Cristian, nu înțeleg ce vrei să spui și nici nu am să mă strădui. Te asigur că modul în care ai folosit mai sus privilegiul comentariului pe Hermeneia este un abuz. La următorul vom fi nevoiți să îți suspendăm contul. Mai ales că ai mai fost atenționat.
Este un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
Emiliane, prin lejeritatea exprimarii si prin evocarile pline de fantezie m-ai dus cu gandul la copilarie... felicitari si pentru alegerea subtitlului, este foarte potrivit... pe scurt, mi-a placut te citesc cu placere petre
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
ma tenteaza sa mai dau o penita, dar sa nu bata la ochi. cred ca ar trebui sa fie o categorie speciala pentru scrierile tale. da, domnule virgil titarenco, scrii bine, tot mai bine
Mă regăsesc din nou pe aici pe pagina ta și între preferințele tale. Și eu mă declar pasionată de folclor în general iar, dacă e vorba de Ardeal, ce să mai spun... Mă uitam să văd dacă semeni cu cineva. Frumoasă familie!
de exemplu "de câte ori" se putea inlocui cu "cind" sau se putea renunta la "care" din "care stăteau ziua îmbrăcați" probabil ca era preferabil sa scrii "in fisii de lumina" din nou, acel "in care din" suna aiurea finalul este intr-un stil oarecum demodat. dar nu te critic pentru asta, si eu il mai folosesc desi, paradoxal, nu imi place tocmai pentru ca e mult prea folosit si are ceva prea emfatic in el
...chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii, ca atunci când, tu , individ, căzut din stejar( nu ăla din Borzești) te ridici, îți revii, și îmbătrânești cu cicatrici cu împenițarea...doar încerc să vad dacă se poate...ar fi bestial:)!
Stefan, asa cum spuneam, nu comentez cum L-ai descoperit sau redescoperit tu pe Dumnezeu, nu discutam nici valoarea literara, nici nu intru in astfel de polemici. Eu una nu am reactionat la mesajul acestei poezii, ci la limbajul folosit. Pe care, desigur, tu il poti considera ca expresie si licenta poetica, dar pana una alta este interzis pe hermeneia. Mai poti, iarasi, sa nu vrei sau sa-ti fie greu sa te duci sa recitesti regulamentul, dar, atata vreme cat mie nu mi-e greu sa intervin cand se incalca regulamentul, ar fi fost politicos sa nu reactionezi astfel. Eu nu iti pot spune ce sa faci. Trebuie sa remediezi astfel incat textul sa nu mai incalce regulamentul. Adica sa modifici, daca esenta textului iti permite, sau sa il retragi.
"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
textul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
paul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)
nu merg impreuna cotofene, mierle, branduse...exclude pe viitor ac delatii (care tin, cred, mai mult de memorie si nu imaginatie). prefer o axare pe ideea textului. limbajul permite.
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
Alma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
chiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
Sincer, involuntar, totul a venit de la sine. Am scos ''ca să'' și între-adevăr așa parcă sună mult mai bine. Îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept! Cu respect, d3mona
Corect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
refuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
Paul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristian, nu înțeleg ce vrei să spui și nici nu am să mă strădui. Te asigur că modul în care ai folosit mai sus privilegiul comentariului pe Hermeneia este un abuz. La următorul vom fi nevoiți să îți suspendăm contul. Mai ales că ai mai fost atenționat.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deEste un poem în stilul tău inconfundabil, fie chiar și prin genitivele și inversiunile de idei din final. Pentru al doilea vers propun o variantă, dar care schimbă întrucâtva ideea: "îmi pătează urmele de cerneală pe degete". Aș renunța la "frumusețea" și "în zborul" și mai e ceva, de adăugat la perfecțiune. Un poem de idee și imagine, aproape vizual.
pentru textul : antiplatonice III deEmiliane, prin lejeritatea exprimarii si prin evocarile pline de fantezie m-ai dus cu gandul la copilarie... felicitari si pentru alegerea subtitlului, este foarte potrivit... pe scurt, mi-a placut te citesc cu placere petre
pentru textul : recamierul dedraga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
ma tenteaza sa mai dau o penita, dar sa nu bata la ochi. cred ca ar trebui sa fie o categorie speciala pentru scrierile tale. da, domnule virgil titarenco, scrii bine, tot mai bine
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deMă regăsesc din nou pe aici pe pagina ta și între preferințele tale. Și eu mă declar pasionată de folclor în general iar, dacă e vorba de Ardeal, ce să mai spun... Mă uitam să văd dacă semeni cu cineva. Frumoasă familie!
