pe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
Raluca, eşti în eroare cu de-a totul. Sau de-a toată... Pen' că nu există text 1 şi text 2, deci nici variante îmbunătăţite, nici antijoc filosofic, nici nimic. Există doar acest text. Nu s-a schimbat absolut nimic în afară de titlu. Şi doar ce-ţi lăudam spiritul de observaţie. Am vrut să postez textul "Antijoc", dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele", pe care, din eroare, l-am intitulat "Antijoc". Probabil mi-a rămas pe retină ideea de-a posta, iniţial, "Antijoc".
Las că şi alte vocale îs aiurea. (De abia acum am înţepat.). Na. :)
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
asta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
pentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
Margas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V
aranca, ca tot esti aici. ce ai sa-mi reprosezi? sa nu crezi vreodata ca m-as fi retras aiurea, asa... :) il stiu pe virgil de ani buni, iar el pe mine la fel. de multi ani, buni ani. ne-am verificat,. deja unul pe altul. :) ceilalti! nu aveti prea des ocazia sa aruncati cu pietre in cineva care se ofera asa de amabil. acum e momentul! deci? ce se mai banuieste ce mai e de verificat, ce victime mai am? de ce sa va scrieti lungi mailuri sau sa faceti luuuungi conversatii? intrebati direct. cu sinceritate, yours
hate war, love the warriors :p ..which is why I propose:
un colaj poetic audio (PG, of course), o selectie de poezii publicate pe Hermeneia, recitata de vocile Hermeneiei si care poate fi burned in format CD or downloaded in mp3 format si alaturat Virtualiei sau Hermeneiei ca noua rubrica inetractiva. Si pentru ca tehnic este ceva ce probabil necesita expertiza ce mie imi lipseste cu desavirsire ma adresez lui Virgil: so, what does it take or shall I dare ask - how much?:D
Virgil? Andu? Paul? Silvia? Corina? Hermeneia? What say you?
Anca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
Mai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
eu, dimpotrivă, cred că blestemat este omul care te plictiseşte cu nimicotina necunoaşterii de Dumnezeu, sau acela care deliberat tace, crezând că e la modă să se-ascundă după curentul timpului. Psalmul 66, care este o poezie în 4 strofe, scrisă probabil de împăratul Ezechia, spune în prima strofă:
"înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului
cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre..."
lauda se poate manifesta prin toate mijloacele duhovniceşti ale inimii şi minţii, poezia fiind inclusă, şi poezie care să înalţe Numele lui Dumnezeu nu eşti in stare să scrii tu, papă al instituţiei sudo-literare care te înfoi ca un curcan în pene. încetează cu nonsensurile dictoanelor unor atei care au zis ceea ce tu mumba rumba aminteşti ca un robot.
eu cred că-n mare îi ok. „gura bortei” mi se pare iarăsi ok, o bortă poa să fie destul de mare, nu tre să fie toată numa o gură. și prin zona aia chiar sapă borte în stîncă și borțile alea au gură
vlad, sînt convins că există definiții și reguli profesionale care guvernează acești termeni (termeni care evident sînt distincți la urma urmei - mă refer la retuș și la manipulare -; evit să folosesc „photoshopare” pentru că mi se pare un termen kitsch și oarecum limitat). problema este însă că există o diferență între a manipula fotografia și a manipula privitorul. asta ca să răspund întrebării tale din final. iar noi aici făceam vorbire despre prima situație. articolul tău cred că la asta se referea în esență. deci, în contextul (obiectiv) al modificării obiectului privit sînt înclinat să cred că a adăuga un accesoriu (precum o pălărie) este o manipulare. greșesc?
...Virgil, şi când nu am fosst criptico-anecdotic am răspuns. Doar că puţintel mai elaborat, ori, fără pretenţii, mai eseistic. Spuneam: "[Poezia] ar trebui să universalizeze emoţii particulare.". De unde se poate deduce clar ce şi cum. Făceam chiar şi o paralelă lapidară intre poezia de acum şi "cea de acum o mie de ani". Mai clar ca o apă de izvor, zic: în primul rând, poezia trebuie să-l satisfacă pe autor. E imposibil să scindezi poezia de restul fenomenelor/lucrurilor, iar restul fenomenelor/lucrurilor le înfăptuim, in primul rând ori în cele din urmă, pentru noi, pentru propria noastră persoană. De ce ar fi poezia ceva diferit?!
