Skylander. eu am remarcat ca ai un pen-name bombastic. Si continui sa cred asta. Dar atit. Nu te-am luat cu Don' skylander sau cu alfel de mistocarii asa ca te rog frumos sa iti masori cuvintele si sa imi lasi numele in pace. Asta ca sa nu aleg si alte masuri de a proteja Hermeneia de astfel de huliganisme. Tu ai o tendinta de a ataca si lovi cu mirlanii din cite am observat. Asa ca te poti considera avertizat. In ce priveste textul, ultimul tau comentariu imi da de gindit in sensul ca mi se pare mai degraba o emulsie de invidie si ignoranta. Si ti-o spun cu sinceritate. Daca eu trebuie sa "have a life" atunci cred ca tu ar trebui sa iei the chill pill ca prea te-ai imbatosat. Dar nu te amagi. Cu nervozitati din astea de pestisor electric nu impresionezi pe nimeni. Crezi ca "opera Adormirea Maicii Somnului" sau "Atlantida lui pește prăjit" conving pe cineva ca tu esti competent in "Litheratura Română"? Hai sa fim seriosi. SI ce daca sintem in secolul XXI? Sau asta abia ai descoperit tu acum? Putem sa fim in orice secol. Daca inca nu ti-a spus cineva frumosul si uritul nu au virsta. Iar stilul e un moft. De fapt expresia ta cu secolul ma face sa inteleg ca tu privesti literatura in general si poezia in special ca pe o moda. Azi se poarta minijup, miine se poarta aeropostale. Iarta-ma dar m-o ferit cel de sus de astfel de mentalitati infantile. Eu zic sa te relaxezi si sa gindesti inainte de a scrie. Ca nu a facut rau la nimeni. In ce priveste Hermeneia apreciez grija care i-o porti dar te asigur ca e pe miini bune. Sau cel putin asa se vede de la mine
ma gindeam citind titlul la o nava (poate sub impresia golfului din apropiere de Madrague - vezi chiar cintecul lui B.B. "Sur la plage abandonnée/Coquillage et crustacés/Qui l'eût cru déplorent la perte de l'été..."; in care imi luminez gindurile dimineata), pe urma am mai aflat ca e si o provincie din Slovenia si nu numai atit... Carinthia sa fie lipitanul dintr-o alta epoca a galanteriilor secolului al XIV-lea? Stranie atmosfera... De altfel, cind citesc un text nou citeodata subliniez sau ramin citeva clipe in dreptul unor pasaje deosebite, cu o valoare literara mai ridicata, intensa, de alta factura; de aceea repet si aici acest gest ca o revedere: "nu mă întreba de ce nu există refugii în logica infiniturilor mici și nici în arsura cu care maschezi linia norocului apucă-mi mîna dar nu mă atinge"...
dragul meu rafael, stii, raspunsul tau cu "intentiile" imi aduce aminte de o intimplare din gimnaziu in care am facut o boacana si ii tot repetam domnului diriginte ca n-am vrut sa o fac. La care el zimbind ma intreba "pai daca n-ai vrut sa o faci, de ce ai facut-o?" Eu zic sa fim seriosi si sa nu ne jucam cu cuvintele. Si mai zic ca n-ar fi rau sa recitesti ce ai scris banuiesc cu propria ta mina. Tu esti cel care ai insistat sa "clarifici" difrentele confesionale, nu eu. Tu ai insistat sa iti raspund la intrebari confesionale, nu eu. Adica acum imi spui ca "nu ai vrut sa fie alba dar ai vrut sa fie ca zapada". Eu zic ca iti trebuie un minim curaj ca sa iti asumi ce faci si ce scrii si sa nu transferi asupra altuia responsabilitatea gesturilor tale sub diafana justificare ca nu ai avut nici o intentie rea si ca, vezi doamne, celalalt vrea sa stirneasca razboaie confesionale intr-un pahar cu apa. Sint consternat de faptul ca nu vezi ca de fapt eu am incetat sa mai raspund atacurilor tale. Pentru ca tu esti cel care scrii "Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita." Ce vrea sa insemne asta? Cum s-ar traduce asta? Ce vrei sa spui de fapt (desi aici am scris un text care se refera la cu totul altceva )? Evident, vrea sa reprezinte un fel de concluzie relativ peiorativa de genul "Tu probabil esti un fel de crestin de speta inferioara. Probabil un fel de ratacit." Si sa nu imi spui ca nu este asa. Pentru ca altfel nu ii vad rostul. Dar pentru ca m-ai provocat am sa iti ofer satisfactia unui raspuns pe care nu am vrut sa il dau initial din dorinta autentica de a nu inflama un conflict . Se pare insa (asa cum am mai descoperit eu si in alte ocazii in viata) ca daca taci