Un punct de vedere pertinent privind fenomenul internetului, interacțiunea acestuia cu literatura contemporană. De altfel așa ar trebui început un dialog privind literatura on-line cu deficiențele și calitățile ei necunoscute, un dialog nu numai al profesioniștilor dar și al celor care ar dori/au capacitatea să se afirme literar. ("Pe "Agonia" intră cine vrea, când vrea. E un fel de ghiveci din care poți rămâne cu ceva. Nu e vorba ca "familia Agonia" să schimbe ierarhii literare... " De exemplu, de aici se poate declanșa cu adevărat o polemică interesantă.) Mă întreb cum va fi ascensiunea fenomenului în următorii nu zece, chiar cinci ani... Cred că nu evaluăm încă suficient noul impact al netului literar.
Orice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
Multe scuze pentru revenirea cu încă un comentariu, sper că administratorii îmi vor ierta de data aceasta.
Sunt pur şi simplu încântată Adrian (serios) că ai observat slăbiciunea acestei prime strofe, pe care şi eu o observasem.
De data aceasta voi îndoi extremitatea cefalică în faţa tăişului criticii tale...nu înseamnă că va ieşi un poem mai bun, dar la spuză nu renunţ, voi face o comparaţie implicită, aproape metaforă.
Renunţ şi la strofa cu patetismul retoric, fac şi eu o concesie de data aceasta. În realitate ea se subînţelege, eu preferasem să scriu în prima etapă un poem mai explicit. O păstrez în sertar :) Mulţumiri înc-o dată pentru critica "constructivă" :)
Ca discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
Nu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
Proefetul, imi doresc sa am timpul si energia, tu sa ai dorinta sa scormonim prin numerelogie si (anti)-kabala. Sunt acolo minuni si farmece in legatura dintre text-numar-intelesul subtil al codului. Un exemplu simplu, covarsitor este cuvintul an - shana in ebraica - care ne da 365 transpus numeric. Nu e intamplare, e pura magie cosmica. An bun !.
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
Mulţumesc dle Nicodem, pentru aplecarea cu înţelegerea justă asupra poemului meu, pentru aprecierea şi sugestiile făcute. Mă bucur să constat ca sunt şi destui oameni de bună credinţă pe acest site.
Vă doresc tuturor mult noroc!
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
apreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
Nesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
Hialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
Matei, răspunsul este nu. Textele postate dar nepublicate pe Hermeneia deși nu sînt vizibile pentru membrii obișnuiți ai site-ului totuși nu sînt invizibile pentru toată lumea. Și nu vrem să riscăm discuții ulterioare. În plus, orice text introdus pe Hermeneia chiar nepublicat are totuși o categorie la care este încadrat. Textele care vor fi introduse pe Hermeneia pentru concurs începînd cu 7 Aprilie vor avea o categorie specială din care și în care nu se vor putea face reîncadrări în alte categorii. Așa că, to make a long story short, răspunsul este nu. Textele care vor fi admise pentru concurs nu vor putea să fie postate, publicate, etc, nicăieri unde poate exista suspiciunea că se poate identifica autorul. Mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că singurul nostru scop este corectitudinea și calitatea competiției. Fie ca textul cel mai bun să cîștige.
Și încă ceva Matei. Îți dau un sfat. Dacă textele tale nu sînt în siguranță pe computer scrie-le pe hîrtie. Și pune-o bine. Dar nu foarte bine, ca să o mai poți găsi pe 7 Aprilie.
Excelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
vad ca suntem doi ram aici si se fac confuzii. Nici vorba de rautate ci de o discutie la care m-ai invitat in zbor peste nebunie sugerata de zborul peste cuibul de cuci. Nu multi stiu de cartea asta banuiesc. Nu am zis nimic de condamnarea la libertate care mi se pare luata de la Emil Brumaru, nu-s sigur. Vroiam sa exprim ca mi-a placut curajul textului scris pe 06 dupa incidentul din 05. In viitor nu o sa mai folosesc aluzii ca vad ca nu-s captate. Eu zic sa fie pace. Friends? Rameau
:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
era pe vremea cînd străzile aveau suflet eu îmi făcusem obiceiul să dansez între două tramvaie cu umbra ta pe zidul băii comunale două minute erai a mea și n-ai știut-o niciodată
Ioana, ai dreptate, e puțin forțată imaginea aceea, am văzut și am revăzut filmul "Cubul", oi fi rămas sub influența lui, mulțumesc pentru observație. Medeea, uimirea e la baza filozofiei, de asemenea un mare scriitor zicea că vrea să scrie mai întâi o operă care să-l uimească întâi pe el. (Proust?) așa că mă bucură laconicul tău comentariu.
