"fi-v-ar universul vostru dual păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el e un subiect bun pentru scris, dumnezeu un subiect bun pentru orice dumnezeu te iubește dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi nu văd doamne nu văd calea ta doamne arată-te! și atunci dumnezeu: deschise acest site și spuse phuuuuuuuuuuuh" :))
deasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
Alma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
chiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
Mda, ma vad nevoit sa revin. Ioana Geacar, am luat in serios sfatul si am modificat pe ici pe colo. Cred ca prima parte era in plus, la fel ca si alte lucruri din poem. Nu stiu cit am reusit sa il fac mai bun, dar, atita timp cit nu sunt intentii serioase ori planuri de debut, cred ca nu am dat importanta textelor mele. Probabil de aceea nu prea stiu unde sunt limitele. Younger Sister, nu-ti inteleg reactia mi se pare nejustificata, dar ai fost avertizata de catre altcineva. Personal, eu inteleg foarte bine nevoie de realitate in literatura. Se cheama stil, se cheama ochi interior. Las semne rareori si doar acolo unde imi place interiorul, iar cind las un semn de obicei citesc cam tot ce posteaza autorul respectiv si nu uit sa justific. Pentru mine nu are sens sa las un semn negativ acolo unde nu-mi place, pentru ca, asta ca sa vorbim cit se poate de prozaic, de gusturi nu se discuta. Trimiterile tale la grefier si obligatii nu-si au rostul. Nu te-am obligat sa citesti nimic, cu atit mai putin sa lasi semn. Oricum textul urma sa fie modificat, iar putinele argumente ale tale nu sunt justificate. Regret, dar nu e nicio problema, progresam si din iesiri mai putin placute in decor.
Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
a publica o intreaga nuvela dintr-o singura postare aici este o mare greseala. pentru ca ai sanse sigure sa nu o citeasca nimeni dintr-o singura vizita. era si este mult mai inteligent si mai benefic si pentru tine ca autor dar si pentru text daca il vei publica in episoade sau foiletoane. adica daca vei publica un capitol pe zi. adica poti edita textul de mai sus lasind numai primul capitol. poti pastra titlul cu precizarea capitolului si poti mentiona inca o data capitolul in subtitlu. apoi peste o zi sau cind vrei tu poti publica urmatorul capitol. astfel nuvela ta are sanse sa fie citita si eventual comentata.
recunosc că sunt reticent la schimbări, însă aici îmi place noutatea adusă, e mai prietenos, cum zicea Adrian și mai elegant!
felicitări inițiativei tale, Virgil!
Lucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
marina, asa cum se apune prin "unele colturi", proverbiala mea ignoranta in ce priveste limba franceza a facut deja ocolul lumii. in ciuda aceste enorme lacune (pe linga multe altele) am reusit sa dibuiesc si eu ca in comentariul tau nu exista nici o justificare pentru steluta. fa-ne si noua (incultii astia de anglofoni) o favoare si pune o justificare in limba romana pentru steluta pe care ai acordat-o acestui text. cred ca vei face o favoare si autorului lui cit si intregii comunitati.
spre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Ados Reformulez: "Varianta engleza e...sublima (si nici nu) lipseste cu desavarsire - vorba lui nenea Iancu". Ce sa fac? Ma distez si eu inainte de a pleca spre Patria Muma (din Calgary).
hai sa va dau eu in cap la toti, ca e sub textul meu si am dreptul si pot s-o fac.
1. site de referinta? ce e aia? la ora actuala cele mai multe dintre ele fie s-au inchis, fie nu poti sa intri pentru ca, vezi doamne, is zaharul de pe rahat!
2. pe cele mai multe din site-urile astea "de referinta" is maxim 10 oameni care chiar scriu si care au un interes serios in ale literaturii, restul sunt niste papagali care se cred foarte tari si care dupa juma' de an pleaca sau mai dau o duma, ca sa nu uite lumea de cat de tari is ei
3. concursurile astea de care tot spuneti voi, sunt foarte ok, dar de ce mama naibii nu le faceti? si de ce neaparat aici, pe H.? Daca e sa fiti cu adevarat seriosi si vreti sa castigati audienta si sa aduceti vzitatori pe site si sa le aratati lumii cat misto suntem noi, hermeneii, faceti un concurs pentru Toate site-urile literare. unul serios nu de basca, ca asa pot si io, dau cinj de euro pentru cine scrie cea mai tare poezie- cea mai tare in termenii mei, desigur.
4. imi place ca sunteti melancolici, ma intreb cat de interesanta este viata voastra in acest moment...
