bine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
Îţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
remarcate versurile: "legate vor fi cununiile luminilor din duminici cu șapte noduri cu șapte șoapte cu șapte anotimpuri fără de trepte spre cer" "până în măduva zilei de-apoi vin și îți spun ferește-te de blestemul celui care hrană s-a dat." fereste-te de cel care te-a zidit in el. un text cu trimiteri interesante la mituri croit pe masura timpurilor. aproape rotund.
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
Dumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
domnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
un poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
acolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
vlad, nu sînt profesionist în ce privește fotografia sau arta grafică. nici măcar amator nu am curajul să mă numesc. dar, greșesc oare dacă numesc aceste variante manipulare photo-grafică mai degrabă decît retuș? poate că dreapta sus ar putea fi acceptată ca retuș (deși destul de „strong” retuș). dar cele de jos sînt în esență variante cromatice ale unei manipulări. greșesc?
”înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă lângă care
nu-i bine nici să respiri” - grupajul acesta mi se pare cel mai bun, cristina
- ai plecat frumos de la copilărie, de la acele napolitane cu cacao, ai salvat vrăbii și ai ajuns apoi la distanța aceea minusculă, la ceea ce trebuie/ se impune, iar finalul e sugestiv, rebel, i-aș spune, nu... drăcesc :)
- mai trec. că-mi place :)
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
imi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
mi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
Am incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
un poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
și asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
"înțepenită vibrînd" --> " vibrînd înțepenită" Pentru ritm. Asta daca nu cumva sintagma nu are tenta de amibguitate intuită de mine, iar "înţepenită" determină "roata".
pe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
poemul asta este targetat. numai o anumita generatie il poate percepe afectiv. nici macar nu pot spune "generatia de sacrificiu" pentru ca nu le mai stim numarul generatiilor de sacrificiu. este cea a "legiunii romane uitată la numărătoare". amaraciunea de dupa weekend, Virgil? sigur e parodie?
Mărturisesc că nu eu am trimis acest text la "şantier", dar aş fi făcut la fel, pentru că textul nu are absolut niciun haz şi nicio urmă artistică.
De unde şi indignarea mea: d-le Buzoianu, ati postat puţin aici, dar am citit tot şi, personal, cred că aveţi un potenţial uriaş în proză. Amintesc doar "Mers de rac spre Dumnezeu". Acum ceva vreme, în consiliul Hermeneia, se vorbea despre prozatorii de pe site; am adus de câteva ori numele d-vaostră în discuţie. Alteori, am recitit proza d-voastră întrebându-mă dacă veţi mai apărea vreodată pe aici. Aţi venit, dar nu cum speram eu.
De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră. Eventual, o urmare la "Mers de rac spre Dumnezeu". Eu sunt un cititor care o aşteaptă de mult...
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
Revin sa ii transmit autoarei ca a primit felicitari de la mai multi cititori carora le-am trimis poemul. N-am dat penita pentru ca astept penita de diamant pentru acest text pe care il vad ca pe un final in forta al unui viitor volum al sau. Si pe care cu drag si consideratie il voi publica in antologia Virtualia, daca si autoarea va dori acest lucru.
ca un întreg sau prezentat pe fragmente, poemul are același impact, aceeași amprentă de confesiune și cîteodată, lirism, prin decupajele colorate ale vieții expuse astfel public, spre cititor. în instanța sufletului, mărturisirile au altă reverberație, prind un contur aparte: "fiecare drum către tine a fost un fel de nuntă am spus da răsunător distanței" un poem cât un jurnal pe viață, despre tine și lumea înconjurătoare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu știu ce să zic... mă lasi fără cuvinte...
pentru textul : dragoste la periferie debine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
pentru textul : Ultimul muritor deÎţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
pentru textul : Suspect de poezie deVirgil, îți mulțumesc. Te aștept și cu păreri atunci când vei considera, fie ele bune sau mai puțin...Mai bine să știu cât de adânci îmi sunt apele...
pentru textul : raiul de la marginea potirului deremarcate versurile: "legate vor fi cununiile luminilor din duminici cu șapte noduri cu șapte șoapte cu șapte anotimpuri fără de trepte spre cer" "până în măduva zilei de-apoi vin și îți spun ferește-te de blestemul celui care hrană s-a dat." fereste-te de cel care te-a zidit in el. un text cu trimiteri interesante la mituri croit pe masura timpurilor. aproape rotund.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului devin şi eu în groapa din tine. vin şi eu, chiar în cuptor. să fim patru.
pentru textul : după potopul nopţii dede ce în cutia cu nisip?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist denu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
pentru textul : fahrenheit game deDumnezeu, văzut din zgârie-nori Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul matinal cam la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Că dee... faci indigestie Îngerul lui e prea obosit să se lupte zilnic cu deșeurile aruncate de tine, Prea mare inflație, multă umezeală... De unde alte aripi? Spui: Doamne ajută, pe când sărmanul are îngerul mut, știrbit de cojile de pâine prea tari. El își poartă durerea mândru, kilometri până la mănăstirile din periferie Pe tine te doare benzina, ești obosit, Că doar nu-i ușor să ai lumea la picioare. Mătănile tale se rezumă la hârti sfințite de popi Cerșetorului cine să-i îngrijească rănile? Fețele luminate? Nu, sunt prea ocupate să-ți binecuvînteze afacerea, El nu are altceva de făcut decât să-ți spele parbrizul, Poate Dumnezeu i se va reflecta în oglinda retrovizoare.
