cred că mi-ar plăcea să fiu zid
ca zidul depoului de tramvaie
din ic frimu
uneori mai vedeam în spatele stratului de var
misterioase lozinci capitaliste
cu regele și chiar cu y sau w
literele acelea americane
despre care nu vorbea nimeni în școală
dacă aș fi zid aș putea să stau așa
cîteva decenii poate chiar secole
fără să mă afecteze politica
sau schimbările de steme
de bani nici chiar războaiele
un strat de var și un soare de primăvară
e tot ceea ce lipsește omului
îmi spunea bunica eu
dacă aș fi zid aș putea privi nestingherit
cimitirul de oameni și de tramvaie
i-aș privi cum urcă seara în carcasele ruginite
unul cîte unul și așteaptă cuminți dimineața
ultima stație unde coboară toată lumea
chiar și morții nimeni nu ar fi stăpîn deplin
pe tramvaiele mele
dar cel mai mult mi-ar plăcea să fiu zid
din cauza maidanului înăbușit de iarbă
și de greieri
acolo unde încă mai poți spera
să găsești un vîrf de proiectil
sau poate chiar o cască de neamț
înghițită pe jumătate de pămîntul galben
al mahalalei
dincolo de ultima stație
Comentarii
e ceva care m-a readus la
sebi -
e ceva care m-a readus la acest text.
în spectacolul vieții, martor impersonal peste care curg epoci, oameni, stări.
stare a conștiinței în care se amestecă oboseala, repulsia politică, socială, iluzia unei priviri de ansamblu, reușita ei de o clipă.
textul are dificultățile și neîmplinirile lui. pe fond ar mai fi meritat de ”săpat”, de pus carne pe scheletul ideii. formei îi sunt tributare ajustări pentru cursivitate. cred că ar fi de lucrat și la aranjarea versurilor în strofe.
cred că mi-ar plăcea să fiu zid
(ca)
zidul depoului de tramvaie ic frimu
aș insista puțin și aici:
i-aș privi cum urcă seara în carcase (le) ruginite
unul cîte unul și așteaptă cuminți dimineața
………………………………………
ultima stație unde coboară toată lumea
chiar și morții nimeni nu ar fi stăpîn deplin
pe tramvaiele mele
”chiar și morții nimeni nu ar fi stăpân deplin”, adică, nici morții nu i-ar fi nimeni stăpân deplin ?
sau ”ultima stație unde coboară toată lumea, chiar și morții” ?
ambiguitatea, prin topică, aranjarea versurilor în text, poate fi fructuoasă. ”pe tramvaiele mele”, ar trebui atunci să dispară. desigur și propoziția care determină posesia.
(din cauza) datorită maidanului înăbușit de iarbă
și (de) greieri