tinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
Scuze, Aranca. Ti-am citit biografia; multe; multe turnuri gotice cu realizari artistice, deosebite..Felicitari. In legatura cu " sequoia ", s-ar putea sa privim si sa percepem realitatea din unghiuri diferite. Multumesc pentru parere. Pentru profetul; MULTUMESC
stiu ca diogene statea gol in butoi in mijlocul agorei si scotea limba (poetic) la trecatori. ma intreb ce ar tb facut ptr a avea reactii, aici, pe hermeneia :) in privinta mea, stiu ca, in ciuda aparentelor, nu sunt criptic, nu manipulez limbaje ezoterice, nu plictisesc cu lamentatii poetice lectorul, nici nu sunt lipsit de simtul umorului. dar si aici, ca si pe alte site-uri, la texte bune, am avut zero reactii. cu siguranta, dupa cum bine stii, nu sunt singurul caruia i se intampla asta. [de ex, in privinta ultimului text, eram curios sa cunosc parerea hermeneutilor. acum, nu mai sunt. :) ] nu vreau sa consider insa ca aici, pe hermeneia, primeaza alte aspecte in detrimentul textelor si a valorii lor. indemn insa, la depasirea blocajelor si la comunicare. de ce? ptr ca, de ex, prin acest sistem online, orice site de literatura devine un atelier care, indiferent de duritatea lui, ajuta mult la cresterea calitatii textelor si/sau la masurarea lungimii de unda pe care ne situam. stim cu totii ca, rasfoind reviste de literatura, am constatat, de multe ori, prezenta unor texte poetice slabe, care, aici, nu ar face fata. revenind la pb de fata, in privinta tacerii generalizate de sub textele hermeneutilor, multe dintre ele fiind bune, afirm ca ea se explica astfel: suntem prea buni ptr a mai afirma asta pe fata :) astept si alte pareri multumesc din nou, ioana
Corina;
uite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
Stiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
aproape ca nu mai imi vine sa comentez. in ultimul timp mereu se leaga cineva de mine. deci e clar ca nu ma pricep la comentarii stil.
trebuie sa-mi fac mult curaj pentru sinceritate si parca m-as arunca de pe casa.
e un crochiu poetic reusit, consistent in ciuda laconismului, dar e cam invechit. e un fel de limuzina poetica pentru fandositi lipsiti de vitalitate.
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
Imaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
Multumesc pentru atentie.
Multumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.
Multe poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
Mulţumesc Virgil. Da este un text mai simplu, dar efectiv nu am cum să modific versul la care te referi. E o chestiune care se repetă în timp, un fel de acţiune repetată, ca şi restul acţiunilor din poezie. E o poezie mai veche a mea.
francisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
Nicodem,
te referi la elemente pe care nimeni nu are licenţă. de pildă - cel mai grăitor exemplu-dinţi galbeni". după considerentele tale trebuie sa reinventăm lexicul pentru că repet, te referi la elemente comune şi nu la o metaforizare marca Nicholas Dinu.
hai să fim înţelepţi!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deCristina, eşti o persoană foarte sensibilă, dovadă multele poeme pe care le scrii cu atâta simţire.
eu sunt supusul condeier al muzei. şi mai ales al lui Dumnezeu.
sărbători cu multă dragoste şi înţelegere îţi doresc şi eu, din suflet.
