Maestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
Oriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
Ma bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
Alina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
multumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
Ai doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
Corina, mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut textul, așa cum e el, cu finalul ratat. Mulțumesc și lui Andu, mă bucur de fiecare dată când sunt criticată negativ. Pe cuvânt!
mă bucur să te citesc, Adina. ca întotdeauna. îmi place acest text din mai multe motive care au fost spuse și de Andu și de Virgil. naturalețea lui m-a atras precum și "mâna sigură" cum zice Virgil. îți spun și eu: bine ai revenit!
frumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
deocamdata, pina la realizarea posibilitatii de autoeditare a profilului personal te rog trimiti noua adresa de email la [email protected] tin insa sa sa precizez ca trebuie sa fie o adresa valida si o adresa la care poti fi apelata si in cazul altor situatii. vreau sa subliniez ca nu este nevoie sa primesti notificarile prin email daca nu doresti aceasta.
mi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
btw., frumoasa metafora!
Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.
Călin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
carmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
Younger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
poate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
asta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
Un text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu ce forma a mai avut textul, dar asa cum e acum imi place, concis, construit cu indrazneala, cu mai mult simt al proprietatii limbajului.
pentru textul : Galben dezgustător deMaestre, Nu se vrea, ci e s t e! Despre restul comentariului: hehe. O alta "insarcinare", un alt(fel de) uter. Ma intreb cum vezi tu "definitia" diformitatii, sa nu mai punem ca aici (in text) este vorba de o anomalie care, da, deformeaza starea...n-are rost sa-mi explic demersul, pana la urma. Fiecare este liber (si in acelasi timp conditionat :D) sa intrepreteze/recepteze dupa chipul si asemanarea sa, in aceasta lume in care bajbaim. Pana la capat. Multumesc pentru comm.
pentru textul : Facă-se deOriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
pentru textul : Bicicleta deMa bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
pentru textul : pasagera dece vei scrie proza pe care sa o apreciez... dupa aceea parerea ta va conta ...
pentru textul : pe stradă deAlina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
pentru textul : și eu te iubesc demultumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deAi doar doi stâlpi pe care poți susține poemul: "într-o mână norocul / în alta nebunia" și "așa că îmi iau cuvintele toate și le fac pod peste mine". Scutură frunzele uscate: "scrijelește", "genunchii" (de două ori), "șuier", "sâsâind", "nenuntită", "încâlceala", "cântec" și găsește tu crengile uscate (ca, de exemplu, "să pot să vorbesc" - mult mai armonic ar fi "să pot vorbi"). Ideea e bună, însă mai e ceva de lucru pe text.
pentru textul : Gena balanței deCorina, mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut textul, așa cum e el, cu finalul ratat. Mulțumesc și lui Andu, mă bucur de fiecare dată când sunt criticată negativ. Pe cuvânt!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deSigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație demă bucur să te citesc, Adina. ca întotdeauna. îmi place acest text din mai multe motive care au fost spuse și de Andu și de Virgil. naturalețea lui m-a atras precum și "mâna sigură" cum zice Virgil. îți spun și eu: bine ai revenit!
pentru textul : claustro defrumoși fractalii marilor orașe cum cresc din ei înșiși sub cancerul frunților îndoliate în rugăciune. ultima strofă extraordinară pe toate planurile de-o manieră filosofică ce implică o altfel de maturitate îndelung așteptată: "trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie și icoanele decojite / aerul umed și sfinții înghesuiți sub unghii / ne-ar trebui un cer puțin mai jos / un cuțit ceresc / și-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol"
pentru textul : fractal dedeocamdata, pina la realizarea posibilitatii de autoeditare a profilului personal te rog trimiti noua adresa de email la [email protected] tin insa sa sa precizez ca trebuie sa fie o adresa valida si o adresa la care poti fi apelata si in cazul altor situatii. vreau sa subliniez ca nu este nevoie sa primesti notificarile prin email daca nu doresti aceasta.
pentru textul : anunțuri prin e-mail demi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti debtw., frumoasa metafora!
Ela, multmesc. Intr-adevar, am avut multe batai de cap cu apusul si tacerea. Am modificat, pentru moment.
pentru textul : Foamea deeu obiectez și la "cămășile soarelui" - nu înțeleg imaginea asta. altfel, e plin de trăire și are un ton aparte - un plus aici.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă de"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut"
"Zac între migrene, gânduri şi trecut."
Ţie ce-ţi spun aceste versuri şi cum ţi se acordează urechea la metrica lor? Mie, ca o tobă dezacordată. Frânturi de expresii, neavând nicio miză. acuma, dac-ar trebui să facem o comparaţie între poemele lui fanache şi ale lui cristian vasiliu, ăhăăă, cristian cel foarte criticat pe-aicea, e net superior.
pentru textul : Boală deHanny, încearcă să comunici cu autorul și să comentezi textul, mulțumesc
pentru textul : Ochi de leu dese zice că ai fi om se șoptește c-ai fi dresor se știe că zbori dar mai ales se simte că mori ca noi singur
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac deCălin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
pentru textul : Tango decarmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deYounger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
pentru textul : Alt fel de iubire dehaina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
pentru textul : numai umbra depoate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
Daniela, ironia/autoironia/cinismul/zeflemeaua (mulate bine pe sensul unitar) sunt caractersitici care, acum, îmi sunt apropiate stilului. Nu mai spun de ce. Am corectat typo-ul.
pentru textul : Atletism şi alte mâzgălituri demultumesc, dan. e bine sa stiu ca pot conta pe cineva.
pentru textul : rugaminte importanta deasta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
pentru textul : explică-mi deLa următoarea abatere de acest gen (știi tu care) vei avea contul suspendat pe Hermeneia.
pentru textul : Urâții - lansare de carte deUn text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire
pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
pentru textul : laparovision deCi toate astea, nu doar dex-ul ci tot google-ul pare sa nu fi auzit de "lintoilul". ialin
pentru textul : Un veac defac fotosinteza cam de 2 ori pe an. apoi ma retrag in cochilia mea de calcar silicos. E grav?
pentru textul : Poem biologic dePagini