bucurie si aici, pentru primire. :o)
multumesc si pentru sugestii, voi schimba.
ca de obicei, dupa comentariile tale imi vad mai bine poeziile. uneori mi-e chiar mai putina jena de ele (de poezii). :o)
mulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
te aştept în continuare să-ţi spui părerea.
Ați surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
Domnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
Madim, este o idee excelenta sa facem o sectiune gen "Galerie Eveniment" in care sa posteze si ceilalti participanti (membri) fotografii de la diverse lansari, vernisaje etc. totul e sa fie de acord Virgil Titarenco.:)
Un poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
Beniamin, pentru ritmul: des rideaux - de brique - de lèvres; pastrez asa "de briques" desi eram tentata sa utilizez, mult mai elegant "statue en brique"... "mon pire ennemi est en moi" nu e deloc facultativ, nu renunt, e destinul meu. dar iti multumesc ca aceste randuri te-au "reactivat". Esti la Montreal? am niste veri si prieteni pe acolo. Ioana, nu si nu, nu trebuia penita...e inutila, e absurda, e o conventie, cu care gratulam, ce?!?... Rien de rien..."Tout de rien et rien de tout mais tout n'est pas rien puisque rien est déjà quelque chose d'un tout de rien du tout." stii ca singura penita mi-o da doar dumnezeul pietrelor (cum zicea Nichita)?
ce are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
domnilor, sper ca dialogul acesta se va desfasura intre hotarele textului si nu se va impotmoli in santul numit "atac la persoana". multumesc pentru intelegerea si toleranta de care veti da dovada. :)
Nu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
S-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
cristina, daca raman coloanele fara articol, precum spui, va trebui sa scot respiratia sprijinita de ele. daca scot respiratia, coloanele vor pluti in nerost:) daca schimb cu „sprijinind respirația”, sprijinind se va lua in coarne cu lovind. sau nu?
In versul "carne crudă mânca el duminica" ati utilizat inversiunea numai pentru a evita cacofonia ? Suna foarte fals. Nu inteleg ideea din final, nu o pot percepe nici macar metaforic. Cuvantul "trompeta" nu l-as considera foarte "poetic" in contextul dat. Ialin
virgil, am inteles ca face rau membrilor hermeneia. nu ma retrag din cauza personajului respectiv. sunt deja invata cu el de un an. a inceput sa ma distreze deja cu jalnicele lui incercari. tot ce vreau este sa nu pateasca ceva de la atata ura. pacat ca nu pricepe ca nu-mi face mie vreun rau. dimpotriva. de asta astept sa vad cui a facut rau si aici, ca sa stiu de ce ma retrag.
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
primele patru versuri desi introduc in atmosfera sunt banale si, dupa parerea mea in plus. desi controversat ca viziune, poemul are forta, culoare si mesaj. un tablou titarenco 2007 perfect valabil in sec XVIII ca si in secolul XXVIII .so? penita, intrucat din poeyiile scrise in ultima vreme e cea mai buna (tot dupa parerea mea).am vrut sa astept urmatorul poem sa dau penita insa textul de fata are una drept in frunte... remarc ,, tragedia seducției fine tragedia amintirii defecte a punctului mort tragedia amară tragedia palpabilă pur și simplu există oameni cărora le place tragedia tragedia în puseuri tragedia angoasă tragedia masochismului elevat tragedia de cartier tragedia de clan tragedia eboșă tragedia ubicuă ar trebui inventată secta tragediștilor a celor care se înfășoară în tragedia lor ca și cu o togă pe treptele unui capitoliu care cred că poartă pe chip semnul decepției unice că sînt doar ei singurii trădați în iubirea lor dintîi perfectă irepetabilă există oameni care se urcă pe o cruce și răsuflă ușurați crezîndu-se dumnezei sau dumnezee după cum le e dat să se nască și să moară în rest este doar o săptămînă anostă marota bufonului nici măcar nu s-a clintit''
... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bucurie si aici, pentru primire. :o)
pentru textul : La capătul lumii demultumesc si pentru sugestii, voi schimba.
ca de obicei, dupa comentariile tale imi vad mai bine poeziile. uneori mi-e chiar mai putina jena de ele (de poezii). :o)
mulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul dete aştept în continuare să-ţi spui părerea.
Ați surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
pentru textul : blog de iarnă deDomnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deCorectie: in loc de "cȃnd a postat..." se va citi: "cȃnd am postat..."