...O altă problemă: infracţionalitatea lirică, pe de altă parte, tocmai asta a făcut: a pus pe planul trei (3) nevoia eului, autorului, încercând să cucerească cititorul şi/sau criticul prin orice mijloc - poetizare, tehnică, "isme", patetisme ce vizau incultura cititorilor etc. Impostorul liric nu mai scrie pentru el, scrie numai pentru recunoaştere.
...Avem aşadar, pe de o parte, riscul scrierii din narcisism, iar pe de altă parte, riscul imposturii. Calea de mijloc e răspunsul la "cum ar trebui să fie", răspuns pe care l-am dar in prima intervenţie: "universalizarea emoţiilor particulare". Ori împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
mi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
Ioan, aveai la îndemână mailul pentru solicitări administrative de această natură, îl poți utiliza dacă mai ai vreo solicitare pe viitor. Referitor la rugămintea ta, eu personal nu pot rezolva, dar îi voi transmite lui Virgil și se va ocupa, imediat ce îi va permite timpul. Este într-adevăr de nedorit și pentru noi un link care conduce la o pagină goală. Matei, consider că am explicat suficient gestul meu, și de asemenea mai subliniez încă o dată că mie nu îmi este dificil să fiu și moderator și autor, dar îți mulțumesc de părere. Nu este o renunțate definitivă, cel puțin așa sper. Vom vedea la finalul acestor trei luni.
Cotidianul si poate imaginarul barbatului intre gâl-gâl si tic-tac spre eliberatorul bum bum... o poveste despre plictis, cautarea rostului lucrurilor scrisa intr-un registru ludic... daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca se poate si mai rau... Ahasverus cu siguranta ca nu mai gaseste alinare nici macar in acel mantuitor aer.
și cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
personificată este şi mai frumoasă! credeam că nu mă mai tentează stilul clasic, dar în contextul de faţă spun că are un farmec de neînlocuit. în general nu-mi place să fac referiri la poeţii mari cu care să zicem că se aseamănă tema, ritmul, stilul etc. unui autor contemporan, spun doar că talentul se vede cu ochiul liber şi că este important să fie aplaudat.
"nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pe un peron copilul, in orice directie intoarce privirea, descopera pentru intaia data chipuri, oameni, lucruri... un poem-amintire dintr/o indepartata copilarie. frumos!
pentru textul : peronul nr. 2 deMult succes in continuare, Aranca (Marina, Luminita, Virgil). Vorba aceea cu aparentele care inseala e cat se poate de adevarata.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian decaptivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton demulţumesc pentru comentariul pertinent. O să modific.
pentru textul : Boierisme de cartier deRaluca, eşti în eroare cu de-a totul. Sau de-a toată... Pen' că nu există text 1 şi text 2, deci nici variante îmbunătăţite, nici antijoc filosofic, nici nimic. Există doar acest text. Nu s-a schimbat absolut nimic în afară de titlu. Şi doar ce-ţi lăudam spiritul de observaţie. Am vrut să postez textul "Antijoc", dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele", pe care, din eroare, l-am intitulat "Antijoc". Probabil mi-a rămas pe retină ideea de-a posta, iniţial, "Antijoc".
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deLas că şi alte vocale îs aiurea. (De abia acum am înţepat.). Na. :)
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
pentru textul : tablou domestic cu înger deasta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
pentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMargas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V
să vin pe aici pe unde cuvântul devine impozant şi de unde pleci cu acea stare cu care te încarci după ce contempli ceva ieşit din normal.
