Alina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
Puiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
"Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spaţiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele."
Citind aceasta fraza, mi-am amintit ca de cate ori am vazut un film rusesc bun, am observat actorii rupti, parca, din viata adevarata. Multi regizori rusi au folosit persoane nealterate de scolile de actorie. Astfel viata autentica a navalit pe ecran.
si atunci, am invatat ca sunt lucruri care ne stau impotriva. asa cum sunt altele, care stau in puterea noastra. epictet indeamna sa le urmam pe ultimele si sa trecem peste rest. poate ca ceea ce e impotriva sunt decisive. asta ar insemna ca, intr-un mod aparte, suntem alesi: fiecare tb sa-si inghita talpile. multumesc, ca si atunci
-probabil îți sună ție școlărește. mie nu. -nu înțeleg de ce „bieții crocodili” sună a poveste pentru copii -nu văd ce vrea să însemne „manușă a lui bubico” în context eu uneori scriu și texte ludice, sau semi-ludice. este asta o problemă?
First, please excuse my silence. Second, mulțam că te-ai aplecat pe text. Third, bițigla e bicicletă, Altân-tepe este sătulețul din Dobrogea, cu mina de cupru, astăzi lăsată în paragină și nu Altintepe, cu ruinele din Turcia. Apoi:
"de pretutindeni
toamna
veneau zvonuri pline de must"
se vrea: de pretutindeni în anotimpul de toamnă veneau zvonuri... sau: toamna, de pretutindeni veneau zvonuri pline de must. sper că n-am încurcat borcanele cu așezarea cuvintelor în ordinea cuvenită.
Departe de mine ideea de a te discredita, Ionuț! Îți uram bine ai revenit pe site! În schimb ce e în presă e treaba tuturor:)! Nu am vrut să subliniez decât că îți apreciez determinarea. Și N. Manolescu l-a criticat negativ pe N. Stănescu la început. Deci be cool! Știi doar că poți fi desființat de critică dar cu priză la cititori. Și concluziv, o rugăminte: dacă ai vreun articol vexativ la adresa criticului Alex Ștefănescu, mi-ar plăcea să îl citesc. Adresa mea de mail este pe net. Ne cunoaștem de prea multă vreme pentru a ne bănui de intenții malițioase. Ești în generația mea, iar undeva într-un interviu am declarat că eu cred în scrisul tău.
gând bun! om bun! și peniță ascuțită!
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
Nicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
Dacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
Despre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos aşezate în pagină şi nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viaţă, în casa vieţii domniei sale - poetul.
Cum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simţit cu sufletul şi asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit şi a murit spre nemurire într-o veşnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulţi îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar şi în momentele de tristeţe, îşi avea ecoul lui inconfundabil şi ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci şi acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte aşa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morţii ? Mai puţin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viaţă, dacă suntem mai deştepţi cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câştigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învăţat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră.
Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru şi în literatura noastră, trecerea sa în nefiinţă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, şi reuşeşte. Şi pentru că Adrian Păunescu a fost român din naştere şi pentru că a iubit cu patimă ţara lui, valorile ţării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieţii sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare aşa cum, fără îndoială, poetul a simţit-o de pe vremea când încă trăia viu...
nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea.
