vad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
La întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.
Alma, pe această pagină numele meu ar fi Daniela Luca, reprezentând site-ul agonia.ro, unde sunt editor. Nu am cum participa la cenaclu, nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară, așa că lansare in absentia nu pot accepta. Succes, sărbători fericite la Iași, odată cu Virtualia.
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
Marina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
eu nu cred că poezia este pe moarte. cred însă că noi oamenii căutăm cu orice preț să ieșim în față și asta ne face să uităm de suflet , de talent și gândire. astăzi se scrie mult și prost. se citește și mai puțin, dar poezia are locul ei într-o mină. mulți au auzit de ea, dar puțini știu unde se află. nu ne trage de mânecă să ne spună –uite om eu sunt poezia adevărată. așteaptă doar să fie adusă la suprafață. de poet și cititor. împreună.
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
de care, fireste, poti sa tii cont sau nu:
ia textul de aici si scrie-l ca o pagina de jurnal. in proza. poate asa capata coerentza. si poate asa o sa vezi care secvente au fortza si merita sa fie oferite cititorului, care sunt enuntate in mod prea personal si nu reusesc sa ajunga la acesta, etc.
si pe urma, daca vrei, fa-l din nou poezie. dar eu cred ca ai nevoie de un exercitiu de detasare.
si ai grija, te rog, cu unele expresii care suna stangaci in romaneste, ex:
"doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -"
ar suna mai ok asa: "doar ca mai am in mine o gramada de diavoli pe are nu i-am cunoscut nici pe departe"
iar "urmele de avioane se pierdeau treptat în abis" e o expresie foarte riscanta - abis insemnand prapastie, gol, adanc. eu una nu prea inteleg ce ai vrut sa spui.
am vazut ca atunci cand reusesti sa te detasezi cat de cat de incarcatura emotionala si sa revii pe text obtii lucruri frumoase...incearca si cu cel de aici.
cezar viziniuc, ești pe primul loc la vizionări, ai multe comentarii (chiar foarte multe, pt hermeneia), ai și peniță, eu zic că ai motive să zîmbești. cu publicitatea asta n-o să te uităm :) și publicitatea face bine și-n literatură
atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
Imagini pline de prospetime, un fel de op art in care sunetele si culorile se contopesc intr-un absolut al luminii. Retinut: " hang drum și ploaie în china/ cerul își scutură ochii de păun".
Draga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
Am revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
Domnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
va atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
Aranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
ok! din punctul meu de vedere au fost doar o necesitate de a scrie intr-un moment de lipsa a inspiratiei, dar voi reveni asupra lor ca asupra unui exercitiu matematic. multam pt. bunatatea cu care te-ai aplecat asupra acestor randuri!
Aveţi dreptate cu geamul umed
În prealabil am vrut să scriu aburit, dar îmi sărea cu o silabă, dar cum se acceptă o silbabă şi chiar două peste 17, voi scimba.
Cezar
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
chiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
punînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
Adriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
D-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
eu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ulma e un sat vecin
pentru textul : Cântec pentru Ulma devad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
pentru textul : Adăpost al șopârlelor deLa întrebare știu cititorii tăi să îți răspundă. Cei de aici și cei care vor citi volumul tău. Nu e musai să aducă ceva nou, doar am întrebat, pentru că am citit mai multe texte postate de tine zilele acestea și toate scrise în același registru. Apropos de faptul că nu răspunzi la toate întrebările și pentru că mi-ai mai scris într-un comentariu așa. Toate întrebările au răspuns și răspunsul este în noi. Dacă vrem să îl vedem sau/și să îl spunem și celor care ne întreabă, e alegerea noastră.
pentru textul : Liane și umbre deAlma, pe această pagină numele meu ar fi Daniela Luca, reprezentând site-ul agonia.ro, unde sunt editor. Nu am cum participa la cenaclu, nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară, așa că lansare in absentia nu pot accepta. Succes, sărbători fericite la Iași, odată cu Virtualia.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deNu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deSucces şi felicitări!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deMarina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
pentru textul : ultimul vis deeu nu cred că poezia este pe moarte. cred însă că noi oamenii căutăm cu orice preț să ieșim în față și asta ne face să uităm de suflet , de talent și gândire. astăzi se scrie mult și prost. se citește și mai puțin, dar poezia are locul ei într-o mină. mulți au auzit de ea, dar puțini știu unde se află. nu ne trage de mânecă să ne spună –uite om eu sunt poezia adevărată. așteaptă doar să fie adusă la suprafață. de poet și cititor. împreună.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? demulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
pentru textul : newsflash/2 desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva dede care, fireste, poti sa tii cont sau nu:
ia textul de aici si scrie-l ca o pagina de jurnal. in proza. poate asa capata coerentza. si poate asa o sa vezi care secvente au fortza si merita sa fie oferite cititorului, care sunt enuntate in mod prea personal si nu reusesc sa ajunga la acesta, etc.
