factori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"

Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.

Te rog, mai întâi, să te familiarizezi cu regulamentul Hermeneia, apoi, să te rezumi la a posta cel mult un text pe zi!

primele nouă versuri (astea de fapt apar când deschizi pe site categoria poezie) sunt o întreagă poezie, un clip în care reușești să trăiești „în același timp” trecutul, prezentul și viitorul. 7 + 1 + 1 fiecare reprezentând o etapă.

Mircea, tu ai văzut vreodată o black pussy?Nu de altceva dar descrii acțiunea ca și cum nu.

radu luca dupeş, care sunt acele erori de scriere? Şi de ce textul ăsta se află în şantier? Eugen

Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".

alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.

nu, nu putem încheia aici, aşa. nu îmi place cînd cineva aruncă "săgeţile parţilor" şi apoi se face că flutură steagul alb. mi se pare cumplit de ipocrit. matei, dacă nu vroiai să se ajungă aici trebuia să nu începi ce ai început şi văd că insişti să continui. comportamentul tău îmi amiteşte de sarah palin, care după ce a instigat o ţară întreagă la violenţă şi ură, acum o face pe mironosiţa şi pretinde că n-a vrut să se ajungă unde toată lumea vede că s-a ajuns. nu se poate să semeni vînt şi să nu culegi furtună. mi se pare, aşa cum spuneam, ipocrit. dacă alina sau vlad te-au "atacat" vreodată tu ai făcut-o şi mai cu sîrg şi de multe ori injurios. iar eu (cel veşnic tiran şi care abuzez administrativ) am tăcut. aşa cum nu am tăcut şi ţi-am luat apărarea cînd atacau unii textele tale şi le considerau anti-româneşti. sau acele "nedreptăţi administrative" le-ai uitat??! (cît de uşor uită oamenii!). tu chiar nu realizezi cît de multe abuzuri şi atacuri ţi s-au tolerat ţie??
şi da, eu am scos acel text (cred că l-am trimis la inacceptabile sau şantier). pentru că era şi slab şi avea şi conţinut pornografic. ceea ce mă întreb acum este de ce sînt acum acuzat de abuz şi cenzură şi nu atunci cînd după ce ai cîştigat premiul la concurs nu am dat curs majorităţii care m-au contactat şi mi-au spus că textul tău nu merita locul întîi. e interesant cum atunci cînd îţi convine ţie e mumă, iar cînd nu, e ciumă.
pot să îţi spun un singur lucru. am crezut o vreme că eşti un tînăr cu caracter şi că alţii te percep şi înţeleg greşit. tocmai ţi-ai pierdut creditul la mine. eşti mai ipocrit şi mai jalnic decît cei pe care îi acuzi că te persecută. şi mai ai şi aere de talent neînţeles. ai reuşit să îi furi săptămîna asta lui nicodem coroniţa de jalnic-ridicol

Adevarul e ca asteptam oarecum prilejul de a asterne o penita pe un text de-al tau dar, desigur, nu o puteam face asa, oricum, nu? Si iata ca acest text apare pe gustul meu. Are o ironie fina, un aer de confesiune de femeie matura plus destul de multa nebunie adica atat cat sa-mi placa. In seara asta m-am intors acasa de la o reluare interesanta a cenaclului de la Deko unde ar insemna sa mint sa spun altceva decat ca a fost foarte interesant. Si ca imi doresc ca boierii si boieroaicele aceia/acelea de pe agonia sa fie capabili/capabile sa o tina tot asa o vreme indelungata. O concluzie insa s-a desprins de acolo, una destul de trista si anume ca "sfarsitul liteaturii, asa cum o stim noi, e aproape". Nu pot decat sa fiu de acord cu asta, si am ascultat vocile unor comentatori de marca: Alexandru Matei, Octavian Soviany, Felix Nicolau, Gelu Vlasin chiar si pe Catalin Goian cu stilul sau inconfundabil de om trecut prin "realitate". Din pacate aici pe Hermeneia, fenomenul este cat se poate de vizibil. Totul a inghetat intr-o noapte polara de unde vorba poetului doar "p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata/ dintr-un carmen saeculare ce-l visai si eu odata". Iar aceasta raza este si un poem ca acesta, viu si zgomotos. Voi lua si eu o pauza mai lunga la fel ca toti cei care, din varii si necunoscute motive, au lasat hermeneia la voia intamplarii (asta incluzand pe creatorul sau, Virgil Titarenco). Sper ca lucrurile sa revina la normal cat mai repede. Anyway, pana atunci, un salut, a wave of hand si o penita pentru Adriana aici. Andu

Rafael, hermeneia nu este un forum de discuții, nici chat; nici rubrică de "interpelări" nu avem. Dacă ai vreo observație de făcut referitor la funcționarea site-ului, te rog să folosești adresele de contact. Încercăm să păstrăm strict specificul unui site literar, nedorindu-ne să legăm prietenii sau să construim antipatii virtuale. Prin urmare, intervențiile tale sub acest text, iar ultima nu face deloc excepție, nu numai că încalcă regulamentul, dar, consider, devin și jignitoare. Referitor la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, nu voi reuși să înțeleg de ce uneori avem impresia că, dacă suntem ironici și luăm în bășcălie pe cineva, vom ști noi, eventual cei care citesc, iar cel luat în bășcălie nu, și totul va fi un haz general, de care ne putem oricând dezice ridicând din umeri: "Eu am pus o simplă întrebare". La rându-mi mă voi abține de la a face cea mai mică presupunere sau afirmație referitoare la persoana ta, așa cum tu nu te-ai abținut deloc; îți voi spune că aici nimeni nu ți-a jignit credința, ci doar cineva și-a exprimat și explicat credința sa și a combătut ideile altor confesiuni (ceea ce, în sine, nu trebuie să jignească pe nimeni), pe un dialog început de către tine, și te voi ruga încă o dată să păstrezi regulile acestui site. Iar o rugăminte valorează mai mult decât o impunere. Dacă vrem să rămână hermeneia un spațiu de cultură, iar nu o caricatură a unei societăți virtuale, depinde de fiecare dintre noi să facă mai mult chiar decât impune regulamentul, mai ales în ceea ce privește bunul simț; aceasta nu ține de echipa editoriala, ci de noi toți, ca membri. Te invit încă o dată să recitești primul punct din regulament; într-o lume ideală acela ar trebui să fie și unicul. Ar fi plăcut dacă toți cel puțin am tinde spre asta. Aceasta este ultima mea intervenție aici fără legătură cu textul în sine, cerându-mi eu iertare tuturor membrilor site-ului pentru această degenerare de discuții; după părerea mea, una dintre cele mai triste de până acum.

textul e dragut, interesant ce nu imi place este chestia aia cu "lelelelele" si "aiii" care mie nu imi sugereaza absolut nimic poetic ci poate asa un fel de lalaiala relaxanta dar cam fara rost sau farmec

„viața nu este poezie iar poezia nu este viață”
Cred complet pe dos, și am argumentat în scrierile mele.

La "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.

În fine.

Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.

pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.