un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
mulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Sub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
creatorul se exprimă pe sine atunci când crează fără a precupeți material sau imaterial furând adeseori nimicului taine despre care altfel nu s-ar ști că există unele amănunte pot fi imperfecte uneori tocmai imperfecțiunea se dovedește a fi cea mai valoroasă nu există reguli doar legi extrem de precise o rugă precum un rug pe altarul iubirii de oameni înălțat Aceluia ce i-a creat părerea mea,umilă, este că da, a meritat
Cam prozaic inceputul si m-am incurcat in Doamna/Domnul pentru ca in primul vers spune Buna seara Domnul... de parca un Domn intra in cadru si totusi "Domnul" este cel care o intreaba pe "Doamna" de scaun. E derutant cumva. Ialin
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
nu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
m-am inscris aici si am fost catalogat « novice »( Novice, definitie dex : "persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu, incepator, care nu are experienta necesara.) cand « maestru » mi se parea doar o politete. Si am primit din partea userului numit Dihania urmatorul comentariu: ”cred ca de bun simt ar fi sa te retragi de pe hermeneia. ai gafat-o prea urît. si incalci regulamentul cu fiecare nou comentariu. nu stiu de ce nu esti suspendat inca. la cît de prost scrii, nu faci decît sa scada nivelul site-ului » Din comentariile la textul dv pomul ramane in aer. Se pare ca niste zgaraie- hartie fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie. Vi s-a spus ca nu aveti talent, mie creatia dv mi se pare interesanta fiindca are substanta, dar nu are un invelis/ambalaj prea atractiv, amanunt nesemnificativ, pentru care inteleg ca sunteti dispus sa invatati <i>.( dar nu contează sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie. Alții, care au mai multă experiență în domeniu și fiind considerați, firesc, și cu mai mult bun simț, ar putea să întindă o mână spre a ne arăta unde greșim, de ce greșim, dacă putem fi îndreptați, dacă merităm, dacă avem măcar o umbră de valoare sau dacă încercările noastre timide în literatură își merită efortul…)</i> V-am citit azi aproape jumatate din creatii si mi s-au parut pe nedrept neglijate facand comparatia, desigur, cu ce se apreciaza frecvent. Va cer permisiunea sa preiau cateva creatii de-ale dv si sa le postez in biblioteca Fortei morale fiindca mi se pare ca gandurile poetice, chiar jurnalistic reliefate, ale unui slujitor al domnului, in aceste timpuri de deruta si dezmat, nu pot fi trecute cu vederea. Rog oficialitatile sa nu se supere daca va astept la www.fortamorala.blogspot.com
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
evident ca sufismul nu se reduce la Rumi, dar inclin sa cred ca autorul mai ales la Rumi s-a gandit...trimiterea din titlu (Mathnawi) si "dervisul rotitor in extaz" mie asta mi-au spus. si nu cred ca am fosr "prea aspra" - mi-am spus, simplu, parerea.
un poem bun, dar cred că se poate lucra mai mult
întâi, ori e simetrie ori nu e, adică la trei strofe da, la una ba
durând cred că e corect durînd la gerunziu
apoi strofa a treia pe care o văd în centrul atenției cred că abuzează de cratime nu înțeleg de ce poate că sunt eu limitat
se doare nowadays sugerează (din păcate) pe se merită care, desigur că nu se merită
însă, după cum spuneam, un poem bun și o idee peste medie
Domnule Titarenco, nu inteleg de ce poezia mea "Când nu bag de seamă, mănâncă pământ" este postată de două ori pe prima pagină (azi, 6 iulie 2009, ora 14.58). Mi-ar parea rau dacă colegii care publică pe "Hermeneia" ar crede că eu am făcut lucrul acesta, mai ales că toate "manetele de comandă" sunt la dumneavoastră. Vă rog mult remediați "defecțiunea". Să auzim de bine.
Marina, incantata de apreciere, dar mai ca-mi vine sa rad citind calificativul "mai elaborat stilistic"...fiindca textul acesta a fost scris dintr-o rasuflare (de unde si sincopele de respiratie poetica pe care le-ai sesizat). E bine insa ca a placut si asa. Sa insemne ca ar trebui sa am mai multa incredere in instinctul meu...poetic? :) multumesc pentru lectura si comentariu, Adriana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, ca orice om, am zile bune sau rele ( cele în care tu mă critici întemeiat ). Imaginea aceea din final o am întipărită din copilărie .Nopțile petrecute în Bărăganul părăsit de dropii, dar plin de greieri trândavi și romantici înseamnă că nu au fost în zadar, dacă ți-au plăcut așa mult aceste versuri Mulțumesc pentru citire, cu simpatie
pentru textul : shambala dePuiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
pentru textul : punga de plastic desugestiv!
pentru textul : Haiku debun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
pentru textul : Hotarul circular de"Nu putem vorbi de o „interpretare” a actorului principal, Pyotr Mamonov, ci mai degrabă de trăirea lui într-un spaţiu unde camera de filmat este doar un martor ce înregistrează tăcut evenimentele."