si pe urma, daca vrei, fa-l din nou poezie. dar eu cred ca ai nevoie de un exercitiu de detasare.
si ai grija, te rog, cu unele expresii care suna stangaci in romaneste, ex:
"doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -"
ar suna mai ok asa: "doar ca mai am in mine o gramada de diavoli pe are nu i-am cunoscut nici pe departe"
iar "urmele de avioane se pierdeau treptat în abis" e o expresie foarte riscanta - abis insemnand prapastie, gol, adanc. eu una nu prea inteleg ce ai vrut sa spui.
pentru textul : nu-mi mai simt mâinile deam vazut ca atunci cand reusesti sa te detasezi cat de cat de incarcatura emotionala si sa revii pe text obtii lucruri frumoase...incearca si cu cel de aici.
Un text scris stângaci, dar destul de profund pentru 18 ani.
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! decezar viziniuc, ești pe primul loc la vizionări, ai multe comentarii (chiar foarte multe, pt hermeneia), ai și peniță, eu zic că ai motive să zîmbești. cu publicitatea asta n-o să te uităm :) și publicitatea face bine și-n literatură
pentru textul : iarna deatunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded deImagini pline de prospetime, un fel de op art in care sunetele si culorile se contopesc intr-un absolut al luminii. Retinut: " hang drum și ploaie în china/ cerul își scutură ochii de păun".
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deDraga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deUn rondel bine închegat ce mi-a încheiat periplul pe ziua de azi! Cu mulțumiri autorului pentru clipa de plinîtate a sufletului! Mariana Tănase
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deAm revenit, dintr-un motiv personal. Ceea ce tu nu stii si nimeni altcineva nu stie e ca versurile tale scriu despre ce faceam eu cu exact 11 ani in urma:
"poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară
mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele"
Parca ne-am repeta, prin altii, necunoscuti, pentru a nu uita de noi insine. Iata de ce imi voi aminti de textul tau. Tocmai de acest text al tau.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deDomnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
pentru textul : domnule Labiș deva atentionez ca este al treilea text pe care l-ati postat in 24 de ore; si va reamintesc ca puteti posta 2 (doua) in 48 de ore! ajunge,pentru Dumnezeu...am inteles toti cine pe cine asculta, nu e nevoie sa tipati asa, nu-i nimeni surd!
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul deAranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
pentru textul : Pietrele Annei deok! din punctul meu de vedere au fost doar o necesitate de a scrie intr-un moment de lipsa a inspiratiei, dar voi reveni asupra lor ca asupra unui exercitiu matematic. multam pt. bunatatea cu care te-ai aplecat asupra acestor randuri!
pentru textul : Stare II deAveţi dreptate cu geamul umed
pentru textul : toamnă deÎn prealabil am vrut să scriu aburit, dar îmi sărea cu o silabă, dar cum se acceptă o silbabă şi chiar două peste 17, voi scimba.
Cezar
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
pentru textul : Copacul (Psalm) dedesi e interesanta poezia, strofa a doua are o tenta usor horror. "coboară vorba ta pe sul de lumină îmi taie jumătate de limbă" suna ciudat.
pentru textul : răsărit dechiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
pentru textul : aşteptarea după Simion depunînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
Adriana, am corectat "le afaceri"; "se desculta" e o formulare neliterara, dar care mi-e draga. "excepțiile confirmă regula" introduce versul umator "personal îmi place aia de trei compusă", deci exista o sustinere (nu neaparat una care sa scoata scrierea din banal) ambele secvente sunt scrise dintr-o rasuflare; nu le-am prelucrat pentru ca transmit o stare a momentelor respective, chiar daca nu sunt poezii; totusi titlul anunta citiorul ca scrierea se vrea o secventa banala a unei zile oarecare. multam' pentru comentariu si intentie.
pentru textul : cotidian defrumos, limpede, direct. imi plac cateva imagini indeosebi. nu spun care. insa, pt limbaj, atmosfera si traducere, penita. felicitari
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda deD-na Ioana, multumesc pentru semn si ca ati observat poezia.Asemenea, D-na Nicolaev. D-le Titarenco, voi schimba fotografia daca este neaparat necesar.Colajul poetic consta in "lipirea"mai multor idei, formarea mai multor nuclee in text.Nu sunt insa prea sigura ca am incadrat poezia unde trebuia, deoarece e prima oara cand postez si nu cunosc inca foarte bine cum sa incadrez corect un text.Voi incerca in viitor sa nu mai gresesc. Multumesc tuturor pentru pareri si semne. O zi frumoasa!
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deeu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
pentru textul : mâna lui rezema liniștea dePagini