"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...
Francisc - sigur că nu e nouă ideea, dar tot eu am lansat-o. Câteva sonete din această categorie au apărut, de altfel, și în revista APOSTROF de la Cluj, a doamnei Marta Petreu. Acum încearcă unul să mă copieze, realizând parafraze, dar uitând să precizeze de unde s-a inspirat. Câteva - dar nu prea multe, ca să nu se alarmeze lumea - vor fi prezente și în volumul al doilea de sonete, a cărui lansare va avea loc luna viitoare. Continuarea o văd în intenția de a termina, în timp, întregul alfabet. Printre picături, există și alte variante, cum ar fi sonete alcătuite din combinații de două sau trei vocale sau un sonet în care cuvintele încep cu literele alfabetului, în ordinea prestabilită. Oriana - recunosc că e mai greu decât un sonet tradițional. După ce că forma îți impune restricții, mai apar și altele, noi, datorate restrângerii lexicale la care te înarmezi. Pe asta mizez și eu și voi mai adăuga câte unul, din când în cînd : pe faptul că se formează asocieri inedite între termeni. Cu drag
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed
joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie
de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
virgile, m-ai dat gata cu extazul acesta liric! inca putin si o dai pe "trebuiau sa poarte un nume"... :) te-o palit si pe tine sentimentul bonom, generos, cumsecade, acuma de Crăciun, si te mână dinspre meandrele lirismului (al căror profet te revendici) pe dulșile pășuni moldovinești, unde icnești osanale cu o ritmicitate orgasmica de invidiat (pentru unii..). excelsior maestre! și nu ține seama de (puținele) critici nezdrobite (incă) de atotmăiestrul Rigulament. for virtualia's sake, no hard feelings, old buddy...ok?
„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
a te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
cailean, mulțumesc pentru că te apleci cu atâta atenție asupra scrierilor mele. am să încerc să vin cu poezia spre teologie. e o idee geniala. mie îmi scăpa. mulțumesc.
da. și mie mi s-a părut ceva mai puțin reușit la „halatul vînăt”. iar „rupt între pulpe” deși se vrea probabil sugestiv de o anumită manieră, totuși sună relativ pleonastic de vreme ce un halat de infirmieră (soră/asistentă medicală) de obicei are nasturii în față pe toată lungimea și pare cam greu de imaginat rupt între pulpe. poate suna mai logic „cu nasturii rupți între pulpe” sau ceva de genul acesta
oricum, mi-a plăcut motto-ul și poate era bine să îi precizezi autorul.
Marga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
Când voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!
Fiecare vers mi s-a părut un val de poezie, de emoții și de durere. Aș vrea să spun ceva care să flateze, dar nu cred că este nevoie, poemul stă în picioare singur, fără lingușelile altora.
ochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
n-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
in rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
Daniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
am urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
Fain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
eu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
Renastere... cu perfuzii in vene funtionale are un iceberg, si cantece de leagan pentru lighioane interioare, mi-a placut mult, e un poem complet prin idee. "Nesimtitule" m-a facut sa zambesc, ce m-a deranjat putin a fost reluarea de trei ori a lui "se iau" in ultima strofa, apoi inca un "se ia". Poem complet, ca intotdeauna, mai vin.
si multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
superb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu pot modifica timpul din prima strofă deoarece acesta marchează momentul raportării la acea dată, care este undeva în trecut.
Am schiimbat câte ceva şi am scos un vers. Cred că este mai bine acum. Mulţumesc pentru semna.
pentru textul : apus de femeie de"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...
pentru textul : december blues deFrancisc - sigur că nu e nouă ideea, dar tot eu am lansat-o. Câteva sonete din această categorie au apărut, de altfel, și în revista APOSTROF de la Cluj, a doamnei Marta Petreu. Acum încearcă unul să mă copieze, realizând parafraze, dar uitând să precizeze de unde s-a inspirat. Câteva - dar nu prea multe, ca să nu se alarmeze lumea - vor fi prezente și în volumul al doilea de sonete, a cărui lansare va avea loc luna viitoare. Continuarea o văd în intenția de a termina, în timp, întregul alfabet. Printre picături, există și alte variante, cum ar fi sonete alcătuite din combinații de două sau trei vocale sau un sonet în care cuvintele încep cu literele alfabetului, în ordinea prestabilită. Oriana - recunosc că e mai greu decât un sonet tradițional. După ce că forma îți impune restricții, mai apar și altele, noi, datorate restrângerii lexicale la care te înarmezi. Pe asta mizez și eu și voi mai adăuga câte unul, din când în cînd : pe faptul că se formează asocieri inedite între termeni. Cu drag
pentru textul : efigia edenului eretic de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
nu stiu de ce, as scoate strofa a doua. imi place mai mult poemul fara. s-ar putea sa ma contrazici, e o simpla parere, nu o pune la suflet.
pentru textul : Tot Ce Am Adus dedaca imi dai voie...
