Despre sinceritate și inteligență numai de bine ("să nu mă asculți niciodată cu inteligența" sună hilar, fără supărare...). Fragmentul nu e rău, are ceva interesant, captivant, alert, dar și ceva imatur, neformat. Ai un titlu mai reușit chiar în text: "nu suport vara asta verde-gălbui".
vreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
Vrei tu musai Andule sa faci pe "cucuvaia" in migdal in loc sa pui mana pe sapun si pe stergar si sa speli de metafore trupurile poetilor pentru ca apoi sterse de orice influenta bacoviana sa se avante pe taramurile candva virgine ale hermenicii. Recunosc... am parasit temporar incinta dar dupa cum stii hermeneia rimeaza si cu aletheia si cu filofteia asa ca n-ai cum sa-i rezisti la nesfarsit.
ipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
Virgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
Un text mangaietor ca "fosnetul" unui suflet frumos. Versurile se leaga armonios unele de altele intr-un un poem rotund. Deosebita metafora "eu am ridicat norii desculti pana la tine".
Dle Nicholas, cu bucuria că v-a plăcut, mulțumesc pentru opinii și trecere. Clopoțeii, pleoapa întoarsă, dosul cuvintelor văd că și-au atins cât de cât intenția, să vedem ce iese mai departe.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
Mărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
Haiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
Păi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
Că nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
Titlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Un fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
textul nu e prost.
remarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
sunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
asta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
Nici eu nu m-am extaziat prea rău după scrierea acestui text, d-nă Ştefan. Şi nici n-o s-o fac prea curând, cu vreo altă poezie de-a mea. Mă bucur că v-a plăcut. Eu am unele reţineri vizavi de câteva chestii. Dar na, altă dată se întâmpla invers - credeam unele porţiuni intangibile, cititorul chiar de alea se lua :) Mulţumesc pentru lectură!
text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
Alina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
Desigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
probabil autorul a vrut a spune ca "Boierismul - necenzurat" a fost publicat in "Tecuciul cultural" iar "Boierismul" pe site-ul agonistan cu talibanii de rigoare, dar asta nu cred ca are prea mare importanta - Am citit textul de mai sus si nu m-a preocupat de ce parte se plaseaza autorul (pentru ca de acum chestia e rasuflata) dar am vrut sa vad ce vrea sa spuna autorul despre subiect si trebuie sa recunosc ca am fost putin dezamagit pentru ca nu am gasit foarte mult. Acuma, stiu ca despre acest "manifest" nu se poate spune foarte mult fiindca el ca atare nu contine mare lucru dar am vrut sa citesc ceva mai consistent. De obicei (probabil cu citeva exceptii) tot ce am citit pe marginea acestui lucru sint fie osanale caraghioase fie parodii punctiforme. please do better next time yester.
de fiecare dată când un poem pe care îl scriu se întâlnește cu tine, Vlad, bucuria autorului, adică a mea este nespusă. pentru că respect îndeosebi caracterul tău de om drept, sensibil, sufletist, nobil. iar dacă acest poem ți-a plăcut, pentru mine e ca și cum aș întâlni un prieten drag din copilărie, care a fost plecat peste mări și țări. mulțumesc mult!
in primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
aveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Despre sinceritate și inteligență numai de bine ("să nu mă asculți niciodată cu inteligența" sună hilar, fără supărare...). Fragmentul nu e rău, are ceva interesant, captivant, alert, dar și ceva imatur, neformat. Ai un titlu mai reușit chiar în text: "nu suport vara asta verde-gălbui".
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui devreau doar să ofer un scurt răspuns cu privire la ștergerea conturilor. Despre celelalte lucruri voi răspunde pe parcurs. Regulamentul stipulează: 14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obține retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariția profilului sau textelor membrului respectiv ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp. Astfel că la cererea expresă a membrilor care au vrut să se retragă am șters întotdeauna conturile precum și textele lor. Nu am lăsat acest lucru la dispoziția fiecăruia în mod automat (deși luate pe rînd fiecare text poate fi șters de către autorul lui) tocmai pentru că am avut cazuri cînd oamenii au revenit și ne-au rugat să le regăsim și reabilităm textele. Nu a fost întotdeauna o muncă simplă și de aceea am ales ca ștergerea definitivă să se facă doar la cerere și după ce autorii confirmă că și le-au salvat. Astfel că întotdeauna a existat și va exista posibilitatea ștergerii integrale a contului pe Hermeneia. Dacă cineva nu a cunoscut aceasta este probabil din cauza necunoașterii regulamentului.
pentru textul : hermeneia 2.0 deVrei tu musai Andule sa faci pe "cucuvaia" in migdal in loc sa pui mana pe sapun si pe stergar si sa speli de metafore trupurile poetilor pentru ca apoi sterse de orice influenta bacoviana sa se avante pe taramurile candva virgine ale hermenicii. Recunosc... am parasit temporar incinta dar dupa cum stii hermeneia rimeaza si cu aletheia si cu filofteia asa ca n-ai cum sa-i rezisti la nesfarsit.
pentru textul : Hermeneia obituary deMa refeream strict la strofa cu catelul :). Hai ca de 2 daca nu cumva 3 ani incoace zici ca vii si ti-e frica sa vii. Stiu eu :).
