să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
mi-a plăcut mult: "lasă pace între lucrurile mele", "pune-ți filme vechi să oftăm împreună" “nu îmi închide ochii vor pleca ei încet “... e o licărire de trăire autentică aici, fără sofisme și fără să epateze, distins și cuminte înlănțuie doar firesc realitatea cu emoția și transmite o stare de blândețe senină.
m-a deranjat puțin exprimarea:" vreau să văd nori creștini creste verzi de valuri"
'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
devălmășie sentimentală melodicitate aparent dezechilibrată, ca jazzul cântat de un spirit lunatic ce transcende gustul pentru cunoscutele romanțe "de sezon"; evident că o astfel de stare poetică nu este menită a sparge tipare estetice (nici nu și-a propus așa ceva), ci sensibilizează prin gravitate metafizică, subtextul amplificând la fiecare vers expresia poetică printr-o fascinație descriptivă similară efuziunii unui fotograf îndrăgostit nu de "imagine", ci de "temă"; are loc, în acest cadru, o translatare a relației om-(supra)natură: navigatorul - mistic și misticul - navigator; cercurile se întrepătrund și se substituie, dimensiunea marină poate fi cuprinsă într-o fântână, axa lumii are rol de cumpănă - mireasă și Golgotă sufletului. cu drag, Vasile Munteanu
poate există un genom al frigului undeva la capătul celălalt de lume. despre text: există o parte ce ar merita încă puțin stilizată: "la început a fost mulțimea aceasta de mere de sticlă roșie rece apoi cruzimea" (epitetele "roșie rece" sunt pentru sticlă sau pentru mulțime?) pentru a primi restul care mi se pare mult mai bine realizat stilistic.
Rumi? :p...ma bucur sa citesc despre nasterea acestui volum de Haiku. Mie mi-e teama de ..stilul haiku si de aceea ma atrage..si de aceea te feleicit din inima .
e aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
Atenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
Mie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
Nu stiu daca repetarea cuvintelor "vino", "singele" si "dragostea" face prea mult bine textului. Dimpotriva. Pare o tinguire amoroasa dar nu are fior liric. Parerea mea.
in timp ce ma plimbam cu gondola si gondolierul tragea ocheade pasarelelor grasutze mi-as fi dorit sa-i recit un astfel de poem, -ceea ce, din perspectiva hypertextualitatii a ceea ce francezii numesc metaforic la vie en rose, -iar imponderabilitatea bluzitei lui de mariner ii dezvelea, discret, pantecelul, am cazut in apa non tropo adanca. aveam sa fac mult mai tarziu un silogism al amaraciunii asemanator: eu, gondolierul Stela si parama
am citit nu de două ori, ci de nouă ori, aflându-mă şi eu,cred, în aceeaşi situaţie cu patrulaterul lui Vlad. Consider că, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă politică, toţi suntem la un moment dat frustraţi, cu "unghiuri de vedere obtuze" , etc., precum ne zice poetul aici. Acu, vorba cuiva: "dracu' ştie ce a vrut să zică poetul aici" dar intrăm în alte discuţii.
Umorul este pe cale de dispariţie dar nu şi la acest autor care se joacă atât de nevinovat, de puritan aş spune cu geometria, ba cap pătrat, ba sferă pe bulevard, nimeni nu este privat de ironic, autorul îşi face bine treaba, este autoironic: "un patrulater frustrat
ce cap pătrat!/mofluz/cu un unghi de vedere obtuz,/prins de asfalt în colţuri/cu bolţuri,". Asta mă bucură ca cititoare: uite, dom le că nu e misogin!
Aici, însă, intră în graţiile "sferei", este "calin", ba chiar îl simt ca pe o "subretă" la roata de la bicicletă (doar în context, să formeze rima, cu o cameră de bicicletă de care are grijă o subretă)
Nu cred cred că rămâne patrulater până la urmă şi îţi spun şi de ce, vlad, râd. Pentru că zici tu la sfârşit că este "o refulare din canalizare", sâc!
Una peste alta, text complex, scriere hâtră, posibil sentimentală, posibil geometrică, cu elemente poetice, o asemănare din avion cu Brumaru.
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Domnule Frosin,
Dacă aşa-l traduceţi dumneavoastră pe Eminescu, atunci am avut toată dreptatea atunci când v-am reproşat "franceza de dicţionar" şi "păsăreasca". Păi dacă o să daţi traducerile astea căznite unui francez şi o să-i spuneţi că e vorba de cel mai mare poet român, acela o să plângă de mila literaturii noastre. Iar dacă o să-i mai spuneţi şi că este unul dintre marii poeţi europeni, o să vă plângă şi dumneavoastră de milă...
