n-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
tropi buni și intenționalitate precisă, tehnic și ludic. după cum știi, tot ce scrii îmi place , dar dacă pun la fiecare text peniță, zice lumea că mi-am distrus uzul rațiunii. ceea ce nu ar fi cam rău, pentru "să moară dușmanii mei":) desigur alții pot avea un ochi mai versat... amuzat deplin de un umor cu bun gust...
Draga Kiki, nu te supara, dar aici este un site literar, nu canapaeaua psihanalistului.
asa ca te rog sa te limitezi la a vorbi despre text.
ca defecte avem cu totii, doar ca pe unele le vedem barna si pe altele pai.
Simpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
mai adina, esti tare provocatoare! sa nu lamuresti tu cum e cu problema diatezei?!?... ci, doar sa te amuzi in privinta acestei dileme care nu spune nimic despre text? hm!... ma mira faptul ca au uitat de PECS. parerea mea umila remarca forma care sugereaza ideea ca textul se rezuma la unic, la unica iubire, la unicul iubit.
Kalipeto, lasă, că nu-i minunăție. Video, nu cred, dar măcar câteva poze, de amintire. Raul, bine c-ai văzut, vreau să bifez și întâlnirea cu tine. Hai, hai, Adriana, măcar la povestea de după. Dacă nu la coniacul dinainte. (Pentru siguranță adu și un fier de călcat. Știi tu de ce) Laurențiu îți spun ce i-am spus și mistărului George a lui Asztalos. Să fi văzut tu decolarea de la Predeal: audiență zero, de pe o stâncă de unde am ”lansat-o” în pădure. Da' știu io că era un lup care trăgea cu ochiul.
multumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
Marina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
Ionuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.
Nu aş avea de ce să fiu altcineva decât sunt..:)) Nu aş avea de ce să mint, deghizându-mă într-un Raul Coldea de clasa a doişpea, gata să termine liceul, un Raul Coldea care s-a transferat la un moment dat, de-aia e în al doilea liceu...
Original? În ce sens?
Carmen Lucia Solomon, multumesc. vorbele tale mă fac să umblu. după aceea, va fi un nebun si va avea o inimă intreagă din care va arunca fără oprire si fără osebire al dvs, francisc, prinzătorul
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
Iată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
am citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim
O doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
francisc, am impresia ca esti ignorant in ce priveste Regulamentul Hermeneia. Eu iti reconad sa il citesti si sa te conformezi lui. Observ ca esti cel care ai initiat aceasta sarada. Ai ceva de spus, spune la obiect si nu confunda Hermeneia cu altceva. Si asta indiferent de parerea ta despre calitatea unui text
Ceea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
noaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
nu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
Frumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Text care isi merita toate penitele mai putin finalul... poanta, ludicul chiar sunt ca o cadere din sens... fara sens.
pentru textul : a.m. deimi place aceasta sentinta aparare. cum sa infrangi privirea care se toarna in tine, fara a rupe contactul privirii?
pentru textul : despre o femeie goală den-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
pentru textul : high rojo deexcelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge detropi buni și intenționalitate precisă, tehnic și ludic. după cum știi, tot ce scrii îmi place , dar dacă pun la fiecare text peniță, zice lumea că mi-am distrus uzul rațiunii. ceea ce nu ar fi cam rău, pentru "să moară dușmanii mei":) desigur alții pot avea un ochi mai versat... amuzat deplin de un umor cu bun gust...
pentru textul : Birjarul Felice, milionul & baby Kiss deDraga Kiki, nu te supara, dar aici este un site literar, nu canapaeaua psihanalistului.
asa ca te rog sa te limitezi la a vorbi despre text.
ca defecte avem cu totii, doar ca pe unele le vedem barna si pe altele pai.
o zi frumoasa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deSimpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
pentru textul : scurt metraj deMulţumesc domnule. Da am încercat o trecere uşoară înspre o enunţare moralizatoare a realităţii trăitului.
pentru textul : poem trupesc demai adina, esti tare provocatoare! sa nu lamuresti tu cum e cu problema diatezei?!?... ci, doar sa te amuzi in privinta acestei dileme care nu spune nimic despre text? hm!... ma mira faptul ca au uitat de PECS. parerea mea umila remarca forma care sugereaza ideea ca textul se rezuma la unic, la unica iubire, la unicul iubit.