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri dede exemplu "de câte ori" se putea inlocui cu "cind" sau se putea renunta la "care" din "care stăteau ziua îmbrăcați" probabil ca era preferabil sa scrii "in fisii de lumina" din nou, acel "in care din" suna aiurea finalul este intr-un stil oarecum demodat. dar nu te critic pentru asta, si eu il mai folosesc desi, paradoxal, nu imi place tocmai pentru ca e mult prea folosit si are ceva prea emfatic in el
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău demultumesc de critica! binevenita!!
pentru textul : de la o ploaie la alta de...chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii, ca atunci când, tu , individ, căzut din stejar( nu ăla din Borzești) te ridici, îți revii, și îmbătrânești cu cicatrici cu împenițarea...doar încerc să vad dacă se poate...ar fi bestial:)!
pentru textul : blogbadil deMarina, ca lector sufăr, să știi, nu mai pot citi decît cu creionul în mînă... Mulțumesc pentru completare și pentru semn cu lumină.
pentru textul : Limite incendiare deStefan, asa cum spuneam, nu comentez cum L-ai descoperit sau redescoperit tu pe Dumnezeu, nu discutam nici valoarea literara, nici nu intru in astfel de polemici. Eu una nu am reactionat la mesajul acestei poezii, ci la limbajul folosit. Pe care, desigur, tu il poti considera ca expresie si licenta poetica, dar pana una alta este interzis pe hermeneia. Mai poti, iarasi, sa nu vrei sau sa-ti fie greu sa te duci sa recitesti regulamentul, dar, atata vreme cat mie nu mi-e greu sa intervin cand se incalca regulamentul, ar fi fost politicos sa nu reactionezi astfel. Eu nu iti pot spune ce sa faci. Trebuie sa remediezi astfel incat textul sa nu mai incalce regulamentul. Adica sa modifici, daca esenta textului iti permite, sau sa il retragi.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș de"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.
pentru textul : Euridice de...inchid ochii ii las sa treaca.
pentru textul : ganga de...sa treaca? unde? cum? nu-nteleg sensu'.
textul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit depaul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)
pentru textul : fără tine totul e o iarnă denu merg impreuna cotofene, mierle, branduse...exclude pe viitor ac delatii (care tin, cred, mai mult de memorie si nu imaginatie). prefer o axare pe ideea textului. limbajul permite.
pentru textul : O altfel de noapte deandreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
pentru textul : Teenage angst deComentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
pentru textul : și eu te iubesc deaceasta este o proza in versuri?...sau ma insel eu? daca da, atunci te astept si cu o poezie "Despre Cezara".
pentru textul : Despre Cezara deAlma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
pentru textul : deuteronomia dechiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
pentru textul : Poveste cu ceasornic şi peşte de...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
pentru textul : Refuz cu dor deo poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
pentru textul : avalanșa deraluca
in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.
pentru textul : desperado desunt prea îndrzneţ dacă aştept un comentariu? Mulţumesc.
pentru textul : Dilema creştinului deSincer, involuntar, totul a venit de la sine. Am scos ''ca să'' și între-adevăr așa parcă sună mult mai bine. Îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept! Cu respect, d3mona
pentru textul : suflându-mă de praf deCorect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
pentru textul : azi e frig deSunteţi tate în scripturi, asemenea apostolului Pavel.
În cartea sa «Dăriund vei dobândi» N. Steinhardt are un capitol foarte frumos despre Nicodim.
Vă mulţumesc pentru minunata poezie, numai Costache Ioanid, mai scria asemenea frumuseţi.
pentru textul : Sunt sclavul acestei lumi… deVă mulţumesc încă odată.
refuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
pentru textul : askalon dePaul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
pentru textul : mereu Jack dePagini