picătură

imaginea utilizatorului Sancho Panza
respirări V

sunt numai un
om
sub frumuseţea
acestui cuvânt
sângerez
ca un semn de-ntrebare
scris în cer
aruncat spre pământ

Comentarii

nu stiu de ce dar mi se

nu stiu de ce dar mi se pare putin melodramatica zicerea asta cu sint numai un om. dar poate sint eu mai antiemotional astazi.

varianta mea:

sint numai un om
sub acest cuvint
ma desprind
ca o frunza
decupata din cer
cazind pe pamint

Eu nu înțeleg care e

Eu nu înțeleg care e cuvântul respectiv, pentru că întreg poemul se centrează gravitațional pe acest mister făcând poezia să dispară într-o mare enigmă.
Ca ghicitoare e un text cool, dar eu oricum nu știu răspunsul.

Adriana,

Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
astfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.

raspunsuri. Virgil,

raspunsuri.

Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.

Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)

Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.

va multumesc pentru franchetea opiniilor.

Treapta o calci,

Treapta o calci,ea te ridica,dar n-o distrugi,pentru ca...uneori mai si coborâm,Adriana.Referitor la "cercul select",iarta-ma,am uitam ghilimelele.Cu tot dragul.

re: Cristina si Viorel

re: Cristina si Viorel Bucur
Cristina, sincera sa fiu, parcelele construite pe teritoriul poeziei ma lasa rece. pentru mine ingradirile astea nu exista. eu spun ce am de spus, in formula care mi se pare potrivita ideii, atat. :)
multumesc pentru oprire si cuvinte. :)

Viorel, nu stiu cine a vorbit de distrugeri. eu, nu.