pentru textul : Dumnezeu dedomnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
pentru textul : domnul Pa deun poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
pentru textul : uneori|singurătate deacolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
vlad, nu sînt profesionist în ce privește fotografia sau arta grafică. nici măcar amator nu am curajul să mă numesc. dar, greșesc oare dacă numesc aceste variante manipulare photo-grafică mai degrabă decît retuș? poate că dreapta sus ar putea fi acceptată ca retuș (deși destul de „strong” retuș). dar cele de jos sînt în esență variante cromatice ale unei manipulări. greșesc?
pentru textul : retuş fotografie de”înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă lângă care
nu-i bine nici să respiri” - grupajul acesta mi se pare cel mai bun, cristina
- ai plecat frumos de la copilărie, de la acele napolitane cu cacao, ai salvat vrăbii și ai ajuns apoi la distanța aceea minusculă, la ceea ce trebuie/ se impune, iar finalul e sugestiv, rebel, i-aș spune, nu... drăcesc :)
- mai trec. că-mi place :)
alex
pentru textul : La distanță de-un om deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 deimi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
nu forma trebuie sa se inchine mesajului.
scuze.
pentru textul : Deşertul indigo de- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro deAm incercat si eu candva poezia cu poanta la final insa cred ca are efect doar daca reusesti o intorsatura memorabila de situatie, un efect care sa modifice radical perspectiva... ar mai fi ideea ludicului, mai exact a autoironiei ca deznodamant... ce vreau sa spun este ca e uneori mai bine sa lasi finalurile nedeslusite, sa nu pui punctul pe i, lasand totodata libertate cititorului sa incorporeze (in sens samanic) textul citit si sa-l ia cu sine mai departe...
Uite chiar si titlul poate fi aranjat sa exprime altceva...
când ţineam cu dinţii
de iubire
ori varianta mea
când ţineam cu dinţii
de anima
Si pentru ca textul tau nu este defel unul rau, m-a inspirat spre o alta varianta, utilizand vocabularul poetic al textului si prezentul.
când ţin cu dinţii
de iubire
este bine alcătuit
orizontul nostru de la o tâmplă
la cealaltă
aliniate lucruri
în albastru caligrafic mâinile
se prelungesc
până spre dimineaţă
în simboluri
este neasemuită limba
cum întoarce cuvintele
apoi le dă drumul
să migreze în poeme calde
trăiesc aşa de când ţin cu dinţii
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii dede iubire
Digestă pentru unii şi indigestă deopotrivă pentru alţii, vedem astfel scriitorul luând adevărata atitudine care este aşteptată de la el şi nu pot decât să-mi exprim observaţia că singurul câştig al actualei democraţii de tip vechi, în drumul ei spre dictatura de tip nou care ne aşteaptă, este acela că astfel de lucruri pot fi spuse pe faţă. Încă.
pentru textul : Poveste de demult şi de azi deun poem care te face să îți ridici privirea spre cer.
pentru textul : vis a vis deși asta nu e puțin lucru.
din punctul meu de vedere, ar merita o peniță. dar o voi ruga pe Lea să mă ierte - nu o voi lăsa acum, prefer să rămân încă în lumina poemului și a mesajului său.
Îţi mulţumesc pentru trecere şi semn.
pentru textul : a fost odată... deSugestie:
"înțepenită vibrînd" --> " vibrînd înțepenită" Pentru ritm. Asta daca nu cumva sintagma nu are tenta de amibguitate intuită de mine, iar "înţepenită" determină "roata".
pentru textul : haiku - moara depe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
pentru textul : hermeneia 3.0-c deAzi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
pentru textul : gust de timp depoemul asta este targetat. numai o anumita generatie il poate percepe afectiv. nici macar nu pot spune "generatia de sacrificiu" pentru ca nu le mai stim numarul generatiilor de sacrificiu. este cea a "legiunii romane uitată la numărătoare". amaraciunea de dupa weekend, Virgil? sigur e parodie?
De ce este atat de liniste pe Hermeneia?
pentru textul : vox maris deMulțumesc, Alina, voi trimite. Mulțumesc, Virgil, am modificat.
pentru textul : Economie poetică deMărturisesc că nu eu am trimis acest text la "şantier", dar aş fi făcut la fel, pentru că textul nu are absolut niciun haz şi nicio urmă artistică.
De unde şi indignarea mea: d-le Buzoianu, ati postat puţin aici, dar am citit tot şi, personal, cred că aveţi un potenţial uriaş în proză. Amintesc doar "Mers de rac spre Dumnezeu". Acum ceva vreme, în consiliul Hermeneia, se vorbea despre prozatorii de pe site; am adus de câteva ori numele d-vaostră în discuţie. Alteori, am recitit proza d-voastră întrebându-mă dacă veţi mai apărea vreodată pe aici. Aţi venit, dar nu cum speram eu.
De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră. Eventual, o urmare la "Mers de rac spre Dumnezeu". Eu sunt un cititor care o aşteaptă de mult...
pentru textul : Isus vs. Radet denu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă deRevin sa ii transmit autoarei ca a primit felicitari de la mai multi cititori carora le-am trimis poemul. N-am dat penita pentru ca astept penita de diamant pentru acest text pe care il vad ca pe un final in forta al unui viitor volum al sau. Si pe care cu drag si consideratie il voi publica in antologia Virtualia, daca si autoarea va dori acest lucru.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deca un întreg sau prezentat pe fragmente, poemul are același impact, aceeași amprentă de confesiune și cîteodată, lirism, prin decupajele colorate ale vieții expuse astfel public, spre cititor. în instanța sufletului, mărturisirile au altă reverberație, prind un contur aparte: "fiecare drum către tine a fost un fel de nuntă am spus da răsunător distanței" un poem cât un jurnal pe viață, despre tine și lumea înconjurătoare.
pentru textul : grand touring dePagini