Citind aceasta fraza, mi-am amintit ca de cate ori am vazut un film rusesc bun, am observat actorii rupti, parca, din viata adevarata. Multi regizori rusi au folosit persoane nealterate de scolile de actorie. Astfel viata autentica a navalit pe ecran.
pentru textul : ”Ostrov” (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El desi atunci, am invatat ca sunt lucruri care ne stau impotriva. asa cum sunt altele, care stau in puterea noastra. epictet indeamna sa le urmam pe ultimele si sa trecem peste rest. poate ca ceea ce e impotriva sunt decisive. asta ar insemna ca, intr-un mod aparte, suntem alesi: fiecare tb sa-si inghita talpile. multumesc, ca si atunci
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie de-probabil îți sună ție școlărește. mie nu. -nu înțeleg de ce „bieții crocodili” sună a poveste pentru copii -nu văd ce vrea să însemne „manușă a lui bubico” în context eu uneori scriu și texte ludice, sau semi-ludice. este asta o problemă?
pentru textul : știam deFirst, please excuse my silence. Second, mulțam că te-ai aplecat pe text. Third, bițigla e bicicletă, Altân-tepe este sătulețul din Dobrogea, cu mina de cupru, astăzi lăsată în paragină și nu Altintepe, cu ruinele din Turcia. Apoi:
"de pretutindeni
toamna
veneau zvonuri pline de must"
se vrea: de pretutindeni în anotimpul de toamnă veneau zvonuri... sau: toamna, de pretutindeni veneau zvonuri pline de must. sper că n-am încurcat borcanele cu așezarea cuvintelor în ordinea cuvenită.
pentru textul : poem pentru dobrogea deDeparte de mine ideea de a te discredita, Ionuț! Îți uram bine ai revenit pe site! În schimb ce e în presă e treaba tuturor:)! Nu am vrut să subliniez decât că îți apreciez determinarea. Și N. Manolescu l-a criticat negativ pe N. Stănescu la început. Deci be cool! Știi doar că poți fi desființat de critică dar cu priză la cititori. Și concluziv, o rugăminte: dacă ai vreun articol vexativ la adresa criticului Alex Ștefănescu, mi-ar plăcea să îl citesc. Adresa mea de mail este pe net. Ne cunoaștem de prea multă vreme pentru a ne bănui de intenții malițioase. Ești în generația mea, iar undeva într-un interviu am declarat că eu cred în scrisul tău.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu degând bun! om bun! și peniță ascuțită!
multumesc lipsea o dicritica unde ati indicar intr-adevar, multumesc frumos pentru observatii cu respect, adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deMădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
pentru textul : urme de cerb deNicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deDacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
Despre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos aşezate în pagină şi nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viaţă, în casa vieţii domniei sale - poetul.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deCum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simţit cu sufletul şi asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit şi a murit spre nemurire într-o veşnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulţi îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar şi în momentele de tristeţe, îşi avea ecoul lui inconfundabil şi ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci şi acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte aşa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morţii ? Mai puţin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viaţă, dacă suntem mai deştepţi cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câştigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învăţat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră.
Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru şi în literatura noastră, trecerea sa în nefiinţă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, şi reuşeşte. Şi pentru că Adrian Păunescu a fost român din naştere şi pentru că a iubit cu patimă ţara lui, valorile ţării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieţii sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare aşa cum, fără îndoială, poetul a simţit-o de pe vremea când încă trăia viu...
nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea.