esti cam luat drept om care nu stie ce crede. Dragul meu, nu, nu cred in validitatea preotilor in economia teologica a crestinismului pentru ca nu exista nici un micron de argument scriptural sau teologic in favoarea existentei lor in intregul Nou Testament. Si te rog nu imi veni cu artificii etimologico-lingvisitice legate de cuvintele presbuteros sau episcopos sau diakonos, etc, pentru ca nu au absolut nici o sustinere teologica. Nu vei gasi absolut nicaieri pe tot parcursul Noului Testament nici preoti, nici mitre, nici altare, nici cadelnite, nici "taina" spovedaniei, nici moaste, nici patrafir, nici rugaciune pentru morti, nici absolut nimic din aceste elemente de cult preotesc. Pur si simplu nu exista. De asemeni cred ca fecioara Maria a fost o femeie obisnuita, dar asta nu in sensul peiorativ ci in sensul ca a fost la fel de obisnuita ca mama lui Ioan Botezatorul sau ca orice alta femeie cumsecade si cinstita din vremea ei. Si asta pentru ca, in ciuda oricaror sentimente pe care le-am avea, nu exista pe tot parcursul Vechiului sau Noului Testament absolut nici o dovada ca lucrurile ar fi altfel in ce o priveste. Nu exista nici cea mai mica dovada ca cineva ar fi venerat-o, s-ar fi inchinat ei sau ceva de felul acesta. Acum, este foarte posibil ca tu sa imi spui ca aceste concluzii ale mele isi au originea in faptul ca "rationalizez" Scriptura si ca, in plus, tu te apropii de Dumnezeu intr-un altfel de mod (eventual mai corect, mai smerit) si care tine cont de alte revelatii speciale pe care le-au avut altii pe pacursul istoriei bisericii, etc. Dragul meu, daca acesta iti este argumentul, atunci iti pot spune ca el ma ingrozeste. Pentru ca exista zeci de alte secte si curente pseudocrestine care vin cu exact acelasi argument , cum ca ei sau unii dintre ei au avut cindva un fel de revelatie speciala (despre care noi muritorii de rind sa nu cumva sa avem mindria sa aroganta sa o punem in discutie sau sa incercam sa o validam in lumina Sfintelor Scripturi ), deci ei au avut o astfel de extra-revelatie, un fel de "telefon direct cu Sfinta Treime", si ca n-are prea mare importanta daca Noul Testament valideaza sau nu "extra-revelatia" lor ci cel mai important lucru este ca noi, muritorii de rind sa o credem. Te asigur ca la fel de convinsi si bine intetionati sint milioane de mormoni sau martori ai lui Iehova sau alte grupari care sint gata sa iti propovaduiasca orice bazaconie si au o putere financiara si institutionala comparativa cu a bisericii ortodoxe. Intrebarea care se pune este: Este acesta adevarul doar pentru ca l-au crezut stramosii mei, sau pentru ca cineva din trecut pretinde o astfel de "extra-revelatie", sau pentru ca institutia religioasa care il sustine are prestigiul sau puterea financiara si politica sa il impuna? Acesta este intrebarea. In ce ma priveste pe mine as vrea sa iti fie clar un lucru, daca tot esti curios: eu sint in primul rind crestin si in al doilea rind neoprotestant , adica daca astazi as desoperi ca teologia mea neoprotestanta contravine teologiei revelatiei Vechiului si Noului Testament, in secunda aceea as renunta fara nici o problema la neoprotestantism. Am dubii majore (ca sa intorc putin discutia, pentru ca pina acum am discutat numai despre mine), am dubii majore, spun, ca acest lucru il poti spune tu despre crestinismul si ortodoxia ta. Sint convins ca tii mai mult la ortodoxie decit la crestinism. Si sa nu imi spui ca ortodoxia este sinonima cu crestinismul pentru ca atunci si eu pot sustine (ca alte sute de milioane de oameni) ca neoprotestantismul e sinonim cu crestinismul. Iar in momentul acela avem o problema . In momentul acela avem o prapastie, cel putin la nivel teoretic. Sa nu crezi ca poti rezuma neoprotetantismul la banalitati de genul "scoala, duminicala, adunare, "nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita", etc. Pentru ca te asigur ca exista argumete foarte solide teologice, istorice si "de viata" care il valideaza de sute de ani. De aceea, eu, sincer, nu ti-as dori sa incepem o polemica pe acest subiect pentru ca te asigur ca nu ai reusi sa demonstrezi