Multe fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.

Multumesc Francisc, Chiar ma gandeam daca nu am uitat ceva, dar si ce nu este, este, asa ca m-am linistit. PS: La masoni inca nu am incercat.

poezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!

nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin

multumesc mult. le-am pus una langa cealalta sa le pot studia si intelege.

vladimir, bine.

un text foarte previzibil
un text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta

Ani, nimeni nu a enervat pe nimeni. Aici nu e corida. Este vorba de respectul față de ce pubicăm aici și față de cititorii noștri.

las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici

bun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.

Ioana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.

Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.

Adrian,
mulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.

Nota. Versurile " chiar dacă nu știi nici măcar să cazi în genunchi," fac aluzie la cântecul "MONSIEUR SAINT-PIERRE": "Y'a pas à dire j'aimais la vie, Mais maintenant ça m'avance à quoi, Me voilà toute froide et toute raidie Entre quatre planches de bois. Vraiment mon âme n'est pas fière Devant la porte de cristal Où j'entrevois derrière Saint-Pierre Une éternité d'idéal, Je ne suis qu'une âme de rien du tout, Je ne sais même pas me mettre à genoux."