casandra -
.
simt uneori cum înoată
în mine o sepie ca o inimă
când tu te apropii
fuge în coapsa stângă
deghizată într-o ploaie roşie
când te îndepărtezi
mi se refugiază în pântec
ce devine un fel de acvariu fluorescent
pe care tu ai vrea
să-l mângâi noaptea în pat
Poezie:
Comentarii
Am fost
Călin Sămărghiţan -
=>
Seamănă asta a peniță?
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
mulţumesc
casandra -
mă onorează aprecierile şi peniţa acordată acvariului meu fluorescent,venite din partea unui autor preţios şi sensibil estimator al poeziei
acvariu
nicodem -
ieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
accentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
aşa este
casandra -
şi mulţumesc pentru reconsiderarea refugiului sepiei mele,pântecul,care,în imaginaţia mea,devine un fel de acvariu fluorescent.