daca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...
va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
Alma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)
imi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
asa cum esti totdeauna intrebata "ce greutate a avut?" asa ar trebui sa te intrebe "si ce ai visat?" ...si poate ca un asemenea poem (partea a doua :)) ar trebui distribuit o data cu formularele, la intrare... cu stima, tm
cum de n-am observat eu textul asta. ii umor de calitate si reflecta o situatie in care chiar m-am gasit, dar in alt decor si cu alte personaje. numa ca nu prea ne-am ajutat apoi intre noi
Și eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
Textul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
mulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
interesantă această tentativă. și aș zice poate chiar utilă în contextul româniei și al lumii de astăzi. dar realizarea, din păcate nu se ridică dincolo de nivelul unei scriituri școlărești.
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
"Joc teatru și sper să nu mă recunoașteți joc teatru până nu mă recunosc nici eu" - aș completa în gând! Acord o peniță sau o pană pentru claritatea cu care ai scris despre rolul nostru de fiecare zi, despre teatrul cu măști multiple pe care-l jucăm să ne ascundem slăbiciunile, defectele, sau gesturile nobile, condiția de nobil exilat în comun chiar.Superb: "cînd mi s-ar putea captura sufletul mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost"
ieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
accentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
Succes în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
alma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
scriitor adevărat. Proză ușor halucinantă, o receptare a lumii cu mii de antene, ca în proza băcăuanului tău, Bălăiță, cel din Lumea în două zile (ce mare carte). Pe măsură ce am să mai citesc, voi mai reveni Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt acest text, aș zice "senzualitate".
Melcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
Îmi place titlul, de o sinceritate cuceritoare. Teama de celălalt e chiar starea noastră de...socializare. În orice relație, până la cuplu. "apoi este cantitatea obositoare de cuvinte-care-nu-se-pot-spune îngrămădite între noi strivindu-ne incomodîndu-ne mișcările"- tăceri care insularizează.
A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
Iata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
Virgil Titarenco, Pentru că tot sînt “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei”, răspunsul tău sună a clopot în dungă dar pînă și limba clopotului își găsește echilibrul pe buza de bronz . Așadar îți mulțumesc pentru eleganță și căutarea punctului de echilibru. Pe scurt: Dacă tu mă trimiți – cu bună cuviință, cum altfel? - la răspunsul oferit lui Hialin, eu redau aici din răspunsul pe care l-ai dat Sapphirei. 1.”nu cred că e nimic rău cu a cunoaște și eventual chiar a ține cont de gusturile cititorilor” 2. “mulțumesc pentru aprecieri și atenționări. Am să încerc să le corectez”( pe care dintre ele?) Una dintre atenționări se referă la versul “iscoadele prinse nu vorbeau mult”, observație regăsită și în comentariul meu. Concluzii: 1.1.Probabil cu referire doar la cititorii care aduc laude. 2.1.împarți cititorii în două categorii: a. cititori care au comentarii favorabile-cu elaborări profunde, cu aplecare pe detaliu; Din delicatețe nu dezvolt, sugerez doar un scrool! b. cititori care au comentarii critice-aceștia nu fac o analiză profundă, nu înțeleg, nu simt, sînt descumpăniți, avînd aplecare către ludic. Observațiile lor nu merită atenție. Da, ai dreptate, este “ceva motivat de gust”! Notă(să ne destindem): În primul meu an de școală am avut probleme cu scrierea cifrei cinci, pur și simplu nu îmi ieșea și eram amărît peste fire. Într-o zi am crezut că am cel mai frumos cinci din lume. Uite mamă ce cinci frumos am eu! am zis. Unde vezi tu, că nu seamănă! s-a mirat mama. Nu înțelegi tu mamă, nu întelegi!! Și de atunci sînt mai sfios în repezeală!
clonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...
va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)
pentru textul : înmugureşti deEmil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici deAlma, ma bucur ca-ti place poema. Referitor la contradictia vazuta. S-ar putea sa ai dreptate. Asa am simtit ca trebuie sa sune versul, desi am oscilat intre cei doi termeni. Initial vroiam sa sune " daca ar fi s-o iau pe scurtatura VIETII as alege traseul dintre bifurcatiile INIMII" insa am optat pentru versul care l-am scris. Daca ai vreo sugestie stii ca e binevenita. Multumesc de trecerea si de gandurile tale :)
pentru textul : cu suflet de balada deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deimi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
pentru textul : despre tine deAsemenea, Vlad!
pentru textul : Sărbători fericite! deAsemenea oricui trece pe aici!