M-am gandit si eu, pentru ca, lasand la o parte faptul ca nu e o cacofonie, imi suna deranjant la urechea stanga. O sa inlocuiesc. Ma bucur ca textul "e de remarcat" :).
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un punct de vedere pertinent privind fenomenul internetului, interacțiunea acestuia cu literatura contemporană. De altfel așa ar trebui început un dialog privind literatura on-line cu deficiențele și calitățile ei necunoscute, un dialog nu numai al profesioniștilor dar și al celor care ar dori/au capacitatea să se afirme literar. ("Pe "Agonia" intră cine vrea, când vrea. E un fel de ghiveci din care poți rămâne cu ceva. Nu e vorba ca "familia Agonia" să schimbe ierarhii literare... " De exemplu, de aici se poate declanșa cu adevărat o polemică interesantă.) Mă întreb cum va fi ascensiunea fenomenului în următorii nu zece, chiar cinci ani... Cred că nu evaluăm încă suficient noul impact al netului literar.
pentru textul : www.ro deOrice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
pentru textul : cântec de dragoste dePoemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
pentru textul : Cuvinte care se fac vară de"mă așteaptă o iarnă lungă
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deca un gât de lebădă" - şi pe mine. Sper ca lebăda să facă, măcar, cercuri de zăpadă.
Multe scuze pentru revenirea cu încă un comentariu, sper că administratorii îmi vor ierta de data aceasta.
pentru textul : cântec candriu deSunt pur şi simplu încântată Adrian (serios) că ai observat slăbiciunea acestei prime strofe, pe care şi eu o observasem.
De data aceasta voi îndoi extremitatea cefalică în faţa tăişului criticii tale...nu înseamnă că va ieşi un poem mai bun, dar la spuză nu renunţ, voi face o comparaţie implicită, aproape metaforă.
Renunţ şi la strofa cu patetismul retoric, fac şi eu o concesie de data aceasta. În realitate ea se subînţelege, eu preferasem să scriu în prima etapă un poem mai explicit. O păstrez în sertar :) Mulţumiri înc-o dată pentru critica "constructivă" :)
Ca discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
pentru textul : Recuperarea Realului de2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie deÎmi imaginez că te-ai tot gândit cum să începi textul, l-ai început cu un vers aiurea, apoi te-a năpădit inspiraţia curgând din poetryland.
Remarc şi eu versurile:
"în această liniște mi se umple
sângele de tihnă"
şi
"să mă dezlipesc
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală dede sensuri cald cum se dezlipesc afișele vechi cu vremea"
Multumesc, din nou, Aranca. Sper ca am scos toate typos. In plus, a pus si sursa de unde am luat fotografia. Toate cele bune
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj deBogdan, ai remarcat bine despre liniște, atât versurile scurte, cât și despre primul dintre ele. Îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : silences deNu am nimic împotriva folosirii termenului "aorist" în contextul poemului, doar îți semnalam un ligament la versul: "și era timpul aorist". Recită poezia și vei înțelege. Cred că "și vulpea te fixeaza lent" se poate corecta cu "și vulpea te fixează lent".
pentru textul : am privit în ochii cobrei deProefetul, imi doresc sa am timpul si energia, tu sa ai dorinta sa scormonim prin numerelogie si (anti)-kabala. Sunt acolo minuni si farmece in legatura dintre text-numar-intelesul subtil al codului. Un exemplu simplu, covarsitor este cuvintul an - shana in ebraica - care ne da 365 transpus numeric. Nu e intamplare, e pura magie cosmica. An bun !.
pentru textul : antikabală deun poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin deMulţumesc dle Nicodem, pentru aplecarea cu înţelegerea justă asupra poemului meu, pentru aprecierea şi sugestiile făcute. Mă bucur să constat ca sunt şi destui oameni de bună credinţă pe acest site.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deVă doresc tuturor mult noroc!
