stii ce-i culmea?
in generala tineam mortis sa fiu si eu membra in cor. un singur lucru-mi lipsea...vocea, dar nicicum nu puteam acceptam asta. "cum sa n-am voce? dar eu cant toata ziua!" si chiar o faceam, insa copacii nevoiti sa ma asculte nu se plangeau iar cainele cu care haladuiam prin padurea din spatele casei, nici atat.
motiv pentru care profesorul de muzica, dupa ce-a vazut ca nu o scoate la capat cu mine, a gasit alt motiv: "iti lipseste urechea muzicala", mi-a zis. eh, cu gandul asta am reusit sa ma consolez si a scapat de insistentele mele...
acum constat ca ca mi-am dezvoltat in timp (sau era acolo dar nu se manifestase inca) o ureche pe care as numi-o "ritmica". adevarul este ca trebuie sa simt, in poeziile mele, un ritm intrinsec, altfel nu sunt multumita nicicum.
multumesc, Lea, pentru amintirea adusa la suprafata si pentru cuvintele generoase.
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
Ioana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
sfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic
Calin, foarte frumoasa aceasta poezie a ta, poate mai putin sintagma "lanul de stele".cat priveste efortul ei(al almei) crede-ma, este destul de mare fiindca am incercat si eu sa citesc tot ce s-a postat si nu am reusit decat primele cinci texte ale primilor trei autori ( poate alma are si vreun program special, dar la mine chiar daca netul merge foarte bine, hermeneia se incarca foarte greu)
De acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
iată un text care merită remarcat. mai ales pentru prima strofă. și mai ales că este la modă astăzi să scrii cu tușe tari. aș fi scos doar „care” din penultimul vers. am recitit textul. da, merită o peniță de aur.
in primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.
bine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
well, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.
am trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
ok, cand o gasca de oameni iti spun de 10 ori ca e slab iar al unsprezecelea vine si in spirit de fronda iti da penita, e derutant, nu stii ce sa crezi. nu fa nimic la text doar pune odata cratima intre intr si un in versul /Ca întrun act sexual în care coasta e moartea/ ca e jenant.
(Daca zici "din intamplre") atunci "a iesit" asa. Ca atunci cand ai (intr-adevar) umor fara sa vrei. Voi urmari si alte texte ale tale sa vad daca "intamplarea" se repeta (si constient).
cea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
Contrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
Poţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
cred că citesc un text foarte concis care păstrează acea „privire obiectivă din exterior” din textele Orianei. nu știu dacă îmi place neaparat cuvîntul parastas dar admir frumusețea tragică a imaginii. filozofic vorbind totuși identific o curiozitate. se zice că pe lanțul evoluției omul este superior și ulterior păsării. în textul acesta al Orianei ni se sugerează parcă opusul.
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stii ce-i culmea?
in generala tineam mortis sa fiu si eu membra in cor. un singur lucru-mi lipsea...vocea, dar nicicum nu puteam acceptam asta. "cum sa n-am voce? dar eu cant toata ziua!" si chiar o faceam, insa copacii nevoiti sa ma asculte nu se plangeau iar cainele cu care haladuiam prin padurea din spatele casei, nici atat.
motiv pentru care profesorul de muzica, dupa ce-a vazut ca nu o scoate la capat cu mine, a gasit alt motiv: "iti lipseste urechea muzicala", mi-a zis. eh, cu gandul asta am reusit sa ma consolez si a scapat de insistentele mele...
acum constat ca ca mi-am dezvoltat in timp (sau era acolo dar nu se manifestase inca) o ureche pe care as numi-o "ritmica". adevarul este ca trebuie sa simt, in poeziile mele, un ritm intrinsec, altfel nu sunt multumita nicicum.
multumesc, Lea, pentru amintirea adusa la suprafata si pentru cuvintele generoase.
pentru textul : două cântece roşii deScuză-mă, Yester, am intrat de la comentarii și nici n-am observat că textul tău era unde se cuvenea, sub cel postat de mine.
pentru textul : Scrisoare defrancisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
pentru textul : crucile deAm corectat. Mulțumesc.
