Foarte frumos acest text despre ars poetica. Un singur vers ma deranjeaza. Acel rastignit in tarile calde. Mi-ar fi placut un exilat sau altceva, care sa arate exact indurarea. Rastignirea este ceva mult mai dureros, sfasietor, apropiat si asociat mortii.
Totul aici este poezie. Însăşi ideea cu care se pleacă la drum: un soi de respiraţie a lucrurilor în urma celui care pleacă: şi zidul, şi pămătuful, televizorul şi fila de calendar. Impresionant şi sensibil, o privire rănită priveşte-mprejur şi transformă totul în graiuri. O durere care transfigurează lucruri care dor, in lucruri care vorbesc cu subînţeles, mângâind în cele din urmă.
E adevărat că tema nu-şi poate permite slăbiciuni sentimentaliste şi tocmai de aceea îşi găseşte forţa de a sublima la modul cel mai autentic-poetic orice idee. Sunt aici două lumi ce se influenţează osmotic, elementele lumii de aici schimbându-şi raţiunea, leagându-se prin fire nevăzute de un "eveniment" imploziv, o spulberare a graniţei, care face posibilă viziunea.
După cum bine a punctat profetul, acest tip de poezie este mult sub nivelul unei scriituri, hai să nu-i zicem de clasă înaltă ci doar că sună precum o manea foarte slabă. Nu este nici catren, nici vers alb, negru ar fi fost de preferat dar poate pe viitor să abordezi un alt gen de "poezie" nu ar strica ochiului nostru. Cu bine.
este posibil. cred că ”mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers” trebuia să sune: mai ales acei trei de "din" DIN antepenultimul vers, dar prea s-ar fi apropiat de păcatul meu. întreb fără ranchiună: în poezie contează doar forma?
sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
multumesc Saphire pentru atenta abordare a poemului meu. mulțumesc și pentru analiză, dar și pentru aprecieri. totuși, nu înțeleg chestia cu "in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist". aș dori să insiști. știu că mai am de învățat și știu că știi că accept cu greu sfaturile. te rog, așadar, sa revii cu explicațiile necesare. mulțumesc pentru îngăduință și comentariu.
care sunt chestiile si care tema ca nu inteleg sau poate mesajul nu am reusit sa-l aduc la lumina? sutienul push-up este pentru amandoi sanii, doar la cupa stanga am scos buretele!multumesc de citire si parerea sincera!
Aranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
draga Adrian, nu pot decit sa imi exprim saisfactia citind asa ceva aici. Pentru citeva clipe am avut senzatia ca citesc intr-o revista literara de calibru. Te incurajez sa continui si ma intreb daca ai avea ceva impotriva daca as face o sectiune a site-ului in care sa adun toata aceasta colectie de articole pe care le postezi tu aici. Un articol inedit care nu lasa ca idealismul acelor scriitori romani-evrei sa se piarda. As zice ca e o mare cinste ca Israelul si Romania sint intr-un fel unite prin arta acestor oameni despre care occidentul celei de-a doua jumatati a secolului 20 poate nici nu stie.
acesta era titlul initial? mie imi place... poezia are patina tristetii, dezolarii...viata insasi e o trecere ca un scirtait de bicicleta, daca nu este ca o prada (dar asta a spus-o altcineva, stii tu), sau noi sintem prada ei, ne devora pina la ultima suflare... evita "crucea aceea"... eventual chiar "bărbatul acela" ; poate ar merge "acel barbat"...
eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
Solomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
asta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Stiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
Emil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
Draga Andu, La obiect, la obiect, daca ai ceva de reprosat la ce scriu eu. Altfel o sa fiu nevoit sa ignor toate comentariile tale sau voi pune fraza "la obiect, la obiect". Si oricum, vad ca n-ai avut curaj sa comentezi acolo. Parodia mea e aproximativ pe masura poemului, cam de aceeasi valoare. Asta e, nu ma deranjeaza daca unei singure persoane nu ii place nimic din ce scriu, mai ales ca nu mi-a dat nici un exemplu concret despre ce nu e bun.
da, un text cu nerv, unitar și pătrunzător. sunt multe crizele omului contemporan. acest "criminal" are multe pe conștiință. poate ne gândim prea rar la caricaturalul în care cădem furibund, un caricatural tern și stupid în care ne mișcam precum microbii pe sub "statuile" walt disney devenite modele culturale de referință. între amfiteatrul-templu și disneyland'ul catedrală. poate așa ar suna o scurtă caracterizare a diacronismului culturilor spre consumismul plictisitor și abrutizant de azi. bun text. am răsuflat ușurat la lizibilitatea lui. glumesc. bun venit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte frumos acest text despre ars poetica. Un singur vers ma deranjeaza. Acel rastignit in tarile calde. Mi-ar fi placut un exilat sau altceva, care sa arate exact indurarea. Rastignirea este ceva mult mai dureros, sfasietor, apropiat si asociat mortii.
pentru textul : Poezia deTotul aici este poezie. Însăşi ideea cu care se pleacă la drum: un soi de respiraţie a lucrurilor în urma celui care pleacă: şi zidul, şi pămătuful, televizorul şi fila de calendar. Impresionant şi sensibil, o privire rănită priveşte-mprejur şi transformă totul în graiuri. O durere care transfigurează lucruri care dor, in lucruri care vorbesc cu subînţeles, mângâind în cele din urmă.
