Nu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.
"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
se pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
Virgil, Bianca, Alma, anunț retragerea mea definitivă de pe Hermeneia, azi 30 mai. Textele rămas în pagina Daniela Luca (Ela) sunt texte dedicate, de aceea nu sunt șterse. Consider contul suspendat. Dacă se va considera că e necesar să se șteargă și cele 3 texte, o voi face. Succes în continuare, Hermeneia are în esență oameni buni, va dăinui. Mulțumesc Virgil pentru cele peste 5 luni de găzduire pe acest site.
nu e usor de citit si asta poate fi si rau si bine. dar are stilul tau. simt insa, nu stiu de ce, ca ai atins un plafon de care nu poti sa treci in scriitura ta. nu am sfaturi acum, dar cred ca se poate mai bine
de ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
„yesterday the sun shined over our faces leaving traces on the death row” Numai pentru asta și textul ar trebui remarcat. Dar sunt mult mai multe. Mai las și pe alții să-ți dea „penițe”.
te prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
Nu. Titlul e bun. Dar faptul că, pe urmă, "ele" se reia obsesiv (şi cu majuscule) e primul semn că se pregăteşte o poantă.
Prin această manieră nu faceţi decât să fiţi previzibil şi să subestimaţi cititorul.
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
Stefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
titlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
aș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
Comentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
Da. De lucrat un pic la partea cu menstra insa pot spune fara sa-mi fie teama ca gresesc uite un text! Pana la urma, nimeni nu e profet in tara lui si aici se opreste orice urma de orgoliu. Mi-era dor sa citesc un text bun de Virgil Titarenco, si uite ca l-am citit aici, mai bine mai tarziu decat niciodata, cu tot cu acest infam invectiv :-) "iubito", care pana la urma e sanatos pana in maduva oaselor. Ma gandesc la tine ca la o capodopera... constructiva gandirea asta. Andu
Bună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
un gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
Un text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
Mădă, mie îmi place. Am o singură reținere la "dedesubtu-i". E doar părerea mea. Acolo îmi pare acest cuvânt greu pe limbă:)
foarte frumoasă obsevația cu "mereu Jack" și tot ce decurge simbolic de aici. fluența textului e bună. mă bucur să văd cât ai progresat... cum creștea Făt-Frumos:) felicitări!
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu inteleg de ce este asa de greu sa trimiti un email. Chiar daca anul trecut am "trecut" cu vederea. Dorim sa avem o activitate mai ordonata pe H. de acum. Si nu este vorba de insistenta. Este vorba de o procedura. Mai ales pentru ca am dori ca pe viitor sa nu se mai intimple ca astfel de anunturi sa nu fie vizibile. de data aceasta voi lua decizia ad-hoc dar aş prefera ca pe viitor sa respecti editorii hermeneia. nu pe mine, precizez, pe editori. pentru ca vreau sa fie ei cei care decid. nu doar eu.
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie de"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
pentru textul : Moderator pe hermeneia dese pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
pentru textul : peisaj cu individ I dela inima, la... ratiune... fluturii astia au facut intotdeauna minuni:)
pentru textul : atac cu două aripi fragile deVirgil, Bianca, Alma, anunț retragerea mea definitivă de pe Hermeneia, azi 30 mai. Textele rămas în pagina Daniela Luca (Ela) sunt texte dedicate, de aceea nu sunt șterse. Consider contul suspendat. Dacă se va considera că e necesar să se șteargă și cele 3 texte, o voi face. Succes în continuare, Hermeneia are în esență oameni buni, va dăinui. Mulțumesc Virgil pentru cele peste 5 luni de găzduire pe acest site.
pentru textul : autoeditare profil personal denu e usor de citit si asta poate fi si rau si bine. dar are stilul tau. simt insa, nu stiu de ce, ca ai atins un plafon de care nu poti sa treci in scriitura ta. nu am sfaturi acum, dar cred ca se poate mai bine
pentru textul : eclipsă dede ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural de„yesterday the sun shined over our faces leaving traces on the death row” Numai pentru asta și textul ar trebui remarcat. Dar sunt mult mai multe. Mai las și pe alții să-ți dea „penițe”.
pentru textul : shi bin a plec dete prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
pentru textul : jester defragmentul asta merge postat pe blogul personal, daca-l ai...dar cam atat.
