Adriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...

Virgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună invitația ta... ci pentru că îmi place poemul!
Întâi desigur părțile bune... această 'așezare' care într-un fel foarte inspirat pune spațiul emoțiilor într-o ecuație simplă. Acolo până și cel mai greu sentiment pare un fulg, așa, ca în vid. Pentru asta aș acorda o peniță. Nu o fac însă pentru fragmentarea exagerată a versurilor de acolo, din inima poemului.
Pe mine mă împiedică să citesc, mă împiedică să mă bucur.
De ce nu ar putea fi legate

'primăvara aceea

norii mocneau albastru
în ochii tăi ploaia rece te stropea
cu miere neagră pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut
Margas
P.S. În frumusețea simplă a poemului ar putea chiar lipsi 'de prunc nou născut', părerea mea

corect alma am corectat, satisfăcută?:) cu ... yester

Paul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
Mărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.

...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!

Bun venit pe Hermeneia, Ioana. Prima strofă e de lucrat sau de șters de tot. La fel, următoarele două versuri. Poezia ar putea începe de la "mi-e dor să simt" (deși și asta sună patetic și dulceag). În ansamblu, textul e greoi și forțat. Aștept să citesc și alte creații ale tale.

Am corectat.

...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul

tocmai am citit un calup de vreo 6 poezii scrise de tine. nu am sa las semn in dreptul fiecareia din ele.

nu stiu cata dreptate am, la modul obiectiv. sunt o persoana care a scris cca 10 poezii in toata viata ei. care incearca. tocmai de aceea ma simt in fata poeziilor tale ca un copil mic in fata vitrinei cu jucarii. as vrea sa fie toate ale mele.

chiar m-au impresionat poeziile tale. asta pentru ca imi pare ca ai reusit sa gasesti dozele perfecte de sensibilitate/ metafora/ un anumit soi de intimitate cu cititorul/ de intimitate cu forma poeziei in sine.

ce pot sa-ti spun. felicitari! cred ca pana la urma de asta se si merita sa scrii poezie. sa faci pe cineva fericit intr-o seara oarecare.

Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.

Ceea ce dovedește că ai oareșce cultură muzicală. Da, titlul este cunocut, By the Rivers of Babylon, era șlagărul în vogă prin 1978. Scos recent de la naftalină are după cum ști origini foarte vechi. Izvorînd dintr-un psalm, are un destin predestinat nemuririi; de aici te descurci. Textul meu se referă la un singur rîu. Chiar nu recunoști peisajele? Cît despre viitor, și despre viață, cum și le face omul. Eu cred în viitor, unul salubru și cred în viață, of, da .

Scuze pentru răspunsul întârziat!
Mulţumesc frumos, Silvia, Raluca, Mihaela. Mă bucur mult pentru elevul meu, însă am regretul că nu am putut fi astăzi la premiere (din cauze obiective).

mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.

Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.