în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
Mulțumesc.
"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
Știu, poezia nu este decât o eliberare de demoni, dacă nu ajunge la celălalt pentru a se transforma în poartă între-deschisă, invitație. Pfuuu, na că m-am molipsit. Din cauza lunii aceleia rotunde. Finalul este, cum iar m-am obișnuit, aparent expediat. Acum eu am o întrebare, dacă tu însuți îți rămâi credincios în a nu scrie niciodată un final așteptat sau previzibil, într-o lume plictisitor de previzibilă, nu te contrazici singur? Just teasing. PS Erată la com meu anterior. "tușe", desigur... grrrr. Ce face graba din om.
dragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
draga mea, a pleda nevinovat este o chestiune normala. nimeni nu te poate obliga sa te auto-incriminezi intr-un sistem juridic omenesc corect. judecata asta nu este judecata lui dumnezeu. despre care pornim de la premiza ca este omniscient. ci este justitie umana. care are intotdeauna posibilitatea de a gresi. de aici, daca vrei, si dilema multora cu intrebarea, ce este mai grav (sau mai de evitat) sa nu condamni un om care este de fapt vinovat sau sa condamni un om care de fapt nu este vinovat. that's the question.
anyway, nu am tradus cu google. dar asa cum cred in valoarea traducerii semantice ma si tem de riscurile ei.
cu privire la o discutie pe subiectele zilei si eu mi-am dorit-o de mult pe hermeneia. in cogito sau in orice sectiune. dar se pare ca oamenii sint mai tematori sa aiba o opinie. sau mai lenesi.
O frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
strofele 2 şi 3, cu precizarea că aş renunţa de tot, dar de tot la versurile:
"nu-ţi mai irosi paşii în van
nu vezi
nu ne mai încape pămîntul".
da, o frumoasă metamor...
Virgile, din prima parte a raspunsului tau n-am inteles mare lucru pentruca te exprimi cam confuz, niciodata inseamna niciodata dar tu zici ca nu ar fi chiar asa de niciodata :-) Oricum, asta nu are mare importanta, eu cred ca a reveni pe texte mai vechi este ok, nu vad nicio problema aici, iar un lucru, daca este refurbisat bine poate fi vandut bine de nou si la un pret acceptabil. Revenind, eu cred ca poezia este doar una dintre manifestarile Spiritului nostru iar acestea sunt multe, incluzand mai ales tacerea. Rau este daca imbatranim crezand ca stim ceva punct si virgula, pentruca nu stim de fapt nimic. Putem invata ca un melc iar melcul va ajunge. In rest, imi plac argumentarile tale, ma destind teribil, zau Andu
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
Vă mulţumesc, Margas şi Virgil.
Mă întrebam dacă perspectiva şi/sau realitatea nunţii ( faptul de a fi mireasă ) şi maternităţii umple de acea emoţie şi de acea energie care subliniază feminitatea.
eu sincer sa fiu nu prea inteleg ce inseamna "timp sporadic". cum poate fi timpul... sporadic? evident nu este singura "aberatie" din textele Madalinei Maroga. uneori chiar as fi inclinat sa privesc poezia ei ca pe un fel de incursiune in aberant. si fiind un tip destul de rational as putea spune ca uneori ma enerveaza asta. dar in acelasi timp nu pot nega ca are un anumit farmec aberatia asta
Mulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
Dar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
Hialin, mă bucur pentru trecere. Bineînțeles că îmi lucrez textele așa cum mă pricep. Despre punctuație pot să spun că o consider o provocare și că eu am acceptat- o, așa cum se vede. După mine, fiecare cititor e liber să- și personalizeze textul. În privința condensării textelor, nu sunt de părere că întotdeauna această idee ajută.
