Mărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
Haiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
la prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
tot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
acolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
Ultimul vers este iradiant, în el stă forța acestei poezii cu un mesaj simplu, cu o expresie curată: "Și o pereche de aripi în plus". Am trecut întâmplător și am lăsat acest semn mic! Succes!
Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
Cohen, ca, Cohen, dar ce cauta Crin Antonescu in textul tau, nu pricep. Macar daca te-ar fi platit. Mi-a placut mult prima strofa. Cred ca e cea mai buna strofa scrisa de tine pana acum. In rest, sunt prea multe personaje, Cohen, Eagles, nenea ala, Monte Cristo, ba vad ca l-ai bagat in final si pe D'Artagnan =)). Aoleu, si pe regina =)). Am uitat care era atunci.
Ionut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
poate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Corina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
Andu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Poate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
Mulţumesc mult pentru apreciere!
Pal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
Daca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
un poem care începe baladesc ( foarte puternic începutul, parcă văd haiducii strânși undeva, la o crâșma ferită de poteri) și se termină...arghezian. plăcut la citire, te ia și te duce, deși pe la mijloc mi se pare că ideea face niște concesii (nu tocmai necesare) rimei ; sau, dimpotrivă, prozodia nu reușește să urmeze ideea - nu știu, dar e o rupere acolo: "în patru zări aș răsfira cu cânturi și gura i-aș zdrobi-o sub săruturi decapitând sfârșituri și-nceputuri rănit de mine m-aș înapoia pe scuturi". Domnule Jorz, presupun că este un poem la care țineți (dată fiind dedicația) dar primul din versurile citate poate ar merita reformulat, păstrând imaginea răsfirării, care-i excelentă . însă "cu canturi" nu-i prea...cantabil. :) mă bucur să vă întâlnesc aici .
Mariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
Felicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!
Îmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
Sfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
Vezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
mulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
Adriana, Virgil, de ce să nu recunoaștem că textul a apărut ca o glumă. Și e una bună! A la Adriana!
Aceasta îl face bun! Dacă îl rupi de context își pierde imediat calitățile!
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
pentru textul : 8 Martie deHaiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
Er ..din graba, scuze "INCAT s-au enervat pe acolo"...
pentru textul : avon cosmetics dela prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb detot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
acolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc deCare a fost miscarea cu candelabrele? Cu zanele cum ramane?
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deUltimul vers este iradiant, în el stă forța acestei poezii cu un mesaj simplu, cu o expresie curată: "Și o pereche de aripi în plus". Am trecut întâmplător și am lăsat acest semn mic! Succes!
pentru textul : Eu și îngerul meu deSapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
pentru textul : Oglinda de1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
pentru textul : Oameni moderni de2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
Cohen, ca, Cohen, dar ce cauta Crin Antonescu in textul tau, nu pricep. Macar daca te-ar fi platit. Mi-a placut mult prima strofa. Cred ca e cea mai buna strofa scrisa de tine pana acum. In rest, sunt prea multe personaje, Cohen, Eagles, nenea ala, Monte Cristo, ba vad ca l-ai bagat in final si pe D'Artagnan =)). Aoleu, si pe regina =)). Am uitat care era atunci.
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri den-am cautat nimic. asa au iesit. ma abtin cu greu sa nu pun rima in poezie. trebuia sa fiu textier de melodii. multumesc aranca.
pentru textul : V deIonut, multumesc pentru fragmentul critic. Spune-mi daca exista vreo diferenta in stil, intre pro glob modernisti si utilizatorii de google. Si in special ar fi interesant de aflat in ce consta o asemenea diferenta.
pentru textul : și eu te iubesc deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată detitlul*.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă dewow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depoate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.
Corina, ai tu ceva dreptate acolo la titlu, am să mă mai gândesc deși acum îmi pare că exprimă ideea cel mai bine. În rest ești la fel de amabilă ceea ce mă face să roșesc. Mulțumesc frumos de semn.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deAndu, tu trage-te de urechi și zi: usa usa
Vladimir, dacă ți-a plăcut și nu-i rău e toată lumea fericită, nu? Mă bucur că ai rezonat.
Laurentiu,
pentru textul : abso(lut) desi mie mi-a lasat impresia de eclectic la prima lectura.
iar acum, dupa explicatiile tale, parca si mai si.
Poate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deMulţumesc mult pentru apreciere!
si noi "astia din diaspora" cu ce ne alegem?
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris dePal Emilian, nu trebuie sa.mi spui ce faci tu in viata reala, nu ma intereseaza, punctul 4 era retoric. Lamentatiile tale nu ma impresioneaza, iar ca sa te intreb ce mai scrii ar trebui sa.mi fii cat de cat apropiat sau sa te admir. Te-am admirat, am citit ce ai scris, faptul ca de la un punct ai inceput s.o umflii, nu este ceva ce tine de secretele templierilor disparuti, da? Daca faci metafore, asigura-te ca originalul este cat de cat pe aproape. De ce n-ai zis calvinisti sau chiar puritanisti, zau asa, era mai simplu si pentru noi astia prostii.