5. emilian pal, neoprotestantii sunt mai permisivi decat crezi, eu sunt baptista si cu toate astea am sa-ti expun toate treburile astea de mai sus si poate mai jos ca si cum as avea un pusti de cartier in mine, e bine asa? si nu, nu ma rusinez, de ce as face-o? (nu extrapola, nu sunt sigura ca mai sunt si alte specimene asa spurcate ca mine;) )
6.la el acasa, fiecare face ce vrea, sunt medii culturale mai stricte
7. un formum pe site ar fi genial
8. este pacat ca acest site se axeaza in special pe poezie, dar daca oamenii care au venit aici doar atat stiu sa faca, ne multumim cu asta. pe data viitoare am sa va fac un filmuleti, niste pese de teatru absurd si eventual poate niste imagini grafice mai slabute, ca nca nu ma pricep asa bine. Ideea este, dragi doamne si domni- cultura site-ului (ca mom. nu putem vb desp altceva) se muleaza pe utilizatori, vreti ceva mai de calitate sau mai waw, faceti, ca voi sunteti utilizatorii, pupa-v-as
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"fi-v-ar universul vostru dual păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el e un subiect bun pentru scris, dumnezeu un subiect bun pentru orice dumnezeu te iubește dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi nu văd doamne nu văd calea ta doamne arată-te! și atunci dumnezeu: deschise acest site și spuse phuuuuuuuuuuuh" :))
pentru textul : let's get together dedeasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
pentru textul : ultimul flașnetar demulțumesc amîndurora. am modificat în versul acela cu „rece”. corectă observația.
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deAstăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite deAlma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
pentru textul : salonul 22 deDin primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
pentru textul : Pierrot dechiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” deMda, ma vad nevoit sa revin. Ioana Geacar, am luat in serios sfatul si am modificat pe ici pe colo. Cred ca prima parte era in plus, la fel ca si alte lucruri din poem. Nu stiu cit am reusit sa il fac mai bun, dar, atita timp cit nu sunt intentii serioase ori planuri de debut, cred ca nu am dat importanta textelor mele. Probabil de aceea nu prea stiu unde sunt limitele. Younger Sister, nu-ti inteleg reactia mi se pare nejustificata, dar ai fost avertizata de catre altcineva. Personal, eu inteleg foarte bine nevoie de realitate in literatura. Se cheama stil, se cheama ochi interior. Las semne rareori si doar acolo unde imi place interiorul, iar cind las un semn de obicei citesc cam tot ce posteaza autorul respectiv si nu uit sa justific. Pentru mine nu are sens sa las un semn negativ acolo unde nu-mi place, pentru ca, asta ca sa vorbim cit se poate de prozaic, de gusturi nu se discuta. Trimiterile tale la grefier si obligatii nu-si au rostul. Nu te-am obligat sa citesti nimic, cu atit mai putin sa lasi semn. Oricum textul urma sa fie modificat, iar putinele argumente ale tale nu sunt justificate. Regret, dar nu e nicio problema, progresam si din iesiri mai putin placute in decor.
pentru textul : schizoid de profesie deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dea gu gu gu tare drăgălașă poezioara, elio
pentru textul : Atât de mici deAfișarea acestei poezii aici nu respectă regulamentul site-ului, cred că știi la ce mă refer. Te rog să remediezi.
pentru textul : Carnaval deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază dedin contra, spre deosebire de hialin, tocmai ultimul vers mi se pare super ok. restul insa nu prea.
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi dea publica o intreaga nuvela dintr-o singura postare aici este o mare greseala. pentru ca ai sanse sigure sa nu o citeasca nimeni dintr-o singura vizita. era si este mult mai inteligent si mai benefic si pentru tine ca autor dar si pentru text daca il vei publica in episoade sau foiletoane. adica daca vei publica un capitol pe zi. adica poti edita textul de mai sus lasind numai primul capitol. poti pastra titlul cu precizarea capitolului si poti mentiona inca o data capitolul in subtitlu. apoi peste o zi sau cind vrei tu poti publica urmatorul capitol. astfel nuvela ta are sanse sa fie citita si eventual comentata.
pentru textul : Morţi on-line derecunosc că sunt reticent la schimbări, însă aici îmi place noutatea adusă, e mai prietenos, cum zicea Adrian și mai elegant!
pentru textul : hermeneia 3.0-b defelicitări inițiativei tale, Virgil!
sper sa vina si volumul de poezie. adica, e musai multumesc :)
pentru textul : De la Vaslui citire defoatre reușite fotografiile, dar trist ce se întîmplă.
pentru textul : nesomn decred ca-i de bine ce spunneti domnule profesor, va multumesc de trecere si de semn.