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deLui Adrian ii revine meritul de a rascoli prin taceri si a de a aduce cuvintele sa se imbratiseze.
pentru textul : Dantela întoarcerii deMadim, este o idee excelenta sa facem o sectiune gen "Galerie Eveniment" in care sa posteze si ceilalti participanti (membri) fotografii de la diverse lansari, vernisaje etc. totul e sa fie de acord Virgil Titarenco.:)
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deUn poem care își onorează titlul sprijinit fiind pe o metaforă vizuală de o puternică rezonanță: placenta asta sixtină. Astfel poetul ne întărește credința în arhitectura dorică a a coloanei sale.
pentru textul : Stația de amplificare deBeniamin, pentru ritmul: des rideaux - de brique - de lèvres; pastrez asa "de briques" desi eram tentata sa utilizez, mult mai elegant "statue en brique"... "mon pire ennemi est en moi" nu e deloc facultativ, nu renunt, e destinul meu. dar iti multumesc ca aceste randuri te-au "reactivat". Esti la Montreal? am niste veri si prieteni pe acolo. Ioana, nu si nu, nu trebuia penita...e inutila, e absurda, e o conventie, cu care gratulam, ce?!?... Rien de rien..."Tout de rien et rien de tout mais tout n'est pas rien puisque rien est déjà quelque chose d'un tout de rien du tout." stii ca singura penita mi-o da doar dumnezeul pietrelor (cum zicea Nichita)?
pentru textul : adieu dece are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deVladimir, sunt chiar curios ce ai scrie despre acest text. De ce nu o faci? Invitatie colegială, mon cher! Dăncuș
pentru textul : spovedania venelor albastre desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul dedomnilor, sper ca dialogul acesta se va desfasura intre hotarele textului si nu se va impotmoli in santul numit "atac la persoana". multumesc pentru intelegerea si toleranta de care veti da dovada. :)
pentru textul : timpi deNu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
pentru textul : am privit în ochii cobrei deAș vrea și eu cartea în format electronic dacă este posibil. Te voi contacta la adresa. Ok?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie de"urmezi tu
punctul
apoi seara" - inspirat liant.
Nu înţeleg de ce există conjuncţie în "cu palmele arme și reci"...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deVirgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
pe bune că nu. poate îmi explici...
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deam zis eu ca imi fac o gradina asa pina la urma.
pentru textul : (2) Aforeme deS-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
pentru textul : Renaștere de10 (zece) pentru copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 de...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
pentru textul : Printre ruine decristina, daca raman coloanele fara articol, precum spui, va trebui sa scot respiratia sprijinita de ele. daca scot respiratia, coloanele vor pluti in nerost:) daca schimb cu „sprijinind respirația”, sprijinind se va lua in coarne cu lovind. sau nu?
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deIn versul "carne crudă mânca el duminica" ati utilizat inversiunea numai pentru a evita cacofonia ? Suna foarte fals. Nu inteleg ideea din final, nu o pot percepe nici macar metaforic. Cuvantul "trompeta" nu l-as considera foarte "poetic" in contextul dat. Ialin
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită devirgil, am inteles ca face rau membrilor hermeneia. nu ma retrag din cauza personajului respectiv. sunt deja invata cu el de un an. a inceput sa ma distreze deja cu jalnicele lui incercari. tot ce vreau este sa nu pateasca ceva de la atata ura. pacat ca nu pricepe ca nu-mi face mie vreun rau. dimpotriva. de asta astept sa vad cui a facut rau si aici, ca sa stiu de ce ma retrag.
pentru textul : rugaminte importanta deDa, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
pentru textul : Recidivare în tăcere deMă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
pentru textul : țipăt mov deprimele patru versuri desi introduc in atmosfera sunt banale si, dupa parerea mea in plus. desi controversat ca viziune, poemul are forta, culoare si mesaj. un tablou titarenco 2007 perfect valabil in sec XVIII ca si in secolul XXVIII .so? penita, intrucat din poeyiile scrise in ultima vreme e cea mai buna (tot dupa parerea mea).am vrut sa astept urmatorul poem sa dau penita insa textul de fata are una drept in frunte... remarc ,, tragedia seducției fine tragedia amintirii defecte a punctului mort tragedia amară tragedia palpabilă pur și simplu există oameni cărora le place tragedia tragedia în puseuri tragedia angoasă tragedia masochismului elevat tragedia de cartier tragedia de clan tragedia eboșă tragedia ubicuă ar trebui inventată secta tragediștilor a celor care se înfășoară în tragedia lor ca și cu o togă pe treptele unui capitoliu care cred că poartă pe chip semnul decepției unice că sînt doar ei singurii trădați în iubirea lor dintîi perfectă irepetabilă există oameni care se urcă pe o cruce și răsuflă ușurați crezîndu-se dumnezei sau dumnezee după cum le e dat să se nască și să moară în rest este doar o săptămînă anostă marota bufonului nici măcar nu s-a clintit''
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I de... într-o dimensiune, "pentru a nu asculta/ decât limitele apropierii// se dezgolește duna". Frumoasă alăturare între Louis Armstrong și Wagner, două oaze ce savurau disonanțele, odihnindu-le pe "trupul gol al deșertului" din semeni. Pentru titlu, și distilarea cuvintelor, pentru bemolii ce însoțesc această partitură, frumoasă prin tăcerea sonoră.
pentru textul : Trupul gol al deșertului dedoua typo, Emilian: "limba ta coborînd păe..." si "nimic n-am n-am uitat".
pentru textul : coma white dePagini