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
pentru textul : prima pagină deapreciez efortul de a rescrie versurile la timpul pe care l-ai considerat tu oportun.
pentru textul : iarna întârzie la un film deNesincronizarea lor are însă un scop. iarna întârzie încă un film, pe undeva însă ninge.
Sărbători minunate!
Hialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
pentru textul : cascade deCred ca am rezolvat problema cu dublura, cel putin la mine in calculator nu mai apare. Multam de sprijin, Dancus
pentru textul : DANIEL deMatei, răspunsul este nu. Textele postate dar nepublicate pe Hermeneia deși nu sînt vizibile pentru membrii obișnuiți ai site-ului totuși nu sînt invizibile pentru toată lumea. Și nu vrem să riscăm discuții ulterioare. În plus, orice text introdus pe Hermeneia chiar nepublicat are totuși o categorie la care este încadrat. Textele care vor fi introduse pe Hermeneia pentru concurs începînd cu 7 Aprilie vor avea o categorie specială din care și în care nu se vor putea face reîncadrări în alte categorii. Așa că, to make a long story short, răspunsul este nu. Textele care vor fi admise pentru concurs nu vor putea să fie postate, publicate, etc, nicăieri unde poate exista suspiciunea că se poate identifica autorul. Mulțumim pentru înțelegere și vă asigurăm că singurul nostru scop este corectitudinea și calitatea competiției. Fie ca textul cel mai bun să cîștige.
Și încă ceva Matei. Îți dau un sfat. Dacă textele tale nu sînt în siguranță pe computer scrie-le pe hîrtie. Și pune-o bine. Dar nu foarte bine, ca să o mai poți găsi pe 7 Aprilie.
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” devoi supraviețui
pentru textul : femeia-copil dedaca finalul n-ar fi fost atat de...gazos. :(
pentru textul : râul de oxigen deExcelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România devad ca suntem doi ram aici si se fac confuzii. Nici vorba de rautate ci de o discutie la care m-ai invitat in zbor peste nebunie sugerata de zborul peste cuibul de cuci. Nu multi stiu de cartea asta banuiesc. Nu am zis nimic de condamnarea la libertate care mi se pare luata de la Emil Brumaru, nu-s sigur. Vroiam sa exprim ca mi-a placut curajul textului scris pe 06 dupa incidentul din 05. In viitor nu o sa mai folosesc aluzii ca vad ca nu-s captate. Eu zic sa fie pace. Friends? Rameau
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deMultumesc de trecere, comentariu si penita. Chiar este experiment... Ialin
pentru textul : Epilog... de:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
pentru textul : stele de lapte deera pe vremea cînd străzile aveau suflet eu îmi făcusem obiceiul să dansez între două tramvaie cu umbra ta pe zidul băii comunale două minute erai a mea și n-ai știut-o niciodată
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 deIoana, ai dreptate, e puțin forțată imaginea aceea, am văzut și am revăzut filmul "Cubul", oi fi rămas sub influența lui, mulțumesc pentru observație. Medeea, uimirea e la baza filozofiei, de asemenea un mare scriitor zicea că vrea să scrie mai întâi o operă care să-l uimească întâi pe el. (Proust?) așa că mă bucură laconicul tău comentariu.
pentru textul : ce să fac deM-am gandit si eu, pentru ca, lasand la o parte faptul ca nu e o cacofonie, imi suna deranjant la urechea stanga. O sa inlocuiesc. Ma bucur ca textul "e de remarcat" :).
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit dePoeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
pentru textul : Dumnezeu deok, atunci imi cer scuze. desi continui sa am reszerve fata de rime de genul faust-august sau angelic-pastelic.
pentru textul : decembre dePagini