err: decorsetare

...uitasem un "mulțumesc!", Matei... același, Paul

brațele plânsului nu mi-au stat nici mie liniștite în brațe. acum am revenit infinitezimal pe text să le tai, dar restul rămâne. ce să fac Raluca, eu nu prea am voie să scriu exuberant, testosteronul literar mi-e limitat.

Cristina, în mod jovial am să licențiez un nou proverb românesc: "până la os trebuie să mănânci ceva carne".

vă mulțumesc de citire și de păreri.

Am citit comentariile, d-le cristea. e dreptul dumneavoastra sa va placa sau nu poezia. cat despre lecturile mele, va pot enumera o parte din autorii cititi in ultimele cateva luni. daca ei sunt sau nu mediocri, astept sa-mi spuneti. Autori romani: Octavian Paler, Augustin Buzura, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Eugen Ionesco, Constantin Noica. Autori straini: Jose Saramago, Haruki Murakami, Yasunari Kawabata, Vladimir Makanin, John Fowles, Herman Hesse.

După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
Cu sinceritate, zapata

Cristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
Despre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.

multumesc. asteptam sa se adune toti prietenii si sa ne pupam cu foc! cat despre carte, stii cum e: una la prefectura, una la primarie, doua la trebonal... da sper sa ajunga pt toata lumea

Chestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.

emilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.

iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".

despre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec

Nicholas, corectează textul (punctuație, diacritice, exprimarea agramată, „te-aștept mai o lună”).

Ce-mi plac mie comentariile de pe Hermeneia! Si inca din astea cu penita, sau steluta, ma rog, confuzia e tot acolo, imi amintesc cate taxari am luat eu pentru ca am zis recomandate in loc de remarcate... Deci voi elimina citatele din comentariul lui Paul von Munchausen si va iesi urmatorul comentariu "nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si imi plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori" - chat, chestii personale, apropouri, nicio legatura cu textul. "ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta" :-)))) - tineti-va fratilor adica, still nothing to do with the text! "Am retinut", apoi urmeaza citatele.... (Paul von Munchausen ne spune ce a retinut deci in aceste citate, fara sa ne indice exact metoda prin care a retinut) Încheierea e apoteotică... cu adevărat poet! Semnat stima noastră și mândria, etc, etc... Bun așa, Bobadil

Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun