Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
Deși am pecizat condițiile în care voi reveni cu un comentariu, retractez, subliniind câte ceva. Mai întâi, sunt încântat că citiți (deși aș fi vrut să remarc în listă mai mulți poeți de luat în seamă sau care sunt incontestabile repere lirice; v-aș recomanda măcar "Panorama poeziei universale" a lui A. E. Bakonski). Apoi, aș observa că lectura nu face (totuși!) scriitori. Ea e o condiție necesară, dar nu și suficientă. Mai trebuie (horribile dictu!) și talentul. Și mai trebuie ca autorul să aibă cu adevărat ceva de spus. M-am făcut că nu observ, totuși, o interogație insidioasă: "și din faptul ca tinerii scriu, ce vă deranjează mai tare? că sunt tineri? sau că scriu?". Am precizat că, dimpotrivă, mă bucur că tinerii scriu. Și că, înainte de a scrie, citesc. M-aș opri, acum, asupra părții mai grave a interogației: dacă mă deranjează că tinerii sunt tineri. Adică, ei sunt tineri, în vreme ce eu nu mai sunt. Ei bine, (trecând peste ineleganța întrebării), e o problemă...faustiană. Dar pe care o înțelegeți greșit. O să fiu tranșant, pentru că, de multe ori, excesul de precizări creează ambiguități. Sigur că mă tulbură faptul că nu mai sunt tânăr. Dar nu mă raportez la tinerețea dvs., la tinerețea copiilor mei, la tinerețea elevilor mei (și, mai ales, a elevelor, care n-ar pune niciodată întrebarea insidioasă pe care ați pus-o), ci la propria mea tinerețe. Mai simplu și mai clar: n-aș schimba niciodată bătrânețea mea pe tinerețea dumneavoastră. Aș putea să citez niște celebrități în favoarea acestei precizări. Prefer să n-o fac. Posed și niște panseuri (tot celebre!) deloc încurajatoare pentru bătrânețe. Nu le transcriu nici pe acestea. Vă asigur, însă, că ați greșit ținta. Singurul lucru care ar putea să dea, totuși, sens discuției noastre ar fi un progres al dvs. în poezie.
ești incorigibilă Cristina. Tu strigi, tu ataci, tu acuzi, tu lovești. Și apoi tot tu te plîngi. Stau și mă întreb dacă e crasă ignoranță sau doar reavoință. Eu zic să îți recitești intervențiile înainte să te faci de rîs. Gîndește-te că le citesc și alții.
Cel mai amuzant însă la tine este genul acesta de impresie pe care o ai despre tine cum că tu „pricepi” lucrurile. Vezi expresii de genul „mie mi-e clara parodia.” Și cînd cineva îți explică cu bunăvoință continui cu cerbicie în încrîncenarea aceea stupidă a individului care a pus mîna pe bîtă și nu mai poate s-o lase pentru că miza orgoliului e prea mare. Te asigur eu că fie că admiți că ai dat-o în bară fie că nu admiți realitatea tot se vede. Oamenii care citesc aici sînt inteligenți. Efortul tău de a demonstra conspirații și intenții fantasmagorice nu face decît să te pună pe tine într-o lumină ridicolă. Dar dacă ții neaparat să fii percepută așa eu nu te împiedic. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
chiar reușit textul. de la început pînă la sfîrșit. mai aștept texte din acestea. mi-ar fi greu să punctez numai un singur lucru care mi-a plăcut. aș avea sentimentul că le-aș trăda pe celelalte. e fascinant să văd ce bine scrii în românește știind ce bine scrii în engleză.
