Luminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
scuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
Am citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
o stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
Calin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
Mai taie vreo doua versuri in plus, cateva cuvinte de legatura, insera pe el in mijlocul frazei, inlocuieste sexul si pledoaria. Si penita cu care sa faci toate aceste lucruri. Am ridicat din sprancene in prima jumatate a textului. In traducere libera, ete ce text, da.
Foarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
Ce ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
Bianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
Am retusat un pic, sper ca-i ok, mai mult n-am stiut cum fara a-l altera. E un poem care ma surprinde si daca-i mediocru reusit, a fost total nemuncit. Multumesc pentru comentariu, te mai astept.
e fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
ma uitam ca la textul anterior tot eu iti dadusem penita. nu stiu sigur ce se intampla, poate pur si simplu imi place mie cum scrii. poate ca exista o explicatie fizica, medicala si ca stilul asta al tau ma ia de cap, imi merge drept la imina, asa ca o muzica stranie din alta lume pe care fara sa vrei incepi sa o fredonezi ca si cand o unosti deja. ce sa mai spun, felicitari... si da esti unul din oamenii aia pe care ii urasc putin pentru ca pot scrie atat de bine. penita de la mine.
Mie nu-mi plac polemicile, dumneavoastră nu vă plac răspunsurile pe măsura, mai bine zis cu măsura cu care oferiţi , generos, cel puţin ironiile pe post de ...critică literară pertinentă. Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă, în accepţiunea d-voastră, calitatea de singur deţinător al Adevărului poetic. Şi nu mă consider cine-ştie-ce-poet...
Desigur, mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică studiile filologice pe care presupun că le aveţi, sau la ..măsurile disciplinare pe care le aveţi la îndemână...
Rămân la părerea mea despre lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări, sau poate a unui orgoliu exacerbat, dar e problema d-voastră!...
Şi, aşa cum prizonierii turci, cărora li se promisese libertatea dacă sapă o fântână extrem de adâncă în curtea Castelului de la Hunedoara (promisiune nerespectată de domnitor), au scris pe zidul fântânii, scriu şi eu cele ce simt : "Apă aveţi, suflet n-aveţi!"
Poezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
Imi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
Sper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
da, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
dragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesantă definiţie.
Frumoasă rezolvare.
Cât despre "punctul X"...
Acum l-am cunoscut şi-n altă-nfăţişare.
Citit cu plăcere!
pentru textul : iluzie optimă deLuminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
pentru textul : convulsii febrile descuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deAm citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
pentru textul : execiţiu de insomnie deMarina, Petre mulțumesc de trecere și să nu vă maltratați păpușile!
pentru textul : Păpușile plâng dePoemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pentru textul : ne lut de"mosor". Scuze!
pentru textul : pluvială deo stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
pentru textul : nu închide ușile toate... deCalin, am o nedumerire referitor la folosirea timpurilor verbale... daca reusisem sa gasesc inchiderea cercului intre primele si ultimele doua versuri, lipsa semnelor de punctuatie (pe care de altfel nici eu nu le folosesc, dar aici cred ca ar fi ajutat), ca si aparentul raport de coordonare din versurile 10 si 11 a celor doua verbe "impleteau" si "umplu", m-au confuzat de tot... imi scapa mie ceva? e o intoarcere brusca la momentul initial? Sau o simpla eroare?
pentru textul : Fără să știi denice. există și continuare?
pentru textul : Jurnal de UK. Primii pași deMai taie vreo doua versuri in plus, cateva cuvinte de legatura, insera pe el in mijlocul frazei, inlocuieste sexul si pledoaria. Si penita cu care sa faci toate aceste lucruri. Am ridicat din sprancene in prima jumatate a textului. In traducere libera, ete ce text, da.
pentru textul : cea mai mare problemă dewow, ești în mood de onestitate astăzi. și locvace.
pentru textul : Haiku deMi-a placut acest poem in proza. Are o resemnare cumva pozitiva in el, o liniste regasita. E frumos.
pentru textul : incognito demultumesc frumos, din pacate , asa e , multa ipocrizie in ideea de iubire de semeni
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deFoarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet demultumesc pt semnul trecerii tale. inima mea pantecoasa e infierata in poem.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deCe ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deBianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
pentru textul : Bufonul deAm retusat un pic, sper ca-i ok, mai mult n-am stiut cum fara a-l altera. E un poem care ma surprinde si daca-i mediocru reusit, a fost total nemuncit. Multumesc pentru comentariu, te mai astept.
pentru textul : Externare de primăvară dee fain textul, îmi place cum ai trasat cumva o dungă imaginară între real şi ne-real :)
pentru textul : doi de"prin buzunare îmi găseşti zeci de nebune
o sticluţă cu iod şi două legături
de chei străine" -
mai trec
erata: câți oameni se pot simți oare liberi în matca lor?
pentru textul : perdera dema uitam ca la textul anterior tot eu iti dadusem penita. nu stiu sigur ce se intampla, poate pur si simplu imi place mie cum scrii. poate ca exista o explicatie fizica, medicala si ca stilul asta al tau ma ia de cap, imi merge drept la imina, asa ca o muzica stranie din alta lume pe care fara sa vrei incepi sa o fredonezi ca si cand o unosti deja. ce sa mai spun, felicitari... si da esti unul din oamenii aia pe care ii urasc putin pentru ca pot scrie atat de bine. penita de la mine.
pentru textul : stradivarius deMie nu-mi plac polemicile, dumneavoastră nu vă plac răspunsurile pe măsura, mai bine zis cu măsura cu care oferiţi , generos, cel puţin ironiile pe post de ...critică literară pertinentă. Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă, în accepţiunea d-voastră, calitatea de singur deţinător al Adevărului poetic. Şi nu mă consider cine-ştie-ce-poet...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deDesigur, mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică studiile filologice pe care presupun că le aveţi, sau la ..măsurile disciplinare pe care le aveţi la îndemână...
Rămân la părerea mea despre lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări, sau poate a unui orgoliu exacerbat, dar e problema d-voastră!...
Şi, aşa cum prizonierii turci, cărora li se promisese libertatea dacă sapă o fântână extrem de adâncă în curtea Castelului de la Hunedoara (promisiune nerespectată de domnitor), au scris pe zidul fântânii, scriu şi eu cele ce simt : "Apă aveţi, suflet n-aveţi!"
Poezia e un experiment, în sensul general al cuvântului, o provocare a folosirii acelorași unelte (cuvintele, spațiile, semnele) pentru încercarea ineditului. Aici, poezia ar putea fi în fragmentele 1, 3, 5, în rest ecoul, umbra, proiecția. Aș putea încadra textul la Experiment, dar te rog să îmi dai o sugestie privind subcategoria. Îți mulțumesc.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deImi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
pentru textul : decubitus vulgaris deSper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
Katya, mulțumesc pentru cuvintele tale! Felicitări pentru volum! Te așteptăm cu drag la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deda, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
pentru textul : Lauryannus's Land dedragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
pentru textul : povestea soldatului de fier desunt cel mai mare dintre păcătoși, dar fug că se scoală Pavel apostolul și mă ia la bătaie... eh, e competiție mare pe tema asta
pentru textul : Nenorocul demersi, Virgil, am modificat ca să se deschidă din titlu.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dePagini