am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
avem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
Ah, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
ai spus o vorbă mare Alina. "vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost". Dacă nu vom reveni acolo vom deveni la fel de oribili ca si criticii astia de arta cu aere de paleontolog
Kevin Carter s-a sinucis pe 27 iulie 1994. Imi cer scuze dar am crezut ca am voie sa postez respectiva fotografie. In urma atentionarilor voastre am sters-o. La celelalte atentionari voi mai medita si in timp poate voi mai face modificari. Multumesc mult pentru trecerea voastra pe aici! Violeta
În graba redactării am mâncat nişte litere la "somnambul" şi "înnebunit". Dar ce e cu "apriorică"? Cred că ai dat-o în bară aici. Şi asta dovedeşte ceva. Nu vreau să spun ce...
Ştiu că eşti foarte frustrat şi fiind deconspirat ca PLAGIATOR îţi doreşti măcar să faci pe editorul deşi nu ţi-a cerut nimeni.
Pentru cei mai noi pe site las un link despre cazul grav de plagiat al lui Bobadil pentru a lămuri lucrurile : http://www.hermeneia.com/content/incident_de_plagiat_pe_hermeneiacom_0
parcă lipsește ceva în versul doi (ca un drumeț [pașii] pe o potecă). e ciobită cumva comparația aceea. iar versului "rîdeai pentru îmi era teamă de cărăbuși" nu-i inserezi un "că"? îmi place chestia asta a ta cu trenurile. eu cititorul stau într-o gară și aștept să treacă trenul tău cu poezie, sperînd ca și de data asta să nu uiți să ștergi un gemuleț și-apoi să mă ridic nițel pe vîrfuri să privesc înăuntru. (mic ps: caută dead winter days, e primul lucru ce mi-a venit în minte citind poezia ta)
Un poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
Începi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
mai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
Nu înțeleg unde 'hărțuiesc' ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai explica, pentru ca să nu mai fac asta în viitor.
Pentru că eu nu văd lucrurile astfel.
Eu mi-am spus și apărat părerea, autoarea nu s-a dat jos de unde stă cocoțată prin studiourile nu încă Abbey Road dar urmează sunt sigur că și ăia ar face orice pentru one quid, iar apoi pe final apari tu cu amenințări nefondate iar apoi Paul prinde moment și mai scoate niște mizerii de la groapa lui de gunoi fără fund.
Corina, îmi pare rău că discuția a degenerat astfel în subsolul acestui text al tău, dar nu mă simt vinovat.
Noi doi aveam o discuție chiar interesantă aici (deși în contradictoriu cu înțepăturile de rigoare) până la intervențiile de mai sus care 'au tuflit' complet ideea polemicii noastre și care, sunt absolut convins, vor rămâne fără nicio repercursiune, pentru că așa e Regulamentul Hermeneia, se aplică foarte personalizat.
Ceva gen democrația pentru căței.
I rest my case
cred ca textul asta are suficiente penite deja. cred, de asemeni, ca s-a spus tot ce era de sus despre el. chiar si mai mult. mai cred cu tarie ca nu gust intotdeauna textele tale.
si in final, cred ca, avand in vedere faptul ca acest text mi-a placut extrem de tare, am si eu dreptul, ca orice user al site-ului, sa mai dau o penita, pe motiv ca - iete- penita mea este ca o exclamatie entuziasta, facand un salt deasupra textului tau.
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
Mi-a placut targuiala ta cu versul ce asta data pe tine te-a imbogatit... asul ascuns din final de efect desi fie vorba intre noi simteam ca o vei spune de la obraz pana la urma :) Nu stiu de ce guguștiucii trebuie sa fie musai fraieri... lasa-i nevinovati, nu-i impovara cu regretele tarzii ale ostenitelor figuri de la finalul ospatului.
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
Virgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Impresionanta poveste. Si captivanta. Ca sa nu mai spun ca nu m-am gandit pana acum la iubire ca la o arma de auto/distrugere in masa. Nu e chiar lipsit de adevar acest final de poem.
profetul - nu lipsit de imaginația zâmbetul sau textul ? :) hecatonir - să zic "critică de rigolă"...? Nu zic, pentru că indiferent de cuvintele pe care le-ai folosit, e adevărat ce spui. Și asta-i cel mai important, nu ?
Partea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
Cred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.
Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:
"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"
"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"
si pasaje care pica in banal, aproape plictis
"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"
"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)
Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deparerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
Am zambit citindu-va comentariile. Va multumesc pentru semne, Francisc si Alma.
pentru textul : 2 a.m. decred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia
pentru textul : Iulian are ochi de melc deP.S., frate Mircea: stiai ca eu am facut din TIMP o simpla problema de constiinta? Ca am invatat (cu greu) ce inseamna VREMEA vietilor noastre?
