Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
"începutul poemului
este întocmai ca răsăritul
iar pagină albă
o mare misterioasă
care mă cheamă-n adâncuri
dar umbra mă ţine de mână
- nu te duce încă, lasă primul val
să se izbească de stâncă
şi stânca seamănă cu inima mea
o aşchie înfiptă în toracele timpului
un vas fantomă şi salva
de puncte puncte
spargand linistea
sfârşitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lungă
de care nu vrei să te desparţi
în care nu vrei să adormi de teama
necunoscutului
groparul orb sapă mormântul ultimului cuvânt
doar păsările mai poartă în tril
amintirea poemului"
Da, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
Nu ti-am mai citit de o vreme poeziile si mai ales cele noi. Lecturand aici mi-am dat seama cat mi-a fost de dor! O poezie de dragoste, cu versuri parfumate a fruct, cu muscatura dintilor cazand pe cuvinte, la masuri egale cu lumina Luminitei Suse! Felicitari!
Text cu un caracter patetic forțat. Formule de genul "cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i" mă duce la thriller-uri vesele, ca exprimare, la parodii ca cea realizată după " Dance of the Vampires" (Roman Polanski)...
eram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
îți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
Am citit textul. Părerea mea este că ai idei interesante și că poate chiar ai o pătrundere mai aparte a lucrurilor și a oamenilor. Dar ca scriitură, ca punere în text, ca și transmitere literară, mai ai foarte, foarte mult de făcut și învățat. Încă mai ai formulări școlărești, exprimări agramate, soluții pseudoliterare. Probabil că nu ți-ar strica să citești cu mai multă atenție cum scriu alții și mai ales să citești și să editezi cu un putenic simț critic ceea ce scrii tu. Cred că ar fi foarte bine dacă ți-ai reciti textul de cel puțin cîteva ori și ai fi foarte exigentă cu formulele de exprimare. Și poate că ar trebui să îți mai spun că a scrie reprezintă cu totul altceva decît a povesti (verbal) o întîmplare.
Regãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
e probabil caraghios modul tau de a te comporta si nici nu cred ca am replica. adica nu cred ca pot sau sint obligat sa raspund cuiva care 1. ne anunta ca pleaca 2. imi spune sa nu ii raspunsd 3. imi cere sa ii sterg contul. Nu am sa fac decit ceea ce fac de obicei din bunavointa. Pentru ca am oroare sa tot fac si desfac conturi inchise din capriciu. Desi pot accepta ca artistii (sau cei ce se pretind) pot avea o astfel de meteahna. Deci, inainte de a-ti inchide contul am sa te mai intreb inca o singura data, pentru ca te vad oarecum suparat pe sat. Asta si pentru ca pina acum nu imi aduc aminte sa fi primit aceasta cerere de la tine in mod direct. Deci il inchid sau nu?
d-na Ioana Geacar, multumesc pentru atentia acordata textelor mele.Sapphire, te rog nu ma judeca gresit. nu am corectat/ raspuns comentariilor deoarece am avut niste probleme cu /conexiunea la internet.multumesc medeea, probabil ai dreptate, am sa modific textul peste ceva timp, trebuie doar sa ma indepartez putin ca sa-l vad mai clar.inca o data va multumesc tuturor pt trecere si pareri :)
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
multumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
text mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie
Cristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela
hecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
ok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
observ încercările tale de a forța limba sa spună mai mult decît de obicei dar mă tem că aceste contorsiuni nu reușesc decît să transmită un limbaj defectuos decît o imagine inedită. probabil n-ar fi rău dacă te-ai concentra mai mult pe ce poți face cu cuvintele decît pe limitele lor. părerea mea
poezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!
au autor care doreste ca un text sa para...este un constructor desavarsit. Ma intreb, un autor care doreste ca un text sa para, doreste ca textul sau sa para si poezie? Finalul este un pic mai reusit, insa pana la final exagerezi cu pronumele personale, mine, mele, meu, mi, ma.....sunt cel putin 12-13, din care cel putin jumatate se pot inlatura cu usurinta.
nu ştiu dacă s-a primit comentariul meu anterior, repet întrebarea: îmi poate răspunde cineva de ce este acest text în"şantier" ?
am mai trimis o poezie care-şi aşteaptă aprobarea.