alexandra ciripeste până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
încălzește ușor urechile
ating vocea fină ca pe un fir mov
umed
joia din cuibul meu de burlac
toți îngerii se retrag într-o capelă proaspătă
unde miroase a var sau a vopsea sfântă
ea vine la mine simte ca o pasare
ce zboara mai jos decat ei
//aici ni stiu ce sa modelez in joaca//atunci ne întoarcem în timp
cu trupurile puse drept liturghie
de ne plimbăm mult pantofii noștri lustruiți
pocnesc pe trotuar
in mine un duh de câine mort
ceva mă înțeapă scurt în piept
altceva mă plouă pe față cu acid
voi face bătături mai repede decât ea cred
încă nu e primăvară
pentru textul : ultimele zile decâteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
virgile, m-ai dat gata cu extazul acesta liric! inca putin si o dai pe "trebuiau sa poarte un nume"... :) te-o palit si pe tine sentimentul bonom, generos, cumsecade, acuma de Crăciun, si te mână dinspre meandrele lirismului (al căror profet te revendici) pe dulșile pășuni moldovinești, unde icnești osanale cu o ritmicitate orgasmica de invidiat (pentru unii..). excelsior maestre! și nu ține seama de (puținele) critici nezdrobite (incă) de atotmăiestrul Rigulament. for virtualia's sake, no hard feelings, old buddy...ok?
pentru textul : Virtualia de„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dea te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
cailean, mulțumesc pentru că te apleci cu atâta atenție asupra scrierilor mele. am să încerc să vin cu poezia spre teologie. e o idee geniala. mie îmi scăpa. mulțumesc.
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor demulta vorbaraie. imagini prea dulci care nu fac obiect de poezie. poate doar asa, sa fie strecurata in palma persoanei iubite. in intimitate.
pentru textul : Dragoste de buzunar deda. și mie mi s-a părut ceva mai puțin reușit la „halatul vînăt”. iar „rupt între pulpe” deși se vrea probabil sugestiv de o anumită manieră, totuși sună relativ pleonastic de vreme ce un halat de infirmieră (soră/asistentă medicală) de obicei are nasturii în față pe toată lungimea și pare cam greu de imaginat rupt între pulpe. poate suna mai logic „cu nasturii rupți între pulpe” sau ceva de genul acesta
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deoricum, mi-a plăcut motto-ul și poate era bine să îi precizezi autorul.
Marga, ești sensibilă și amabilă în comentariul tău, drept pentru care îți mulțumesc frumos! Am să iau în considerare acea nuanță a lui "cred", eu l-am pus acolo ca să salveze oarecum apariția unui vers "prețios".
pentru textul : flowers for yulia deCând voi reveni pe text sigur va arăta altfel.
Adrian, suntem prea bătrâni ca să mai invidiem altfel decât frumos și prea tineri ca să nu știm că această sintagmă este de fapt un semn de apreciere la adresa acestui vers care, se pare, place. Și mie îmi place, cred (dacă l-am pus în poem) ehei, dar vorba lungă sărăcia... deci îți mulțumesc frumos și pentru modul tău de a sublinia dar și pentru trecerea prin acest text! gând bun, om bun!
Fiecare vers mi s-a părut un val de poezie, de emoții și de durere. Aș vrea să spun ceva care să flateze, dar nu cred că este nevoie, poemul stă în picioare singur, fără lingușelile altora.
pentru textul : dengue fever desi cite boabe de piper sint in acest arbore... va multumesc.
pentru textul : arborele de piper deochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 den-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
pentru textul : Between the bars dein rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
pentru textul : lasoul de aur deDaniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deam urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
pentru textul : burger queen deFain si tabloul si textul, pacat ca nu incap ca lumea in pagina, e o frustrare, recunosc, insa astea sunt plusurile si minusurile poeziei vizuale pe net. Trebuie sa dai scroll si pierzi imaginea de ansamblu. Pacat... La text nu-mi place "usile metroului se-nchid" la doar trei versuri departare de "usor ochii se-nchid". Si vezi ca ai typo la "si-ntimpul acesta". Placut deci in ansamblu, destul de mult... Andu P.S. Cristian Ovidiu Pal cine e Emile, frate-tu ceva? Ca daca e asa, voi sunteti talentati mai ceva ca Jackson faivii, parol :-)
pentru textul : smog deuite ca l-am mai citit inca o data cu un ochi "si mai" critic si nu sint convins ca ai neaparat dreptate.
pentru textul : septembrie deeu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
pentru textul : Telefonie mobilă deRenastere... cu perfuzii in vene funtionale are un iceberg, si cantece de leagan pentru lighioane interioare, mi-a placut mult, e un poem complet prin idee. "Nesimtitule" m-a facut sa zambesc, ce m-a deranjat putin a fost reluarea de trei ori a lui "se iau" in ultima strofa, apoi inca un "se ia". Poem complet, ca intotdeauna, mai vin.
pentru textul : eufemisme si clișee dein fata a ceea ce a evidentiat Dorin, dand la o parte unele altele, imi scot palaria!
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deun pisic/ atat de mic/ facea baie-ntr-o/ fantana.
pentru textul : Pisica neagră dealt fel de războiul care-l duci a fost pierdut. mai bine un turn răsturnat.
pentru textul : sequoia I desi multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
pentru textul : stare de miercuri demodernist, fantastic, placut, original. un poem unicat care merită remarcat.
pentru textul : cântecul lui Abigail demi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi desuperb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
pentru textul : ascunzişul din urmă dePagini