...Ai surprins bine teroarea cauzată nu neapărat de matematici, cât de profesorul cu apucături de zeu, care are în uneltire câteva zeci de sclavi. Deşi ne despart vreo două-trei generaţii, atmosfera descrisă de text era valabilă şi pe vremea mea, şi nu doar la ora de matematică. Aveam o colegă care, atunci când când era "ascultată" la română, se înroşea, începea să tremure şi uita absolut tot, deşi era destul de silitoare şi dezgheţată. Poate şi pentru că profesorul de română era şi dirigintele clasei.

...Se vede că textul este la prima mână, ar trebui revenit pe el - lipsesc destul de multe virgule, există erori de concordanţă a timpurilor povestirii + topică problematică.

Multumesc - poate cu penita de la tine o sa-mi iasa mai limpede finalul. :)

Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.

"O nouă zi se prelinge Prin strâmta clepsidră a devenirii;" Marian, atributul clepsidrei e usor in plus...zic eu. :) bine ai revenit. Adriana

da, ati avut o idee grozava, Virgil, felicitari!
chiar se simte o atmosfera mai vioaie pe site cu concursul asta.
dar zici ca "Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!"
hm, cred ca e boala mondiala, sunt atatea orgolii tutindeni, nu numai pe aici :)
felicitari, inca o data!

Salut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
Deci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas

Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.

cred ca poemul se termina la finalul strofei I, in sensul ca restul strofelor devin un apendice la ideea expusa in versul intai. remarc insa demersul tau, mi a amintit de sorescu, asa cum ultima strofa m a trimis cu gandul la ultimul rege maur...

acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
vă mulțumesc .

Virgil, chiar nu se poate fără cele două "ca o" și nici de "ca un" din versurile 13 și 20? Apoi, nu e evident că florile sunt ale lui - ale copacului de foc? Altfel, poemul acesta din imperiul lui la joie de vivre impresionează prin câteva imagini puternice. Aș mai adăuga, pentru Francisc, că există un antonim pentru dromomanie, și anume dromofobie,

muțumesc, aștept.

marlena, daca tot mentionezi volumele in subtitlu si sint proaspat publicate poate ne spui si ceva despre ele

eu as fi lasat doar primele doua strofe si as fi scos "clopot de plins" care nu se potriveste de nici un fel

Matei, bine ai venit, ia loc și scuză-mă o clipă. Fac tumbe în tine hormonii?:))