Un tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
este textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
... și că i-am acordat lui laurențiu fără să știu că este el, nota maximă la concurs, dar regret să spun că acest text este și desuet și sentimental ca un scrin lăsat moștenire de la bunica din partea tatălui care a făcut stagiul printre poeții sud-americani din timpul revoluțieie din chile, la vremea când fasciștii îi ardeau casa unui pablo neruda. Genul acesta de scriitură este un calc stilistic dupa scriitorii sud-americani ai anilor 60-80 unii laureati ai premiului nobel you name it.
Andu
poza o fi interesanta, dar unde e arta vizuala aici? observ katia ca tot mai mult, desi ti-am atras atentia asupra scopului acestei sectiuni, tu continui sa o folosesti ca un fel de galerie de poze si desene. Nu a fost menita pentru asa ceva. Daca nu intelegi iti recomand sa citesti aici: http://www.hermeneia.com/info/2048
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect deVirgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deMulțumesc.
Margas,
Eşti mare Dom’le. Pe bune. Vitgil e dublu ironic. E ironic fără să vrea.
Adriana,
Aştept să te întorci, împreună (sau nu) cu Cavalerul Tristei Figuri
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! de"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
pentru textul : Bila deDeşi nu ne cunoaştem doar virtual, dar trebuie să recunoaştem că ne ştim de ceva vreme, mă aşteptam la o astfel de abirdare:
"ioane, indiferent de calitatea textului, nu dau bine ghilimele. Renunţă la ele şi chiar la unele expresii!."
Probabil era mai simplu. Şi era OK. Pentru că pur şi simplu nu am experienţă în proză. Eu aşa aş fi făcut.
pentru textul : Nopţile unui proscris deȘtiu, poezia nu este decât o eliberare de demoni, dacă nu ajunge la celălalt pentru a se transforma în poartă între-deschisă, invitație. Pfuuu, na că m-am molipsit. Din cauza lunii aceleia rotunde. Finalul este, cum iar m-am obișnuit, aparent expediat. Acum eu am o întrebare, dacă tu însuți îți rămâi credincios în a nu scrie niciodată un final așteptat sau previzibil, într-o lume plictisitor de previzibilă, nu te contrazici singur? Just teasing. PS Erată la com meu anterior. "tușe", desigur... grrrr. Ce face graba din om.
pentru textul : fotografii mișcate deun poem plin de patima. titlul ajuta cititorul in a intui gandul darnic al autoarei.
pentru textul : flowers dedragul meu actaeon, cind vei invata sa vorbesti fara sa jignesti, te asigur ca nu voi avea nici o problema sa iti raspund. Pina atunci insa ma tem ca nu pot sa o fac. Te rog, nu imi cere sa ma demit. Multumesc.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deMultumesc pentru impresie, Andu.
pentru textul : lessons from the book of violin classics denu stiu daca 'distrus' e ok, dar a inclinat mult balanta, un pic intentionat am 'alunecat' pe finalul asta; multumesc de aprecieri si lectura!
pentru textul : Prietena Portocalie deAcum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz deDomnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
pentru textul : răscruce dedraga mea, a pleda nevinovat este o chestiune normala. nimeni nu te poate obliga sa te auto-incriminezi intr-un sistem juridic omenesc corect. judecata asta nu este judecata lui dumnezeu. despre care pornim de la premiza ca este omniscient. ci este justitie umana. care are intotdeauna posibilitatea de a gresi. de aici, daca vrei, si dilema multora cu intrebarea, ce este mai grav (sau mai de evitat) sa nu condamni un om care este de fapt vinovat sau sa condamni un om care de fapt nu este vinovat. that's the question.
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid deanyway, nu am tradus cu google. dar asa cum cred in valoarea traducerii semantice ma si tem de riscurile ei.
cu privire la o discutie pe subiectele zilei si eu mi-am dorit-o de mult pe hermeneia. in cogito sau in orice sectiune. dar se pare ca oamenii sint mai tematori sa aiba o opinie. sau mai lenesi.
O frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
pentru textul : Există în decembrie o seară destrofele 2 şi 3, cu precizarea că aş renunţa de tot, dar de tot la versurile:
pentru textul : metamorfoză de"nu-ţi mai irosi paşii în van
nu vezi
nu ne mai încape pămîntul".
da, o frumoasă metamor...
Virgile, din prima parte a raspunsului tau n-am inteles mare lucru pentruca te exprimi cam confuz, niciodata inseamna niciodata dar tu zici ca nu ar fi chiar asa de niciodata :-) Oricum, asta nu are mare importanta, eu cred ca a reveni pe texte mai vechi este ok, nu vad nicio problema aici, iar un lucru, daca este refurbisat bine poate fi vandut bine de nou si la un pret acceptabil. Revenind, eu cred ca poezia este doar una dintre manifestarile Spiritului nostru iar acestea sunt multe, incluzand mai ales tacerea. Rau este daca imbatranim crezand ca stim ceva punct si virgula, pentruca nu stim de fapt nimic. Putem invata ca un melc iar melcul va ajunge. In rest, imi plac argumentarile tale, ma destind teribil, zau Andu
pentru textul : paradis left over deuite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
pentru textul : defectul simplu VII deam corectat, Aranca. multumesc!
pentru textul : Dans de fier legănat deVă mulţumesc, Margas şi Virgil.
pentru textul : Feminitate sine qua non deMă întrebam dacă perspectiva şi/sau realitatea nunţii ( faptul de a fi mireasă ) şi maternităţii umple de acea emoţie şi de acea energie care subliniază feminitatea.
eu sincer sa fiu nu prea inteleg ce inseamna "timp sporadic". cum poate fi timpul... sporadic? evident nu este singura "aberatie" din textele Madalinei Maroga. uneori chiar as fi inclinat sa privesc poezia ei ca pe un fel de incursiune in aberant. si fiind un tip destul de rational as putea spune ca uneori ma enerveaza asta. dar in acelasi timp nu pot nega ca are un anumit farmec aberatia asta
pentru textul : Timp sporadic deMulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
pentru textul : De-a tura-vura deDar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
Hialin, mă bucur pentru trecere. Bineînțeles că îmi lucrez textele așa cum mă pricep. Despre punctuație pot să spun că o consider o provocare și că eu am acceptat- o, așa cum se vede. După mine, fiecare cititor e liber să- și personalizeze textul. În privința condensării textelor, nu sunt de părere că întotdeauna această idee ajută.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) de"cuvintele, chiar si spuse in soapta, ucid." (matei visniec - teatru descompus sau omul pubela)
pentru textul : necuvintele deVirgil, Prima modificare am, făcut-o. Mă mai gândesc și la altele. Să știi că eu nu mă supăr prea ușor. Critică-mă., E mai constructiv.
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deUn tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
pentru textul : Haiku deSe vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
pentru textul : amărui deeste textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
... și că i-am acordat lui laurențiu fără să știu că este el, nota maximă la concurs, dar regret să spun că acest text este și desuet și sentimental ca un scrin lăsat moștenire de la bunica din partea tatălui care a făcut stagiul printre poeții sud-americani din timpul revoluțieie din chile, la vremea când fasciștii îi ardeau casa unui pablo neruda. Genul acesta de scriitură este un calc stilistic dupa scriitorii sud-americani ai anilor 60-80 unii laureati ai premiului nobel you name it.
pentru textul : placebo deAndu
Erata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
pentru textul : shortcut to L.L. depoza o fi interesanta, dar unde e arta vizuala aici? observ katia ca tot mai mult, desi ti-am atras atentia asupra scopului acestei sectiuni, tu continui sa o folosesti ca un fel de galerie de poze si desene. Nu a fost menita pentru asa ceva. Daca nu intelegi iti recomand sa citesti aici: http://www.hermeneia.com/info/2048
pentru textul : silent night dePagini