pentru textul : Acces deLucian, viziunea nu-i rea deloc. Aș spune că strofele trei și patru chiar au elemente interesante, dar: rima incosecventă e deranjantă, pe alocuri pare forțată ideea ca să iasă rima (atârnă avortonii necopți așa cum pot" - păcat de idee; repetarea aceluiași cuvânt cu sens diferit în două strofe alăturate nu aduce, părerea mea, nimic de bun augur, pentru că nu suntem la cuvinte încrucișate. Iar prima strofă... din nou, o idee bună, dar realizarea lasă de dorit (repetarea lui neconceput sună rău. Adverbul "încă" e superfluu în context și îngreunează versul. Da, știu, cam aceeași idee când te citesc: multe idei bune, viziuni deosebite, dar mult de lucru în șlefuire.
pentru textul : Concepție demarina, asa cum se apune prin "unele colturi", proverbiala mea ignoranta in ce priveste limba franceza a facut deja ocolul lumii. in ciuda aceste enorme lacune (pe linga multe altele) am reusit sa dibuiesc si eu ca in comentariul tau nu exista nici o justificare pentru steluta. fa-ne si noua (incultii astia de anglofoni) o favoare si pune o justificare in limba romana pentru steluta pe care ai acordat-o acestui text. cred ca vei face o favoare si autorului lui cit si intregii comunitati.
pentru textul : Enroulement du continu despre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deEcaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare deCred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Fain.
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe desînt de acord cu pisicile. nu însă și cu vremurile trecute.
pentru textul : neon fado deNu pot schimba nimic. E perfect. Sunt trăirile tale la care eu sunt neputincios. Cezar
pentru textul : nu îţi dau drumul deeu zic ca functioneaza... daca stii sa le folosesti
pentru textul : angoase&fisuri de"Şi iată-mă închis pe dinafară,
Bătând din piept în piept, din gen în gen,
Cu tuş în mâini şi drum dintr-o ţigară,
M-ascult pe rând, mă-nvăţ ca pe-un refren.
În noaptea asta simplă ca o gară,
N-a mai oprit, în dreptu-mi, niciun tren."
atât. şi aici cu fum (în loc de drum) dintr-o ţigară.
pentru textul : Ambidextru deAdos Reformulez: "Varianta engleza e...sublima (si nici nu) lipseste cu desavarsire - vorba lui nenea Iancu". Ce sa fac? Ma distez si eu inainte de a pleca spre Patria Muma (din Calgary).
pentru textul : shi bin a plec dehai sa va dau eu in cap la toti, ca e sub textul meu si am dreptul si pot s-o fac.
pentru textul : Cantata în mi minor de1. site de referinta? ce e aia? la ora actuala cele mai multe dintre ele fie s-au inchis, fie nu poti sa intri pentru ca, vezi doamne, is zaharul de pe rahat!
2. pe cele mai multe din site-urile astea "de referinta" is maxim 10 oameni care chiar scriu si care au un interes serios in ale literaturii, restul sunt niste papagali care se cred foarte tari si care dupa juma' de an pleaca sau mai dau o duma, ca sa nu uite lumea de cat de tari is ei
3. concursurile astea de care tot spuneti voi, sunt foarte ok, dar de ce mama naibii nu le faceti? si de ce neaparat aici, pe H.? Daca e sa fiti cu adevarat seriosi si vreti sa castigati audienta si sa aduceti vzitatori pe site si sa le aratati lumii cat misto suntem noi, hermeneii, faceti un concurs pentru Toate site-urile literare. unul serios nu de basca, ca asa pot si io, dau cinj de euro pentru cine scrie cea mai tare poezie- cea mai tare in termenii mei, desigur.
4. imi place ca sunteti melancolici, ma intreb cat de interesanta este viata voastra in acest moment...
5. emilian pal, neoprotestantii sunt mai permisivi decat crezi, eu sunt baptista si cu toate astea am sa-ti expun toate treburile astea de mai sus si poate mai jos ca si cum as avea un pusti de cartier in mine, e bine asa? si nu, nu ma rusinez, de ce as face-o? (nu extrapola, nu sunt sigura ca mai sunt si alte specimene asa spurcate ca mine;) )
6.la el acasa, fiecare face ce vrea, sunt medii culturale mai stricte
7. un formum pe site ar fi genial
8. este pacat ca acest site se axeaza in special pe poezie, dar daca oamenii care au venit aici doar atat stiu sa faca, ne multumim cu asta. pe data viitoare am sa va fac un filmuleti, niste pese de teatru absurd si eventual poate niste imagini grafice mai slabute, ca nca nu ma pricep asa bine. Ideea este, dragi doamne si domni- cultura site-ului (ca mom. nu putem vb desp altceva) se muleaza pe utilizatori, vreti ceva mai de calitate sau mai waw, faceti, ca voi sunteti utilizatorii, pupa-v-as
Poate reușești să ne explici și nouă ce ai postat tu aici și ce caută linkul acela acolo. Și sper să se întâmple asta cât mai curând.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii dePagini