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr deIoana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
pentru textul : Haiku-uri depoemul poarta o stare lasciva ce il tintuieste in valoare.
pentru textul : greața de dimineață deCe părere aveţi, dacă aş spune aşa: ca toţi ceilalţi să nu poată vedea...
pentru textul : le pouvoir des mots deMulţumesc.
sfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic
pentru textul : poetul I deCalin, foarte frumoasa aceasta poezie a ta, poate mai putin sintagma "lanul de stele".cat priveste efortul ei(al almei) crede-ma, este destul de mare fiindca am incercat si eu sa citesc tot ce s-a postat si nu am reusit decat primele cinci texte ale primilor trei autori ( poate alma are si vreun program special, dar la mine chiar daca netul merge foarte bine, hermeneia se incarca foarte greu)
pentru textul : Noaptea demultumesc am sa tin cont de sfaturile dumneavoastra in alte texte, deocamdata nu pot sa modific textul de fata.... cu stima,adelina
pentru textul : Joc deDe acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
pentru textul : obsesia definițiilor II deiată un text care merită remarcat. mai ales pentru prima strofă. și mai ales că este la modă astăzi să scrii cu tușe tari. aș fi scos doar „care” din penultimul vers. am recitit textul. da, merită o peniță de aur.
pentru textul : Umbra. dein primul rind, eu ma intreb de ce e parodie (fie si obligatorie) si mai ales, dupa care creatie, poezie, pentru a observa intr-adevar, daca exista, comicul elementelor imitate.
pentru textul : parodie obligatorie 2, după un trubadur tânăr și tecucean debine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
pentru textul : arhitect davidov dewell, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal dePetre, ma bucur ca ai perceput corect poemul. Nu am vrut nimic complicat, doar o degajare. Multumesc
pentru textul : caramel deam trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deok, cand o gasca de oameni iti spun de 10 ori ca e slab iar al unsprezecelea vine si in spirit de fronda iti da penita, e derutant, nu stii ce sa crezi. nu fa nimic la text doar pune odata cratima intre intr si un in versul /Ca întrun act sexual în care coasta e moartea/ ca e jenant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual de(Daca zici "din intamplre") atunci "a iesit" asa. Ca atunci cand ai (intr-adevar) umor fara sa vrei. Voi urmari si alte texte ale tale sa vad daca "intamplarea" se repeta (si constient).
pentru textul : epitaful unei zile deam să dau maxim, Ioana:))! îmi plac ecourile:))!
pentru textul : pentru prima dată demulţumesc poema.
pentru textul : scurtă aplecare înaintea trupului meu decea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
pentru textul : Poate cel mai mare pericol denu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
pentru textul : Când greierii tac deContrar așteptărilor, m-a binedispus mai ales finalul. Nu-i o rețetă rea pentru a tăvăli o primăvară în praful tuturor așteptărilor de peste iarnă. Discursul e bun, e puternic, și-mi place că se acutizează cu fiecare vers mai mult. Cred însă că debutul e destul de slab față de ceea ce urmează. Mie mi se pare, la ora asta, că poezia începe pe undeva pe la ultimul vers al primei strofe. Și cred că nu merge chestia cu "e așa de frumos să fii orb", ajunge referirea de mai devreme la Al Pacino...
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă desi revin. am mai dat o data peste poema si nu ma pot abtine. merita o penita, aleenuțo
pentru textul : Atât de mici dePoţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
pentru textul : Poem fără picioare deGeorge, Francisc si Alma multumesc pentru trecere si pareri! Va mai astept cu drag, Siana
pentru textul : femei decred că citesc un text foarte concis care păstrează acea „privire obiectivă din exterior” din textele Orianei. nu știu dacă îmi place neaparat cuvîntul parastas dar admir frumusețea tragică a imaginii. filozofic vorbind totuși identific o curiozitate. se zice că pe lanțul evoluției omul este superior și ulterior păsării. în textul acesta al Orianei ni se sugerează parcă opusul.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile debănuiesc că poate fi privită ca o performanță. sau ca o redundanță, în anumite circumstanțe
pentru textul : Ziua giocondului dePagini