ca crestinismul neoprotestant nu este crestinism autentic. Asa cum am mai spus, nu am vrut sa scriu rindurile de mai sus pentru ca nu au legatura cu textul meu si pentru ca am crezut ca tacerea mea va fi perceputa ca atare. M-am inselat si am inteles ca de fapt tu ma provoci. Nu am vrut sa ramii cu curiozitatea nesatisfacuta. Si nu, nu cred ca acest text e scris "din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist". Deja faci judecati morale grave - si te rog sa nu spui ca nu le faci pentru ca ar fi ipocrit -. Acest text este scris cu durerea si dezgustul care insotesc un crestin atunci cind desopera ca slujitorii bisericii, in marea lor majoritate, au fost tradatori si ca spiritul tradarii, spiritul lui Iuda inca este acolo pentru ca daca revolutiile pot rasturna guverne sau orinduiri sociale, ele n-au nici un efect impotriva puterii satanice a intunericului. In plus, mai e ceva. Asa cum scriai pe la inceput, preotii au avut acces (prin "taina spovedaniei" la informatiile personale ale oamenilor). Au abuzat si au tradat aceasta. Hai sa facem o paralela. Medicii au acces la lucruri similare. Un medic poate vedea o femeie sau un copil dezbracat. Daca un medic face publice aceste infoematii sau fotografii, sau daca abuzeaza sau violeaza astfel de persoane, sau le face un anumit rau folosindu-se de accesul pe care il are, un astfel de medic isi pierde licenta (deptul de a profesa) de medic si cu siguranta ca este pasibil de actiune in judecata (penal sau criminal). Toata lumea stie asta. Nu e o noutate. Asa functioneaza societatea civilizata. Intrebarea care se pune este de ce preotii sau pastorii sau rabinii sau imamii ar trebui sa fie scutiti de asa ceva? De ce ei se pot spala pe miini si pe constiinta foarte usor cu argumentul "pai m-am dus si i-am cerut iertare lui Dumnezeu". De ce mitropulitul Corneanu a putut sa isi marturiseasca pacatul si sa ceara iertare enoriasilor atunci cind a facut-o si alti slujitori bisericesti de orice confesiune nu au facut-o? De ce au trebuit autoritatile seculare sa deschida dosarele securitatii ca sa aflam adevarul si nu au iesit in fata, cu mult inainte - cam prin 1990 - fetele bisericesti, ca sa isi recunoasca pacatul si sa dea un exemplu de smerenie si pocainta crestina autentica ? Este evident ca orice om de bun simt isi da seama ca lucrurile au fost si continua sa fie putrede si ca argumentul cum ca nu ai dreptul sa judeci nu poate sta in picioare. A spune ca a pretinde responsabilitate morala si penala este echivalent cu un manifest proletcultist mi se pare o gluma intunecata a cuiva care nu are o intelegere clara de civilizatie crestina si democratica. Si imi pare rau ca sint nevoit sa spun asta. Dar, evident si asta este o "opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu".
să rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
Din popor, (vulg)are... tot aici ajungem, Cristina.
Nichita Stănescu nu a folosit acel cuvânt pe Hermeneia.
Aici nu e o problemă de interpretare/subiectivism.
Te explici prea mult, cu atât mai mult cu cât nu a fost nicio problemă să modifici.
Cam atat. Sper. :)
da! aici vine o penita, pentru ca "in stratul doi" si chiar mai adanc exista o emotie care nu poate fi spusa folosind alte cuvinte; sau poate fi spusa cu alte cuvinte, dar ar fi tradata. ce este o vesnicie rasturanata? care este cealalta fatza a vesniciei? oare nu este vesnicia o "banda a lui moebius" pe care tot incecam sa ne catzaram?? si, apoi, pasarile mor, dar zborul nu... oricum au rasturna vesnicia, el e vesnic...
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Poem de stare tremurat între înalțare și umbră, în lumina acestei lumînări cu bătaia acum aproape de stingere acum gata să izbucnească din nou, precum fărîma de viață din inima aflată în așteptarea acelui ceva menit viața să o preamărească, aproape de Rilke, inedit totuși prin forța imaginii, prin străfulgerea nervului optic cu impresii fugare. Cocoloșul de ceară, urmă fină de umor ardelenesc, ca și cum poetul ar vrea să se apropie de cititor, spunîndu-i (LA URECHE) la urma urmelor un boț de ceară sîntem toți.
Cosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
sincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
Dacă e s-o luăm pe mărturisiri, ha să-ţi spun că am şters textul cu pricina nu datorită sugestiei dumitale. Ci în urma reacţiei cuiva (apărută ulterior com-ului dumitale). N-are importanţă cine. Părându-mi-se că a fost chiar afectat.
Ne cunoaştem, sper, destul de bine, ca să-ţi dai seama că nu fac parte dintre …. ce stau „drepţi” în faţa proprietarului site-ului. Pe care îl apreciez pentru efortul de a ne pune la dispoziţie un mijloc de „manifestare”, mai mult sau mai puţin, literară. Ceea ce n-are nimic de-a face cu textele dânsului. Privindu-le la fel ca şi pe ale celorlalţi de pe aici.
Am spus şi o repet: consider H., în primul rând, drept un „şantier” (interactiv) – un fel de cenaclu extins - şi nu un „mediu” destinat să reţină, pentru „posteritate”, textele noastre. Ori într-un astfel de şantier, pentru cine îl foloseşte, există şi riscul asumat de a se ivi puncte de vedere mai „dure” în raport cu preopinenţii. Toată „cestiunea” este să le privim, dacă putem, cu detaşare chiar dacă mai apelăm, uneori şi la ceva gen „pamflet”/parodie (între limitele bunului simţ).
de lecție
eu nu am știut cum să în judec textul ca întreg, așa că l-am în judecat pe bucăți
mai ales că acel cuvânt m-a împiedicat serios ca să îl în judec ca întreg
la urma urmei, orice autor ar putea spune asta Cristina, nu?
că de ce să îi în judecăm un cuvânt acolo în loc să în judecăm textul ca întreg?
nu cred că haiku-ul ar trebui să facă parte dintr-o categorie privilegiată, aceea a textelor care trebuiesc în judecate ca întreg, și nu criticat un oarecare cuvânt
pe viitor însă voi încerca să în judec haiku-urile tale ca un întreg, chiar dacă, din puținătatea cuvintelor lor, unul mă împiedică în această înjudecare holistică
Eu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.
Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).
Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"
Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.
Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.
Alma, îmi dai de gândit și îmi prinde tare bine. E intenționat scris în ambele limbi și, după simpla mea estetică poetică, cred pot lăsa așa. Sunt poeți consacrați ce își permit nu doar 2. E un joc anume ales. În ce privește condiționalul, am evitat să îl folosesc din două motive: primul, pentru că ar fi deranjat așa cum a deranjat și în altă poezie la care tot tu ai făcut această remarcă asupra condiționalului prea folosit de mine în poezii; în al doilea rând, fiindcă am preferat viitorul, are sens în acest poem. Mulțumesc pentru citirea prin timpuri. Ela
mi- a placut acest periplu asupra naturii umane, e cerebral si poetic in acelasi timp. mi- a placut mult de tot / turnul interior cu balcon si prapastie/ ( mai putin clopotul spart al batranetii). las un semn de apreciere pentru caracterul sintetic al textului si pentru o anume frumusete a lui.
în altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!
in evolutie nu vei schimba baza de numeratie (cu alte minuni: 4, 8, 16 etc.) ci vei merge pe o simplitate care nu inseamna simplism ci autenticitate, cred ca fluturele se va trezi.
