Multumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
nu cred ca cineva v-ar putea contrazice. exact asta e realitatea. e atata patima si speranta desarta zilele astea pe-aici incat am putea fi suspectati (cu totii) de niscaiva apucaturi derivand din faimoasele realizari ale personajului lui Cervantes. ala de voia sa starpeasca fizic cele mai corupte... mori. exista insa o circumstanta. nu, nu atenuanta. agravanta. aceea ca generatiile astea care diseca acum (indiferent de pe ce pozitii) cate in luna si stele au fost scolite sa gandeasca asa: cu patima, speranta si credinta ca vine cineva mare, puternic si infailibil care va schimba totul in mai bine. iar ei, cei care traiesc din asta, intretin perfect focul aruncand, din cand in cand, la momentul potrivit, cateva lemne in soba deja incinsa. nu scapa de microbul asta nici cei mai umili, nici cei mai de seama reprezentanti ai societatii.
un text logic si lucid. textul asta reflecta fidel realitatea actuala. ca un pesimist ce sunt mai spun ca si peste alti douazeci si cinci de ani va fi la fel. din nefericire.
Calin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
Citit cu placere.:)
Corina
impartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
Bianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
ciudatica si interesanta in acelasi timp aceasta poezie. o schimbare de registru sau o incercare de altceva? mi-au placut versurile: "aceiași oameni țin umbră aceeași dragoste cu timp în sandale tălpile nu mai ating cerul de nici o culoare" care exprima starea aceea de lehamite despre care vorbea Virgil. se remarca un cadru, o imagine anosta, aceeasi zi de zi, "pe aici nimic nou"; "aceeasi oameni tin umbra" descrie cumva existentialismul lui camus care vorbeste despre viata absurda. n-am prea inteles eu chestia asta cu:"p'oaia a'ba'tru' inge'ii a'ipile". stau 12 secunde poate gasesc un raspuns. mi-am amintit de 11 minute a lui Paulo Coelho pe care nu am citit-o, poate intr-un viitor apropiat.mi-au placut cel mai mult primele trei strofe, celelalte mai putin.
Un text care prezinta intr-o maniera proprie toate "inceputurile", nu am vazut nici o finalitate, deci poate ca multe din ele continua. Ideile trec uneori peste partea de "feeling" interior si se lovesc de un aparent patetism (poetic ? ). Nu cred ca i-as spune textului chiar poezie. Mie imi pare un fel de proza scurta cu usoare accente poetice. Ialin
bobadile, mersi de atentionare: la la-ul a disparut. frumos comentar, desi lipsit de oricare din talentele ce-i anima pe "vreunii dintre cei mai invatati de pe aici". grija mare cu imaginatia aceea bolnavicioasa. s-ar putea sa-si inece preaplinul in dileme solipsiste. si tu imi esti simpatic. dar toata lumea e, pana la urma... ms si mai revino.
Doina şi Paul(dacă m-ai pomenit)
m-am jucat încă de ieri pe această poză încercînd o tentă vintage pentru un plus de mister. pînă la urmă am renunţat găsind originalul echilibrat cromtic şi compoziţional.
Mulţumesc pentru păreri Tudor. Desigur nu am pretenţia de a ajunge prin scrierile mele la nivelul maeştrilor poeziei pentru copii. Mai mult decât atât, acesta e unul dintre puţinele mele texte pentru copii, oricum prea puţine. Dar mă bucură mult popasul tău şi faptul că mi-ai amintit de primii ani din viaţă cu farmecul poeziei şi cântecelor de atunci....ultimul cântecel la care te referi mi-era tare drag şi îl cântam mereu. Mulţumesc mult.
Paul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
Un amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
Numai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Ela, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
în DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?
Ionuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
Nu-mi pot da seama care e relația ta cu Orson Scott Card, dar în ultima strofă (plus două versuri dinainte) reușești să prinzi ceva din stilul lui, din atmosfera, din orizontul de receptare. Probabil acesta este și motivul pentru care ai fost acuzat de antevorbitori că aici e mai degrabă o proză. Mai ales acel "foarte mult" e departe de tărâmul poetic, zi și tu, nu-i așa? Dar Card are totuși multă poezie în proza lui, deci confuzia mea continuă. Oona e un nume foarte reușit, poate ne dezvălui și cum ai ajuns la el. Pe mine unul m-ar interesa și asta. "Scrâșnitorul", expresia ca atare, sună a Scott Card, iar conturarea personajului, mai ales din ultimele trei versuri, are o forță de sugestie fantastică și nu dovedește decât că ciclul Ender ți-e foarte drag, mai mult, se pare că trăiește în tine la nivel creativ, de compoziție. Asta e un mare merit totuși. Reușești în astea trei ultime versuri să pui în Săvârșitor ceea ce Card pune în Sfârșitorul lui de-a lungul romanelor, și te asigur de toată admirația mea pentru asta. E incredibil cum faci asta în numai trei versuri. Pe de altă parte te situezi mereu în "umbra" acestei capodopere în serie, iar aici există și mari riscuri. Riscul de a fi, deci, mereu în umbră, chiar dacă îți reușesc multe imagini, chiar dacă redai atmosfera. Și mai există și riscul de a te autoplafona. Sfatul meu ar fi să încerci să te desprinzi de model. Nu garantez că e un sfat bun. Alt sfat: ce-ar fi să încerci să schițezi puțină proză? S-ar putea să fii surprins de ceea ce iese.
"24. Membrii comunităţii literare Hermeneia au posibilitatea să îşi exprime liber opiniile despre textele
publicate pe site. Comentarea textelor nu este şi nu va putea fi îngrădită."
Prefer să pot spune despre un text: ÎMI PLACE! Partea simplă a lucrurilor! Fără să-l împestriţez cu tot soiul de păreri, citate, culori sau balene. Asta numesc eu pertinent. Pe Agonia găseşti texte ieftine ale administratorilor unde comentariile sunt mai lirice decât poemul. Pentru că noi oamenii suntem nişte pui ai nimicului triumfător, mici calamităţi indestructibile, ducând la desăvârşire "lingerea"!
Doresc să fac cunoscut autorului: că nu a scris degeaba un text, că empatizez cu versul lui, că rezonez cu imaginea creată...DAR ÎN CEL MAI SIMPLU MOD. Nu-mi plac lucrurile foarte uşoare cum ar fi băgatul de vină: e pleonasm dar nu chiar etc.
Dacă 24 din regulament este doar pentru că sună bine...nu mai merită discutat nimic şi poţi închide contul la rugămintea mea.
da dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
mi-am amintit cum ma razbunam pe papusa maica-mii de cate ori ma pedepsea - taiam cu foarfeca cate o bucatica mica din rochia albastra, suficient de mica cat sa nu se vada, de frica sa nu ma pedepseasca din nou (nu ma pedepsea mult dar pentru un tanc o pedeapsa poate fi sfarsitul lumii).
dincolo de nota personala, desi nu-i nevoie de-un dincolo pentru ca nu vad neaparat lipsa de obiectivitate in notele personale si nici nu vad de ce poezia le-ar evita neaparat ea insasi (ba dimpotriva), e o poezie buna pe care simt nevoia sa o semnalez. mi-a placut mult strofa cu humpty-dumpty, modul in care ai legat starea din ea si ai tras concluzia (poezia imi place toata, aici m-am oprit o clipa mai mult). am inceput sa am doar revelatii mici, cele mari mi se par pretioase si cam artificiale, cel putin pana reusesc eu sa mai evoluez.
tu esti unul din cei care realmente imi pare bine ca exista, si nu pentru poeziile astea, ci pentru ca uite, sunt oameni capabili sa te infrateasca cu ei exact atunci cand crezi ca nu mai ai chef de nicio infratire (evident, vorbesc unidirectional si cu valabilitate limitata, cred. dar cu atat mai sincer).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am citit, lasa-mi un timp sa procesez ce ai scris. Ma bucur ca ai raspuns provocarii. :-)
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deMultumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă depînă ne mai gîndim ce facem cu textul ăsta un scurt com
să faci rahatul praf nu-i greu
pentru textul : Unui mare poetastru dedar dacă ești cam constipat
ce rețetar e bun maestre
din praf să-nalți un munte de rahat?
