Ei, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
interesante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
Cred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.
,,Dar uneori,
numai uneori,
cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi,
altcineva, cu pâine în mână, îl ajunge din urmă,
şi tot aşa,
până ce, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă.
Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare."
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
Bianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.
autorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
Domnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine o chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
am citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
Scuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
felicitări pentru „încăpățânarea” voastră, Ioan! e grozan ce reușiți voi, în Hunedoara, oraș mic mic în comparație cu Brașovul nostru, ăl de se duce, dpdv. literar, pe apa sâmbetei...
Cred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
La versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
E greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
Ioana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
Mulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
Călin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
penita, pardon.
si la cat mai multe texte bune, andrei!
pentru textul : micul război de pe scară deEi, Raluca, se pare că experimentele sunt bune! Am vrut să fiu eu însămi, să am curajul exprimării...iar voi cât de mult mă încurajaţi! Mulţumesc mult.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist decu scuzele de rigoare, imposibilitatea de a se regasi
pentru textul : Suflet androgin derecitisem comentariul Almei si ma gandisem ca...
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demerci, Virgil.
nu stiu exact ce sa mai spun...drumul il gasesti sau il poti pierde de la un poem la altul ; multumesc oricum !
pentru textul : deviațiiart deinteresante textele. apreciez in mod special ultimul, pentru idee: clasica...si actuala... "vă invit în cortul meu umil azi nu avem decât pe noi la cină..." imaginea e stranie...ai putea sa ne spui putin mai mult despre ea?
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine denu cred ca exista inca, am cautat si eu :D cre` ca sintem cu totii foarte curiosi
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deA se vedea raspunsul in textul "Pasarea Vimp".
pentru textul : Aforeme (I) deIti recomand sa citesti si sa respecti Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Gând cu zei deCred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.
pentru textul : *** de,,Dar uneori,
numai uneori,
cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi,
altcineva, cu pâine în mână, îl ajunge din urmă,
şi tot aşa,
până ce, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă.
Şi acolo, împreună,
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deaprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare."
Mulţumiri şi din partea mea pentru lectură Marius-(Dragoş). Bucuria că ţi-a plăcut este de partea mea.
pentru textul : orbitor de alb deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului deBianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.
pentru textul : negro sombra deFrancisc, sa inteleg ca te-ai enervat si faci demonstratii de barbatie poetica? Mi-era dor de tine.
pentru textul : Misericordiae deautorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
pentru textul : Mobile deAalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
pentru textul : kansas in june denu știu dacă textul merita o peniță dar sugestia ta îmi pare cu adevărat valabilă. vezi mai bine ca mine.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă deDomnule Dinu, acest poem îmi pare foarte interesant. Lucrați cu multe simboluri, vă autoidentificați cu arhetipuri legendare, aveți o imaginație productivă, aduceți neologisme și termeni tehnici alături de cuvinte abuzate deja. Cu toate că poemul curge natural, eu aș fi renunțat la unele cuvinte de legătură superflue. Prima strofă începe bine
pentru textul : în puţine cuvinte deo chema Rio
nu ştia nimic despre râuri
stătea aplecată asupra pământului
o virgulă mică
am întins mâna s-o ajut să treacă peste
câmpul magnetic
Partea a doua a primei strofe, un pic forțată. Părerea mea, cer iertare dacă supăr. De aceea strofa a doua are o sarcină dublă, să recupereze atenția după prima și să producă ceva inedit ea însăși. Poate trebuia să o numiți Eupneka de la început. Asocierea cu Arhimede ar fi sugerat subliminal Evrika... Eu, abia de la a treia strofă m-am angajat emoțional. Acolo îmi prezentați un nume nou, nu Evrika, nu Rio, ci Methanoia! De acolo delimitez, împreună cu ultima strofă, o combinație ce ar fi fost ea însăși o poezie superbă fără clișeul colbului din ostenitele ploape. În concluzie, cred că poezia aceasta nu trebuie să rămână neapreciată.