Ceea ce faceţi dvs. aici e un veritabil masacru. Eu nu sunt traducător, dar sunt un cititor în franceză. Am citit Lamartine, Hugo, Baudelaire, dar şi René Char sau Guillevic (care nu erau traduşi în română la vremea când voiam eu să-i cunosc). Şi "Paradisul" lui Sollers (care nici nu s-a tradus), intrigat de faptul că fiecare critic român care-l evoca îl prezenta tot altfel. Prilej de a constata că majoritatea celor care-l citau (era o modă prin anii 80) habar n-avea de el. Aşa că eu ştiu foarte bine cum sună franceza firească şi plastică. L-am simţit pe Flaubert bătând tactul când am citit incipitul la "Salambo" (nu pot să pun accentul). Aşa că nu mă luaţi cu poveşti!
Vreţi o demonstraţie? Vă iert pentru poeziile cu rimă. Să ne referim la "Odă (în metru antic), pe care-o maltrataţi fără milă. Şi să începem cu paranteza. Păi "în metru antic" înseamnă (fără a nuanţa prea mult) strofe safice, adică trei endecasilabi şi un pentametru. Ia număraţi dvs. silabele textului tradus, să vedem ce "metru antic" aţi obţinut. Aveţi 11-11-11-5? Eminescu trudea pe text până la epuizare, iar dvs. vă permiteţi să traduceţi în dorul lelii?! Mi se pare înjositor pentru mine să demonstrez prea mult un adevăr evident pentru oricine ştie măcar o boabă de franceză. Nu mă luaţi tare, că nu vă merge! O să dau un singur exemplu. Iată: "Lorsque, d’un coup, tu parus sur mon chemin,/ Toi, la souffrance, douloureusement agréable…". Aşadar (bine zice Virgil că trebuie să postaţi şi traducerea!) "Când deodată tu răsărişi în cale-mi/ Suferinţă tu, dureros de dulce...". Păi dvs. vreţi să mă convingeţi pe mine că limba franceză e aşa de săracă, încât permite doar echivalările (accesibile şi calculatorului meu, dacă aş solicita aşa ceva pe google!) pe care le aflaţi dvs. pentru "deodată...răsărişi", "cale", dar mai ales "dureros de dulce", unde "dulce" devine "agréable…"? Sub pana dvs. de traducător, Eminescu devine un autor de duzină. Nu-i faceţi niciun serviciu dacă încercaţi să-l promovaţi în spaţiul francofon. Lăsaţi-l, vă implor, nepromovat de dumneavoastră! Aproape că v-aş zice, în încheiere, că nu mai avem ce discuta. Dar sunt o persoană bine-crescută.
Alma, aici a nu lua în serios are alt sens, cu totul diferit de amuzament, de superficialitate. Ci să te poți desprinde de iluzie. Să te poți detașa. Să poți dilua apartenențele. Cât despre timpuri, aici sunt împletite, vizibil, un trecut imperfect, un prezent cumva discontinuu, un viitor improbabil, o revenire în prezent. Nu am ales întâmplător jocul cu timpurile. Și am evitat să rămână doar prezentul. Și să compun trecutul. :) Mulțumesc, așternerea ta aici are un sens greu de pus în cuvinte, acum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
*varietaTe
pentru textul : în ultima cameră, el degraba...
să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
pentru textul : Femeia Cratiță deceva trebuie să luăm în serios!
se pare că moartea are doi copii: unul vesel şi celălalt trist. dar nu se-ndură să legene numai pe unul.
pentru textul : trio decăci şi moartea are sufletul ei.
mi-a plăcut mult: "lasă pace între lucrurile mele", "pune-ți filme vechi să oftăm împreună" “nu îmi închide ochii vor pleca ei încet “... e o licărire de trăire autentică aici, fără sofisme și fără să epateze, distins și cuminte înlănțuie doar firesc realitatea cu emoția și transmite o stare de blândețe senină.
m-a deranjat puțin exprimarea:" vreau să văd nori creștini creste verzi de valuri"
cu apreciere
pentru textul : într-o dimineață cu lună deanana
Daca ai incerca sa rescrii textul de mai sus concentrand la maximum, poate ar iesi ceva. Dar nu-mi place sa dau sfaturi. Asa ca nu ma asculta.
