"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.

Versurile acestea: "Se uită parcă în oglinda unei fântâni Și își bea din ochii cu care privesc." ...nu cred ca se potrivesc gramatical cu cele precedente lor. Primele trei strofe sint destul de reusite in umila mea parere. Ultimele doua sint total aiurea. Nici nu se potrivesc cu cele precedente lor dar nici ca strofe de sine statatoare nu au absolut nimic poetic. Scuze, daca te-a deranjat opinia mea.

Bianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.

ionut,

da, ai dreptate. nu ma gandisem la asta.

multam de trecere si semn.

ah, bine zice Virgil: un text gogonea !("o rosie din aia abia pirguita si murata") . felicit butoiul!

Intenția era de a realiza o mini serie. Sper să reușesc și să ajung la final. Prezența ta pe site mi-a dat încredere în deviza pe care-am adoptat-o cînd am pornit la drum, în această ciudată cruciadă :). Mulțumesc mult.

Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.

Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”

Peniţa de aur e la tine!

...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.

...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?

...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.

Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu

E un poem reusit, scris dupa toate rigorile. "bobadil" are rezerve, eu - nu. Ma voi uita la textele acestuia: cum vede dansul scrierea poetica? E interesant de aflat. PS:Pentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus

inteleg, fortarea cromatismului poetic are efect asupra epidermei ingrosate pe care o detine retina cititorului modern...

excelentă prima observație, Cristina. Cu cea de-a doua însă nu sînt de acord. În primul rînd pentru că sugestia ta (liniște și tăcere) ar sugera pleonasm. Iar în al doilea rînd pentru că în intenția mea s-a vrut acea ”punte” și distincție în același timp între liniște și tăcere. Liniște și tăcere care în esența lor semantică sînt două lucruri diferite și tocmai aici există una din mizele textului. Dar nu am să continui să mai comentez mai mult pentru că probabil nu se cade.
Dar sugestia eliminării lui „ca” este excelentă.

emiemi lasă smiorcăismele că nu te prind. deocamdată nu ai nici o dovadă că tu nu ai fi o clonă. în ce privește chestia aia că, vezi doamne, ție îți pasă de hermeneia și îmi dai mie sfaturi despre cum să fac și ce să fac. ia un sfat de la mine și vezi-ți de treabă. iar dacă vrei o explicație a răspunsului meu de mai sus, este pentru că sînt absolut convins că nu îți pasă de hermeneia, sînt absolut convins că mă detești la modul irațional și sînt absolut convins că nu ai nici o intenție bună atunci cînd vii pe aici. probabil că nu te mai bagă nimeni în seamă prin altă parte și vii pe aici să ne împarți din profunda ta înțelepciune de felinar. pînă ai să reușești să răstorni aceste convingeri pe care mi le-ai constuit cu multă grijă în timp, permite-mi să nu dau mai mult de o ceapa degerată pe sfaturile tale. în ce privește adrian și restul editorilor, ceea ce tu nu poți pricepe, probabil din cauza unor fixații sau altor tare, este că în această echipă, în care mă includ și pe mine, poate să existe dezacord de opinii fără ca să existe explozii de orgoliu așa cum a fost cazul tău. noi reușim să fim de acord că putem să nu fim de acord. adrian poate și are toată libertatea să aibă o părere proastă despre ceva ce scriu eu sau comentez eu și reciproc. și asta nu înseamnă nici sfîrșitul lumii și nici descalificarea unuia dintre noi. și nici măcar nu depunem efort pentru așa ceva. uită-te în trecutul tău și vei vedea că așa ceva este imposibil pentru tine. tu ai mereu nevoie de cineva care să schimbe pamperșii orgoliului tău. îmi pare rău pentru tine pentru că de fapt ești talentat dar știi cum se zicea în școală, brînză bună în burduf de cîine. sorry..
a spune că eu am îndepărtat oameni este o aberație ridicolă. pentru că niciodată nu am „apropiat” pe nimeni. fiecare vine și pleacă atunci cînd vrea și stă cît se simte bine aici. aici unde nu există nici dictatura mea dar nici dictatura unei minorități fie ea și talentată. la urma urmei de aceea am și plecat de unde am plecat acum șase ani. dar nici nu știu de ce îmi bat gura aici cu tine fiindcă ar trebui să îmi dau seama că nu vrei să pricepi. în rest toate bune și frumoase. îți amintesc că nu eu l-am contracarat pe adrian. eu am scris doar primul comentariu și am continuat să îmi susțin opinia.
cît privește închiderea site-ului mulțumesc pentru sugestie. știu că ți-o dorești. probabil te-au pus alții să bagi din nou discordii. dar ți-am mai spus-o, nu mor caii cînd vor cîinii...