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
pentru textul : inutile deasa cum esti totdeauna intrebata "ce greutate a avut?" asa ar trebui sa te intrebe "si ce ai visat?" ...si poate ca un asemenea poem (partea a doua :)) ar trebui distribuit o data cu formularele, la intrare... cu stima, tm
pentru textul : gourmet decum de n-am observat eu textul asta. ii umor de calitate si reflecta o situatie in care chiar m-am gasit, dar in alt decor si cu alte personaje. numa ca nu prea ne-am ajutat apoi intre noi
pentru textul : Katia i Kostea deȘi eu mulțumesc pentru clarificări, Otilia.
Ar mai fi una, fiindcă mi se pare că nu s-a înțeles. Dacă greșesc, prezint scuzele anticipat.
Când m-am referit la responsabilități, voiam, de fapt, să explic, nu să mă scuz, că, fiind moderator, prima mea grijă la apariția unui nou text este să văd dacă se respectă Regulametul Hermeneia, secțiunea referitoare la texte, secțiune care are și un paragraf referitor la încadrarea într-o anumită categorie/gen literar. De aceea opiniile noastre nu au depășit „graniţele încadrării.” (și apropo de încadrare, textul nu e un jurnal, nu are nici măcar o singură marcă specifică a acestui gen, e mai degrabă o povestire).
Referitor la text.
pentru textul : Your message has been sent deTextul este un fel de mariaj între literatură și tehnică, sau, mai degrabă, o uniune consensuală, în care e mai multă tehnică decât literature îmbrăcată în haina povestirii cu scopul de a realiza un portret literar (al Inocenției). Chiar de la primul rând mi-am amintit de curentul „cyber - poetry” care se pare că nu a avut viață prea lungă și orice încercare de a mai scrie în acest fel nu va avea sorți de izbândă. Părerea mea.
Mi-a plăcut fragmentul următor pentru încărcătura spirituală:
„Şi ne-am dus în inima oraşului acesta conceput de Dumnezeu pe ţărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo şi-a luat iubirea pentru oameni! Şi s-a apucat să scrie.” Cred că aici ar fi trebuit să fie finalul textului. Rămânea deschis interpretărilor.
mulțumesc, Sapphire, pentru lectură și pentru apreciere; ai dreptate, orice scriere (dincolo de logica discursivă...) este o rătăcire; însă, cum geografia nu mai permite insolitul, e trebuie să se sfârșească acolo unde a început: pe hârtie; însă, de data aceasta, înțelegând că hârtia este imaculată cum, de exemplu, zăpada este imaculată: la suprafață; sub taina ei, mulți pași cutreieră în voie pământul; încă o dată, mulțumesc.
pentru textul : un ceas deinteresantă această tentativă. și aș zice poate chiar utilă în contextul româniei și al lumii de astăzi. dar realizarea, din păcate nu se ridică dincolo de nivelul unei scriituri școlărești.
pentru textul : Doar câteva vorbe desă știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda de"Joc teatru și sper să nu mă recunoașteți joc teatru până nu mă recunosc nici eu" - aș completa în gând! Acord o peniță sau o pană pentru claritatea cu care ai scris despre rolul nostru de fiecare zi, despre teatrul cu măști multiple pe care-l jucăm să ne ascundem slăbiciunile, defectele, sau gesturile nobile, condiția de nobil exilat în comun chiar.Superb: "cînd mi s-ar putea captura sufletul mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost"
pentru textul : obsesia unui rol deieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
pentru textul : o inimă ca o sepie deaccentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
Un text interesant însă din păcate prea infantil pentru acest site, nu zic că asta nu are și farmec, doar că nu mă mai atinge și în niciun caz pe acest site, repet. Plin de banalități, textul încearcă un fel de 'sine-die absolution' care însă sună tare aiurea așa cum stă ea scrisă în limba română. Oricum, încercarea moarte n-are și apreciez tentativa. Să mai citim texte și să mai vedem.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deSucces în continuare!
