Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
Virgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
ah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
e o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
Aranca, te rog in virtutea unui respect minim pentru toti cititorii nostri sa incetezi sa mai introduci in comentarii fraze in alte limbi decit cea română. sper să nu mai fie nevoie să te mai rog lucrul acesta încă o dată
cred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
Tot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
tratatele (de anestezie) le scriu noaptea. de aceea, intersectiile isi pierd unghiurile...dar se tot redeseneaza, pentru simplul fapt ca Cineva incearca sa le stearga...timpul, vremurile... c'est la vie en bleu. merçi.
te rog, la ce te raportezi când spui că este de prost gust. poate există un manual cu reguli în acest sens şi nu-l cumosc. dacă nu există şi nici nu ai la ce să te raportezi, e bine de concluzionat că este doar o părere personală. altfel, consider că din cauza formei unei expresi voi considera că am scris un text, în întregime de prost gust. Logic, nu?
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
ooo, daaa, ionut, felicitari pentru cele 3 penite! le meriti pe deplin. in textele tale gasesc tot ce ai descris tu acolo despre Adevarata Poezie. te descria cineva cu un cuvant incepand cu o si care se termina cu n. mi se parea si mie ca te-apropii. acum sunt convinsa. pentru ca numai la astfel de oameni nesimtirea nu este un bonus al vanitatii, ci al o....eniei. care nu e omenie, desigur.
D-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
De ce spui ca postmodernismul merge mana in mana cu New Age? Interesanta, daca nu cumva, ciudata afirmatie. Astept lamuriri, sunt tare curioasa. Scrie un eseu despre.
Cu parere de rau, cred ca acest text e cam slab. In primul rand "iubitul/plecat in tarile calde" suna mai degraba ilar, doi idei consecutive care inseamna acelasi lucru (as renunta la una) "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine și nu voi scoate niciun zgomot " Se poate mult mai bine ! Ialin
Strofa a treia face toți banii (luați pe ultimul film). Finalul e oarecum europenizat. E bun textul, poate puțin cam aglomerat în nume în detrimentul imaginilor.
vezi, nici tu, Profetul, n-ai citit ce am scris, in comentariu de data asta, e adevarat ("eu de asa ceva am nevoie acum". as sublinia ACUM, pentru ca nici poveste de asta pana de curant, dintotdeauna pe net doar comentarii faceam). pica naspa momentul, indeed, pt ca nu e pe nicaieri un atelier literar, si nici cenaclu live. ei, sa nu se inteleaga ca ma plang :P
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
paradoxal dar poezia ta îmi amintește de poetul din orașul copilăriei mele, spunea el:"oamenii de aici nu sunt fericiți pentru că nu știu ce înseamnă cuvântul acesta" subtitlul echilibrează titlul poezia are zvâc, adică, în traducere liberă:), nerv poetic, dintr-un anume punct de vedere acesta este îndeajuns pentru a face valabil un text
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, ești subtilă și sensibilă, mulțam că îmi vizitezi pagina, deși sunt un "lepros" acum:)!
pentru textul : Dansează! deAlma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...
pentru textul : El efecto mariposa deVirgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
pentru textul : palmele bătrînului deah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
pentru textul : pontificală dee o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
pentru textul : crucile deAranca, te rog in virtutea unui respect minim pentru toti cititorii nostri sa incetezi sa mai introduci in comentarii fraze in alte limbi decit cea română. sper să nu mai fie nevoie să te mai rog lucrul acesta încă o dată
pentru textul : douămii(la) decred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
pentru textul : crucile devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă". vă rog de asemeni să folosiţi diacritice corecte pe viitor.
pentru textul : insomniac deTot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
pentru textul : crucile deMultumesc tuturor. Parerile dvs. conteaza pentru mine. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Scrum (II) detratatele (de anestezie) le scriu noaptea. de aceea, intersectiile isi pierd unghiurile...dar se tot redeseneaza, pentru simplul fapt ca Cineva incearca sa le stearga...timpul, vremurile... c'est la vie en bleu. merçi.
pentru textul : scurt tratat de anestezie demulţumesc de observaţie. am corectat.
Blezniuc, încă eşti aici?
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe dete rog, la ce te raportezi când spui că este de prost gust. poate există un manual cu reguli în acest sens şi nu-l cumosc. dacă nu există şi nici nu ai la ce să te raportezi, e bine de concluzionat că este doar o părere personală. altfel, consider că din cauza formei unei expresi voi considera că am scris un text, în întregime de prost gust. Logic, nu?
pentru textul : Nopţile unui proscris deUps! M-ai făcut curios. Hai să văd, Ela. Nu știți cât mă bucur că v-a plăcut.
pentru textul : Umbra decâtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deooo, daaa, ionut, felicitari pentru cele 3 penite! le meriti pe deplin. in textele tale gasesc tot ce ai descris tu acolo despre Adevarata Poezie. te descria cineva cu un cuvant incepand cu o si care se termina cu n. mi se parea si mie ca te-apropii. acum sunt convinsa. pentru ca numai la astfel de oameni nesimtirea nu este un bonus al vanitatii, ci al o....eniei. care nu e omenie, desigur.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deD-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
pentru textul : Oamenilor mei deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
partea lungita constand din cele 5 replici? ihim
pentru textul : Lungi să fie! de...perfect corect, Virgil!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deDe ce spui ca postmodernismul merge mana in mana cu New Age? Interesanta, daca nu cumva, ciudata afirmatie. Astept lamuriri, sunt tare curioasa. Scrie un eseu despre.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deÎn romgleza lui, Virgil are, cred, dreptate: poemul începe excelent, dar se sfârşeşte lamentabil (mă refer la întreaga secvenţă finală).
pentru textul : inima dimprejur tăiată deCu parere de rau, cred ca acest text e cam slab. In primul rand "iubitul/plecat in tarile calde" suna mai degraba ilar, doi idei consecutive care inseamna acelasi lucru (as renunta la una) "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine și nu voi scoate niciun zgomot " Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Hibernare deStrofa a treia face toți banii (luați pe ultimul film). Finalul e oarecum europenizat. E bun textul, poate puțin cam aglomerat în nume în detrimentul imaginilor.
pentru textul : Nippon kouhii devezi, nici tu, Profetul, n-ai citit ce am scris, in comentariu de data asta, e adevarat ("eu de asa ceva am nevoie acum". as sublinia ACUM, pentru ca nici poveste de asta pana de curant, dintotdeauna pe net doar comentarii faceam). pica naspa momentul, indeed, pt ca nu e pe nicaieri un atelier literar, si nici cenaclu live. ei, sa nu se inteleaga ca ma plang :P
pentru textul : pe străzi pe ziduri de* mesajul
pentru textul : trio deInteresant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deparadoxal dar poezia ta îmi amintește de poetul din orașul copilăriei mele, spunea el:"oamenii de aici nu sunt fericiți pentru că nu știu ce înseamnă cuvântul acesta" subtitlul echilibrează titlul poezia are zvâc, adică, în traducere liberă:), nerv poetic, dintr-un anume punct de vedere acesta este îndeajuns pentru a face valabil un text
pentru textul : fericirea I deFrate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dearanca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
pentru textul : duminica - mai ales duminica dePagini