Un poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
Paul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
Textul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
Expresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
Cred că chupa-chups de vreo șapte ori într-un poem sub semnătura ta e prea mult... poetic vorbind.
Dar poate fi benefic dpdv mălai din reclamă dacă te spotează ăștia.
Virgil, uneori trebuie, probabil, să luăm în considerare și părerea unor irefutabili teologi profesioniști. Mai ales că ei înclină să discute esențele în mod coerent între ei pe această pagină. Drept pentru care iată-le: primul: nu cred ca as mai avea ceva de apreciat the second hand: si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita...? ...apoi, ca niște creștini veritabili mușcă din site-ul care le găzduiește și aceste inepții cu generozitatea-i remarcabilă. regretabil, dar ce ar mai fi amuzant atunci pe la noi? mulțumesc pentru imparțialitatea ta generoasă. atent, cu gânduri bune, paul
Un poem profund, mai ales în final, deși scris în cuvinte simple, fără prea mult caz de imagini și metafore. Partea cu bețivul nu mi-a plăcut, dar face parte din scenă. Remarcabile versurile despre "doar o biserică netencuită", poate pentru că și eu cred la fel.
Căliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
abureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
"crucea nopții"... formulare argheziana dar desigur te poti revendica si tu de la traditia populara care numeste in acest fel miezul de noapte. "clopote stinghere"... formulare des intalnita si deja bagatelizata, stoarsa de orice semnificatie poetica. "bolți întunecate"... parca am citit despre asta la Macedonski insa era intr-un context cu adevarat poetic. etc Rime trase pe roata doar doar o iesi ceva, versuri continuate nefiresc... o schita de poezie ratata.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Nu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
aleg 3 versuri superbe. ele singure, pt mine, fac un poem:
"Pentru noi cei care învârtim roţile
Pe drumurile mereu stricate,
Cu țara ne putem acoperi."
Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
Hanny, Stef, Radu, mă durea capul, nu m-am supărat, ești darnic cu aprecierile, în ultima vreme scriu foarte rar. Excelentă parodia. Radu, să știi că nu prea eram isteț la ora respectivă, dar la picioare m-am gîndit tot timpul, chiar înainte de a o scrie, gambele lor necontrolate, încercînd să scape
iata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
versurile acestea, prin simplitatea si imaginea sugerata, m-au trimis la o posibila varianta de Escher ("Sky and water"), la translatiile sale interioare. deosebite.
In general acest gen de prozodie este riscanta iar Alma aici cred ca si-a asumat riscurile de rigoare. Asta pentruca foarte usor te poate duce gandul sa inlocuiesti pe "pa" cu altceva, bagatelizand astfel, desigur, intregul demers poetic. Mie mi-a placut insa... am gasit aici o imbinare de modern cu clasic in exprimare, plus un amestec ingenuu de perspective din diferite unghiuri asupra acestui "Pa". Una peste alta, desi poate parea o joaca, acest text este suficient de serios si de bine cladit. Andu
am merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
Mirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
P.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cristina,
merg pe mana ta aici. poate ca intr-adevar, e prea "lumeasca" remarca cu pricina
pentru textul : În loc să dorm, scriu deah, nu, eu nu am facilitatea de a sterge comentarii si daca as avea nu as folosi-o. multumesc de comentariul aplicat, o sa tin cont.
pentru textul : i. deUn poem fidel unei stări lăuntrice dintr-o anume seară. Imaginile vizuale şi cele sonore din primele două strofe converg către un aparent resemnat ,,submarin învins ori general trist". De ce spun ,,aparent" ? Fiindcă la final poetul are de spus ceva la adresa morţii :) după ce, mai întâi, se retrage liniştit în alte sfere :)
pentru textul : când mă trimiți la dracu dă-mi adresa dePaul, mi-a plăcut tare mult fiindcă te-ai retras un pic din agitaţia serii aceleia şi ai venit la întâlnirea cu cititorul! Aşteptăm să termini ,,versuri(le) neterminate de ieri :)
OK îi cer suze lui Paul, iar pe tine te scutesc!
pentru textul : patul în formă de gondolă deMă absolvi de avertisment?
Textul pare un cumul/ exponent/ rezultat al unui discurs aforistic fără niciun element liric.
pentru textul : moment deExpresia "fericirea va urla, în van, / la urechea plictiselii" este un prozaism înfiorător.
Cred că chupa-chups de vreo șapte ori într-un poem sub semnătura ta e prea mult... poetic vorbind.
pentru textul : imaginarium deDar poate fi benefic dpdv mălai din reclamă dacă te spotează ăștia.