pentru textul : demiurg contrafăcut de'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deUn poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
devălmășie sentimentală melodicitate aparent dezechilibrată, ca jazzul cântat de un spirit lunatic ce transcende gustul pentru cunoscutele romanțe "de sezon"; evident că o astfel de stare poetică nu este menită a sparge tipare estetice (nici nu și-a propus așa ceva), ci sensibilizează prin gravitate metafizică, subtextul amplificând la fiecare vers expresia poetică printr-o fascinație descriptivă similară efuziunii unui fotograf îndrăgostit nu de "imagine", ci de "temă"; are loc, în acest cadru, o translatare a relației om-(supra)natură: navigatorul - mistic și misticul - navigator; cercurile se întrepătrund și se substituie, dimensiunea marină poate fi cuprinsă într-o fântână, axa lumii are rol de cumpănă - mireasă și Golgotă sufletului. cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : de-a valma-i toamna... depoate există un genom al frigului undeva la capătul celălalt de lume. despre text: există o parte ce ar merita încă puțin stilizată: "la început a fost mulțimea aceasta de mere de sticlă roșie rece apoi cruzimea" (epitetele "roșie rece" sunt pentru sticlă sau pentru mulțime?) pentru a primi restul care mi se pare mult mai bine realizat stilistic.
pentru textul : étude pentru frig și genom deRumi? :p...ma bucur sa citesc despre nasterea acestui volum de Haiku. Mie mi-e teama de ..stilul haiku si de aceea ma atrage..si de aceea te feleicit din inima .
pentru textul : Karumi dee aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deAtenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
pentru textul : cubul deMie nu-mi place. Mi-am faramitat personalitatea? Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat. De ce devin urmele inutile? Mortii inca vii si vii morti, suna oribil, mai ales ca nu e acoperit de nimic. Sunt doar cuvinte goale: nu le umpli, nu le alaturi unui story, nu ti le insusesti. Albina ostenita de preaplin, nu inteleg de unde pica asta si de ce albina... Si ultima strofa e cam neclara. Nu te supara ca-ti zic toate astea, dar ai grija cum formulezi si nu expedia, lasa imaginea/ povestea sa mearga pana la capt, sa-si vada de cursul ei firesc.
pentru textul : Hansel și Gretel dein ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V de...viciile ca pietre ce se vor ( sau nu ) dezlegate din zale...
pentru textul : Stăviliri deNu stiu daca repetarea cuvintelor "vino", "singele" si "dragostea" face prea mult bine textului. Dimpotriva. Pare o tinguire amoroasa dar nu are fior liric. Parerea mea.
pentru textul : Peste mâinile mele dein timp ce ma plimbam cu gondola si gondolierul tragea ocheade pasarelelor grasutze mi-as fi dorit sa-i recit un astfel de poem, -ceea ce, din perspectiva hypertextualitatii a ceea ce francezii numesc metaforic la vie en rose, -iar imponderabilitatea bluzitei lui de mariner ii dezvelea, discret, pantecelul, am cazut in apa non tropo adanca. aveam sa fac mult mai tarziu un silogism al amaraciunii asemanator: eu, gondolierul Stela si parama
pentru textul : Eu, Piața San Marco, Venetia dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb deam citit nu de două ori, ci de nouă ori, aflându-mă şi eu,cred, în aceeaşi situaţie cu patrulaterul lui Vlad. Consider că, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă politică, toţi suntem la un moment dat frustraţi, cu "unghiuri de vedere obtuze" , etc., precum ne zice poetul aici. Acu, vorba cuiva: "dracu' ştie ce a vrut să zică poetul aici" dar intrăm în alte discuţii.
pentru textul : scurt tratat de geometrie sentimentală deUmorul este pe cale de dispariţie dar nu şi la acest autor care se joacă atât de nevinovat, de puritan aş spune cu geometria, ba cap pătrat, ba sferă pe bulevard, nimeni nu este privat de ironic, autorul îşi face bine treaba, este autoironic: "un patrulater frustrat
ce cap pătrat!/mofluz/cu un unghi de vedere obtuz,/prins de asfalt în colţuri/cu bolţuri,". Asta mă bucură ca cititoare: uite, dom le că nu e misogin!
Aici, însă, intră în graţiile "sferei", este "calin", ba chiar îl simt ca pe o "subretă" la roata de la bicicletă (doar în context, să formeze rima, cu o cameră de bicicletă de care are grijă o subretă)
Nu cred cred că rămâne patrulater până la urmă şi îţi spun şi de ce, vlad, râd. Pentru că zici tu la sfârşit că este "o refulare din canalizare", sâc!
