Un poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
Am citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!

in camera de hotel intind trup al tau de ceara pe toti peretii imi picura pe limba saliva ta e mai buna decat ultima noapte de dragoste arborii trag la sorti trusoul tau si ne trecem limbile care trei cate patru pe spinarile noptii :)

Propunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.

Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin

Îmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.

virgil, nu te dezminti. iata de ce in ciuda slabelor citiri si tempoului lento pe care il are hermeneia revin periodic sa/mi ,,curat'' poemele in preajma ta. kestia cu anzii e perfect adevarata si ma bucur ca nu te pot duce de nas, in rest o sa ma gandesc. oricum, multumesc de comentariu. e la obiect si mai ales, constructiv. sincer, nu sunt multumita de poemul asta... inca are prea multa viata in el ca sa il privesc detasat si sa il curat de surplusuri. ochiul tau vigilent e de veghe... cu respect, katya

Oana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.

se pare ca nu prea mai intereseaza un astfel de experiment. atunci nu il mai facem

Virgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280

Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,

Ioan J

Scuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.

eu știam că leonida lari a murit...

din motive menționate în alte comentarii ale mele. ai ales să le ignori. textul nu poate apare așa pe site.

mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.

scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...