poem orb

imaginea utilizatorului arty

mă lepăd de foamea îmbrăcată în cămaşă albă
pe drum în ochiul spart
unde păsările pleacă
spre cerul obosit de atâtea priviri lumeşti

carnea de pe mine mi-a devenit străină
şi inima
încă mai bate în coasta ruptă

lumea mă priveşte cam deocheat
îmi ascund mâinile sub pâine
mi-e teamă că va înţelege ce scriu
şi şterg

nu am aripi
să-mi aduc aminte că sunt
prea săracă să mă uit la ea

Comentarii

Maricica,

Maricica, te rog, repede repede! recitește atent și cu intonație a treia strofă și FĂ CEVA acolo! ;)
te rog, e păcat de poezie.

merci Adriana,

merci Adriana, către planeta "maricica", repede, repede,dar eu mă pregăteam de teză, să văd ce fac acolo :)

Arty,

Arty, revin. voiam să-fi spun că ai putea schimba asta
„mi-e frică că va ...”

vezi penultima strofă.

merci Adriana,

merci Adriana, mi-a scăpat, nu am observat.. cât nu am numărat.