Da, Domnule. Dumnuata ai ramas cu partea aia buna din romantism. Eu am ramas doar cu ironia negativa a lui. Am avut, acum doua saptamani, discutii interminabile pe tema ironiei. Daca poate fi negativa sau pozitiva sau...cum o mai fi. Un profesor de matematica (Paul Flondor) m-a somat sa dau o definitie pt. ironie. N-am fost in stare. El a propus una. Eu i-am demonatrat ca exista o serie de exemple care o contrazic. Pana la urma Nicolaie Balota (profesor in Franta - inainte fusese idem profesor prin Anglia si Germania) - care venise in Romania cu ocazia lansarii unor carti ale Domniei sale, ne-a impacat. Concluzia a fost legata de teoria definitiei. Despre care Gonseth spune ca nu trebuie sa analizezi pana in panzele albe o idee pentru ca risti sa-ti scape printre degete. Si daca treaba asta e valabila pentru definitiile dificil de dat chiar pentru treburi mai simple, cu atat e mai greu este sa reusesti cand e vorba, de exemplu, de poezie. In fine, inchei spunand ca cine nu a reusit sa fie "face to face" cu Balota pierde enorm. Este un om de o calitate si o modestie extraordinare. Iar la 83 de ani pe care ii are, este de o luciditate si vivacitate intelectuala fantastice (a facut, incepand de la 30 de ani, 8 ani de puscarie pe timpuri pentru vina de a fi detinut literauta subversiva acasa - filosofi si poeti "decadenti" putrezi de tot soiul de idei care subminau materialismul dialectic si, implicit noua oranduire si omul nou socialist; comunist n-a mai apucat sa ajunga) . Iar nenorocitii din tarisoara noastra draga nu au reusit sa-i asigure, dupa '89, o catedra la Universitatea din Bucuresti. Si face omul, de placere si din obligatie pentr el insusi (are prin alte locuri o situatie materiala care-l scuteste de griji) cate o calatorie lunara de la Paris la Bucuresti si Cluj pentru a preda, ca profesor asociat, un curs la universitatile din cele doua orase. M-am racorit. Gata. Toate cele bune.
pentru textul : Căruciorul deUrez cu sufletul deschis sărbători luminoase și la mulți ani comunității Hermeneia.
pentru textul : The State of Hermeneia denu cred ca cineva v-ar putea contrazice. exact asta e realitatea. e atata patima si speranta desarta zilele astea pe-aici incat am putea fi suspectati (cu totii) de niscaiva apucaturi derivand din faimoasele realizari ale personajului lui Cervantes. ala de voia sa starpeasca fizic cele mai corupte... mori. exista insa o circumstanta. nu, nu atenuanta. agravanta. aceea ca generatiile astea care diseca acum (indiferent de pe ce pozitii) cate in luna si stele au fost scolite sa gandeasca asa: cu patima, speranta si credinta ca vine cineva mare, puternic si infailibil care va schimba totul in mai bine. iar ei, cei care traiesc din asta, intretin perfect focul aruncand, din cand in cand, la momentul potrivit, cateva lemne in soba deja incinsa. nu scapa de microbul asta nici cei mai umili, nici cei mai de seama reprezentanti ai societatii.
pentru textul : scrisoare către români deun text logic si lucid. textul asta reflecta fidel realitatea actuala. ca un pesimist ce sunt mai spun ca si peste alti douazeci si cinci de ani va fi la fel. din nefericire.