Virgil, uneori trebuie, probabil, să luăm în considerare și părerea unor irefutabili teologi profesioniști. Mai ales că ei înclină să discute esențele în mod coerent între ei pe această pagină. Drept pentru care iată-le: primul: nu cred ca as mai avea ceva de apreciat the second hand: si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita...? ...apoi, ca niște creștini veritabili mușcă din site-ul care le găzduiește și aceste inepții cu generozitatea-i remarcabilă. regretabil, dar ce ar mai fi amuzant atunci pe la noi? mulțumesc pentru imparțialitatea ta generoasă. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : reclamă pentru viață deUn poem profund, mai ales în final, deși scris în cuvinte simple, fără prea mult caz de imagini și metafore. Partea cu bețivul nu mi-a plăcut, dar face parte din scenă. Remarcabile versurile despre "doar o biserică netencuită", poate pentru că și eu cred la fel.
pentru textul : mijlocul cerului deAmen!
pentru textul : Pour Homme deCăliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
pentru textul : am evadat un timp deabureala de satin sint acuzatiile jalnice cum ca n-as avea eu alta treaba decit sa iti numar tie numarul de vizionari care observ ca te pasioneaza cu atita infierbintare. si sint convins de ce am afirmat (daca tot intrebi) si dupa parerea mea este de prost gust sa insiri asa o placinta pe pagina. dar evident, fiecare cu gusturile lui. eu mi-am expus opinia cu privire la forma unui text si nu cu privire la tine ca autor asa ca te rog frumos sa respecti regulamentul si bunul simt si sa incetezi cu acuzatii si aluzii din astea primitive. nu toata lumea care iti atrage atentia cu privire la ce ai facut prost aici este neaparat invidioasa sau geloasa pe tine. este un gest de om mic sa raspunzi cu asa ceva la o critica pertinenta si, din nou, vorbeste despre capacitatea ta de a accepta critica adresata unui text. nu inteleg de ce trebuie sa "lasam pe altii". care e problema? am cumva un handicap de nu am dreptul sa ma exprim si eu? pina una alta sint si cititor si proprietar al siteului si banuiesc ca lucrurile astea imi ofera suficient drept ca sa ma exprim cu privire la ce se intimpla pe aici. si, repet, nu m-am referit la persoana ta asa cum, fara delicatete, ai facut tu referindu-te la persoana mea. deci deocamdata cred ca tu ar cam trebui sa iti ajustezi reactiile.
pentru textul : solia unei stele de mare de"Apoi, flămând şi însetat de ciuturi
Am căutat fântâni de-o altă soartă
Interogând bătrâni din poartă-n poartă
De n-au de dat pământ cu împrumuturi..."
mi-a plăcut imaginea asta cu ciuturi şi "clipe de humă în care se tânguie picuri de apă veniţi de dincolo."
pentru textul : imagine de"crucea nopții"... formulare argheziana dar desigur te poti revendica si tu de la traditia populara care numeste in acest fel miezul de noapte. "clopote stinghere"... formulare des intalnita si deja bagatelizata, stoarsa de orice semnificatie poetica. "bolți întunecate"... parca am citit despre asta la Macedonski insa era intr-un context cu adevarat poetic. etc Rime trase pe roata doar doar o iesi ceva, versuri continuate nefiresc... o schita de poezie ratata.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deNu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
pentru textul : Punctul sălbatic deMULTI ANI, VLADIMIRE, DIN PARTEA NOASTRA SI MULTA DRAGOSTE SA AI. TOT CE VREI TU SI INCA CEVA PE DEASUPRA. DIN INIMA, NOI
pentru textul : epistolă din nașterea ta dealeg 3 versuri superbe. ele singure, pt mine, fac un poem:
pentru textul : Cu ţara de"Pentru noi cei care învârtim roţile
Pe drumurile mereu stricate,
Cu țara ne putem acoperi."
Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
pentru textul : crucile deHanny, Stef, Radu, mă durea capul, nu m-am supărat, ești darnic cu aprecierile, în ultima vreme scriu foarte rar. Excelentă parodia. Radu, să știi că nu prea eram isteț la ora respectivă, dar la picioare m-am gîndit tot timpul, chiar înainte de a o scrie, gambele lor necontrolate, încercînd să scape
pentru textul : noaptea cailor de fier deiata ca a reusit cineva sa ma faca sa zimbesc pe ziua de azi. si ce te-a mai intrebat? daca sintem prieteni? daca mergem la bere sau la pescuit? hai ca rid de-a binelea. sint fascinanti oamenii astia care simt nevoia asta patologica dupa familiarisme. o fi o chestie balcanica.... si Dorele, nu sint cult, sint incult daca asta te face sa te simti bine pe ziua de azi. cred ca tu nici nu mai stii ce e aia ofensa si te intrebi daca te intelegi cu mine... hai ca e hilar de-acuma
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deversurile acestea, prin simplitatea si imaginea sugerata, m-au trimis la o posibila varianta de Escher ("Sky and water"), la translatiile sale interioare. deosebite.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă deIn general acest gen de prozodie este riscanta iar Alma aici cred ca si-a asumat riscurile de rigoare. Asta pentruca foarte usor te poate duce gandul sa inlocuiesti pe "pa" cu altceva, bagatelizand astfel, desigur, intregul demers poetic. Mie mi-a placut insa... am gasit aici o imbinare de modern cu clasic in exprimare, plus un amestec ingenuu de perspective din diferite unghiuri asupra acestui "Pa". Una peste alta, desi poate parea o joaca, acest text este suficient de serios si de bine cladit. Andu
pentru textul : pa-ul domnului Pa derectific: almost my favorite (ma refer la adrian graunfels) ufff, scuze... :)
pentru textul : consuelo si medea deam merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deNu m-ati botezat deloc... eu imi folosesc pseudonimul Ialin peste tot. Pe hermeneia am userul "hialin" din alte motive ce tin de trecut. ialin
pentru textul : Prag deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deda. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.
pentru textul : și eu te iubesc deDe remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
pentru textul : Adoratio deMirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deP.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
pentru textul : pe o altă patină dePagini