- cum e cu marile genii, am inteles
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară dedar cu cele mititele cum stau lucrurile?
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
pentru textul : Despre pom deNu. Titlul e bun. Dar faptul că, pe urmă, "ele" se reia obsesiv (şi cu majuscule) e primul semn că se pregăteşte o poantă.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate dePrin această manieră nu faceţi decât să fiţi previzibil şi să subestimaţi cititorul.
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici deMarina, multumesc de trecere. Paul si Tincuta, voua va multumesc si mai mult pentru ca m-ati "salvat". Cu aceeasi imbratisare calda, Vio
pentru textul : tablou cu două siluete dece aia "mm"?
pentru textul : 19 deStefan Ciobanu, ce decizi dumneata cu privire la participarea ta te privește. Ceea ce însă nu este corect este să faci acuzații neadevărate. Absolut nimeni nu a retras sau șters penițe acordate niciunui text. Mi se pare obraznică o astfel de acuzație. Au rămas penițe chiar acordate de membri care și-au șters contul pe hermeneia. E aberant să faci o astfel de acuzație și te provoc să aduci dovezi. Dar mi se pare absolut ridicol modul în care reacționezi aruncînd această perdea de fum în loc să argumentezi de ce ai acordat aceasta peniță, evident aiurea.
pentru textul : Intrat în cântec detitlu... plăcut??? „Intrat în cîntec”...? hai să fim serioși... mai ai și alte motive?
un poem frumos, cu un final pe masura:
"acolo unde fusesem
mă întorceam rănită
confuză
până când am acceptat puterea iubirii"
desi poate pentru unii ar parea putin banal. interesanta si aluzia usoara la legenda mesterului manole, desigur în alt registru:
"degeaba îi tăiai penele ziua
noaptea creşteau la loc".
o lectura frumoasa, voi îndrazni sa-ti dau penita mai ales pentru ultima strofa. cele bune.
pentru textul : de unde venea oboseala deobserv ca am comis o gafa...sper sa nu te fi suparat prea mult. :) in privinta spusului...
pentru textul : Secvență deaș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
pentru textul : Poem de iubire și moarte deGorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
pentru textul : me and mr. tom waits deComentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
Da. De lucrat un pic la partea cu menstra insa pot spune fara sa-mi fie teama ca gresesc uite un text! Pana la urma, nimeni nu e profet in tara lui si aici se opreste orice urma de orgoliu. Mi-era dor sa citesc un text bun de Virgil Titarenco, si uite ca l-am citit aici, mai bine mai tarziu decat niciodata, cu tot cu acest infam invectiv :-) "iubito", care pana la urma e sanatos pana in maduva oaselor. Ma gandesc la tine ca la o capodopera... constructiva gandirea asta. Andu
pentru textul : moebius love for angels II deEvident
pentru textul : Poem biologic deBună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
O zi bună!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deun gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
pentru textul : via sepia deUn text in stilul deja caracteristic Alinei, un proiect care ne da de gandit nu numai prin intrebarile care le "degaja" ci mai ales prin modalitatea in care acestea sunt "strecurate" inspre subconstient. Cred ca miezul poeziei il reprezinta tocmai acel "euu...", un fel de afirmatie care rostita cu toata credinta/disperarea ar trebui sa aiba un rol soteriologic, sa regaseasca sinele/ego-ul si totodata sa-l dizolve pentru a putea face loc destul pentru "a primi". "in definitiv" aceasta este chiar viata, o succesiune de roluri asumate mai mult sau mai putin, din care autoarea incearca sa revendice o proprie carare de regasire... alternativa? Ce e mai de folos... o masca fara contur sau una fardata? Ca de propriul chip ori ne-am saturat ori nu mai stim cum arata si am risca sa ne ghicim printre necunoscuti:)
pentru textul : domnul Pa deBianca, te felicit pentru întrebare! E mai consistentă decât un răspuns.
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... deMădă, mie îmi place. Am o singură reținere la "dedesubtu-i". E doar părerea mea. Acolo îmi pare acest cuvânt greu pe limbă:)
foarte frumoasă obsevația cu "mereu Jack" și tot ce decurge simbolic de aici. fluența textului e bună. mă bucur să văd cât ai progresat... cum creștea Făt-Frumos:) felicitări!
pentru textul : mereu Jack deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deioi, diha, si asa zici ca?:) Mercic!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce dePagini