Calin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
pentru textul : Cântecul ei trist deCitit cu placere.:)
Corina
Te invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I deimpartasirea mea nu a urmarit culpabilizarea nimanui, dimpotriva, impartirea bucuriei cu celalalt; un mod de a dobandi si a spori, daruind. desi textul e dedicat, nu exclude faptul ca el sa fie un poem: aceste notiuni nu sunt contradictorii. consider ca implicarea totala e cheia intelegerii si tolerantei poetice. va multumesc prt. sinceritate violenta cromatica e legitimata prin legatura tata-copil nascut-nenascut prin care se recunoaste si se accepta in scopul re-facerii violenta prezentei si a limbajului acestei lumi care se cauta pe sine. multumesc
pentru textul : crucile deCostel, ce-i asta? :)
pentru textul : polizorul deBianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
pentru textul : sculptată în gheață deciudatica si interesanta in acelasi timp aceasta poezie. o schimbare de registru sau o incercare de altceva? mi-au placut versurile: "aceiași oameni țin umbră aceeași dragoste cu timp în sandale tălpile nu mai ating cerul de nici o culoare" care exprima starea aceea de lehamite despre care vorbea Virgil. se remarca un cadru, o imagine anosta, aceeasi zi de zi, "pe aici nimic nou"; "aceeasi oameni tin umbra" descrie cumva existentialismul lui camus care vorbeste despre viata absurda. n-am prea inteles eu chestia asta cu:"p'oaia a'ba'tru' inge'ii a'ipile". stau 12 secunde poate gasesc un raspuns. mi-am amintit de 11 minute a lui Paulo Coelho pe care nu am citit-o, poate intr-un viitor apropiat.mi-au placut cel mai mult primele trei strofe, celelalte mai putin.
pentru textul : 12'' deUn text care prezinta intr-o maniera proprie toate "inceputurile", nu am vazut nici o finalitate, deci poate ca multe din ele continua. Ideile trec uneori peste partea de "feeling" interior si se lovesc de un aparent patetism (poetic ? ). Nu cred ca i-as spune textului chiar poezie. Mie imi pare un fel de proza scurta cu usoare accente poetice. Ialin
pentru textul : show debobadile, mersi de atentionare: la la-ul a disparut. frumos comentar, desi lipsit de oricare din talentele ce-i anima pe "vreunii dintre cei mai invatati de pe aici". grija mare cu imaginatia aceea bolnavicioasa. s-ar putea sa-si inece preaplinul in dileme solipsiste. si tu imi esti simpatic. dar toata lumea e, pana la urma... ms si mai revino.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deniciun.
prea obosita pentru un alt comentariu, dar revin.
pentru textul : This ain't a love song deDoina şi Paul(dacă m-ai pomenit)
pentru textul : Feminitate sine qua non dem-am jucat încă de ieri pe această poză încercînd o tentă vintage pentru un plus de mister. pînă la urmă am renunţat găsind originalul echilibrat cromtic şi compoziţional.
Mulţumesc pentru păreri Tudor. Desigur nu am pretenţia de a ajunge prin scrierile mele la nivelul maeştrilor poeziei pentru copii. Mai mult decât atât, acesta e unul dintre puţinele mele texte pentru copii, oricum prea puţine. Dar mă bucură mult popasul tău şi faptul că mi-ai amintit de primii ani din viaţă cu farmecul poeziei şi cântecelor de atunci....ultimul cântecel la care te referi mi-era tare drag şi îl cântam mereu. Mulţumesc mult.
pentru textul : ceainicul dePaul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.
Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.
pentru textul : Demidulce deUn amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
pentru textul : Momente cotrafăcute deNumai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Ela, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
pentru textul : northern lights deFrate, eşti blue!
pentru textul : oceans house mirror deE de bine!
în DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?
pentru textul : hermeneia 2.0 deCe drăguţ şi amabil eşti, mulţumesc şi te mai aştept!