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
pentru textul : Față/verso deVirgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
pentru textul : palmele bătrînului deUn text mangaietor ca "fosnetul" unui suflet frumos. Versurile se leaga armonios unele de altele intr-un un poem rotund. Deosebita metafora "eu am ridicat norii desculti pana la tine".
pentru textul : zidirea deam zis eu ca imi fac o gradina asa pina la urma.
pentru textul : (2) Aforeme demerci de trecere, Dana, in vremurile astea de seceta inspirationala am ajuns sa ma multumesc si cu atit
pentru textul : Paseo de los Tristes deDle Nicholas, cu bucuria că v-a plăcut, mulțumesc pentru opinii și trecere. Clopoțeii, pleoapa întoarsă, dosul cuvintelor văd că și-au atins cât de cât intenția, să vedem ce iese mai departe.
pentru textul : Hieroglif dePărerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru textul : 3 gafe haiku defrateloooo mio, asta se cheama oftica:-j:))
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deMărturisesc că a trecut ceva vreme (uite de exemplu întretimp nici nu mi-am dat seama a apărut cezar pe hermeneia și ce să vezi, cezar scrie haiku) de când n-am mai scris despre haiku și despre puternica lui înrădăcinare în cultura noastră.
pentru textul : 8 Martie deHaiku-ul este o formă poetică virgulă care se încadrează la una dintre categoriile fotbal, calculatoare sau femei (bărbați, după caz) la care toată lumea spune că se pricepe când de fapt doar Djamal se pricepe.
Și mie îmi place să mai citesc pe site-urile literare de limbă română așa, din când în când, câte un haiku... îmi și imaginez pe loc autorul român de acasă sau din diaspora nu contează, căzut pe gânduri într-o meditație mioritică (că noi asta suntem fraților) în formă foarte fixă, așa cam cât o cinzeacă de țuică, despre natură și nesfârșitele ei forme de manifestare.
În concluzie ca să nu mă lungesc cu ironia la adresa acestor texte extrem de slabe cum este desigur și cel de față înscrise sub titulatura de haiku, recomand tinerilor mei colegi, deci și ție cezar, banuiesc că ești un vajnic tânăr al patriei, sper să nu greșesc prea mult, să îți încerci mușchiul poetic pe ogorul lieraturii române, că e vast.
Iar motto-ul ăla al tău că l-am citit și pe el cu această ocazie sper că nu reprezintă cu adevărat motto-ul tău în viață pentru că prea seamănă cu celebrul 'din greșeală în greșeală spre victoria finală'. Mă gândesc că poate ai vrut să spui că 'drumul spre Iad e presărat cu bune intenții' sau altceva... oricum, prima mea impresie a ieșit prost din motivele mai sus-menționate. Iar dacă faptul că am scris atât de mult cu degetele mele bătrâne sub textul tău nu ți se pare îndeajuns ca să devenim prieteni literari, atunci poți oricând să încearci să scrii mai bine.
Cu drag,
Andu
Păi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deCă nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
pentru textul : Zzet deTitlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Boba, mă mai gîndesc să mai continui
pentru textul : sînt un nesuferit deUn fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion deMulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
pentru textul : Trei haikuri în limba română detextul nu e prost.
pentru textul : My mind after crush before the winter deremarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
amărăciunea inimii/mărţişoarele moi ale toamnei/petala ritmurilor de jazz/ a nopţii culoare/visătoarele mele tristeţi/ ecoul unei mici dimineţi.
am încheiat citatele
...
pentru textul : când tu apari desunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
pentru textul : celălalt mal deasta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes deNici eu nu m-am extaziat prea rău după scrierea acestui text, d-nă Ştefan. Şi nici n-o s-o fac prea curând, cu vreo altă poezie de-a mea. Mă bucur că v-a plăcut. Eu am unele reţineri vizavi de câteva chestii. Dar na, altă dată se întâmpla invers - credeam unele porţiuni intangibile, cititorul chiar de alea se lua :) Mulţumesc pentru lectură!
pentru textul : Spaghete şi vin roşu, pe-o masă cu rotile detext alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
pentru textul : Muieri pizmașe (II) decă se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón deAlina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDesigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
probabil autorul a vrut a spune ca "Boierismul - necenzurat" a fost publicat in "Tecuciul cultural" iar "Boierismul" pe site-ul agonistan cu talibanii de rigoare, dar asta nu cred ca are prea mare importanta - Am citit textul de mai sus si nu m-a preocupat de ce parte se plaseaza autorul (pentru ca de acum chestia e rasuflata) dar am vrut sa vad ce vrea sa spuna autorul despre subiect si trebuie sa recunosc ca am fost putin dezamagit pentru ca nu am gasit foarte mult. Acuma, stiu ca despre acest "manifest" nu se poate spune foarte mult fiindca el ca atare nu contine mare lucru dar am vrut sa citesc ceva mai consistent. De obicei (probabil cu citeva exceptii) tot ce am citit pe marginea acestui lucru sint fie osanale caraghioase fie parodii punctiforme. please do better next time yester.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dede fiecare dată când un poem pe care îl scriu se întâlnește cu tine, Vlad, bucuria autorului, adică a mea este nespusă. pentru că respect îndeosebi caracterul tău de om drept, sensibil, sufletist, nobil. iar dacă acest poem ți-a plăcut, pentru mine e ca și cum aș întâlni un prieten drag din copilărie, care a fost plecat peste mări și țări. mulțumesc mult!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate dein primul rand, revedeti semnele de punctuatie. parca s-au asezat dupa cum bate crivatul...
pentru textul : motivare deaveti si niste diacritice lipsa. dar ce-i mai rau e ca textului de fatza ii lipseste acel "ceva" care sa-l transforme din fragment de jurnal in poezie.
Pagini