prea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
Adriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Skylander. eu am remarcat ca ai un pen-name bombastic. Si continui sa cred asta. Dar atit. Nu te-am luat cu Don' skylander sau cu alfel de mistocarii asa ca te rog frumos sa iti masori cuvintele si sa imi lasi numele in pace. Asta ca sa nu aleg si alte masuri de a proteja Hermeneia de astfel de huliganisme. Tu ai o tendinta de a ataca si lovi cu mirlanii din cite am observat. Asa ca te poti considera avertizat. In ce priveste textul, ultimul tau comentariu imi da de gindit in sensul ca mi se pare mai degraba o emulsie de invidie si ignoranta. Si ti-o spun cu sinceritate. Daca eu trebuie sa "have a life" atunci cred ca tu ar trebui sa iei the chill pill ca prea te-ai imbatosat. Dar nu te amagi. Cu nervozitati din astea de pestisor electric nu impresionezi pe nimeni. Crezi ca "opera Adormirea Maicii Somnului" sau "Atlantida lui pește prăjit" conving pe cineva ca tu esti competent in "Litheratura Română"? Hai sa fim seriosi. SI ce daca sintem in secolul XXI? Sau asta abia ai descoperit tu acum? Putem sa fim in orice secol. Daca inca nu ti-a spus cineva frumosul si uritul nu au virsta. Iar stilul e un moft. De fapt expresia ta cu secolul ma face sa inteleg ca tu privesti literatura in general si poezia in special ca pe o moda. Azi se poarta minijup, miine se poarta aeropostale. Iarta-ma dar m-o ferit cel de sus de astfel de mentalitati infantile. Eu zic sa te relaxezi si sa gindesti inainte de a scrie. Ca nu a facut rau la nimeni. In ce priveste Hermeneia apreciez grija care i-o porti dar te asigur ca e pe miini bune. Sau cel putin asa se vede de la mine
pentru textul : poetul I dema gindeam citind titlul la o nava (poate sub impresia golfului din apropiere de Madrague - vezi chiar cintecul lui B.B. "Sur la plage abandonnée/Coquillage et crustacés/Qui l'eût cru déplorent la perte de l'été..."; in care imi luminez gindurile dimineata), pe urma am mai aflat ca e si o provincie din Slovenia si nu numai atit... Carinthia sa fie lipitanul dintr-o alta epoca a galanteriilor secolului al XIV-lea? Stranie atmosfera... De altfel, cind citesc un text nou citeodata subliniez sau ramin citeva clipe in dreptul unor pasaje deosebite, cu o valoare literara mai ridicata, intensa, de alta factura; de aceea repet si aici acest gest ca o revedere: "nu mă întreba de ce nu există refugii în logica infiniturilor mici și nici în arsura cu care maschezi linia norocului apucă-mi mîna dar nu mă atinge"...
pentru textul : carinthia dedragul meu rafael, stii, raspunsul tau cu "intentiile" imi aduce aminte de o intimplare din gimnaziu in care am facut o boacana si ii tot repetam domnului diriginte ca n-am vrut sa o fac. La care el zimbind ma intreba "pai daca n-ai vrut sa o faci, de ce ai facut-o?" Eu zic sa fim seriosi si sa nu ne jucam cu cuvintele. Si mai zic ca n-ar fi rau sa recitesti ce ai scris banuiesc cu propria ta mina. Tu esti cel care ai insistat sa "clarifici" difrentele confesionale, nu eu. Tu ai insistat sa iti raspund la intrebari confesionale, nu eu. Adica acum imi spui ca "nu ai vrut sa fie alba dar ai vrut sa fie ca zapada". Eu zic ca iti trebuie un minim curaj ca sa iti asumi ce faci si ce scrii si sa nu transferi asupra altuia responsabilitatea gesturilor tale sub diafana justificare ca nu ai avut nici o intentie rea si ca, vezi doamne, celalalt vrea sa stirneasca razboaie confesionale intr-un pahar cu apa. Sint consternat de faptul ca nu vezi ca de fapt eu am incetat sa mai raspund atacurilor tale. Pentru ca tu esti cel care scrii "Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita." Ce vrea sa insemne asta? Cum s-ar traduce asta? Ce vrei sa spui de fapt (desi aici am scris un text care se refera la cu totul altceva )? Evident, vrea sa reprezinte un fel de concluzie relativ peiorativa de genul "Tu probabil esti un fel de crestin de speta inferioara. Probabil un fel de ratacit." Si sa nu imi spui ca nu este asa. Pentru ca altfel nu ii vad rostul. Dar pentru ca m-ai provocat am sa iti ofer satisfactia unui raspuns pe care nu am vrut sa il dau initial din dorinta autentica de a nu inflama un conflict . Se pare insa (asa cum am mai descoperit eu si in alte ocazii in viata) ca daca taci esti cam luat drept om care nu stie ce crede. Dragul meu, nu, nu cred in validitatea preotilor in economia teologica a crestinismului pentru ca nu exista nici un micron de argument scriptural sau teologic in favoarea existentei lor in intregul Nou Testament. Si te rog nu imi veni cu