pentru textul : în medalionul din piept deKalipeto, lasă, că nu-i minunăție. Video, nu cred, dar măcar câteva poze, de amintire. Raul, bine c-ai văzut, vreau să bifez și întâlnirea cu tine. Hai, hai, Adriana, măcar la povestea de după. Dacă nu la coniacul dinainte. (Pentru siguranță adu și un fier de călcat. Știi tu de ce) Laurențiu îți spun ce i-am spus și mistărului George a lui Asztalos. Să fi văzut tu decolarea de la Predeal: audiență zero, de pe o stâncă de unde am ”lansat-o” în pădure. Da' știu io că era un lup care trăgea cu ochiul.
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deStefan, iti multumesc, "urmarirea" ta ma onoreaza. N-am numarat, sunt prea multe? :-) Am pus contactul meu in profil. Multumesc inca o data, Bobadil.
pentru textul : împăcarea cu lumina demultumiri pentru comentarii tuturor! Alma, nu trebuie sa gasesti neaparat cuvintele "timp baroc" in text...nu e o conditie intr-o poezie, ci atmosfera trebuie sa te conduca la acest titlu. da, Cailean, Cannes 2001 este si data si face si parte din structura.(totul are o semnificatie) ; nimic nu este intamplator; Grand Jas este cimitirul celebritatilor din Cannes; ca si avenue de Vallauris, o zona unde celebritatile se intrec in a-si etala proprietatile... daca ati ajuns la Cannes le veti gasi. sunteti invitatii mei.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deMarina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".
pentru textul : mă dor tâmplele deIonuț, mulțumesc pentru trecere și cuvinte. Toate variantele acestui text exprimă una și aceeași stare/sentiment. Faptul că mai renunț la anumite expresii/ șlefuind altele(ca să fiu un ton cu textul)pentru mine nu-nseamnă neapărat un text netrăit, ci mai degrabă unul retrit. Un text pe care-l porți în tine ani la rând și te gândești la el tot timpul, nu are cum să nu fie „simțit”. Din păcate, în anumite privințe, nu pot fi de acord cu tine. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Solilocvii aride deNu aş avea de ce să fiu altcineva decât sunt..:)) Nu aş avea de ce să mint, deghizându-mă într-un Raul Coldea de clasa a doişpea, gata să termine liceul, un Raul Coldea care s-a transferat la un moment dat, de-aia e în al doilea liceu...
Original? În ce sens?
Mulţumesc de oprire!
Raul
pentru textul : există viaţă după noapte deCalin, am simtit nevoia sa-l recitesc.
si spun multumesc.
"Într-o zi va prefera
să nu mai meargă la lucru,
ori să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.
Să nu mai deschidă umbrela deloc.
Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea."
fac o reverenta domnului B. si ma duc.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deCarmen Lucia Solomon, multumesc. vorbele tale mă fac să umblu. după aceea, va fi un nebun si va avea o inimă intreagă din care va arunca fără oprire si fără osebire al dvs, francisc, prinzătorul
pentru textul : altarele deFrumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deIată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
pentru textul : De-a v-ati ascunselea deun poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
pentru textul : sephirot I de"urmezi tu
punctul
apoi seara" - inspirat liant.
Nu înţeleg de ce există conjuncţie în "cu palmele arme și reci"...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deam citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim
pentru textul : sarea pămîntului deO doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
pentru textul : în prețul biletului defrancisc, am impresia ca esti ignorant in ce priveste Regulamentul Hermeneia. Eu iti reconad sa il citesti si sa te conformezi lui. Observ ca esti cel care ai initiat aceasta sarada. Ai ceva de spus, spune la obiect si nu confunda Hermeneia cu altceva. Si asta indiferent de parerea ta despre calitatea unui text
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deCeea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
pentru textul : Ochi de leu denoaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
pentru textul : căutîndu-mi ochii denu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deFrumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer dedeși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru textul : sufletul românului depentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
pentru textul : Dar sau blestem ? dePagini