maritimă. textul tău accentuează această stare fiindcă el deconspiră viaţa dusă de val, cea care este mereu departe şi... aproape doar prin acea undă care se propagă.
cu tentă orientală, dar şi cu trimiteri biblice, mi se pare un text complex, bazat pe imaginaţie şi intense trăiri personale datorate unui context al sinelui..
"„În pântecul meu călătoreşte o stea.” - parcă are rolul de a anunţa ceva ieşit din comun. contrastând cu expunerea foarte firească, nepretenţioasă. dar poate tocmai asta îi conferă un aer de mister...

tincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre

mulţumesc doamnelor şi domnilor. d-le Cozan tre' să amintesc aici că Dumnezeu doreşte, conform Bibliei, să ne fie un Dumnezeu personal, şi e mai bine să-l avem decât să nu-l avem. Potrivit cu Apocalipsa după Isaia, El zice că e mai aproape de noi decât ne e cămaşa, apoi în altă parte sîntem îndemnaţi să-l chemăm cât încă este aproape, iar în altă parte spune că El locuieşte în noi, dacă-i dăm voie. aşa că "melancholica vestutza" a poetului poate fi o conversaţie între doi prieteni, unul Dumnezeu, celălat om, depinde de relaţie (eu am o relaţie tată-fiu). atât.

Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h

"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".

mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.

mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.

lui Virgil îi răspunsesem acum câteva minute, dar cred că mi-a picat răspunsul din mână.
ziceam că, atâta timp cât nu devine text ultra-post-modern, e în regulă... :)

poemele filigran au avantaje, dar și dezavantaje. o conotație ingenuă plutește în subtext. imaginea din final e banală și previzibilă. un poem sub posibilități.

domnule jorz daca ati pomenit de clisee, s-ar cuveni sa dati si exemple. eu sunt aici sa invat, sa descopar si sa indrept. textul este desprins dintr-o nuvela. nu inteleg care e treaba cu lungimea?

Alina, Mariana? (CE SURPRIZA MINUNATA!), Vlad, cu multumiri alese!
Pacat ca nu pot fi acolo!
Multumesc pentru tot.
Multumesc Hermeneia.
Hai, m-am laudat destul. La sarmale cu mine! E bine ca vine si uratul de Cozan:)))) pe care il felicit cu drag!

o imagine sugestiva a desertului ce reuseste sa devore spatiul-timp inaintind cu lentoarea sevelor mileniilor. un autentic prilej de meditatie.

Într-adevăr frumos acest tablou. Are putere de evocare, de transmisie pentru cititor. Mie de exemplu mi-a amintit zilele petrecute în grădina bunicii unde creşteau vreo doi - trei caişi....aveau scoarţa atât de aspră şi fructele moi, catifelate şi zemoase. Era greu să le culeg dintre spinii naturali.

Pana la alarmant abecdar suna bine. Dupa... "Doamne Doamne" cu mila. Ritmul se schimba, tenta simpluta care ar dori sa ascunda o idee profunda. Personal as incerca sa reformulez partea aceea. Contextual imbinari de termeni care nu se prea "inghit". Folositi elemnte naturale cu "ramane strict pe zero " si... "poate" . Pai ori e strict ori e poate... Cam confuz... Ialin

Cuminţenia pământului

Prin ,,ochii de sticlă" am vrut să redau privirea inexpresivă şi pierdută şi cu ,,în lacrimi" pentru grijile lumii ai cuminţeniei pământului.

când margas a sugerat titlul "fără număr", cred că a citit bine textul, pentru că binecuvântările de care am parte sânt fără număr. tu, adrian, poți să râzi cât vrei, numai sa nu uiți că cine râde la urmă râde mai bine.