artificii etimologico-lingvisitice legate de cuvintele presbuteros sau episcopos sau diakonos, etc, pentru ca nu au absolut nici o sustinere teologica. Nu vei gasi absolut nicaieri pe tot parcursul Noului Testament nici preoti, nici mitre, nici altare, nici cadelnite, nici "taina" spovedaniei, nici moaste, nici patrafir, nici rugaciune pentru morti, nici absolut nimic din aceste elemente de cult preotesc. Pur si simplu nu exista. De asemeni cred ca fecioara Maria a fost o femeie obisnuita, dar asta nu in sensul peiorativ ci in sensul ca a fost la fel de obisnuita ca mama lui Ioan Botezatorul sau ca orice alta femeie cumsecade si cinstita din vremea ei. Si asta pentru ca, in ciuda oricaror sentimente pe care le-am avea, nu exista pe tot parcursul Vechiului sau Noului Testament absolut nici o dovada ca lucrurile ar fi altfel in ce o priveste. Nu exista nici cea mai mica dovada ca cineva ar fi venerat-o, s-ar fi inchinat ei sau ceva de felul acesta. Acum, este foarte posibil ca tu sa imi spui ca aceste concluzii ale mele isi au originea in faptul ca "rationalizez" Scriptura si ca, in plus, tu te apropii de Dumnezeu intr-un altfel de mod (eventual mai corect, mai smerit) si care tine cont de alte revelatii speciale pe care le-au avut altii pe pacursul istoriei bisericii, etc. Dragul meu, daca acesta iti este argumentul, atunci iti pot spune ca el ma ingrozeste. Pentru ca exista zeci de alte secte si curente pseudocrestine care vin cu exact acelasi argument , cum ca ei sau unii dintre ei au avut cindva un fel de revelatie speciala (despre care noi muritorii de rind sa nu cumva sa avem mindria sa aroganta sa o punem in discutie sau sa incercam sa o validam in lumina Sfintelor Scripturi ), deci ei au avut o astfel de extra-revelatie, un fel de "telefon direct cu Sfinta Treime", si ca n-are prea mare importanta daca Noul Testament valideaza sau nu "extra-revelatia" lor ci cel mai important lucru este ca noi, muritorii de rind sa o credem. Te asigur ca la fel de convinsi si bine intetionati sint milioane de mormoni sau martori ai lui Iehova sau alte grupari care sint gata sa iti propovaduiasca orice bazaconie si au o putere financiara si institutionala comparativa cu a bisericii ortodoxe. Intrebarea care se pune este: Este acesta adevarul doar pentru ca l-au crezut stramosii mei, sau pentru ca cineva din trecut pretinde o astfel de "extra-revelatie", sau pentru ca institutia religioasa care il sustine are prestigiul sau puterea financiara si politica sa il impuna? Acesta este intrebarea. In ce ma priveste pe mine as vrea sa iti fie clar un lucru, daca tot esti curios: eu sint in primul rind crestin si in al doilea rind neoprotestant , adica daca astazi as desoperi ca teologia mea neoprotestanta contravine teologiei revelatiei Vechiului si Noului Testament, in secunda aceea as renunta fara nici o problema la neoprotestantism. Am dubii majore (ca sa intorc putin discutia, pentru ca pina acum am discutat numai despre mine), am dubii majore, spun, ca acest lucru il poti spune tu despre crestinismul si ortodoxia ta. Sint convins ca tii mai mult la ortodoxie decit la crestinism. Si sa nu imi spui ca ortodoxia este sinonima cu crestinismul pentru ca atunci si eu pot sustine (ca alte sute de milioane de oameni) ca neoprotestantismul e sinonim cu crestinismul. Iar in momentul acela avem o problema . In momentul acela avem o prapastie, cel putin la nivel teoretic. Sa nu crezi ca poti rezuma neoprotetantismul la banalitati de genul "scoala, duminicala, adunare, "nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita", etc. Pentru ca te asigur ca exista argumete foarte solide teologice, istorice si "de viata" care il valideaza de sute de ani. De aceea, eu, sincer, nu ti-as dori sa incepem o polemica pe acest subiect pentru ca te asigur ca nu ai reusi sa demonstrezi ca crestinismul neoprotestant nu este crestinism autentic. Asa cum am mai spus, nu am vrut sa scriu rindurile de mai sus pentru ca nu au legatura cu textul meu si pentru ca am crezut ca tacerea mea va fi perceputa ca atare. M-am inselat si am inteles ca de fapt tu ma provoci. Nu am vrut sa ramii cu curiozitatea nesatisfacuta. Si nu, nu cred ca acest text e scris "din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist". Deja faci judecati morale grave - si te rog sa nu spui ca nu le faci pentru ca ar fi ipocrit -. Acest text este scris cu durerea si dezgustul care insotesc un crestin atunci cind desopera ca slujitorii bisericii, in marea lor majoritate, au fost tradatori si ca spiritul tradarii, spiritul lui Iuda inca este