Adriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
Domniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
La o analiza amanunțită am decis și ca toți cei care s-au înscris de patru luni și nu au postat nici un text încă să fie transferați în categoria de membru CORESPONDENT indiferent de categoria căreia i-au aparținut pînă acum.
draga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
am respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
Hai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
Cum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?
Foarte frumos acest text despre ars poetica. Un singur vers ma deranjeaza. Acel rastignit in tarile calde. Mi-ar fi placut un exilat sau altceva, care sa arate exact indurarea. Rastignirea este ceva mult mai dureros, sfasietor, apropiat si asociat mortii.
Asemenea Virgile, ne amintim, ca doua valuri batrane care-si amesteca spuma... omule de la ocean. Undeva, in inima mea au ramas acele clipe de lectura si Dana Point. Bobadil
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
Mda, intre timp mi-a spus Virgil ca fragmentele postate la primul info sunt chiar din textul lui Andu. Deocamdata nu exista pe nicaieri nicio dovada ca Andu a plagiat. Daca a fost, a disparut. Data viitoare va sfatuiesc sa faceti print screen, e o dovada sigura. Succes si inspiratie, insa aveti grija de unde v-o luati!
Multumesc Gorune, nu penita conteaza ci sinapsa, cazul in speta. Andu P.S. Chiar stau uneori si ma gandesc ca pe unele dintre aceste dialoguri am putea si noi, printr-un suprem efort de auto-adoratie :-) sa le asezam intr-o culegere... in care, cel putin din ce am observat lately ar trebui sa o avem pe Adriana invitata de onoare. Sunt capitole intregi din discursul ei care mi-au inclus-o definitiv si irevocabil intr-un fel de "men's only club".. si la cat sunt eu de misogin, m-am mirat rau de tot :-) (Sper sa se simta gluma unde e cazul ca sa nu ies iarasi sifonat din acest moment de evaziune emotiva)
La Mestrul Fi..ică, pe post de lup, vine Scufița Roșie. Care o adusese cu ea și pe Scufița Albă. M. F.: Scufițelor, veniți după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după El. Scufița Albă, care n-o știa, a luat-o în toate părțile. Și Maestrul, la fel (împreună cu Scufița Roșie – scai de coada lui). Și s-au iluminat sau re-iluminat (unii). Chiar de un număr infinit de ori. Dar numărabil. Are și infinitul ăla o limită. Nu-i merge chiar la infinit. Dar Ni..lau? O să întrebați pe bună dreptate. Ni..lau se piaptănă tot așa și consecvent, cu părul într-o parte. Precum Cȃntăreața Cheală a lui Ionesco… Nota: Povestea asta am spus-o pe gratis. N-am pretenția la drepturi de autor. Am să le-o vȃnd, totuși și agonicilor. Dacă mi se ivește ocazia….
la reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău
Anna, ce să spun, mă bucur de prezența ta aici. Doar imperativul forma negativă se scrie cu un singur "i". Deci e corect "nu știi". Repetiția pronumelui "noi" accentuează ideea, așa cred eu, dar mă voi mai gândi. Cât despre "zile", e un laitmotiv. Eu mă bucur că a ieșit stufoasă. Trecând peste toate astea, mulțumesc pentru lectură și pentru bunăvoința de a lăsa un semn...după atâta vreme...:) Important pentru mine e că ți-a plăcut.
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
Este evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
Există în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
da, uite inca un text pe care mi-ar placea sa-l am intr-un volum, pus acolo la sigur. sa-l deschid cand vreau eu si sa-l citesc cunoscutilor cand simt ca aproape pleaca.
„îmi atingi fața și ne lipim în două foi de hârtie” versul asta mi se pare genial. sa tot scrii pe muzica de richter:)
Zâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
ok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.
Am văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deDomniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
La o analiza amanunțită am decis și ca toți cei care s-au înscris de patru luni și nu au postat nici un text încă să fie transferați în categoria de membru CORESPONDENT indiferent de categoria căreia i-au aparținut pînă acum.
pentru textul : hermeneia 2.0 dedraga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență de.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deEhe, daca e sa-l compar cu chestiile tale brand este un pic. Asa, in valoare absoluta, nu-i. Dar totul pe lume e relativ, right? Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deam respect față de Oriana, însă aici, textul de mai sus e ca o supă fără prea mult condiment. aici avem un caz clasic de evidențiere a autorului și nu a textului (penițe date persoanei și nu scriiturii). și nu mai demult decât cu o zi în urmă se discuta pe chat/comentarii că pe Hermeneia nu se evidențiază autorul ci texul. Parol? unii stau cu penițele la onor parc-ar trece prin site însuși Logosul și-i musai să sărim în picioare! și astfel iar miroase a fantoma tovarășului care trebuie aplaudat... și, și, și... directorul are și el slăbiciunile lui. sau mai bine ar trebui să tac?
pentru textul : Psalmul 41291 deHai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deCum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?
