Frumos poem, plin de sensuri. Mă întreb cum ar suna poemul după o uniformizare a timpului verbelor şi câteva cuvinte şterse, inclusiv grupul şa+şi. Parcă mai definitiv, irevocabil, nu crezi? Iată:
tata mi-a cumpărat
o bicicletă tohan
roşie, mare
vârfurile picioarelor mele
abia atingeau pedalele
am descoperit
atunci
o altfel de lume
o lume trăită pe două roţi
i-am simţit mâna dreaptă încleştată pe şa
respiraţia în ceafă
până mi-am găsit echilibrul
pedalam
pedalam
pedalam
după umerii mei
paşii lui tăcuţi coagulau
în vântul de la miază-noapte

Offtopic: mie tata mi-a cumpărat un Pegas verde. Asemeni ţie am pedalat, pedalat, pedalat până ce nu i-am mai simţit răsuflarea în ceafă. O rană în pămînt s-a închis în spatele meu şi l-a cuprins pe tata.