acolo pentru ca daca revolutiile pot rasturna guverne sau orinduiri sociale, ele n-au nici un efect impotriva puterii satanice a intunericului. In plus, mai e ceva. Asa cum scriai pe la inceput, preotii au avut acces (prin "taina spovedaniei" la informatiile personale ale oamenilor). Au abuzat si au tradat aceasta. Hai sa facem o paralela. Medicii au acces la lucruri similare. Un medic poate vedea o femeie sau un copil dezbracat. Daca un medic face publice aceste infoematii sau fotografii, sau daca abuzeaza sau violeaza astfel de persoane, sau le face un anumit rau folosindu-se de accesul pe care il are, un astfel de medic isi pierde licenta (deptul de a profesa) de medic si cu siguranta ca este pasibil de actiune in judecata (penal sau criminal). Toata lumea stie asta. Nu e o noutate. Asa functioneaza societatea civilizata. Intrebarea care se pune este de ce preotii sau pastorii sau rabinii sau imamii ar trebui sa fie scutiti de asa ceva? De ce ei se pot spala pe miini si pe constiinta foarte usor cu argumentul "pai m-am dus si i-am cerut iertare lui Dumnezeu". De ce mitropulitul Corneanu a putut sa isi marturiseasca pacatul si sa ceara iertare enoriasilor atunci cind a facut-o si alti slujitori bisericesti de orice confesiune nu au facut-o? De ce au trebuit autoritatile seculare sa deschida dosarele securitatii ca sa aflam adevarul si nu au iesit in fata, cu mult inainte - cam prin 1990 - fetele bisericesti, ca sa isi recunoasca pacatul si sa dea un exemplu de smerenie si pocainta crestina autentica ? Este evident ca orice om de bun simt isi da seama ca lucrurile au fost si continua sa fie putrede si ca argumentul cum ca nu ai dreptul sa judeci nu poate sta in picioare. A spune ca a pretinde responsabilitate morala si penala este echivalent cu un manifest proletcultist mi se pare o gluma intunecata a cuiva care nu are o intelegere clara de civilizatie crestina si democratica. Si imi pare rau ca sint nevoit sa spun asta. Dar, evident si asta este o "opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit desă rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
foarte frumos!
pentru textul : dacă mâine nu va fi demulțumesc.
pentru textul : trei cuvinte deOtilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
pentru textul : caută-mă în omul acela deremarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
pentru textul : Am fost poet odată deDin popor, (vulg)are... tot aici ajungem, Cristina.
pentru textul : în care discul se zgârie deNichita Stănescu nu a folosit acel cuvânt pe Hermeneia.
Aici nu e o problemă de interpretare/subiectivism.
Te explici prea mult, cu atât mai mult cu cât nu a fost nicio problemă să modifici.
Cam atat. Sper. :)
tot ce contează. şi mulţumesc foarte mult.
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deda! aici vine o penita, pentru ca "in stratul doi" si chiar mai adanc exista o emotie care nu poate fi spusa folosind alte cuvinte; sau poate fi spusa cu alte cuvinte, dar ar fi tradata. ce este o vesnicie rasturanata? care este cealalta fatza a vesniciei? oare nu este vesnicia o "banda a lui moebius" pe care tot incecam sa ne catzaram?? si, apoi, pasarile mor, dar zborul nu... oricum au rasturna vesnicia, el e vesnic...
pentru textul : învierea păsărilor deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie dePoem de stare tremurat între înalțare și umbră, în lumina acestei lumînări cu bătaia acum aproape de stingere acum gata să izbucnească din nou, precum fărîma de viață din inima aflată în așteptarea acelui ceva menit viața să o preamărească, aproape de Rilke, inedit totuși prin forța imaginii, prin străfulgerea nervului optic cu impresii fugare. Cocoloșul de ceară, urmă fină de umor ardelenesc, ca și cum poetul ar vrea să se apropie de cititor, spunîndu-i (LA URECHE) la urma urmelor un boț de ceară sîntem toți.
pentru textul : anemii de primăvară deCosmacpan textul acesta este un experiment foarte nereusit. Rima voi/gunoi, "Bleah" (maestro nu-i melodie americana, e tentativa de poezie), inversiuni care forteaza ideile, banalitate cat cuprinde. Incearca mai mult, mult mai mult. Textul aceste nu este poezie ! Ialin
pentru textul : Baladă pentru … de"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
pentru textul : story of a city desincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
Dacă e s-o luăm pe mărturisiri, ha să-ţi spun că am şters textul cu pricina nu datorită sugestiei dumitale. Ci în urma reacţiei cuiva (apărută ulterior com-ului dumitale). N-are importanţă cine. Părându-mi-se că a fost chiar afectat.