Paul ~ nobody can save you so behave yourself!:p
Virgil - There can be only one! The one! [or so the Oracle tells me]. But looking for Zion should be everyone's prerogative.
PS..and you have too many buttons in your Matrix. Do something about it!:p
pentru textul : Oster-Monath deam citit și alte poeme legate de îngeri, multe și frumoase, din cele pe care le scrieți. constat că tema asta vă stimulează imaginația și o face cu prisos și roadă bună. felicitări pentru felul în care vă jucați cu îngerii!
pentru textul : clasică dePentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt deScuze de intervenție, dar nu mă pot abține, Doamne ce ți-e și cu diacriticile astea! Ani, pseudonimul literar al Adrianei Lisandru este Sancho Panza (adică ăla care era servitorul lui Don Quijote, adică ăla cu morile de vânt) și nicidecum Sancho Pânză... GOD ! :-))) Daca tot am intrat, despre poem vreau sa-ti spun ca in general e dificil sa ai pretentia de la cititori sa cunoasca miturile in profunzimea lor, iar daca totusi creezi o poezie bazata pe un mit, incearca sa faci ceva de exemplu (sic!) cum a facut Nichita in Enghidu. Daca citesti poemul acela, nu trebuie sa cunosti poemul lui Ghilgames ca sa rezonezi cu acele cuvinte. Andu
pentru textul : profeții defelicitări pentru „încăpățânarea” voastră, Ioan! e grozan ce reușiți voi, în Hunedoara, oraș mic mic în comparație cu Brașovul nostru, ăl de se duce, dpdv. literar, pe apa sâmbetei...
pentru textul : Algoritm Literar nr.5 deCred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deLa versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
E greu de asimilat cuplul insolit Rasputin-Mata Hari. Lucrezia Borgia mi s-ar fi părut mult mai potrivită. Altfel, poezia are mare potențial, multe metafore și imagini reușite. Nu înțeleg de ce nu a mai comentat nimeni. Uite, o poezie în poezie unde îmi permit o Matrioșcă răvășită rusește: Rasputin răscolea poala Matrioșcăi cu dinții pentru ea și-ar fi dat părul cu briantină cazaca ar fi preschimbat-o cu o redignotă cu ultimii bănuți de ceară i-ar fi adus din iarmaroc un batic înflorat lung cât rusia pravoslavnică și ghete ortopedice să aibă mersul drept a venit decembrie istoria a împăturit ziarul cu țari și călugări pe sub gheață se mai aude oftatul lui rasputin cerul se chinuie să nască zăpezile iar clopotele tremură și acum de frig Frumos finalul.
pentru textul : poem de migdale amare desă mor io dacă înțeleg de ce chelesc, veni și zise Făt-Frumos... cu păr de aur
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deIoana, bila, sediul tuturor stărilor noastre furibunde, e tărcată. Adică tot neagră e, dar conține în sine și buline albe(adunăm pietre, nisip, ca să-ncropim o casă, să nu mai fim nevoiți să rătăcim ca bezmeticii noaptea pe străzi pavate cu vise gri). Adică, din orice chestie nașpa care ți se întâmplă, extragi și ceva bun ...și acel bun trebuie să aibă o duritate și să dureze în timp. Cu versul „sexy” și „poziția incitantă” - m-ai lăsat fără cuvinte(sper că nu faci confuzie între vezicula biliară și vezica urinară, altfel nu-mi explic asocierile pe care le faci). Oricum, orice sugestie e binevenită ... Cuvântul te deranjează nu este decât rezultatul discordanței dintre ficatul meu și perechile de rinichi care, în mod evident, m-a deranjat teribil de mult ... dar, acum sunt pe calea cea bună, cea a convalescenței ...
pentru textul : Ultrasonografie deMulțumesc de trecere și pentru cuvinte,
Noapte bună sau bună dimineața,
(ia-o cum îți convine mai bine)
Eugen
Călin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
pentru textul : Pandora dePagini