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deavem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deAh, mi-ar fi plăcut un de ce, cum și pentru că altfel citești grăbit, ca da.. da.. e dublură.. și el, și ea, și.. incredibil? DE CE? Episod din Zona crepusculară. Altfel bine scris, mai ales bine descris, imaginile celor trei personaje de la început extrem de bine conturate în descrieri, îi vezi, îi miroși, dar unde s-au dus? De ce s-au dus? Scriere cursivă, curată, atentă, George eu te-am mai citit și prin alte părți, știu că ești bun, dar acum m-ai umplut de ciudă. Ok, pentru că-s universuri paralele și pentru că poți, dar de ce? :)
pentru textul : Multiplu de unu demulțumesc pentru că ai trecut, pentru citit și pentru apreciere!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deChiar, cine-o fi? Am corectat.
pentru textul : Har şi talent deai spus o vorbă mare Alina. "vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost". Dacă nu vom reveni acolo vom deveni la fel de oribili ca si criticii astia de arta cu aere de paleontolog
pentru textul : text cu oameni care nu mă surprind deKevin Carter s-a sinucis pe 27 iulie 1994. Imi cer scuze dar am crezut ca am voie sa postez respectiva fotografie. In urma atentionarilor voastre am sters-o. La celelalte atentionari voi mai medita si in timp poate voi mai face modificari. Multumesc mult pentru trecerea voastra pe aici! Violeta
pentru textul : Foame de vultur demultumesc, domnule Mocanu. si-am recitit textul asta de 5 ori! aveam dreptate in ce spuneam ieri.
ma bucur ca ceva v-a placut.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat denu vei ajunge aşa nicăieri.
În graba redactării am mâncat nişte litere la "somnambul" şi "înnebunit". Dar ce e cu "apriorică"? Cred că ai dat-o în bară aici. Şi asta dovedeşte ceva. Nu vreau să spun ce...
Ştiu că eşti foarte frustrat şi fiind deconspirat ca PLAGIATOR îţi doreşti măcar să faci pe editorul deşi nu ţi-a cerut nimeni.
pentru textul : încă o zi perfectă dePentru cei mai noi pe site las un link despre cazul grav de plagiat al lui Bobadil pentru a lămuri lucrurile : http://www.hermeneia.com/content/incident_de_plagiat_pe_hermeneiacom_0
parcă lipsește ceva în versul doi (ca un drumeț [pașii] pe o potecă). e ciobită cumva comparația aceea. iar versului "rîdeai pentru îmi era teamă de cărăbuși" nu-i inserezi un "că"? îmi place chestia asta a ta cu trenurile. eu cititorul stau într-o gară și aștept să treacă trenul tău cu poezie, sperînd ca și de data asta să nu uiți să ștergi un gemuleț și-apoi să mă ridic nițel pe vîrfuri să privesc înăuntru. (mic ps: caută dead winter days, e primul lucru ce mi-a venit în minte citind poezia ta)
pentru textul : și ochii închid și ochii deschid deUn poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
pentru textul : cenuşă, să ning... deok...promit solemn sa nu mai folosesc boldul si italicul in comentarii!
pentru textul : O secundă deÎncepi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
pentru textul : Noapte albă. Ianuarie negru. demai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
Nu înțeleg unde 'hărțuiesc' ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai explica, pentru ca să nu mai fac asta în viitor.
pentru textul : Carpe Diem dePentru că eu nu văd lucrurile astfel.
Eu mi-am spus și apărat părerea, autoarea nu s-a dat jos de unde stă cocoțată prin studiourile nu încă Abbey Road dar urmează sunt sigur că și ăia ar face orice pentru one quid, iar apoi pe final apari tu cu amenințări nefondate iar apoi Paul prinde moment și mai scoate niște mizerii de la groapa lui de gunoi fără fund.
Corina, îmi pare rău că discuția a degenerat astfel în subsolul acestui text al tău, dar nu mă simt vinovat.
Noi doi aveam o discuție chiar interesantă aici (deși în contradictoriu cu înțepăturile de rigoare) până la intervențiile de mai sus care 'au tuflit' complet ideea polemicii noastre și care, sunt absolut convins, vor rămâne fără nicio repercursiune, pentru că așa e Regulamentul Hermeneia, se aplică foarte personalizat.
Ceva gen democrația pentru căței.
I rest my case
cred ca textul asta are suficiente penite deja. cred, de asemeni, ca s-a spus tot ce era de sus despre el. chiar si mai mult. mai cred cu tarie ca nu gust intotdeauna textele tale.
si in final, cred ca, avand in vedere faptul ca acest text mi-a placut extrem de tare, am si eu dreptul, ca orice user al site-ului, sa mai dau o penita, pe motiv ca - iete- penita mea este ca o exclamatie entuziasta, facand un salt deasupra textului tau.
pentru textul : Noapte bună, copii deIdeea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deMariana,
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine detu ştii să cobori în adâncuri să iei pulsul cuvintelor, să alini.
nu mi-am dorit să doară,dar...mulţumesc şi iertare.
Mi-a placut targuiala ta cu versul ce asta data pe tine te-a imbogatit... asul ascuns din final de efect desi fie vorba intre noi simteam ca o vei spune de la obraz pana la urma :) Nu stiu de ce guguștiucii trebuie sa fie musai fraieri... lasa-i nevinovati, nu-i impovara cu regretele tarzii ale ostenitelor figuri de la finalul ospatului.
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, dechei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
pentru textul : nici măcar elena deVirgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism dedraga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Impresionanta poveste. Si captivanta. Ca sa nu mai spun ca nu m-am gandit pana acum la iubire ca la o arma de auto/distrugere in masa. Nu e chiar lipsit de adevar acest final de poem.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deprofetul - nu lipsit de imaginația zâmbetul sau textul ? :) hecatonir - să zic "critică de rigolă"...? Nu zic, pentru că indiferent de cuvintele pe care le-ai folosit, e adevărat ce spui. Și asta-i cel mai important, nu ?
pentru textul : mi-e frică să dorm dePartea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
pentru textul : clean deCred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.
Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:
"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"
"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"
si pasaje care pica in banal, aproape plictis
"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"
"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)
Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...
ialin
pentru textul : în limba surdo-muţilor deNu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deRegret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Pagini