pentru textul : sfinx dearanca, ca tot esti aici. ce ai sa-mi reprosezi? sa nu crezi vreodata ca m-as fi retras aiurea, asa... :) il stiu pe virgil de ani buni, iar el pe mine la fel. de multi ani, buni ani. ne-am verificat,. deja unul pe altul. :) ceilalti! nu aveti prea des ocazia sa aruncati cu pietre in cineva care se ofera asa de amabil. acum e momentul! deci? ce se mai banuieste ce mai e de verificat, ce victime mai am? de ce sa va scrieti lungi mailuri sau sa faceti luuuungi conversatii? intrebati direct. cu sinceritate, yours
pentru textul : rugaminte importanta dehate war, love the warriors :p ..which is why I propose:
un colaj poetic audio (PG, of course), o selectie de poezii publicate pe Hermeneia, recitata de vocile Hermeneiei si care poate fi burned in format CD or downloaded in mp3 format si alaturat Virtualiei sau Hermeneiei ca noua rubrica inetractiva. Si pentru ca tehnic este ceva ce probabil necesita expertiza ce mie imi lipseste cu desavirsire ma adresez lui Virgil: so, what does it take or shall I dare ask - how much?:D
Virgil? Andu? Paul? Silvia? Corina? Hermeneia? What say you?
Corina says: I'm in!
pentru textul : Carpe Diem deAnca, dacă spun doar că aceasta este prima poezie pe care o postezi aici care îmi place, nu cred că e prea semnificativ pentru tine :-) Poate e mai important de ce cred că e o poezie bună. Pentru că vorbește despre locuri necunoscute eventual cititorului, reușind să-l facă să le vadă. Și nu ca și arhitectură neaparat, ci ca sentiment, ca exploatare la maxim a atmosferei. Mai consider reușit faptul că treci cu eleganță pe lângă descriptiv și ne aluneci cu dibăcie în unicul unei clipe. Că ne schimbi în mod repetat planurile, fără să ne obosești. Punctezi firesc momentele de ardere ("nu ne vom întoarce să dansăm aici niciodată", "în taxiul durerii /nu ne mai distingem mîinile ", "Van Gogh nu a plecat rîzînd de aici", "unul din noi nu înțelege nimic"). Și până la urmă trebuie să spun din nou: mie mi-a plăcut. Destul. Unde cred că mai poți reveni: "disperarea se renunță resemnării ", "degete schizofrenice de lavandă greblează coapsa grîului".
pentru textul : Într-o noapte mult mai adîncă deMai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
pentru textul : some rule rules some rules deeu, dimpotrivă, cred că blestemat este omul care te plictiseşte cu nimicotina necunoaşterii de Dumnezeu, sau acela care deliberat tace, crezând că e la modă să se-ascundă după curentul timpului. Psalmul 66, care este o poezie în 4 strofe, scrisă probabil de împăratul Ezechia, spune în prima strofă:
"înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie toţi locuitorii pământului
cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre..."
lauda se poate manifesta prin toate mijloacele duhovniceşti ale inimii şi minţii, poezia fiind inclusă, şi poezie care să înalţe Numele lui Dumnezeu nu eşti in stare să scrii tu, papă al instituţiei sudo-literare care te înfoi ca un curcan în pene. încetează cu nonsensurile dictoanelor unor atei care au zis ceea ce tu mumba rumba aminteşti ca un robot.
sorry, acesta este un mesaj pentru papa, Adriana.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deeu cred că-n mare îi ok. „gura bortei” mi se pare iarăsi ok, o bortă poa să fie destul de mare, nu tre să fie toată numa o gură. și prin zona aia chiar sapă borte în stîncă și borțile alea au gură
pentru textul : noapte cu plată devlad, sînt convins că există definiții și reguli profesionale care guvernează acești termeni (termeni care evident sînt distincți la urma urmei - mă refer la retuș și la manipulare -; evit să folosesc „photoshopare” pentru că mi se pare un termen kitsch și oarecum limitat). problema este însă că există o diferență între a manipula fotografia și a manipula privitorul. asta ca să răspund întrebării tale din final. iar noi aici făceam vorbire despre prima situație. articolul tău cred că la asta se referea în esență. deci, în contextul (obiectiv) al modificării obiectului privit sînt înclinat să cred că a adăuga un accesoriu (precum o pălărie) este o manipulare. greșesc?
pentru textul : retuş fotografie de...Virgil, şi când nu am fosst criptico-anecdotic am răspuns. Doar că puţintel mai elaborat, ori, fără pretenţii, mai eseistic. Spuneam: "[Poezia] ar trebui să universalizeze emoţii particulare.". De unde se poate deduce clar ce şi cum. Făceam chiar şi o paralelă lapidară intre poezia de acum şi "cea de acum o mie de ani". Mai clar ca o apă de izvor, zic: în primul rând, poezia trebuie să-l satisfacă pe autor. E imposibil să scindezi poezia de restul fenomenelor/lucrurilor, iar restul fenomenelor/lucrurilor le înfăptuim, in primul rând ori în cele din urmă, pentru noi, pentru propria noastră persoană. De ce ar fi poezia ceva diferit?!