Ne cunoaştem, sper, destul de bine, ca să-ţi dai seama că nu fac parte dintre …. ce stau „drepţi” în faţa proprietarului site-ului. Pe care îl apreciez pentru efortul de a ne pune la dispoziţie un mijloc de „manifestare”, mai mult sau mai puţin, literară. Ceea ce n-are nimic de-a face cu textele dânsului. Privindu-le la fel ca şi pe ale celorlalţi de pe aici.
Am spus şi o repet: consider H., în primul rând, drept un „şantier” (interactiv) – un fel de cenaclu extins - şi nu un „mediu” destinat să reţină, pentru „posteritate”, textele noastre. Ori într-un astfel de şantier, pentru cine îl foloseşte, există şi riscul asumat de a se ivi puncte de vedere mai „dure” în raport cu preopinenţii. Toată „cestiunea” este să le privim, dacă putem, cu detaşare chiar dacă mai apelăm, uneori şi la ceva gen „pamflet”/parodie (între limitele bunului simţ).
pentru textul : gorunul cunoaşterii deerate: penite, fir-ar; autor care se respecta le utilizează.
pentru textul : o soluție temporară dede lecție
pentru textul : scoică închisă deeu nu am știut cum să în judec textul ca întreg, așa că l-am în judecat pe bucăți
mai ales că acel cuvânt m-a împiedicat serios ca să îl în judec ca întreg
la urma urmei, orice autor ar putea spune asta Cristina, nu?
că de ce să îi în judecăm un cuvânt acolo în loc să în judecăm textul ca întreg?
nu cred că haiku-ul ar trebui să facă parte dintr-o categorie privilegiată, aceea a textelor care trebuiesc în judecate ca întreg, și nu criticat un oarecare cuvânt
pe viitor însă voi încerca să în judec haiku-urile tale ca un întreg, chiar dacă, din puținătatea cuvintelor lor, unul mă împiedică în această înjudecare holistică
thanks, sis,
întotdeauna trebuie să fie ceva care să nu-ţi placă!
am schimbat, nu ştiu dacă pozitiv,
şi pen' ca nu dormi la ora asta (02:00 la tine) gândeşte-te şi sugerează-mi ceva incredibil de potrivit.
*sis ar vrea să însemne sister, să nu misinterpretezi!
pentru textul : entelehie deacel zero cred că nu e înţeles. cam atât
pentru textul : nu sunt Hilbert demerci pentru corectări.
Eu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.
Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).
Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"
Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.
Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deAlma, îmi dai de gândit și îmi prinde tare bine. E intenționat scris în ambele limbi și, după simpla mea estetică poetică, cred pot lăsa așa. Sunt poeți consacrați ce își permit nu doar 2. E un joc anume ales. În ce privește condiționalul, am evitat să îl folosesc din două motive: primul, pentru că ar fi deranjat așa cum a deranjat și în altă poezie la care tot tu ai făcut această remarcă asupra condiționalului prea folosit de mine în poezii; în al doilea rând, fiindcă am preferat viitorul, are sens în acest poem. Mulțumesc pentru citirea prin timpuri. Ela
pentru textul : secret revelation deMarina, cred ca ai subliniat exact punctele forte, multumesc.
pentru textul : încoronarea regelui demi- a placut acest periplu asupra naturii umane, e cerebral si poetic in acelasi timp. mi- a placut mult de tot / turnul interior cu balcon si prapastie/ ( mai putin clopotul spart al batranetii). las un semn de apreciere pentru caracterul sintetic al textului si pentru o anume frumusete a lui.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 1 deîn altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!
pentru textul : fericirea II dein evolutie nu vei schimba baza de numeratie (cu alte minuni: 4, 8, 16 etc.) ci vei merge pe o simplitate care nu inseamna simplism ci autenticitate, cred ca fluturele se va trezi.
pentru textul : elegie 011 deprea multe intertexte care artificializează textul
rezerve mari față de nepoezia unor expresii precum „limba lui Nietzsche” sau „culorile lui Picasso”.
singura porțiune demnă de menționat:
„pe rochia mea în carouri
un nebun
își sărută încontinuu regina
și buzele-i gem
de cireșe
de sete
de foame
‘bea-mă’”
pentru textul : Shhhh... dePoemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deAdriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
pentru textul : Doar un fel de a spune deinteresanta realizarea scenografica. pe mine ma cam obosesc versurile astea "feminine" (iertat fie-mi sexismul) "casa mea o văd luminată de o apă"
pentru textul : o lună aproape plină deDa. Îmi place stilul curgător. Da totuși ce vroiai să ne spui!!!!!!
pentru textul : dispersie dePagini