miscarea lor perpetua, prin spatiile intrepatrunse dinamic in textura orasului necunoscut, fascinant ca toate locurile ramase a fi descoperite, evaluate, filtrate prin ochiul Trecatorului. finalul poarta o tenta romantica si originala, si e sugestiv pentru un poem ca un blues uitat intre doua plecari, acasa: "numărul perfect este nouă mii nouăzeci și unu de gînduri despre tine".
pentru textul : denver blues II deîntre cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
mai bine imi tai o mana decat sa folosesc "materialul altor stiluri". sunt, totusi, niste pasteluri... ...si asa mi s-a parut ca au iesit in tuse cam groase... m-ar interesa sa-mi spui ce ti se pare ca nu ma reprezinta aici, ce pare "tranzitie" in texte.
pentru textul : campia/podul decum de n-am observat eu textul asta. ii umor de calitate si reflecta o situatie in care chiar m-am gasit, dar in alt decor si cu alte personaje. numa ca nu prea ne-am ajutat apoi intre noi
pentru textul : Katia i Kostea dewell, poate ca ai dreptate in dreptul tau. pentru mine insa mirosul acela este suficient de puternic sa ma faca sa simt absolut toamna. dar, hey, asa gindesc eu. e posibil sa fie doar o problema de perceptie personala
pentru textul : madlenă deslabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
pentru textul : Urbană deAdrian, intotdeauna am luat ca pe un un compliment comentariile tale literare. avand in vedere ca bustrofedonul este un "fel de scriere foarte veche în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga", intrebarea ta pare confuza din punct de vedere geometric.
pentru textul : portret în bustrofedon deCred că de copii e vorba jucându-se cu ”o fericire trecută”.
E ”swimming castle” și n-ai tradus asta.
”The see swalows” ai tradus ”înotând” !?!
”going” - ”trecând”, nu ”trec”
Eu așa cred, dar engleza e doar my second language.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deSubtitlul e partea cea mai bună, e minunat! Dar poemul e prea încărcat, înghesuit în imagini, iar sfârșitul banal. Merită lucrat.
pentru textul : laleaua neagră dedraga bobadil, aici m-ai lasat perplex. dupa ce am citit ce ai scris, trag concluzia ca doresti sa faci asociere intre doua dimensiuni: ce a vitelului si cea a amantei care, pt. tine sau din punctul tau de vedere sunt sau vor sa fie - și după cum sugerează titlul - echivalente. mai mult nu am inteles din mesajul scrierii. cred ca e mai bine sa vorbim aici despre o parodie.
pentru textul : amanta mea supraponderală denu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
pentru textul : simfonia neterminată deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deMulţumesc, Eugen.
pentru textul : tangent la soare demea culpa
pentru textul : we will always have sighisoara... dePentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deprin ce e placut, Adriana?
pentru textul : canal indisponibil deSe scrie din ce în ce mai puțină literatură pentru copii cu adevărat de calitate. Câteodată mi-e dor de poeziile Elenei Farago...E un semn bun această aplecare delicată spre un univers din ce în ce mai agresat de violența celor mari. Deși televiziunea e considerată o a doua alfabetizare, din nefericire emisiunile pentr copii au ajuns să fie de-a dreptul periculoase. Două versuri dragi și mie: "Hei, drumețe, ai la tine vreun leac de tristețe?" Bine ai venit Elia David!
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deMulțumesc pentru cuvinte prietenoase, Marina. Îmi place că experimentăm împreună și că avem și răgazul să ne apreciem.
pentru textul : Față/verso dedragul meu, daca exista cineva caruia ii lipseste bunul simt in acest context, ma tem ca acela esti tu. in ce priveste sampania sau vreun editor, nu stiu despre ce vorbesti cu atita siguranta. dar, evident, hermeneia este deschisa oricui, atit pentru a fi membru cit si editor. prima conditie insa este tocmai cea a bunului simt. conditie pe care cu regret trebuie sa recunosc ca tu nu o mai indeplinesti. si asta oricit de ingaduitor as incerca sa fiu eu. iti doresc numai bine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deeu vreau niste uni-versuri pentru asteroizi mai periculosi decat poetul solar
pentru textul : Opalescențe dePagini