pentru textul : Cantata în mi minor deDaca nu vrei sa mai publici pe site, n-ai decat, dar nu-mi pune mie in carca chestia asta. Ca v-am raspuns asa cum v-am raspuns a fost ca sa va arat ca si o pot, iar daca nu o fac tot timpul si dau impresia ca as fi submisiva, este FIX problema mea. Ti-as mai zice cate ceva despre caractere integre si puternice, dar ma tem ca ai lua-o tot ironic si te-ai gandi ca sunt pustoaica aia de 21 de ani care nici n-a scos bine capul din puf si da lectii. Dar stii ce, eu nu am fost niciodata atat de transparenta cu ale mele pe cat ai tu tendinta s-o faci cand "simti ca-ti pica lumea".
un poem care începe baladesc ( foarte puternic începutul, parcă văd haiducii strânși undeva, la o crâșma ferită de poteri) și se termină...arghezian. plăcut la citire, te ia și te duce, deși pe la mijloc mi se pare că ideea face niște concesii (nu tocmai necesare) rimei ; sau, dimpotrivă, prozodia nu reușește să urmeze ideea - nu știu, dar e o rupere acolo: "în patru zări aș răsfira cu cânturi și gura i-aș zdrobi-o sub săruturi decapitând sfârșituri și-nceputuri rănit de mine m-aș înapoia pe scuturi". Domnule Jorz, presupun că este un poem la care țineți (dată fiind dedicația) dar primul din versurile citate poate ar merita reformulat, păstrând imaginea răsfirării, care-i excelentă . însă "cu canturi" nu-i prea...cantabil. :) mă bucur să vă întâlnesc aici .
pentru textul : doină pe potriva sorții dePaul, deja mă înroșesc. mă ascund sub perne! :)
pentru textul : vals pentru masha deMariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deFelicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!
Îmi place textul acesta, deoarece e bine construit și ideea generalaă e prezentată foarte bine. Primul vers mă duce cu gândul la..un film în care ea uita zi de zi cine este, datorită unu accident suferit sau așa ceva, iar el îi spunea zi de zi 'te iubesc' și o ajuta să înțeleagă cine este. La tine primul vers nu e tocmai asta. Pentru că tu îți rememorezi anumite aspecte din viață 'ca să rămâi treaz' așa cum ne spui hotărât. Al doilea vers mi se pare puțin cam..deplasat...sau cum să spun...lipsit de originalitate. Da, e cel mai bine așa. Pentru că imaginea idilică a unui ocean albastru cu plaja lui este una ultrafolosită. Versul trei e un joc fascinant de cuvinte care îmi place în mod deosebit. Am o obsesie pentru jocurile de cuvinte. Versul 5 surprinde o imagine erotică într-o manieră subtilă, ceva puțin obișnuit în postmodernism, dar sună bine la tine în text. Apoi..trecerea timpului..văd că pe mulți vă preocupă treaba asta. 13 simbol al ghinionului? Ideea de ochi roșii vine de la plâns. LOgic. Toate cele bune!
pentru textul : 13` deAlexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
pentru textul : atât de absurd deSfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)
Vezi că ai unele greșeli de tipărire pe care ar fi bine să le corectezi. În altă ordine de idei eu nu prea am înțeles ce ai vrut să spui tu aici și cu atît mai puțin ce ai urmărit să faci. Dacă am reținut ceva sînt faptul că „locotenenții” pe Hermeneia își cam urmează „generalul” (ca să continui alegoria) fără prea mult discernămînt, și că mulți fac comentarii mai puțin de critică literară „profesională”. Bineînțeles astea sînt observațiile tale. Nu știu ce să spun despre aceste două lucruri (singurele pe care le-am înțeles). Prima nu am observat-o dar nici nu am urmărit-o și nici nu am încurajat-o în vreun fel. Și, să fiu deschis cu tine, niciodată nu a existat în Consiliul Hermeneia „comandă politică”. Niciodată nu mi-a trecut prin minte să influențez sau să pretind o „anumită” orientare în concluziile artistice ale editorilor sau moderatorilor de pe Hermeneia. De fapt ar fi și o prostie. Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?! N-ar face decît să mă încurce și mai mult. Iar eu tocmai vreau să le deleg tot mai multă muncă, mai ales de natură literar-estetică dar și administrativă. Evident, e posibil ca unele din concluziile mele estetice să rezoneze și cu ei dar niciodată nu am pretins asta nimănui și nici nu am amenințat sau descurajat pe cineva care are alte gusturi estetice decît ale mele între editorii de pe Hermeneia. Așa că observația aceasta poate fi onestă dar este la fel eronată. În ce privește aspectul „profesional” al comentariilor probabil că este oarecum adevărat. Dar nu cred că este vina mea faptul că oameni care au pregătire de specialitate (și nu dau nume) tac, oameni care sînt scriitori relativ consacrați comentează foarte puțin sau tac (și din nou nu dau nume). Intervențiile pe Hermeneia sînt voluntare iar eu nu am descurajat pe nimeni. Dimpotrivă, am tot încurajat oamenii să participe constructiv și onest. Acum, fiecare o face după măsura puterilor lui. Dilema la care ne supui tu acum este: Ce anume e mai de preferat? Lipsa aproape totală a comentariilor sau existența lor așa cum poate fiecare să le facă în măsura abilităților și a timpului disponibil? cu aceeași considerație
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deOana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
ultimele 4 versuri fac tot poemul. frumoasa germinatia ta.
pentru textul : cerc demulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
pentru textul : sarea pămîntului deAdriana, Virgil, de ce să nu recunoaștem că textul a apărut ca o glumă. Și e una bună! A la Adriana!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deAceasta îl face bun! Dacă îl rupi de context își pierde imediat calitățile!
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur dePagini