ai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
Laurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
Lasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
Iote ca si eu am fost acolo si nu iti spun ca esti patetic Gorune dar ce s-a intamplat in Piata Universitatii (inainte de prima mineriada adica, sa fim bine intelesi) a fost o mare manipulare din partea mai multor cercuri de interese, multimea de acolo fiind, astfel, o mare masa de manevra, niste cobai care singuri au vrut sa fie cobai, un inceput glorios a ceeace va urma la capitolul manipulare, in mod glorios, in anii 90 si apoi, si mai si, in mileniul nostru trei. Desigur, in mintea multora acea perioada a ramas asa, ca un fel de lucru sfant (aici in text spui chiar tu de lumini care se aprindeau din somoioage de hartie ca intr-o catedrala), insa nu avea chiar nimic de-a face cu sfintenia ceea ce se petrecea pe acolo. Iar ce scrii tu aici nu mi se pare patetic, ci neintentionat (probabil) demagogic si lasat asa... in puncte de suspensie... Doamne cat le urasc... In asteptarea ca vei scrie candva (si poate vei si posta aici sau aiurea) o analiza adevarata, pe masura capacitatii tale, a "fenomenului" (cum i se zice, nu?) Piata Universitatii, te voi citi cu acelasi interes. Pana atunci ne ramane iluzia, asta nu ne tradeaza niciodata. Andu
Mulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Virgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu
tocmai am vorbit cu Vlad Nanie și șansele au sărit peste 50%. să vedem acum cît de performantă va fi legătura la internet. în rest, puteți începe să dați de știre. voi face o pagină specială și vă voi anunța în timp util.
Haha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
Sixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
"crucea nopții"... formulare argheziana dar desigur te poti revendica si tu de la traditia populara care numeste in acest fel miezul de noapte. "clopote stinghere"... formulare des intalnita si deja bagatelizata, stoarsa de orice semnificatie poetica. "bolți întunecate"... parca am citit despre asta la Macedonski insa era intr-un context cu adevarat poetic. etc Rime trase pe roata doar doar o iesi ceva, versuri continuate nefiresc... o schita de poezie ratata.
mie mi se pare mai dergabă... fizică acea expresie. (în ănțelesul curat al cuvântului „fizic”.
nu știu cum altfet aș putea descrie mersul unui copil care... a, ba da!
„merge de-a bușilea”?
uneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
egoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
Recunosc, desi nu e genul meu de poezie, stilul minimalist te prinde. Cu un singur lucru nu sunt de acord si anume mieunatul pantalonilor. Final reusit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deDeși am pecizat condițiile în care voi reveni cu un comentariu, retractez, subliniind câte ceva. Mai întâi, sunt încântat că citiți (deși aș fi vrut să remarc în listă mai mulți poeți de luat în seamă sau care sunt incontestabile repere lirice; v-aș recomanda măcar "Panorama poeziei universale" a lui A. E. Bakonski). Apoi, aș observa că lectura nu face (totuși!) scriitori. Ea e o condiție necesară, dar nu și suficientă. Mai trebuie (horribile dictu!) și talentul. Și mai trebuie ca autorul să aibă cu adevărat ceva de spus. M-am făcut că nu observ, totuși, o interogație insidioasă: "și din faptul ca tinerii scriu, ce vă deranjează mai tare? că sunt tineri? sau că scriu?". Am precizat că, dimpotrivă, mă bucur că tinerii scriu. Și că, înainte de a scrie, citesc. M-aș opri, acum, asupra părții mai grave a interogației: dacă mă deranjează că tinerii sunt tineri. Adică, ei sunt tineri, în vreme ce eu nu mai sunt. Ei bine, (trecând peste ineleganța întrebării), e o problemă...faustiană. Dar pe care o înțelegeți greșit. O să fiu tranșant, pentru că, de multe ori, excesul de precizări creează ambiguități. Sigur că mă tulbură faptul că nu mai sunt tânăr. Dar nu mă raportez la tinerețea dvs., la tinerețea copiilor mei, la tinerețea elevilor mei (și, mai ales, a elevelor, care n-ar pune niciodată întrebarea insidioasă pe care ați pus-o), ci la propria mea tinerețe. Mai simplu și mai clar: n-aș schimba niciodată bătrânețea mea pe tinerețea dumneavoastră. Aș putea să citez niște celebrități în favoarea acestei precizări. Prefer să n-o fac. Posed și niște panseuri (tot celebre!) deloc încurajatoare pentru bătrânețe. Nu le transcriu nici pe acestea. Vă asigur, însă, că ați greșit ținta. Singurul lucru care ar putea să dea, totuși, sens discuției noastre ar fi un progres al dvs. în poezie.
