Cristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
cînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.

Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)

cred că acest roșu "amniotic" e justificat violent. cheia oferită de tine schimbă perspectiva. îmi place poemul tău dincolo de re-facerea perspectivelor la care ar putea îndemna. pune relația dintre tată și fiul nenăscut într-o altă lumină. poate a sângelui spiritului.

finalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.

O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.

Sapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.

Marinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.

Ela, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.

Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.

Dar..

„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”

merge, în schimb:

„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:

„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”

Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.

o fi porc sau mamut? un text de care noua... miscare mondiala ar trebuie sa fie tare mandra. hahaha

Cristina, ai dreptate, suna cam ciudat. Îţi mulţumesc.

*catalogată

"m-ai iubit in lacrima crucii" azi ma simt liber si textul tau l-am citit ca pe un cintec, atit

stiu ca nu este un text extraordinar, l-am scris gandindu-ma la ceea ce se intampla in tara acum ... in fine, nu o sa explic mai mult, deocamdata atat am reusit, o sa incerc sa revin pe text si sa ma eliberez de unele clisee atunci cand o sa-l pot privi detasat.
oricum textul nu e cu sinucigasi Raluca, unii oameni nu aleg sa se sinucida in nicio circumstanta, nici macar daca nu sunt capabili de a scrie capodopere, iar cu poezia nici eu nu ma joc, doar ca nu toti putem fi genii, unii suntem doar "oameni care scriu"... cat despre "malefic", ai grija ca el are efect de bumerang!
multumesc Paul pentru gandul bun si tie Adrian pentru interventie.
s-auzim numai de bine!