...O altă problemă: infracţionalitatea lirică, pe de altă parte, tocmai asta a făcut: a pus pe planul trei (3) nevoia eului, autorului, încercând să cucerească cititorul şi/sau criticul prin orice mijloc - poetizare, tehnică, "isme", patetisme ce vizau incultura cititorilor etc. Impostorul liric nu mai scrie pentru el, scrie numai pentru recunoaştere.
...Avem aşadar, pe de o parte, riscul scrierii din narcisism, iar pe de altă parte, riscul imposturii. Calea de mijloc e răspunsul la "cum ar trebui să fie", răspuns pe care l-am dar in prima intervenţie: "universalizarea emoţiilor particulare". Ori împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? demi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ deIoan, aveai la îndemână mailul pentru solicitări administrative de această natură, îl poți utiliza dacă mai ai vreo solicitare pe viitor. Referitor la rugămintea ta, eu personal nu pot rezolva, dar îi voi transmite lui Virgil și se va ocupa, imediat ce îi va permite timpul. Este într-adevăr de nedorit și pentru noi un link care conduce la o pagină goală. Matei, consider că am explicat suficient gestul meu, și de asemenea mai subliniez încă o dată că mie nu îmi este dificil să fiu și moderator și autor, dar îți mulțumesc de părere. Nu este o renunțate definitivă, cel puțin așa sper. Vom vedea la finalul acestor trei luni.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deCotidianul si poate imaginarul barbatului intre gâl-gâl si tic-tac spre eliberatorul bum bum... o poveste despre plictis, cautarea rostului lucrurilor scrisa intr-un registru ludic... daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca se poate si mai rau... Ahasverus cu siguranta ca nu mai gaseste alinare nici macar in acel mantuitor aer.
pentru textul : no satisfaction deeste corect să spui în românește „să scormonești”?
pentru textul : Sonetul 129 denu ai gresit cu nimic. absolut. scrie in continuare si ei vor deveni cititorii tai.. ma ierti, daca nu m-am priceput sa-ti raspund, erika.
pentru textul : Crucea - Haiku deși cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
pentru textul : rosario defrumos spus: unghiul caderii avionului de hartie...
pentru textul : punct şi încă unul deErata: text ludic... joc ludic - Pleonasm cat roata carului. Imi cer scuze si multumesc celor ce au ochi sa vada ! Ialin
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul desau zboara poate mai sus, cum crezi ca intelesul se potriveste?
pentru textul : ultimele zile deimi place @asemanarea cu un fragment de jurnal. chiar! oho! ce mi-ar placea jurnalul tau! as da oricat pe el!
pentru textul : în felul meu de copil dealbastră o fi! mulțumesc de lectură și de semn!
pentru textul : nuculița depersonificată este şi mai frumoasă! credeam că nu mă mai tentează stilul clasic, dar în contextul de faţă spun că are un farmec de neînlocuit. în general nu-mi place să fac referiri la poeţii mari cu care să zicem că se aseamănă tema, ritmul, stilul etc. unui autor contemporan, spun doar că talentul se vede cu ochiul liber şi că este important să fie aplaudat.
"nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierţi
iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală,
metempsihoze grele sub coperţi
nerepetând destine de cerneală.".
frumos!
pentru textul : lumina lunii detu vrei texte comentate sau aplaudate, Ioana? just askin'
pentru textul : ieși afară javră ordinară deMuuult, muuult prea descriptiv. Nuanțe discrete, intimitate evanescentă, așa ceva căutam. Poate n-am venit cu dispoziția trebuincioasă.
Dar sfârșitul e de excepție și tocmai de aceea merită o soartă mai bună.
pentru textul : coji de portocală dePagini