în concluzie, sper să nu foe vorba de o "răzbunare"ieftină a editorilor/directorilor deranjaţi că mi-am exprimat o părere. dacă da să mi se spună, că nu-i nici o tragedie, pot să mă retrag de pe site fără probleme.sper, deci, să mă înşel şi să nu fie acesta un modus vivendi al Hermeneia...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii de"începutul poemului
este întocmai ca răsăritul
iar pagină albă
o mare misterioasă
care mă cheamă-n adâncuri
dar umbra mă ţine de mână
- nu te duce încă, lasă primul val
să se izbească de stâncă
şi stânca seamănă cu inima mea
o aşchie înfiptă în toracele timpului
un vas fantomă şi salva
de puncte puncte
spargand linistea
sfârşitul poemului
este întocmai ca noaptea cea mai lungă
de care nu vrei să te desparţi
în care nu vrei să adormi de teama
necunoscutului
groparul orb sapă mormântul ultimului cuvânt
doar păsările mai poartă în tril
amintirea poemului"
atat as pastra din text.
pentru textul : Groparul orb deDa, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
pentru textul : Crucea - Haiku deNu ti-am mai citit de o vreme poeziile si mai ales cele noi. Lecturand aici mi-am dat seama cat mi-a fost de dor! O poezie de dragoste, cu versuri parfumate a fruct, cu muscatura dintilor cazand pe cuvinte, la masuri egale cu lumina Luminitei Suse! Felicitari!
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi deText cu un caracter patetic forțat. Formule de genul "cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i" mă duce la thriller-uri vesele, ca exprimare, la parodii ca cea realizată după " Dance of the Vampires" (Roman Polanski)...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deeram sigur, de aceea te-am și întrebat. am dorit ”versurile asimptomatice” să curgă oarecum inegal. adică în afară de prima și ultim strofă unde 1-2, versul 3-liber, versul 4 e împerecheat cu adjectivul care precede ( subit/ înmiit), sau, în strofa 4 cu adverbul precedent: sus/...versus.
în rest, așa cum ai remarcat, rimele sunt la locul lor. deci tehnic, am lămurit-o, cred.
în ceea ce privește talentul, dă-mi voie să am o reținere față de aprecierea/aprecierile tale pentru că din ceea ce am citit nu sunt încă pe deplin convins că te dă afară din casă, ca să fiu elegant.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deîți mulțumesc însă pentru faptul că te-ai oprit să citești, timpul e prețios.
Am citit textul. Părerea mea este că ai idei interesante și că poate chiar ai o pătrundere mai aparte a lucrurilor și a oamenilor. Dar ca scriitură, ca punere în text, ca și transmitere literară, mai ai foarte, foarte mult de făcut și învățat. Încă mai ai formulări școlărești, exprimări agramate, soluții pseudoliterare. Probabil că nu ți-ar strica să citești cu mai multă atenție cum scriu alții și mai ales să citești și să editezi cu un putenic simț critic ceea ce scrii tu. Cred că ar fi foarte bine dacă ți-ai reciti textul de cel puțin cîteva ori și ai fi foarte exigentă cu formulele de exprimare. Și poate că ar trebui să îți mai spun că a scrie reprezintă cu totul altceva decît a povesti (verbal) o întîmplare.
pentru textul : Oli chiorul deRegãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
pentru textul : de regăsire dee probabil caraghios modul tau de a te comporta si nici nu cred ca am replica. adica nu cred ca pot sau sint obligat sa raspund cuiva care 1. ne anunta ca pleaca 2. imi spune sa nu ii raspunsd 3. imi cere sa ii sterg contul. Nu am sa fac decit ceea ce fac de obicei din bunavointa. Pentru ca am oroare sa tot fac si desfac conturi inchise din capriciu. Desi pot accepta ca artistii (sau cei ce se pretind) pot avea o astfel de meteahna. Deci, inainte de a-ti inchide contul am sa te mai intreb inca o singura data, pentru ca te vad oarecum suparat pe sat. Asta si pentru ca pina acum nu imi aduc aminte sa fi primit aceasta cerere de la tine in mod direct. Deci il inchid sau nu?
pentru textul : hermeneia 2.0 depentru aceasta trecere prin câmpul cu amintiri! sunt nostalgii care nu se vor vindeca niciodată, dar se pot liriciza măcar:)
pentru textul : la film cu Mihnea dePai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge ded-na Ioana Geacar, multumesc pentru atentia acordata textelor mele.Sapphire, te rog nu ma judeca gresit. nu am corectat/ raspuns comentariilor deoarece am avut niste probleme cu /conexiunea la internet.multumesc medeea, probabil ai dreptate, am sa modific textul peste ceva timp, trebuie doar sa ma indepartez putin ca sa-l vad mai clar.inca o data va multumesc tuturor pt trecere si pareri :)
pentru textul : fog deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
nicodem, nu mai bine tragi tu un dans în jurul focului?