pentru textul : Dureri de ceară desi nu mai introduce titlul in text, si nu folosi majuscule nejustificat. citeste regulamentul.
pentru textul : Falun deești incorigibilă Cristina. Tu strigi, tu ataci, tu acuzi, tu lovești. Și apoi tot tu te plîngi. Stau și mă întreb dacă e crasă ignoranță sau doar reavoință. Eu zic să îți recitești intervențiile înainte să te faci de rîs. Gîndește-te că le citesc și alții.
pentru textul : noapte cu plată deCel mai amuzant însă la tine este genul acesta de impresie pe care o ai despre tine cum că tu „pricepi” lucrurile. Vezi expresii de genul „mie mi-e clara parodia.” Și cînd cineva îți explică cu bunăvoință continui cu cerbicie în încrîncenarea aceea stupidă a individului care a pus mîna pe bîtă și nu mai poate s-o lase pentru că miza orgoliului e prea mare. Te asigur eu că fie că admiți că ai dat-o în bară fie că nu admiți realitatea tot se vede. Oamenii care citesc aici sînt inteligenți. Efortul tău de a demonstra conspirații și intenții fantasmagorice nu face decît să te pună pe tine într-o lumină ridicolă. Dar dacă ții neaparat să fii percepută așa eu nu te împiedic. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
chiar reușit textul. de la început pînă la sfîrșit. mai aștept texte din acestea. mi-ar fi greu să punctez numai un singur lucru care mi-a plăcut. aș avea sentimentul că le-aș trăda pe celelalte. e fascinant să văd ce bine scrii în românește știind ce bine scrii în engleză.
pentru textul : Apucîndu-l de falcă deai tu un fel de a imbina cuvintele, de a le spune atat de simplu si firesc incat eu, cititor fidel , m-am trezit stand de vorba cu dragonii de un albastru minunat. sper sa nu se supere Alesandros pe mine !
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
Laurentiu, daca imi amintesc bine tu ai avut ceva de opinat la felul cum ti-am zis una sau alta, corect? Ei, daca e asa imi cer scuze daca te-am atins in vreun fel si pe viitor voi incerca sa fiu mai atent si mai "pe text". Insa trebuie si tu sa consideri natura mea "indisciplinata" asa cum bine sublinia Virgil si sa incerci sa ma ierti acolo unde este omeneste posibil. Tu poate nu stii, dar eu am fost pana acum sanctionat cu suspendarea pe drept a contului de vreo sapte ori si uite, tot incerc sa ma cumintesc dar tine cont ca am si eu o varsta la care nu e asa usor sa te schimbi, dar eu fac eforturi. Despre text, nu as vrea sa repet ceea ce deja ti-a spus Virgil printr-un efort pe care eu in locul tau l-as aprecia. Vreau sa-ti spun ca eu nu pot sa citesc poemul tau deoarece primul vers "zornaie tacerile in jurul nostru" mi se pare un obstacol de netrecut. Eu nu pot sa citesc un poem care incepe cu un asemenea vers nici daca el ascunde o comoara, si imi fac mea culpa pe aceasta tema. Poate vei reveni cu alta varianta, poate nu, oricum eu iti doresc spor la scris si nu mai analiza la modul personal pe unul sau pe altul (asta ma include si pe mine, desigur). Concentreaza-te pe scris si scrie din ce in ce mai bine. Te mai citesc, ti-am mai spus-o. Andu
pentru textul : imposibilitatea de a descrie inevitabilul iubirii deCezara, o noua lolita?