pentru textul : după douăzeci de ani deIonuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
pentru textul : Unui mare poetastru deNu-mi pot da seama care e relația ta cu Orson Scott Card, dar în ultima strofă (plus două versuri dinainte) reușești să prinzi ceva din stilul lui, din atmosfera, din orizontul de receptare. Probabil acesta este și motivul pentru care ai fost acuzat de antevorbitori că aici e mai degrabă o proză. Mai ales acel "foarte mult" e departe de tărâmul poetic, zi și tu, nu-i așa? Dar Card are totuși multă poezie în proza lui, deci confuzia mea continuă. Oona e un nume foarte reușit, poate ne dezvălui și cum ai ajuns la el. Pe mine unul m-ar interesa și asta. "Scrâșnitorul", expresia ca atare, sună a Scott Card, iar conturarea personajului, mai ales din ultimele trei versuri, are o forță de sugestie fantastică și nu dovedește decât că ciclul Ender ți-e foarte drag, mai mult, se pare că trăiește în tine la nivel creativ, de compoziție. Asta e un mare merit totuși. Reușești în astea trei ultime versuri să pui în Săvârșitor ceea ce Card pune în Sfârșitorul lui de-a lungul romanelor, și te asigur de toată admirația mea pentru asta. E incredibil cum faci asta în numai trei versuri. Pe de altă parte te situezi mereu în "umbra" acestei capodopere în serie, iar aici există și mari riscuri. Riscul de a fi, deci, mereu în umbră, chiar dacă îți reușesc multe imagini, chiar dacă redai atmosfera. Și mai există și riscul de a te autoplafona. Sfatul meu ar fi să încerci să te desprinzi de model. Nu garantez că e un sfat bun. Alt sfat: ce-ar fi să încerci să schițezi puțină proză? S-ar putea să fii surprins de ceea ce iese.
pentru textul : Scrâșnitorul deai dreptate în privința pietrelor. De când am scris poemul am simțit asta.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : kamalateză de"24. Membrii comunităţii literare Hermeneia au posibilitatea să îşi exprime liber opiniile despre textele
publicate pe site. Comentarea textelor nu este şi nu va putea fi îngrădită."
Prefer să pot spune despre un text: ÎMI PLACE! Partea simplă a lucrurilor! Fără să-l împestriţez cu tot soiul de păreri, citate, culori sau balene. Asta numesc eu pertinent. Pe Agonia găseşti texte ieftine ale administratorilor unde comentariile sunt mai lirice decât poemul. Pentru că noi oamenii suntem nişte pui ai nimicului triumfător, mici calamităţi indestructibile, ducând la desăvârşire "lingerea"!
pentru textul : nupoem deDoresc să fac cunoscut autorului: că nu a scris degeaba un text, că empatizez cu versul lui, că rezonez cu imaginea creată...DAR ÎN CEL MAI SIMPLU MOD. Nu-mi plac lucrurile foarte uşoare cum ar fi băgatul de vină: e pleonasm dar nu chiar etc.
Dacă 24 din regulament este doar pentru că sună bine...nu mai merită discutat nimic şi poţi închide contul la rugămintea mea.
sonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng deda dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
pentru textul : Free jazz demi-am amintit cum ma razbunam pe papusa maica-mii de cate ori ma pedepsea - taiam cu foarfeca cate o bucatica mica din rochia albastra, suficient de mica cat sa nu se vada, de frica sa nu ma pedepseasca din nou (nu ma pedepsea mult dar pentru un tanc o pedeapsa poate fi sfarsitul lumii).
pentru textul : the church of salvation dedincolo de nota personala, desi nu-i nevoie de-un dincolo pentru ca nu vad neaparat lipsa de obiectivitate in notele personale si nici nu vad de ce poezia le-ar evita neaparat ea insasi (ba dimpotriva), e o poezie buna pe care simt nevoia sa o semnalez. mi-a placut mult strofa cu humpty-dumpty, modul in care ai legat starea din ea si ai tras concluzia (poezia imi place toata, aici m-am oprit o clipa mai mult). am inceput sa am doar revelatii mici, cele mari mi se par pretioase si cam artificiale, cel putin pana reusesc eu sa mai evoluez.
tu esti unul din cei care realmente imi pare bine ca exista, si nu pentru poeziile astea, ci pentru ca uite, sunt oameni capabili sa te infrateasca cu ei exact atunci cand crezi ca nu mai ai chef de nicio infratire (evident, vorbesc unidirectional si cu valabilitate limitata, cred. dar cu atat mai sincer).
Pagini