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze de offtopic Adriana, eu respect și Vaticanul!
multumesc Adrian!
pentru textul : desen pe-o înserare deam eu senzatia sau fotografia era in alta tonalitate. daca e asa, cred ca atunci imi placea mai mult. dar poate nu era. cine stie..
pentru textul : Te iubesc dus-întors denu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
pentru textul : ŞapteMbrie demultumesc de comentariul, Virgil! inteleg absurdul acestei incercari dar o sa explic cam cum am gandit eu textul acesta, care recunosc este doar un text de stare, de contemplatie si de reflectie asupra mortii, o rupere de simetrie si de o idealitate a formei, o incercare de a infrunta inexplicabilul si de a-l exprima … o incercare de a reda o durere, dar o durere nu se poate explica rational … problema cu „visul langa tampla” … eu cred ca visul poate exista oriunde daca ne folosim imaginatia, nu doar langa tampla, de fapt eu voiam sa accentuez partea cu …”secerat de trup” ca sa induc ideea de moarte, deci am spus ceva despre vis … „cineva ti-a asezat pe piept mainile de mort”, mie imi place tocmai prin ambiguitate, ambiguitate ce prinde oarecum contur pe parcurs … mai explicit ar fi: refuzul, neacceptarea mortii care este evidenta tocmai datorita acestui amanunt al mainilor impreunate pe piept, acest simbol crestin al mortilor… cred ca durerea tine tocmai de acest simbol al unor maini care nu mai simt, care nu mai daruiesc, care par imprumutate dintr-un tablou al unui timp pe care nu il vreau real, un adevar pe care mi-e greu sa-l accept… caci textul acesta este chiar povestea reala a unei morti… „taci nu mai zici nimic” nu cred ca e pleonasm, este doar o repetitie, pentru a accentua tacerea si pentru a crea fluenta… iar „plansul pe pleoape” aici ma refeream la faptul ca eu mangaiam „pleoapele plansului”... recunosc ca nu este un text de luat la rost, este mai mult o stare de neputinta in fata ireversibilitatii mortii, un strigat in gol, un frig de dincolo de cuvinte ...
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă detext mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie
pentru textul : dragul meu deCristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela
pentru textul : negru ascuns dehecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar detre să revin! și mie îmi plăcea mai mult prima variantă ;-) deh, mai statornic și cuminte, dupe cum mă știi :))
pentru textul : ... deKatya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
pentru textul : coborârea în Carte deobserv încercările tale de a forța limba sa spună mai mult decît de obicei dar mă tem că aceste contorsiuni nu reușesc decît să transmită un limbaj defectuos decît o imagine inedită. probabil n-ar fi rău dacă te-ai concentra mai mult pe ce poți face cu cuvintele decît pe limitele lor. părerea mea
pentru textul : reperul unui om mort demulțumesc pentru clarificări. iată o comunicare fructuoasă!
pentru textul : Lemuria depoezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!
pentru textul : Mica țigariadă debine v-am gasit! va citesc si va admir de ceva vreme, ma bucur ca sunt printre voi... multumesc de intampinare! anna
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deau autor care doreste ca un text sa para...este un constructor desavarsit. Ma intreb, un autor care doreste ca un text sa para, doreste ca textul sau sa para si poezie? Finalul este un pic mai reusit, insa pana la final exagerezi cu pronumele personale, mine, mele, meu, mi, ma.....sunt cel putin 12-13, din care cel putin jumatate se pot inlatura cu usurinta.
pentru textul : perdu denu ştiu dacă s-a primit comentariul meu anterior, repet întrebarea: îmi poate răspunde cineva de ce este acest text în"şantier" ?
am mai trimis o poezie care-şi aşteaptă aprobarea.
în concluzie, sper să nu foe vorba de o "răzbunare"ieftină a editorilor/directorilor deranjaţi că mi-am exprimat o părere. dacă da să mi se spună, că nu-i nici o tragedie, pot să mă retrag de pe site fără probleme.sper, deci, să mă înşel şi să nu fie acesta un modus vivendi al Hermeneia...
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns dePagini