de citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
Mi se pare interesant experimentul vizual, dincolo de semnificația pe care tu o oferi, cred că ar putea spune ceva. Mă întreb dacă "after you" e mai bine italic sau mai bine cu litere de rând. Deși sublinierea cu italic ar părea că deschide o ușă.
Nu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
mi-a placut, e o scriere aproape molcoma, aproape trista si totusi fara sa zaboveasca in niciuna...
Ma intreb de ce ai ales "cant" in loc de cantec. Mintea mea citea inainte "cantec" si s-a terminat mai repede cuvantul in fata mea.
"Pianistul canta doar pe clapele negre"-simplu si de efect. O stare reusita poezia asta. Asa o percep eu, azi.
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
Puteai să-mi atragi atenţia punctual, pur şi simplu, nu era cazul să-ţi umfli muşchii pentru două litere omise şi un semn diacritic.
Nu fi pătimaş! În rest, ceai de sunătoare!
poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
Paul,
Noi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Paul, sunt foarte calm.Tu chiar crezi că nu ştiu ce înseamnă providenţă? EŞti amuzant. Nu întâmpin nu ştiu ce probleme în poemul tău. Nici nu mi se apre că scrii atât de ermetic ca să am nevoie de explicaţii. Ceea ce e ok, pt poemele tale. Pe care, ca şi cele ale altor autori de pe H, le citesc din când în când.
În discuţia noastră era vorba de un sens al unei expresii. ASta e tot şi discuţiile pe lângă nu-şi au sensul.
Cu prietenie,
finalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.6. să nu conțină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituție, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepție va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz. Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. katya kelaro, care parte din aceste paragrafe ale regulamentului nu este clara pentru tine?
Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
Pe o strada oarecare. Un tip il opreste pe altul care trecea, din intamplare, pe acolo. H, care stie (tot de la mine) bancul, o sa ma ia ... cum ii vine ei la gura. Si sa ma fereasca Sfantu'! Dar astept (cu interes). Am facut corectura si in titlu. Multumesc, Alma (Mater).
frumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
pentru textul : ...istoria scrumului deMi se pare interesant experimentul vizual, dincolo de semnificația pe care tu o oferi, cred că ar putea spune ceva. Mă întreb dacă "after you" e mai bine italic sau mai bine cu litere de rând. Deși sublinierea cu italic ar părea că deschide o ușă.
pentru textul : rosario deNu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deTitlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Peniţa de aur e la tine!
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deerată: deferența=diferența. și după ultima expresie citată a se pune punct.
pentru textul : pictograme (1) demi-a placut, e o scriere aproape molcoma, aproape trista si totusi fara sa zaboveasca in niciuna...
Ma intreb de ce ai ales "cant" in loc de cantec. Mintea mea citea inainte "cantec" si s-a terminat mai repede cuvantul in fata mea.
"Pianistul canta doar pe clapele negre"-simplu si de efect. O stare reusita poezia asta. Asa o percep eu, azi.
pentru textul : Cântecul ei trist decu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
pentru textul : pluvială dePuteai să-mi atragi atenţia punctual, pur şi simplu, nu era cazul să-ţi umfli muşchii pentru două litere omise şi un semn diacritic.
pentru textul : Despărţire deNu fi pătimaş! În rest, ceai de sunătoare!
poezia asta se tot învârte-n mintea mea de ieri.
e ceva în ea, un fel de luciditate alunecând spre halucinație sau invers, ceva ca o vibrație continuă.
să mă ierte autorul că nu-s în stare de un comentariu mai elaborat, dar spun că mi-a plăcut tot ce am citit aici, mai ales ultimele patru strofe.
pentru textul : străini în Bermuda de...may that grass stay always raw between circles and beyond...it's all that matters:)
pentru textul : Time decheers!
Remarc şi eu ideea. Bun!
pentru textul : Atingere deuraaa! las un semn de citire. nu vreau sa dezvalui opinia mea, astept continuarea cu interes...
pentru textul : Neoprotestantul deeu as fi renuntat la versul "pe fond verde-"
pentru textul : irizări de opal dePaul,
pentru textul : domnule Labiș deNoi nu ne contrazicem, ci doar adăugăm nuanţe. Uite, eu înţeleg prin "literatura adevărată" textele care pot vorbi, cum ar zice Ion Barbu, "peste mode şi timp". În acest sens, mă tem că literatura de azi, care pare nouă-nouţă, se va contextualiza mult mai rapid decât literatura veacurilor trecute. Spun asta deşi sunt şi eu un autor de azi. Altminteri, sunt de acord cu tot ce spui.
În al doilea rând, dacă vei avea interesul să accesezi eseul meu despre Labiş, vei vedea că eu sunt (deşi într-un mod nuanţat) mai drastic decât tine (dar şi decât diverşi critici, inclusiv E. Simion sau Manolescu ori Mihai Cimpoi - basarabenii încă apreciază ceea ce noi privim cu rezervă) cu Labiş. Inclusiv cu poemul său cel mai cunoscut, la care ne tot referim aici.
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deE unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deVa asteptam cu drag la Iasi!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a defrumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste dePaul, sunt foarte calm.Tu chiar crezi că nu ştiu ce înseamnă providenţă? EŞti amuzant. Nu întâmpin nu ştiu ce probleme în poemul tău. Nici nu mi se apre că scrii atât de ermetic ca să am nevoie de explicaţii. Ceea ce e ok, pt poemele tale. Pe care, ca şi cele ale altor autori de pe H, le citesc din când în când.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deÎn discuţia noastră era vorba de un sens al unei expresii. ASta e tot şi discuţiile pe lângă nu-şi au sensul.
Cu prietenie,
decât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) definalul e putin cam blah blah blah dar prima parte si ideea in general e buna. cred ca lui ecaterina ii trebuie ceva mai mult curaj sa iasa din ea insasi si sa scrie
pentru textul : ecaterina dispare de=))
pentru textul : once upon a time in springland deMultumesc mult, Corina!
nu
pentru textul : weed room de16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.6. să nu conțină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituție, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepție va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz. Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. katya kelaro, care parte din aceste paragrafe ale regulamentului nu este clara pentru tine?
pentru textul : zilele universitatii deAi alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
pentru textul : vorbesc privind într-o parte dePe o strada oarecare. Un tip il opreste pe altul care trecea, din intamplare, pe acolo. H, care stie (tot de la mine) bancul, o sa ma ia ... cum ii vine ei la gura. Si sa ma fereasca Sfantu'! Dar astept (cu interes). Am facut corectura si in titlu. Multumesc, Alma (Mater).
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deincurci poruncile? :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de„holbeste” l-am gasit doar la texte șuchi...
pentru textul : ieşirea din iarnă defrumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
pentru textul : give me november rain deIn primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
pentru textul : angoase&fisuri dePagini