cu drag,
pentru textul : angajator deScuze, Aranca. Ti-am citit biografia; multe; multe turnuri gotice cu realizari artistice, deosebite..Felicitari. In legatura cu " sequoia ", s-ar putea sa privim si sa percepem realitatea din unghiuri diferite. Multumesc pentru parere. Pentru profetul; MULTUMESC
pentru textul : sequoia destiu ca diogene statea gol in butoi in mijlocul agorei si scotea limba (poetic) la trecatori. ma intreb ce ar tb facut ptr a avea reactii, aici, pe hermeneia :) in privinta mea, stiu ca, in ciuda aparentelor, nu sunt criptic, nu manipulez limbaje ezoterice, nu plictisesc cu lamentatii poetice lectorul, nici nu sunt lipsit de simtul umorului. dar si aici, ca si pe alte site-uri, la texte bune, am avut zero reactii. cu siguranta, dupa cum bine stii, nu sunt singurul caruia i se intampla asta. [de ex, in privinta ultimului text, eram curios sa cunosc parerea hermeneutilor. acum, nu mai sunt. :) ] nu vreau sa consider insa ca aici, pe hermeneia, primeaza alte aspecte in detrimentul textelor si a valorii lor. indemn insa, la depasirea blocajelor si la comunicare. de ce? ptr ca, de ex, prin acest sistem online, orice site de literatura devine un atelier care, indiferent de duritatea lui, ajuta mult la cresterea calitatii textelor si/sau la masurarea lungimii de unda pe care ne situam. stim cu totii ca, rasfoind reviste de literatura, am constatat, de multe ori, prezenta unor texte poetice slabe, care, aici, nu ar face fata. revenind la pb de fata, in privinta tacerii generalizate de sub textele hermeneutilor, multe dintre ele fiind bune, afirm ca ea se explica astfel: suntem prea buni ptr a mai afirma asta pe fata :) astept si alte pareri multumesc din nou, ioana
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie depărerea ta
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deCorina;
pentru textul : a murit steve jobs deuite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
observatiile mereu sunt binevenite atat timp cat se vor constructive. cum sunt sigura ca in cazul tau nu sunt alte intentii, da, vreau sa mi le spui:)
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary de1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ dede faţă, de aici... vezi tu... iertare:)
pentru textul : jurnal de bord desilviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
pentru textul : Desprindere denu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
pentru textul : gândul denu se ridică la înălțimea așteptărilor mele astă-seară. în plus, multe diacritice lipsă pe cm pătrat. pune și tu data în italice. estetic vorbind.
pentru textul : Iarna depromit sa revin cu comentarii.
pentru textul : blogbadil devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
pentru textul : tattoos deStiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
pentru textul : 3 gafe haiku deaproape ca nu mai imi vine sa comentez. in ultimul timp mereu se leaga cineva de mine. deci e clar ca nu ma pricep la comentarii stil.
pentru textul : crochiu II detrebuie sa-mi fac mult curaj pentru sinceritate si parca m-as arunca de pe casa.
e un crochiu poetic reusit, consistent in ciuda laconismului, dar e cam invechit. e un fel de limuzina poetica pentru fandositi lipsiti de vitalitate.
Ne bucură revenirea. Trebuie să te anunț că între timp ai fost încadrată la categoria de „membru corespondent” și odată cu asta s-a pierdut dreptul de a face comentarii. Vestea bună e că se poate redobândi acest drept, dacă dorești. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre text: trebuie un pic revizuit; s-au strecurat câteva typo începând chiar de la titlu (diacritice). Mai sunt și câteva încălcări de reguli tipografice și anume: s-a lăsat spațiu între cuvânt și semnul de punctuație care urmează; în câteva locuri nu s-a lăsat spațiu între cuvinte. Mai sunt câteva virgule lipsă, câteva în plus, una chiar între subiect și predicat.
În general îmi plac interviurile. E un mijloc prin care intrăm într-o comuniune specială cu cel intervievat. Știu că are anumite rigori în formularea întrebărilor, în succesiunea lor. E un domeniu pe care încă îl explorez.
Mulțumiri, Claudia!
PS. Trebuie șters „photo PA270003_zps36e88d77.jpg” de la începutul textului. Imaginile se inserează doar prin intermediul Photobuquet.
pentru textul : oameni de valoare in umbra modestiei - Angela Nache Mamier deImaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
pentru textul : Bluejay deMultumesc pentru atentie.
Multumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.
pentru textul : o soluție temporară deMulte poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
pentru textul : despre ea deimpus, de supărare. poezie de atitudine pentru sine. între ieri şi azi sunt şi vorbesc toate acele expresii de stare.
pentru textul : de ieri, de azi deFragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
pentru textul : la nave del olvido deMulţumesc Virgil. Da este un text mai simplu, dar efectiv nu am cum să modific versul la care te referi. E o chestiune care se repetă în timp, un fel de acţiune repetată, ca şi restul acţiunilor din poezie. E o poezie mai veche a mea.
pentru textul : zbor întârziat deAni, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări defrancisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
pentru textul : Femme fatale deNicodem,
pentru textul : pentru prima dată dete referi la elemente pe care nimeni nu are licenţă. de pildă - cel mai grăitor exemplu-dinţi galbeni". după considerentele tale trebuie sa reinventăm lexicul pentru că repet, te referi la elemente comune şi nu la o metaforizare marca Nicholas Dinu.
hai să fim înţelepţi!
Virgil, gradul de comparatie al adjectivului "perfect" este o...licenta poetica?
pentru textul : cîntec pentru ploaie dese fac paşi înspre Erato, Euterpe :))
unii ştiu asta!
S-auzim de bine!
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deidee-suflu-originalitate.
mi-a adus o mare bucurie lectura unui text pe placul meu!
pentru textul : niciploaia dePagini