Una peste alta, text complex, scriere hâtră, posibil sentimentală, posibil geometrică, cu elemente poetice, o asemănare din avion cu Brumaru.
adevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun deTragedia e ca tocmai Profetul nu vede poezie aici in text.
pentru textul : Pixeli demargas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMa bucur de semnul lasat... textul e o varianta pe niste idei mai vechi... inca reflectez bataile acelea de toba.
pentru textul : delir deAh, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Ioana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră deDomnule Frosin,
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deDacă aşa-l traduceţi dumneavoastră pe Eminescu, atunci am avut toată dreptatea atunci când v-am reproşat "franceza de dicţionar" şi "păsăreasca". Păi dacă o să daţi traducerile astea căznite unui francez şi o să-i spuneţi că e vorba de cel mai mare poet român, acela o să plângă de mila literaturii noastre. Iar dacă o să-i mai spuneţi şi că este unul dintre marii poeţi europeni, o să vă plângă şi dumneavoastră de milă...
Ceea ce faceţi dvs. aici e un veritabil masacru. Eu nu sunt traducător, dar sunt un cititor în franceză. Am citit Lamartine, Hugo, Baudelaire, dar şi René Char sau Guillevic (care nu erau traduşi în română la vremea când voiam eu să-i cunosc). Şi "Paradisul" lui Sollers (care nici nu s-a tradus), intrigat de faptul că fiecare critic român care-l evoca îl prezenta tot altfel. Prilej de a constata că majoritatea celor care-l citau (era o modă prin anii 80) habar n-avea de el. Aşa că eu ştiu foarte bine cum sună franceza firească şi plastică. L-am simţit pe Flaubert bătând tactul când am citit incipitul la "Salambo" (nu pot să pun accentul). Aşa că nu mă luaţi cu poveşti!
Vreţi o demonstraţie? Vă iert pentru poeziile cu rimă. Să ne referim la "Odă (în metru antic), pe care-o maltrataţi fără milă. Şi să începem cu paranteza. Păi "în metru antic" înseamnă (fără a nuanţa prea mult) strofe safice, adică trei endecasilabi şi un pentametru. Ia număraţi dvs. silabele textului tradus, să vedem ce "metru antic" aţi obţinut. Aveţi 11-11-11-5? Eminescu trudea pe text până la epuizare, iar dvs. vă permiteţi să traduceţi în dorul lelii?! Mi se pare înjositor pentru mine să demonstrez prea mult un adevăr evident pentru oricine ştie măcar o boabă de franceză. Nu mă luaţi tare, că nu vă merge! O să dau un singur exemplu. Iată: "Lorsque, d’un coup, tu parus sur mon chemin,/ Toi, la souffrance, douloureusement agréable…". Aşadar (bine zice Virgil că trebuie să postaţi şi traducerea!) "Când deodată tu răsărişi în cale-mi/ Suferinţă tu, dureros de dulce...". Păi dvs. vreţi să mă convingeţi pe mine că limba franceză e aşa de săracă, încât permite doar echivalările (accesibile şi calculatorului meu, dacă aş solicita aşa ceva pe google!) pe care le aflaţi dvs. pentru "deodată...răsărişi", "cale", dar mai ales "dureros de dulce", unde "dulce" devine "agréable…"? Sub pana dvs. de traducător, Eminescu devine un autor de duzină. Nu-i faceţi niciun serviciu dacă încercaţi să-l promovaţi în spaţiul francofon. Lăsaţi-l, vă implor, nepromovat de dumneavoastră! Aproape că v-aş zice, în încheiere, că nu mai avem ce discuta. Dar sunt o persoană bine-crescută.
un poem sensibil si subtil... acel Tu final cu majuscula spune totul...
pentru textul : te-am aflat în capătul lumii vie deFrumos, Vlad! Pentru că se vede prin tine mai ales... dar și pentru ce spune Silvia, las un semn modest, cu drag!
pentru textul : cromatic ps deparerea mea de doi lei:
pentru textul : românia lui virgil t -I- deNu.
Alma, aici a nu lua în serios are alt sens, cu totul diferit de amuzament, de superficialitate. Ci să te poți desprinde de iluzie. Să te poți detașa. Să poți dilua apartenențele. Cât despre timpuri, aici sunt împletite, vizibil, un trecut imperfect, un prezent cumva discontinuu, un viitor improbabil, o revenire în prezent. Nu am ales întâmplător jocul cu timpurile. Și am evitat să rămână doar prezentul. Și să compun trecutul. :) Mulțumesc, așternerea ta aici are un sens greu de pus în cuvinte, acum.
pentru textul : dona alba dePagini