Tot ce văd nu e grafică, nu mă pricep la ea, îmi place –zice Silvia.
Dar ce este? Un tablou plin de culoare? O concepţie filosofică? Contradicţie sau culoare?
Desprins din figurile lui Bacon, fătul are suflet, deci are şi lumină, are şi culoare, trăieşte „un timp”. Timpul este lumina iar spaţiul este culoarea. Divinitatea este redată prin lumina fizică, în sensul în care ea este lumina optică.
Pe de altă parte, timpul şi culoarea sunt două elemente ce nu se pot întâlni –zice Deleuze. Iată şi Logica Senzaţiei.
Merg mai departe şi îţi spun ce văd, nu ce nu pot atinge.
Vlad Turbure, eşti „un colorist”!
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
sunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
multumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
părere:
"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
fiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
nico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
eşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
Un text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin
Nu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A șasea elegie": "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli și plouă mărunt, și nu pot să aleg pe nici unul și-n așteptare-nlemnesc idolii-n ploaia măruntă." Ai să spui că nu e așa, dar căile minții (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar și fără acea "legătură de chei".
Nu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
Intenția era de a realiza o mini serie. Sper să reușesc și să ajung la final. Prezența ta pe site mi-a dat încredere în deviza pe care-am adoptat-o cînd am pornit la drum, în această ciudată cruciadă :). Mulțumesc mult.
Trebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
Puiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
Domnule Cristea, acele substantive nu puteau lipsi din text, pentru că textul s-a scris în gând pe măsură ce se desfășura acea despărțire în piață (romană). Deci, este un text personal, unul imperfect, dar personal în care, din principiu, deocamdată, nu voi schimba nimic.
Virgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tot ce văd nu e grafică, nu mă pricep la ea, îmi place –zice Silvia.
Dar ce este? Un tablou plin de culoare? O concepţie filosofică? Contradicţie sau culoare?
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deDesprins din figurile lui Bacon, fătul are suflet, deci are şi lumină, are şi culoare, trăieşte „un timp”. Timpul este lumina iar spaţiul este culoarea. Divinitatea este redată prin lumina fizică, în sensul în care ea este lumina optică.
Pe de altă parte, timpul şi culoarea sunt două elemente ce nu se pot întâlni –zice Deleuze. Iată şi Logica Senzaţiei.
Merg mai departe şi îţi spun ce văd, nu ce nu pot atinge.
Vlad Turbure, eşti „un colorist”!
as sugera o simplificare a inceputului, fara doamne sint zile, desi nu contest existenta a 'both':
'cind inchid ochii
ii las sa treaca..'
si o ascundere in spatele usilor este la fel cu cea in spatele usilor secrete :p deci jos cu secretele! (zic eu)
finalul mi-a placut pt ca emana enigmatica, insa melcii care zboara ma fac sa zimbesc dintr-un motiv cu totul si cu totul personal.
pentru textul : ganga deDinule ce zici?!
pentru textul : poezia asta e o erezie deîncălţat-o
trimis-o
dus-o
răstigneşte-o
ucide-o
nu de alta dar să nu zică lumea - na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o !
onorat de atenția acordată, mulțu mesc
pentru textul : revelație pong-ping decelorlalţi comentatori. Andrei ai dreptate, am modificat. yester, nu fii invidios, în general şi tu ai destule cârje. îţi doresc cât mai multe.
pentru textul : ad interim denu găsesc nicio literă d în text. nu e aşa. oricum, poem limpede, plăcut, surgicaly executed.
pentru textul : amputarea literei d deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină desunt surprinsa. tu rar lauzi! :)
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demultumesc.
penite inca nu avem. vom avea.
titlul...eu am de cand ma stiu o problema cu titlurile. daca gasesc unul mai inspirat, schimb.
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele dePS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii depărere:
pentru textul : Spuneai de"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.
textul nu e prost dar eu am ajuns sa fac alergie cind mai citesc sau mai scriu "tăcerea", "umbre", "clipă" sau "icoană".
pentru textul : peretelui din gînd deMultumesc pentru ingeri Ela... mi-ai facut o surpriza.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deînseamnă că sunt neatentă, nimic altceva... :)) și că văd în colțuri!
pentru textul : rogvaiv demă duc să corectez, merci.
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
pentru textul : românia lui virgil t -V- defiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
nico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
pentru textul : risipitorii de litere deeşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
adriana, mersi de atentionare. asta fac chiar acum.
pentru textul : love love love deUn text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin
pentru textul : sinestezie deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic deNu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A șasea elegie": "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli și plouă mărunt, și nu pot să aleg pe nici unul și-n așteptare-nlemnesc idolii-n ploaia măruntă." Ai să spui că nu e așa, dar căile minții (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar și fără acea "legătură de chei".
pentru textul : toamnă de mai deNu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
pentru textul : dombi deIntenția era de a realiza o mini serie. Sper să reușesc și să ajung la final. Prezența ta pe site mi-a dat încredere în deviza pe care-am adoptat-o cînd am pornit la drum, în această ciudată cruciadă :). Mulțumesc mult.
pentru textul : Crevasă între șansă și miraj deTrebuie să recunosc că m-am uitat în DEX să văd ce înseamnă "didascalie", iar pentru faptul că am început piesa cu un dezacord grosolan, ce pot să spun .... Ăsta, da, început.
pentru textul : Ultima dată când mai mor dePuiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
pentru textul : punga de plastic deAm citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri deIti multumesc, apreciez ca nu ma ocolesti, in felul asta poezia si-a atins scopul caci iata, a fost auzita. :o)
pentru textul : Verde albastru verde albastru deCorina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
pentru textul : Simbioză deDomnule Cristea, acele substantive nu puteau lipsi din text, pentru că textul s-a scris în gând pe măsură ce se desfășura acea despărțire în piață (romană). Deci, este un text personal, unul imperfect, dar personal în care, din principiu, deocamdată, nu voi schimba nimic.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. defrancisc, timpurile impun. da, trist. am facut autocritica. si, papusile au si ele onoarea lor. trebuiesc reparate, cand se strica:)
pentru textul : Eve postmoderne deVirgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost dePagini