E adevărat că tema nu-şi poate permite slăbiciuni sentimentaliste şi tocmai de aceea îşi găseşte forţa de a sublima la modul cel mai autentic-poetic orice idee. Sunt aici două lumi ce se influenţează osmotic, elementele lumii de aici schimbându-şi raţiunea, leagându-se prin fire nevăzute de un "eveniment" imploziv, o spulberare a graniţei, care face posibilă viziunea.
pentru textul : De vorbă cu tata deMădălina, dacă ai rezonat este de bine (zic eu de obicei). La urma urmei asta este marca rostului unui text poetic, nu?
pentru textul : introfanie de toamnă I deDupă cum bine a punctat profetul, acest tip de poezie este mult sub nivelul unei scriituri, hai să nu-i zicem de clasă înaltă ci doar că sună precum o manea foarte slabă. Nu este nici catren, nici vers alb, negru ar fi fost de preferat dar poate pe viitor să abordezi un alt gen de "poezie" nu ar strica ochiului nostru. Cu bine.
pentru textul : '92 deeste posibil. cred că ”mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers” trebuia să sune: mai ales acei trei de "din" DIN antepenultimul vers, dar prea s-ar fi apropiat de păcatul meu. întreb fără ranchiună: în poezie contează doar forma?
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă desunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
pentru textul : opi decontinuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale demultumesc Saphire pentru atenta abordare a poemului meu. mulțumesc și pentru analiză, dar și pentru aprecieri. totuși, nu înțeleg chestia cu "in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist". aș dori să insiști. știu că mai am de învățat și știu că știi că accept cu greu sfaturile. te rog, așadar, sa revii cu explicațiile necesare. mulțumesc pentru îngăduință și comentariu.
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut decare sunt chestiile si care tema ca nu inteleg sau poate mesajul nu am reusit sa-l aduc la lumina? sutienul push-up este pentru amandoi sanii, doar la cupa stanga am scos buretele!multumesc de citire si parerea sincera!
pentru textul : darul de smirnă deAm citit cu atenţie, dar, la revenire, am uitat ce am citit :).
pentru textul : hermeneia 3.0-b deEu îți mulțumesc.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deSilviu, da, parcă aş vorbi despre un capăt rămas în urmă...
pentru textul : Fistulă deAranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
pentru textul : De inima albastră deHm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns deerată:
pentru textul : epigrama bat-o vina deci pentru
draga Adrian, nu pot decit sa imi exprim saisfactia citind asa ceva aici. Pentru citeva clipe am avut senzatia ca citesc intr-o revista literara de calibru. Te incurajez sa continui si ma intreb daca ai avea ceva impotriva daca as face o sectiune a site-ului in care sa adun toata aceasta colectie de articole pe care le postezi tu aici. Un articol inedit care nu lasa ca idealismul acelor scriitori romani-evrei sa se piarda. As zice ca e o mare cinste ca Israelul si Romania sint intr-un fel unite prin arta acestor oameni despre care occidentul celei de-a doua jumatati a secolului 20 poate nici nu stie.
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deMultumesc Paul, imi place schimbarea de viteze cind si cum e necesara - poetic or otherwise :p
pentru textul : brb devrei sa iti dau exemple?
pentru textul : Definiții pentru muze deacesta era titlul initial? mie imi place... poezia are patina tristetii, dezolarii...viata insasi e o trecere ca un scirtait de bicicleta, daca nu este ca o prada (dar asta a spus-o altcineva, stii tu), sau noi sintem prada ei, ne devora pina la ultima suflare... evita "crucea aceea"... eventual chiar "bărbatul acela" ; poate ar merge "acel barbat"...
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte deeu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
pentru textul : Electra deSolomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.
pentru textul : de dragoste decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu deba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deasta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Stiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
pentru textul : 3 gafe haiku deEmil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
pentru textul : circuit deAlina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
pentru textul : chipul demultului deDorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.
Draga Andu, La obiect, la obiect, daca ai ceva de reprosat la ce scriu eu. Altfel o sa fiu nevoit sa ignor toate comentariile tale sau voi pune fraza "la obiect, la obiect". Si oricum, vad ca n-ai avut curaj sa comentezi acolo. Parodia mea e aproximativ pe masura poemului, cam de aceeasi valoare. Asta e, nu ma deranjeaza daca unei singure persoane nu ii place nimic din ce scriu, mai ales ca nu mi-a dat nici un exemplu concret despre ce nu e bun.
pentru textul : un fragment întreg demulțumesc de trecere. uneori e poate mai bine sa intelegem ca unele porti nu au perle
pentru textul : gates w/o pearls deda, un text cu nerv, unitar și pătrunzător. sunt multe crizele omului contemporan. acest "criminal" are multe pe conștiință. poate ne gândim prea rar la caricaturalul în care cădem furibund, un caricatural tern și stupid în care ne mișcam precum microbii pe sub "statuile" walt disney devenite modele culturale de referință. între amfiteatrul-templu și disneyland'ul catedrală. poate așa ar suna o scurtă caracterizare a diacronismului culturilor spre consumismul plictisitor și abrutizant de azi. bun text. am răsuflat ușurat la lizibilitatea lui. glumesc. bun venit!
pentru textul : campionii unei mari izbiri dealtceva, despre poezie? se poate?
pentru textul : căutarea marelui doi dePagini