Marga
P.S. Cine o fi oare această domnișoară 'alma' care sare atât de înțepată? Intervenția dumneaei mi se pare desprinsă dintr-un alt film, scuze de acest mic off-topic, dar cred că nu ar trebui să postăm așa, orice tresărire de orgoliu sau poate chiar mai puțin decât atât. Să mai și filtrăm...
cand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!
pentru textul : risipă de nori dealma, autorul probabil a vrut sa spuna "fill in the blanks", caci, nemultumit cu un titlu romanesc, a vrut unul shakespeare-ian. text OK pentru cumparatorii de bibilici megalitice.
pentru textul : Feel in the blanks demie mi s-a părut că textul are personalitate. mai puțin la sfîrșit unde fraza este vizibil căutată. se scrie „peri” sau „pieri”?
pentru textul : pe stradă descriitor adevărat. Proză ușor halucinantă, o receptare a lumii cu mii de antene, ca în proza băcăuanului tău, Bălăiță, cel din Lumea în două zile (ce mare carte). Pe măsură ce am să mai citesc, voi mai reveni Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt acest text, aș zice "senzualitate".
pentru textul : Șarpele de aramă (I) deMelcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
pentru textul : Aripi de melc deÎmi place titlul, de o sinceritate cuceritoare. Teama de celălalt e chiar starea noastră de...socializare. În orice relație, până la cuplu. "apoi este cantitatea obositoare de cuvinte-care-nu-se-pot-spune îngrămădite între noi strivindu-ne incomodîndu-ne mișcările"- tăceri care insularizează.
pentru textul : îmi este teamă de femeie deA fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
pentru textul : Gâdilat de gâde deCălin, mă bucură trecerea ta! nu-mi prea dau seama ce scîrțîie acolo; să mut un-ul acela în penultimul vers? sau să renunț la el și să repet titlul...
pentru textul : trei cuvinte deIata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
pentru textul : Fără nici un motiv deSună frumos, văd că cineva mi-a luat-o înainte cu penița...
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deVirgil Titarenco, Pentru că tot sînt “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei”, răspunsul tău sună a clopot în dungă dar pînă și limba clopotului își găsește echilibrul pe buza de bronz . Așadar îți mulțumesc pentru eleganță și căutarea punctului de echilibru. Pe scurt: Dacă tu mă trimiți – cu bună cuviință, cum altfel? - la răspunsul oferit lui Hialin, eu redau aici din răspunsul pe care l-ai dat Sapphirei. 1.”nu cred că e nimic rău cu a cunoaște și eventual chiar a ține cont de gusturile cititorilor” 2. “mulțumesc pentru aprecieri și atenționări. Am să încerc să le corectez”( pe care dintre ele?) Una dintre atenționări se referă la versul “iscoadele prinse nu vorbeau mult”, observație regăsită și în comentariul meu. Concluzii: 1.1.Probabil cu referire doar la cititorii care aduc laude. 2.1.împarți cititorii în două categorii: a. cititori care au comentarii favorabile-cu elaborări profunde, cu aplecare pe detaliu; Din delicatețe nu dezvolt, sugerez doar un scrool! b. cititori care au comentarii critice-aceștia nu fac o analiză profundă, nu înțeleg, nu simt, sînt descumpăniți, avînd aplecare către ludic. Observațiile lor nu merită atenție. Da, ai dreptate, este “ceva motivat de gust”! Notă(să ne destindem): În primul meu an de școală am avut probleme cu scrierea cifrei cinci, pur și simplu nu îmi ieșea și eram amărît peste fire. Într-o zi am crezut că am cel mai frumos cinci din lume. Uite mamă ce cinci frumos am eu! am zis. Unde vezi tu, că nu seamănă! s-a mirat mama. Nu înțelegi tu mamă, nu întelegi!! Și de atunci sînt mai sfios în repezeală!
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dee ok să punem în ramă trivialităţi, dar chiar fiecare băşină s-o poetizăm?
pacea să fie între zidurile tale! (asta e, cred că ştii, o expresie biblică)
pentru textul : Martell XO declonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
pentru textul : și zeii plîng dePagini