nu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
aşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Această atmosferă mai degrabă difuză decât confuză, aș zice, am creat-o deliberat. Sunt multe imagini care exclud mama în favoarea irevocabilă a iubitei în strofa a doua. Speranța a rămas conform legendei, firavă, pe fundul cufărului. Dar mai bine las dvs.plăcerea găsirii unor noi interpretări. Vă mulțumesc pentru că ați zăbovit și sunt onorat ați găsit ceva demn de luat în seamă în această poezie.
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
cu imagini inedite și rafinate. De apreciat abilitatea cu care poetul își conduce cititorii într-un spațiu paralel realului, unde poemul se reconstruiește subtil în magic. Felicitări.
Gorune sper să-ți fiu măcar unul dintre butucii pe care te-a pus vremea... pentru că eu cel puțin o să-mi fac treaba mea de butuc și nu o să crap. Și voi aștepta cu răbdare să scrii, oricum sunt câteva chestii la care mă consider privilegiat, una ar fi că te-am citit.
Andu
P.S. Mersi sărumâna de la Alexandra
Niculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
Andu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire: http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
buna varianta aceasta. a meritat sa te intorci asupra poemului. acum, imaginile imi dau senzatia ca totul e posibil, desi nimic nu s-a schimbat de cand e lumea. frumos poem. bravo
Ok. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
O seara frumoasa sa aveti!
da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
schita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
de a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
Roxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
din punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
Este doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, încă ceva:
să nu facem confuzii între studiile ori datele biogarfice ale unui autor și ceea ce scrie acesta...
pentru textul : Unui mare poetastru denu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
pentru textul : stare de fapt deaşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
frumos spus...
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deAceastă atmosferă mai degrabă difuză decât confuză, aș zice, am creat-o deliberat. Sunt multe imagini care exclud mama în favoarea irevocabilă a iubitei în strofa a doua. Speranța a rămas conform legendei, firavă, pe fundul cufărului. Dar mai bine las dvs.plăcerea găsirii unor noi interpretări. Vă mulțumesc pentru că ați zăbovit și sunt onorat ați găsit ceva demn de luat în seamă în această poezie.
pentru textul : Pandora desuperb! mai astept... sper sa mai fie. iata ceva viu, real... chiar daca unii poate au mai scris despre asta....
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei deSalut, Paul!
...Un text bun, cu o "nostalgie cerebrală" bine dozată, cu o fragmentare inteligentă (personal, as muta "tot aşa-ul" final mai jos, singur pe un rând), cu un aer oarecum impersonal (admir textele impersonale), dar în acelaşi timp atât de pesonal (de aia spun "nostalgie cerebrală". Sper să înţelegi ce delirez io pe aici, în fine.
...Mi-a plăcut, în mod special, primul vers.
Salutări din Iaşi! :)
pentru textul : l'approche du nuage deCurat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii deerată - care se exprimă o realitate - care exprimă o realitate.
pentru textul : Unui mare poetastru decu imagini inedite și rafinate. De apreciat abilitatea cu care poetul își conduce cititorii într-un spațiu paralel realului, unde poemul se reconstruiește subtil în magic. Felicitări.
pentru textul : Aquaforte deGorune sper să-ți fiu măcar unul dintre butucii pe care te-a pus vremea... pentru că eu cel puțin o să-mi fac treaba mea de butuc și nu o să crap. Și voi aștepta cu răbdare să scrii, oricum sunt câteva chestii la care mă consider privilegiat, una ar fi că te-am citit.
pentru textul : Descântec deAndu
P.S. Mersi sărumâna de la Alexandra
Niculescu, observ o tendinta de a raspunde agresiv comentariilor care, dintr-un motiv sau altul, nu iti cad bine. Nu trebuie confundata exigenta (si chiar este imbucurator ca pari a fi un adept al ei) cu ironiile si agresivitatea. Este adevarat ca este de preferat un comentariu asa cum l-ai cerut tu, pentru ca numai astfel el poate fi folositor, dar, pe de alta parte, nu putem inregimenta modalitatea in care fiecare vrea sa faca sau nu critica. Iar adresari de genul "in mandria ta de Mare Poet" sunt lipsite de respectul pe care incercam sa il promovam pe hermeneia.
pentru textul : photo dedaca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!
pentru textul : Dumnezeu destrofa a patra..."identficare"...parca mai era unul, dar nu l mai vad nici eu ;)) am apreciat textul, dupa cum spuneam
pentru textul : puls 0 deAndu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
pentru textul : stingerea deCristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
pentru textul : the church of salvation deSi drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
buna varianta aceasta. a meritat sa te intorci asupra poemului. acum, imaginile imi dau senzatia ca totul e posibil, desi nimic nu s-a schimbat de cand e lumea. frumos poem. bravo
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deOk. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deO seara frumoasa sa aveti!
da, acesta este un poem de penita.
de penite, de fapt.
pentru ca metaforele, desi puternice si inedite, ii potenteaza sinceritatea, nu o pun in umbra. pentru ca momentele de reflexie (cum ar fi cel din fragmentul V) nu-i scad cu nimic ritmul alert, pentru ca nici macar ultima parte, in ciuda prozaismului intamplarii, nu se poate scutura de poezie.
si, Luminita, versurile acestea
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de"cum alfel se poate numi starea aceasta
când mintea cade în acord cu inima"
mi-au amintit de Djalal-Ud-Din Rumi:
ce este un sufi? se intreaba el in Mathnawi
si raspunde:
este cel care realizeaza acordul intre liberul arbitru si vointa divina... deci iata :)
mulţumesc frumos pentru păreri, Ioana, Virgil.
pentru textul : novocaină printre rânduri dela tema răbdării - am eu,dar uneori stau rău cu timpul.
cu drag
Aranca, te rog sa fii mai atenta la editarea raspunsurilor si sa eviti folosirea eratelor sau a pseudo-comentariilor laconice
pentru textul : naufragiu deschita optzecista cu poanta. nimic senzational. exercitiu literar. l-ai citit pe Cristian Tudor Popescu la inceputurile carierei sale literare de automatist?
pentru textul : Regele pescar deda, poate si eu stiu, desi in ultima vreme ma cam indoiesc.. multumesc pentru trecere, paul.
pentru textul : unintended deMădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
pentru textul : urme de cerb deSubscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
de ce nu duci textul la atelier? discutam acolo. poate vei beneficia si de parerile altora.
pentru textul : Pictat de ploi dede a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
numai bine şi ţie!
pentru textul : emindoină deRoxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
pentru textul : La Pedrera dedin punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
pentru textul : oolong tea deEste doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
pentru textul : Necunoscutele umbre dePagini