Foarte frumos acest text despre ars poetica. Un singur vers ma deranjeaza. Acel rastignit in tarile calde. Mi-ar fi placut un exilat sau altceva, care sa arate exact indurarea. Rastignirea este ceva mult mai dureros, sfasietor, apropiat si asociat mortii.
pentru textul : Poezia deAsemenea Virgile, ne amintim, ca doua valuri batrane care-si amesteca spuma... omule de la ocean. Undeva, in inima mea au ramas acele clipe de lectura si Dana Point. Bobadil
pentru textul : heaven deNu se pot vedea, Alina, dar se pot simţi!:))))
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium deMda, intre timp mi-a spus Virgil ca fragmentele postate la primul info sunt chiar din textul lui Andu. Deocamdata nu exista pe nicaieri nicio dovada ca Andu a plagiat. Daca a fost, a disparut. Data viitoare va sfatuiesc sa faceti print screen, e o dovada sigura. Succes si inspiratie, insa aveti grija de unde v-o luati!
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deMultumesc Gorune, nu penita conteaza ci sinapsa, cazul in speta. Andu P.S. Chiar stau uneori si ma gandesc ca pe unele dintre aceste dialoguri am putea si noi, printr-un suprem efort de auto-adoratie :-) sa le asezam intr-o culegere... in care, cel putin din ce am observat lately ar trebui sa o avem pe Adriana invitata de onoare. Sunt capitole intregi din discursul ei care mi-au inclus-o definitiv si irevocabil intr-un fel de "men's only club".. si la cat sunt eu de misogin, m-am mirat rau de tot :-) (Sper sa se simta gluma unde e cazul ca sa nu ies iarasi sifonat din acest moment de evaziune emotiva)
pentru textul : nevermind demi-a amintit de "Slavit e versul!" lui Vlahuta...dar acela imi place mai mult.
pentru textul : Listă deschisă deLa Mestrul Fi..ică, pe post de lup, vine Scufița Roșie. Care o adusese cu ea și pe Scufița Albă. M. F.: Scufițelor, veniți după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după El. Scufița Albă, care n-o știa, a luat-o în toate părțile. Și Maestrul, la fel (împreună cu Scufița Roșie – scai de coada lui). Și s-au iluminat sau re-iluminat (unii). Chiar de un număr infinit de ori. Dar numărabil. Are și infinitul ăla o limită. Nu-i merge chiar la infinit. Dar Ni..lau? O să întrebați pe bună dreptate. Ni..lau se piaptănă tot așa și consecvent, cu părul într-o parte. Precum Cȃntăreața Cheală a lui Ionesco… Nota: Povestea asta am spus-o pe gratis. N-am pretenția la drepturi de autor. Am să le-o vȃnd, totuși și agonicilor. Dacă mi se ivește ocazia….
pentru textul : Povești pseudo-Zen (3) detitlul e genial
pentru textul : primăvara lui ghilgameș dela reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău
pentru textul : intervenție pe impresii goale deAnna, ce să spun, mă bucur de prezența ta aici. Doar imperativul forma negativă se scrie cu un singur "i". Deci e corect "nu știi". Repetiția pronumelui "noi" accentuează ideea, așa cred eu, dar mă voi mai gândi. Cât despre "zile", e un laitmotiv. Eu mă bucur că a ieșit stufoasă. Trecând peste toate astea, mulțumesc pentru lectură și pentru bunăvoința de a lăsa un semn...după atâta vreme...:) Important pentru mine e că ți-a plăcut.
pentru textul : despre zile ce sunt deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III deEste evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut depoemul "născut dintr-o mamă tristă"
pentru textul : Podul Grant deExistă în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
pentru textul : rodeo clowns deda, uite inca un text pe care mi-ar placea sa-l am intr-un volum, pus acolo la sigur. sa-l deschid cand vreau eu si sa-l citesc cunoscutilor cand simt ca aproape pleaca.
pentru textul : interior horses de„îmi atingi fața și ne lipim în două foi de hârtie” versul asta mi se pare genial. sa tot scrii pe muzica de richter:)
Merçi beaucoup, Nicole. « Architectes de l’Urgence - Emergency Architects » a été en Roumanie aussi en 2002: tornade sur Făcăieni.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects deZâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
pentru textul : Icono-click-sme deok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.
pentru textul : Zzet deAcest text nu permite Editarea: Error: SQL Failed. [email protected] Sa il retrag sau chiar trebuie sa trimit email la webmaster?
pentru textul : femeia domnului Pa delumea se schimbă singură. noi doar constatăm şi ne pufneste plînsul. ca la ştirile proş-ti-vi. demenţial de eco...să moară morcovii don' Gorun!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deMi se pare un text bun, cu un început foarte bun:
"tu vezi cum pe cerul nostru sunt oameni
din ce în ce mai păsări
din ce în ce mai gânduri".
Finalul însă - "că și Dumnezeu e un părinte" - îl banalizează printr-o facilă ambiguitate religioasă.
pentru textul : Copilăria între frate și soră deAm văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
pentru textul : Eterna reîntoarcere dePagini