pentru textul : pentru prima dată deun text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
pentru textul : Din urmă demulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
Sub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul deiată că am revenit și am făcut, zic eu, niște tăieturi adînci
pentru textul : preludiu în alb și negru decreatorul se exprimă pe sine atunci când crează fără a precupeți material sau imaterial furând adeseori nimicului taine despre care altfel nu s-ar ști că există unele amănunte pot fi imperfecte uneori tocmai imperfecțiunea se dovedește a fi cea mai valoroasă nu există reguli doar legi extrem de precise o rugă precum un rug pe altarul iubirii de oameni înălțat Aceluia ce i-a creat părerea mea,umilă, este că da, a meritat
pentru textul : psalm deCam prozaic inceputul si m-am incurcat in Doamna/Domnul pentru ca in primul vers spune Buna seara Domnul... de parca un Domn intra in cadru si totusi "Domnul" este cel care o intreaba pe "Doamna" de scaun. E derutant cumva. Ialin
pentru textul : Je suis fatigué decristina
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva denu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
m-am inscris aici si am fost catalogat « novice »( Novice, definitie dex : "persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu, incepator, care nu are experienta necesara.) cand « maestru » mi se parea doar o politete. Si am primit din partea userului numit Dihania urmatorul comentariu: ”cred ca de bun simt ar fi sa te retragi de pe hermeneia. ai gafat-o prea urît. si incalci regulamentul cu fiecare nou comentariu. nu stiu de ce nu esti suspendat inca. la cît de prost scrii, nu faci decît sa scada nivelul site-ului » Din comentariile la textul dv pomul ramane in aer. Se pare ca niste zgaraie- hartie fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie. Vi s-a spus ca nu aveti talent, mie creatia dv mi se pare interesanta fiindca are substanta, dar nu are un invelis/ambalaj prea atractiv, amanunt nesemnificativ, pentru care inteleg ca sunteti dispus sa invatati <i>.( dar nu contează sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie. Alții, care au mai multă experiență în domeniu și fiind considerați, firesc, și cu mai mult bun simț, ar putea să întindă o mână spre a ne arăta unde greșim, de ce greșim, dacă putem fi îndreptați, dacă merităm, dacă avem măcar o umbră de valoare sau dacă încercările noastre timide în literatură își merită efortul…)</i> V-am citit azi aproape jumatate din creatii si mi s-au parut pe nedrept neglijate facand comparatia, desigur, cu ce se apreciaza frecvent. Va cer permisiunea sa preiau cateva creatii de-ale dv si sa le postez in biblioteca Fortei morale fiindca mi se pare ca gandurile poetice, chiar jurnalistic reliefate, ale unui slujitor al domnului, in aceste timpuri de deruta si dezmat, nu pot fi trecute cu vederea. Rog oficialitatile sa nu se supere daca va astept la www.fortamorala.blogspot.com
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deAndreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
pentru textul : if you go away dedaca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deInițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deAndule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
pentru textul : la marginea ochiului care visează deevident ca sufismul nu se reduce la Rumi, dar inclin sa cred ca autorul mai ales la Rumi s-a gandit...trimiterea din titlu (Mathnawi) si "dervisul rotitor in extaz" mie asta mi-au spus. si nu cred ca am fosr "prea aspra" - mi-am spus, simplu, parerea.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deun poem bun, dar cred că se poate lucra mai mult
pentru textul : Fistulă deîntâi, ori e simetrie ori nu e, adică la trei strofe da, la una ba
durând cred că e corect durînd la gerunziu
apoi strofa a treia pe care o văd în centrul atenției cred că abuzează de cratime nu înțeleg de ce poate că sunt eu limitat
se doare nowadays sugerează (din păcate) pe se merită care, desigur că nu se merită
însă, după cum spuneam, un poem bun și o idee peste medie
Domnule Titarenco, nu inteleg de ce poezia mea "Când nu bag de seamă, mănâncă pământ" este postată de două ori pe prima pagină (azi, 6 iulie 2009, ora 14.58). Mi-ar parea rau dacă colegii care publică pe "Hermeneia" ar crede că eu am făcut lucrul acesta, mai ales că toate "manetele de comandă" sunt la dumneavoastră. Vă rog mult remediați "defecțiunea". Să auzim de bine.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ deinteresant, ai reușit să mă captivezi. este ceva dincolo de litere.
pentru textul : pauză de băgat aplauze deMarina, incantata de apreciere, dar mai ca-mi vine sa rad citind calificativul "mai elaborat stilistic"...fiindca textul acesta a fost scris dintr-o rasuflare (de unde si sincopele de respiratie poetica pe care le-ai sesizat). E bine insa ca a placut si asa. Sa insemne ca ar trebui sa am mai multa incredere in instinctul meu...poetic? :) multumesc pentru lectura si comentariu, Adriana
pentru textul : Poem care s-ar fi scris altfel dePagini