pentru textul : Despre Cezara deLasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
pentru textul : Cantata în mi minor deIote ca si eu am fost acolo si nu iti spun ca esti patetic Gorune dar ce s-a intamplat in Piata Universitatii (inainte de prima mineriada adica, sa fim bine intelesi) a fost o mare manipulare din partea mai multor cercuri de interese, multimea de acolo fiind, astfel, o mare masa de manevra, niste cobai care singuri au vrut sa fie cobai, un inceput glorios a ceeace va urma la capitolul manipulare, in mod glorios, in anii 90 si apoi, si mai si, in mileniul nostru trei. Desigur, in mintea multora acea perioada a ramas asa, ca un fel de lucru sfant (aici in text spui chiar tu de lumini care se aprindeau din somoioage de hartie ca intr-o catedrala), insa nu avea chiar nimic de-a face cu sfintenia ceea ce se petrecea pe acolo. Iar ce scrii tu aici nu mi se pare patetic, ci neintentionat (probabil) demagogic si lasat asa... in puncte de suspensie... Doamne cat le urasc... In asteptarea ca vei scrie candva (si poate vei si posta aici sau aiurea) o analiza adevarata, pe masura capacitatii tale, a "fenomenului" (cum i se zice, nu?) Piata Universitatii, te voi citi cu acelasi interes. Pana atunci ne ramane iluzia, asta nu ne tradeaza niciodata. Andu
pentru textul : Piața Universității. Remember deMulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
pentru textul : Neant deUn text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Virgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria detocmai am vorbit cu Vlad Nanie și șansele au sărit peste 50%. să vedem acum cît de performantă va fi legătura la internet. în rest, puteți începe să dați de știre. voi face o pagină specială și vă voi anunța în timp util.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deîn fine... ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic? bine. dar ce facem cu avertismentele dacă un membru al site-ului va avea abateri de acum încolo?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deHaha, mulțumesc, Marina, pentru comentariu. Da, așa este, femeile seamană în mare măsură cu pisicile (și uneori mă întreb dacă bărbații nu "bat" mai mult înspre câini...). Ca să fiu sincer, m-am gândit mai mult la pisicile naturale decât la femei când am scris textul. Pentru pisicile la figurat care m-au impresionat în viață e nevoie de o poezie separată...
pentru textul : Mâțâli demulțumesc Virgil, într-adevăr, mai trebuie șlefuit. nu am avut răbdare...
pentru textul : totdeauna al doilea întuneric deSixtus, cred ca le-am reparat acum cu imaginile tale. Te rog frumos sa le verifici in masura in care poti si sa imi spui daca sint ok. Am observat ca ai unele texte "test" care au devenit intre timp vizibile. Eu in general am incercat sa pastrez optiunea dar se pare ca unele au scapat. Te rog sa le faci concept sau cum vrei sau daca nu sa imi spui ca sa le iau eu pe rind dar trebuie sa stiu care sint.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"crucea nopții"... formulare argheziana dar desigur te poti revendica si tu de la traditia populara care numeste in acest fel miezul de noapte. "clopote stinghere"... formulare des intalnita si deja bagatelizata, stoarsa de orice semnificatie poetica. "bolți întunecate"... parca am citit despre asta la Macedonski insa era intr-un context cu adevarat poetic. etc Rime trase pe roata doar doar o iesi ceva, versuri continuate nefiresc... o schita de poezie ratata.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deTaman aia sună bine. De ce s-o schimbi?
pentru textul : pe străzi pe ziduri dehmmm... prea simplu, prea liber, prea prea...ar fi multe de comentat. prea multe.
pentru textul : piramidele și ea dePentru mine, o poezie sub a cărei suprafață textuală bine strunită palpită frumos o lume de emoții, percepții autentice.
pentru textul : mutilare demie mi se pare mai dergabă... fizică acea expresie. (în ănțelesul curat al cuvântului „fizic”.
nu știu cum altfet aș putea descrie mersul unui copil care... a, ba da!
„merge de-a bușilea”?
e mai bine așa?
pentru textul : astenii infantile deDeşi e foarte, foarte bacoviană, poezia rezistă! Evident, tonul bacovian e premeditat, e aici un soi de pariu, pe care Adrian îl câştigă.
pentru textul : Rânduri bacoviene deda, multumesc pentru trecere si cuvinte. uneori ma gindeam sa il traduc. dar ma tem. acesta ar fi un test crunt al valorii sau lipsei lui de valoare
pentru textul : generația experimentală ▒ deuneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
pentru textul : oglinzile nu mint deşi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deegoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
pentru textul : dragoste la periferie deRecunosc, desi nu e genul meu de poezie, stilul minimalist te prinde. Cu un singur lucru nu sunt de acord si anume mieunatul pantalonilor. Final reusit.
pentru textul : pantalonii de duminică dePagini